Împușcăturile din Daghestan și securitatea Rusiei în Caucaz

Împușcăturile din Daghestan și securitatea Rusiei în Caucaz

Recentele schimburile intense de focuri din Daghestan ne arată încă o dată că această mică republică nord-caucaziană din cuprinsul Rusiei este departe de a fi una liniștită, iar situația poate degenera oricând spre una de confruntare generalizată. Actuala conjunctură, plus potențialul de escaladare prin tensiunile acumulate, istoricul și existența vecinătăților cu probleme similare fac din Daghestan un posibil focar ce s-ar putea dovedi greu de gestionat de către Kremlin, mai ales în conjunctura slăbirii puterii rusești în urma prelungitei și costisitoarei stagnări de pe frontul din Ucraina.

Fiindcă o astfel de stagnare dă o dovadă de slăbiciune pentru o mare putere și este urmată inevitabil de un declin, de care vor încerca să profite toți care încearcă să se desprindă din orbita Moscovei, fie că vorbim de cei din străinătatea apropiată (vedem cazurile Armeniei, Georgiei, Republicii Moldova, ca să nu mai vorbim de Ucraina), dar și republicile din componența Rusiei. Iar cele cu potențialul cel mai ridicat spre o astfel de turnură, mai cu seamă violentă, sunt micile republici nord-caucaziene cu majoritate islamică, printre cele mai sărace din Rusia, care au un istoric, inclusiv recent, de luptă armată împotriva dominației rusești.

Cum explicam într-un articol anterior (https://karadeniz-press.ro/daghestanul-provoaca-ingrijorare-la-kremlin/ ), Daghestanul este o mică republică nord-caucaziană, cu o populație de circa 3,3 milioane locuitori cuprinzând peste 30 de grupuri etnice și o mică minoritate evreiască. Peste 90% sunt musulmani, iar etnicii ruși sunt doar 3,6%. Important este faptul că această republică se învecinează cu Cecenia (95% musulmani, 1,2% etnici ruși), Ingușeția (96% musulmani, 0,7% ruși), Kabardino-Balkaria (70% musulmani, 19,8% ruși), Characheai Cerkezia (64% musulmani, 27% ruși) Osetia de Nord (30% musulmani, 18,9% ruși), iar întreaga zonă a fost teatrul unei puternice insurgențe antirusești după disoluția URSS din 1991, culminând cu războaiele cecene din 1994-1996 și 1999-2002. Ulterior, această insurgență a continuat sub forma unui război de gherilă de joasă intensitate până la începutul celui de-al doilea deceniu al secolului XXI. Insurgenții ceceni au găsit sprijin și au recrutat luptători și din republicile învecinate preponderent musulmane, au avut loc lupte de gherilă inclusiv pe teritoriul acestor republici, dar incidente ocazionale au avut loc și în alte republici din regiune în care populația musulmană este încă minoritară, cum ar fi Osetia de Nord sau Stavropol Krai. Chiar a fost declarat de către militanții musulmani un emirat al Caucazului, asociat după 2015 cu Statul Islamic. Chiar dacă la sfârșitul lui 2017 directorul FSB a declarat eliminarea insurgenței din nordul Caucazului, operațiunile contra teroriste în regiune continuă.

Daghestanul a rămas constant o zonă turbulentă și a fost scena unor atacuri teroriste de sorginte islamistă și în trecutul recent, cum ar fi spre exemplu atacul de la o biserică din Kyzliar din 2018.

Dar această insurgență a atins un nou nivel duminică, 23 iunie 2024, când cel puțin cinci insurgenți înarmați și îmbrăcați în combinezoane negre au atacat o biserică și o sinagogă din Derbent, oraș-port la Marea Caspică situat la circa 120 kilometri de capitala Daghestanului, Makhachkala. Concomitent, cel puțin doi insurgenți au atacat o biserică și un post de poliție din apropierea acesteia chiar în capitala Makhachkala. Împușcăturile au continuat în cursul nopții, pe măsură ce poliția și trupele din garda națională pentru menținerea ordinii Rosgvardia au intervenit. De remarcat că aceștia erau mai bine înarmați și echipați decât majoritatea trupelor ruse din Ucraina. Luni operațiunile antiteroriste și schimburile de focuri continuau.

Autoritățile ruse și din Daghestan au declarat că și-au pierdut viața peste 20 de oameni, dintre care 15 polițiști și un preot, iar cel puțin 12 sunt răniți. Au raportat, de asemenea, că au fost eliminați 5 teroriști și că acțiunea continuă, accesul în și dinspre cele două orașe fiind blocat. Obiectivele atacate de către insurgenți au fost incendiate, sinagoga fiind distrusă aproape în totalitate, iar mașini blindate ale Rosgvardia patrulează pe străzile din apropiere cerând civililor să părăsească de urgență zona.

Un lider local, membru al Partidului Rusia Unită al lui Vladimir Putin, Magomed Omarov, șeful districtului Sergokalinsky aflat între Makhachkala și Derbent, a fost arestat duminică seara când s-a aflat că doi dintre fii săi și unul dintre nepoți ar fi fost implicați în atac. Conform autorităților, cei doi fii au fost uciși.

Acest eveniment vine la doar trei luni de la atacul terorist din Moscova, de la Crocus City Mall, soldat cu 145 de morți, și dovedește existența unor falii majore de securitate în Rusia. Asta pe lângă permeabilitatea frontierei cu Ucraina, străpunsă permanent de drone de atac plus rachete, și chiar de incursiuni ale trupelor speciale ucrainene.

Iar o deteriorare a securității ruse în Daghestan poate avea un efect de contaminare în republicile islamice vecine și o nouă insurecție devine foarte probabilă. O astfel de posibilitate poate fi comparabilă doar cu războaiele cecene din 1994-1996 sau 1999-2002. Dar această posibilitate devine probabilitate având în vedere deteriorarea capacităților Rusiei în urma prelungirii pe termen nedefinit a războiului din Ucraina.

Iar Rusia are nevoie să țină ferm controlul asupra crestelor Caucazului, iar pierderea controlului asupra republicilor nord-caucaziene islamice ar periclita și mai mult influența asupra țărilor de la sud de Caucaz, respectiv Georgia și Armenia, care se îndepărtează de Rusia țintind spre Occident. Azerbaidjanul este gata pierdut, fiind intrat în orbita Turciei, singura modalitate de control fiind întărirea Armeniei de către Rusia în contextul disputei cu Azerbaidjanul. Dar Rusia nu a făcut asta, lăsând Armenia singură să piardă războiul pentru Nagorno-Karabah, fie că nu a putut să o ajute din cauza războiului din Ucraina, fie pentru că nu a vrut (vezi https://karadeniz-press.ro/dilema-armeniei-si-mutatiile-geopolitice-din-caucazul-de-sud/ ), ceea ce a dus la schimbarea de atitudine a Armeniei față de Rusia. Practic, prin acest gest, pe lângă adversitatea Azerbaidjanului, Rusia și-a atras și pe cea a Armeniei, greșeală geopolitică majoră. Dar nu este prima și nici cea mai mare, cea cu Ucraina este în top.

Astfel, printr-o insurgență în republicile nord-caucaziene și o împotmolire a Rusiei și aici, pe lângă Ucraina, devine mult mai dificilă susținerea de către Moscova a republicilor secesioniste de pe teritoriul Georgiei, Abhazia și Osetia de Sud, în ideea că o astfel de insurgență ar afecta inevitabil și Osetia de Nord, de pe teritoriul rusesc, tăind legătura cu Osetia de Sud.

Iar un recul al Rusiei de pe crestele nordice ale Caucazului ar împinge-o mult spre nord, fiindcă nu există un obstacol natural de care să se poată sprijini. Iar mai la nord există o gâtuitură, teritoriul rusesc este strâns între Ucraina și Kazahstan, putând pune în pericol un spațiu important din teritoriul Rusiei de la nord de Caucaz, respectiv întreaga regiune cucerită cu greu în secolul XIX.

Putem vorbi aici de un efect în cascadă asupra Rusiei.

Rezistența nord-caucaziană se organizează în exil

Rezistența nord-caucaziană se organizează în exil

Imediat după ce a devenit clar că Rusia s-a împotmolit în războiul din Ucraina, respectiv eșecul cuceririi Ucrainei în câteva zile, de pe la mijlocul anului 2022, mai mulți experți și analiști au început tot mai mult să acrediteze ideea că o înfrângere a Rusiei va duce la o fărâmițare a teritoriului Federației Ruse, chiar au apărut diferite hărți și analize pe această temă, încercând să identifice liniile de ruptură și în câte părți s-ar putea rupe Rusia. Este oarecum normal și cu precedente istorice stabilite, fiecare înfrângere a Rusiei a dus la pierderi teritoriale, de exemplu Războiul Crimeii, cel ruso-japonez, primul război mondial sau Războiul Rece. Pierderi teritoriale ale Rusiei vor deveni posibile, sau chiar probabile, în contextul în care influența Rusiei scade vizibil în urma eșecului din Ucraina, se vede cu ochiul liber prin izolarea economică și diplomatică, prin excluderea Rusiei din multe formate de dialog internațional, chiar și la ONU, când doar 5 state s-au opus declarării Rusiei ca și agresor. Rusia mai are doar câțiva aliați, și aceștia ostracizați internațional sau doar din Lumea a Treia, iar multe din statele apropiate de Rusia încep să se reorienteze geopolitic.

Anvergura reculului Rusiei în plan geopolitic a putut fi constatată în septembrie, când nu a putut face nimic pentru aliatul său Armenia în conflictul cu Azerbaidjanul sprijinit de Turcia, primul pierzând total controlul asupra enclavei Nagorno-Karabah în urma ofensivei azerilor, fapt care a provocat multă dezamăgire la Erevan și voci autorizate din vârful statului armean au dat semnalul unei posibile reorientări geopolitice a acestei țări (vezi https://karadeniz-press.ro/dilema-armeniei-si-mutatiile-geopolitice-din-caucazul-de-sud/).

În acest sens, au apărut deja semnele unei coagulări a mișcărilor secesioniste ale republicilor din interiorul Federației Ruse, respectiv a celor din Caucazul de Nord. Desigur, vorbim de reprezentanți ai acestora din exil, în interiorul Rusiei astfel de luări de poziție fiind imposibile din cauza regimului strict de control ce încă îl exercită autoritățile ruse în teritoriu.

La 8 noiembrie 2023, Congresul Popoarelor din Caucazul de Nord s-a ținut în clădirea Parlamentului European, La acest congres au avut luări de cuvânt membri ai Parlamentului European (Anna Fotyga – Polonia, Rasa Kukneviciene – Lituania, Raphael Glucksmann – Franța, Rasa Jukneviciene – Lituania) și membri din exil ai republicilor nord-caucaziene. Amintesc doar câțiva: Iyad Youghar, președinte al Consiliului Internațional Circazian, Akhmed Zakaev, prim ministru al Republicii Cecene Ichkeria, Akhmad Akhmedov, președinte al Congresului Ucrainean al Poporului din Daghestan, Shamil Albakov, reprezentant inguș al Comitetului Națiunilor din Nordul Caucazului, Hakan Cinaz, de la Consiliul Internațional Circazian și mulți alții. Merită menționat și Ilia Ponomariov, liderul aripii politice a Legiunii Rușilor Liberi, formată din voluntari ruși ce luptă în Ucraina împotriva Rusiei lui Putin, pentru eliberarea Rusiei de dictatura lui Vladimir Putin. Este de amintit faptul că acești luptători din Legiunea Rușilor Liberi au fost cei care au realizat incursiuni pe teritoriul rusesc în mai și iunie 2023 în regiunea Belgorod provocând haos pe teritoriul rusesc.

Importantă este rezoluția adoptată de acest congres, care face apel la o politică bazată pe auto-determinarea popoarelor din Caucazul de Nord, invocând și Republica Montană a Caucazului de Nord, declarată în 1917, dar care a avut o existență scurtă, regiunea fiind recucerită de bolșevici în timpul Războiului Civil din Rusia (1918-1922): ”Noi, reprezentanții numeroaselor grupări și organizații ale popoarelor circhize, cecene, daghestaneze și ingușe luptăm pentru drepturi și libertatea de a trăi pe pământurile noastre străvechi (…) afirmăm principiile de colaborare, securitate și cooperare reciprocă cu obiectivul declarat de a avansa o platformă pentru restaurarea statalității popoarelor din Caucazul de Nord inspirată din idealurile unificatoare ale Republicii Montane.”

Trebuie menționat faptul că locuitorii din nordul Caucazului au opus o rezistență feroce rușilor în secolul XIX și s-au revoltat de foarte multe ori de când au căzut sub stăpânirea rusă. După destrămarea URSS, singura care și-a declarat independența a fost Cecenia, care sub denumirea de Republica Cecenă Ichkeria a dus două războaie sângeroase cu Rusia, între 1994-1996 și 1999-2002, iar conflictul a continuat sub forma unei lupte de gherilă de joasă intensitate până în al doilea deceniu al secolului XX. Lupta a cuprins și republicile învecinate, mulți locuitori ai acestora implicându-se direct, Rusia putând să proclame stingerea insurgenței abia în 2015.

Demografic vorbind, micile republici nord-caucaziene se prezintă cam așa: Daghestanul (90% musulmani, ruși 3,6%, Cecenia (95% musulmani, 1,2% ruși), Ingușeția (96% musulmani, 0,7% ruși), Kabardino-Balkaria (70% musulmani, 19,8% ruși), Characheai Cerkezia (64% musulmani, 27% ruși) Osetia de Nord (30% musulmani, 18,9% ruși). Exercitarea controlului Rusiei poate deveni foarte dificil în cazul unei noi insurgențe, având în vedere că toate resursele militare rusești sunt drenate spre costisitorul război din Ucraina, iar ucrainenii ar fi mai mult decât fericiți ca un nou focar de război să apară pe teritoriul rusesc.

Totuși, există pericolul ca în contextul slăbirii Rusiei, aceste republici devenind independente sau cvasi-independente, să cadă sub dominația unor conduceri radicale islamiste, de genul Statul Islamic sau Al-Queda, sau mai degrabă sub influența talibanilor din Afghanistan, având în vedere că în timpul gherilei din anii 2000 genul de grupări islamiste radicale au căpătat preponderență, ca și cea a lui Doku Umarov care a și declarat un califat în nordul Caucazului. Chiar dacă reprezentanții la Congresul Popoarelor din Caucazul de Nord din 8 noiembrie sunt pro-democrație, în vâltoarea unui posibil conflict pentru independența popoarelor nord-caucaziene nu putem ști cine iese învingător.

Dar știm clar că Rusia pierde mai mult decât o fâșie de teritoriu montan în nordul Caucazului, mai mult decât câteva milioane de locuitori, marea majoritate musulmani. Rusia ar pierde atunci crestele Caucazului, o poziție naturală defensivă și ar deveni mult mai vulnerabilă la sud. Geopolitic, ar fi o catastrofă pentru Rusia, la nord de crestele Caucazului este o zonă plană, care ar fi prinsă într-o gâtuire între Ucraina și Kazahstan, iar în cazul în care Kazahstanul ar ieși de sub influența rusească, ar fi o mare problemă geopolitică.

De aceea Rusia este foarte atentă la ce se întâmplă în republicile nord-caucaziene, și la orice manifestare neautorizată reacționează preventiv (vezi https://karadeniz-press.ro/daghestanul-provoaca-ingrijorare-la-kremlin/), dar nu poate controla ce se întâmplă în exil. Iar organizarea și coagularea mișcărilor de rezistență din Caucazul de Nord, chiar și în exil, expunerea lor vizibilă chiar în unul dintre forurile europene cele mai importante, poate însemna inițierea declanșării unei mișcări în interior, care ar putea zgudui regimurile marionetă ale apropiaților lui Putin, detestați de populație, cum ar fi cel al lui Ramzan Kadârov în Cecenia, mai ales că aceste republici dau o parte însemnată din carnea de tun pentru abatorul din Ucraina.

Iar treptat, nemulțumirile se adună și se acutizează, putând degenera în mișcări care ar putea scăpa de sub controlul Kremlinului.

Kremlin-ul modernizează flota militară kazahă. Daghestan, noua bază navală rusă la Marea Caspică

Uragan, prima corvetă din clasa Karakurt, a intrat deja în dotarea Flotei militare ruse

Uragan, prima corvetă din clasa Karakurt, a intrat deja în dotarea Flotei militare ruse

Autoritățile de la Astana sunt gata să semneze un nou contract cu partea rusă pentru modernizarea flotei militare, inclusiv achiziționarea a două corvete din clasa Karakurt, capabile să lanseze rachete sol-sol (Kalibr-M) și sol-aer, relatează surse militare ruse, citate de mass-media regională, preluată de agenția KARADENIZ PRESS. Contractul negociat mai prevede construcția a noi baze de antrenament pentru marinarii kazahi, precum și implicarea părții ruse în dezvoltarea infanteriei marine din fosta republică sovietică. Sursele citate au mai precizat că Astana este interesată și de achiziționarea unor sisteme de rachete, precum cele din ultima serie Kalibr.

Dezvăluirile din presa regională cu privire la demararea noilor negocieri dintre Federația Rusă și Kazahstan vin la scurt timp după ce ministrul rus al apărării Serghei Şoigu a anunțat, în urmă cu câteva zile, că flotila Rusiei din Marea Caspică urmează să fie relocată din Astrahan în Republica Daghestan, situată mai spre sud în zona Caucazului rusesc.

Decizie strategică

‘A fost luată decizia privind transferul flotilei la Kaspiisk (Daghestan). Acolo avem un şantier imens în derulare: se construiesc dane, un far, puncte de mentenanţă, imobile de locuit. Numărul ofiţerilor şi marinarilor va creşte de câteva ori’, a declarat Şoigu la o întâlnire cu conducerea Ministerului Apărării rus, citat de mass-media rusă.
Transferul flotilei din Marea Caspică în Kaspiisk are o însemnătate majoră pentru asigurarea securităţii în regiunea Mării Caspice, a subliniat Serghei Şoigu.

Semnal pentru vecini

Decizia rusă de a muta flotila militară în Republica Daghestan va fi urmată și de relocarea altor mari unități ruse de infanterie marină, aviație navală, rachete și artilerie. Consolidarea prezenței militare ruse în Caucaz vine pe fondul menținerii unui nivel ridicat de insurgență din partea populației musulmane locale, precum și accentuări divergențelor privind împărţirea Mării Caspice, bogată în petrol şi gaze, diferend care de 15 ani nu a fost rezolvat de ţările riverane. Astfel, Federația Rusă, Turkmenistan, Republica Islamică Iran, Azerbaidjan și Kazahstan nu au reușit să ajungă la un acord comun pentru împărțirea resurselor naturale.

Conform ministrului rus al apărării Serghei Şoigu, baza principală a flotilei ruse din Marea Caspică va rămâne momentan la Astrahan. El a mai declarat că obiectivele acesteia sunt protejarea frontierelor sudice ale Rusiei, asigurarea intereselor naţionale şi combaterea terorismului.

Flota militară rusă din Marea Caspică a atacat cu succes ținte de pe frontul sirian folosind rachetele Kalibr

Flota militară rusă din Marea Caspică a atacat cu succes ținte de pe frontul sirian folosind rachetele Kalibr

Transfer în 2019

Flotila rusă din Marea Caspică are în componenţa sa nave de patrulare echipate cu rachete moderne, între care două corvete şi nava amiral ‘Tatarstan’; opt nave de rachete şi de artilerie de dimensiuni mai mici, dintre care trei sunt dotate cu rachete de croazieră Kalibr (arma principală a forţelor maritime, cu rază lungă de acţiune); nave amfibie; trupe de infanterie marină şi artilerie de coastă.

Transferul propriu-zis va începe în 2019, informează RIA Novosti, citând o sursă militară. Potrivit amiralului Viktor Kravcenko, fostul şef al Statului Major al Marinei ruse, mutarea va dura între trei şi cinci ani, dar va spori capacităţile operaţionale ale flotilei ruse din Marea Caspică, potrivit ziarului Vedomosti.

‘Toate forţele vor fi concentrate într-un singur loc, iar flotila nu va depinde de condiţiile meteorologice’, a spus înaltul oficial militar rus. Amiralul a explicat că în zona Astrahan, Volga îngheaţă timp de câteva luni, iar pentru ca navele de război să iasă în larg este nevoie de spărgătoare de gheaţă. Portul Astrahan, unul dintre cele mai mari orașe rusești din regiune, se află la aproximativ 100 de kilometri de Marea Caspică, navelor militare ruse luându-le câteva ore pentru a ajunge la marea deschisă.

Siria, poligon de testare a armelor

În perioada sovietică, flotila din Marea Caspică îşi avea baza la Baku (capitala Azerbaidjanului), iar după destrămarea URSS, o parte a acesteia a fost transferată la Astrahan, iar o parte la Mahacikala (capitala Daghestanului, republică din Caucazul rus). După dezvoltarea infrastructurii şi lucrări de adâncire, întreaga flotilă din Marea Caspică va fi transferată la Kaspiisk (situat la aproximativ 20 de kilometri de capitala Republicii Daghestan, Mahacikala), în regiune urmând să fie construite facilități și pentru alte arme, investițiile ajungând la câteva sute de milioane de dolari SUA pentru următorul deceniu.

Flotila rusă din Marea Caspică, împreună cu Flota Mării Negre, constituie componenta navală a Districtului Militar Sud al Federaţiei Ruse. Aceasta a fost implicată activ în intervenția militară rusă din Siria prin trimiterea de mici contingente de trupe speciale ori tehnicieni și specialiști militari, dar mai ales prin tirurile de rachete trase de navele militare ale flotilei, inclusiv Kalibr-M. (M.A.B./M.I.)

Daghestan, noua casă a flotei militare ruse din Marea Caspică

Flota militară rusă din Marea Caspică a atacat cu succes ținte de pe frontul sirian folosind rachetele Kalibr

Flota militară rusă din Marea Caspică a atacat cu succes ținte de pe frontul sirian folosind rachetele Kalibr

Flotila Rusiei din Marea Caspică urmează să fie relocată din Astrahan în Daghestan (sud), a anunţat recent ministrul apărării rus Serghei Şoigu, citat de mass-media rusă, preluată de agenția de presă KARADENIZ PRESS. ‘A fost luată decizia privind transferul flotilei la Kaspiisk (Daghestan). Acolo avem un şantier imens în derulare: se construiesc dane, un far, puncte de mentenanţă, imobile de locuit. Numărul ofiţerilor şi marinarilor va creşte de câteva ori’, a declarat Şoigu la o întâlnire cu conducerea Ministerului Apărării rus.

Semnal pentru vecini

Transferul flotilei din Marea Caspică în Kaspiisk are o însemnătate majoră pentru asigurarea securităţii în regiunea Mării Caspice, a subliniat Serghei Şoigu. Obiectivele acesteia sunt protejarea frontierelor sudice ale Rusiei, asigurarea intereselor naţionale şi combaterea terorismului. În plus, Moscova îi atribuie un rol major flotilei sale în Marea Caspică, dată fiind disputa privind împărţirea Mării Caspice, bogată în petrol şi gaze, diferend care de 15 ani nu a fost rezolvat de ţările riverane.

Transfer în 2019

Deocamdată, baza principală a flotilei ruse din Marea Caspică rămâne la Astrahan, au mai declarat sursele citate. Transferul propriu-zis va începe în 2019, informează RIA Novosti, citând o sursă militară. Potrivit amiralului Viktor Kravcenko, fostul şef al Statului Major al Marinei ruse, mutarea va dura între trei şi cinci ani, dar va spori capacităţile operaţionale ale flotilei ruse din Marea Caspică, potrivit ziarului Vedomosti.
‘Toate forţele vor fi concentrate într-un singur loc, iar flotila nu va depinde de condiţiile meteorologice’, a spus el. Amiralul a explicat că în zona Astrahan, Volga îngheaţă timp de câteva luni, iar pentru ca navele de război să iasă în larg este nevoie de spărgătoare de gheaţă.

Moștenire sovietică

Flotila rusă din Marea Caspică are în componenţa sa nave de patrulare echipate cu rachete moderne, între care două corvete şi nava amiral ‘Tatarstan’; opt nave de rachete şi de artilerie de dimensiuni mai mici, dintre care trei sunt dotate cu rachete de croazieră Kalibr (arma principală a forţelor maritime, cu rază lungă de acţiune); nave amfibie; trupe de infanterie marină şi artilerie de coastă.

În perioada sovietică, flotila din Marea Caspică îşi avea baza la Baku (capitala Azerbaidjanului), iar după destrămarea URSS, o parte a acesteia a fost transferată la Astrahan, iar o parte la Mahacikala (capitala Daghestanului, republică din Caucazul rus). După dezvoltarea infrastructurii şi lucrări de adâncire, întreaga flotilă din Marea Caspică va fi transferată la Kaspiisk (Daghestan). Flotila rusă din Marea Caspică, împreună cu Flota Mării Negre, constituie componenta navală a Districtului Militar Sud al Federaţiei Ruse. (M.I.)

Putin il schimba pe liderul Daghestanului printr-un decret

Putin il schimba pe liderul Daghestanului printr-un decret

Presedintele rus Vladimir Putin a semnat un decret prin care aproba demisia lui Magomedsalam Magomedov, liderul Daghestanului, o republica instabila din Caucazul rus, anunta Kremlinul intr-un comunicat. Magomedov va fi inlocuit temporar de catre deputatul Ramazan Abdulatipov. Magomedov a fost numit adjunct al sefului Administratiei prezidentiale ruse. Nascut in 1964 in Daghestan, Magomedov ocupa aceasta functie din februarie 2010. Saptamâna trecuta, presa rusa a evocat o intrevedere intre Vladimir Putin si Magomedov. Vecina cu Cecenia, Republica Daghestan este una dintre regiunile cele mai sarace si instabile din Rusia.

Concurs eseuri