Constanța, poarta Georgiei către UE?

Constanța, poarta Georgiei către UE?

Organizaţia Patronală Constanţa Port Business Association (CPBA) a semnat recent un protocol de colaborare cu EU-Georgia Business Council, care subliniază importanţa Portului Constanţa ca punct strategic pentru fluxurile comerciale dintre Europa şi Asia. Conform sursei citate, protocolul a fost semnat în cadrul evenimentului internaţional „Maritime Business Week”, desfășurat sub organizarea Camerei de Comerţ, Industrie, Navigaţie şi Agricultură Constanţa (CCINA) la Pavilionul Expoziţional Constanţa.

Relații economice

EU-Georgia Business Council (EUGBC) este organizaţia care promovează relaţiile economice dintre Georgia şi Uniunea Europeană, oferind suport companiilor în dezvoltarea de noi oportunităţi de afaceri şi investiţii.
În cadrul „Maritime Business Week” şi al „Tomis Maritime Expo”, CPBA este participant activ şi expozant la evenimentele care includ o serie de conferinţe şi expoziţii dedicate industriei maritime şi care reunesc lideri şi profesionişti din domeniu.
”Constanţa Port Business Association susţine şi reprezintă agenţii economici din portul Constanţa, promovând un mediu de afaceri dinamic şi competitiv, şi sprijină dezvoltarea portului Constanţa ca nod logistic de mare potenţial pentru fluxurile comerciale dintre Europa şi Marea Caspică. Protocolul a fost semnat la Forumul de afaceri Internaţional România – Georgia, organizat în cadrul evenimentului, în prezenţa Excelenţei Sale doamna ambasador Tamar Beruchashvili şi a domnului Zviad Chumburidze, secretar general al EUGBC”, se menţionează în comunicat.

Importanță strategică

Potrivit sursei citate, acest acord continuă seria de iniţiative ale asociaţiei, începută cu Forumul Marea Caspică – Marea Neagră, organizat în premieră la Constanţa pe 7 aprilie 2023.
Evenimentul a subliniat importanţa strategic a coridorului de transport Marea Caspică – Marea Neagră şi a consolidat relaţiile comerciale dintre regiunea Caspică şi Europa, reunind anul trecut lideri din industria transporturilor şi a logisticii la nivel internaţional.
Protocolul încheiat între CPBA şi EUGBC urmăreşte facilitarea de noi oportunităţi de afaceri pentru membrii lor, valorificând avantajele Portului Constanţa, consolidarea cooperării economice dintre România şi Georgia prin utilizarea strategică a portului Constanţa şi susţinerea dezvoltării transportului prin coridorul Marea Caspică – Marea Neagră pentru schimburile comerciale între Europa şi Asia şi ieşirea mărfurilor din Asia care destinaţii globale.

Interes economic

EU-Georgia Business Council (EUGBC) este o organizație non-profit care promovează relațiile economice și comerciale între Uniunea Europeană și Georgia. EUGBC a fost înființată în 2006, scopul principal fiind promovarea relațiilor economice și comerciale între Georgia și țările membre ale Uniunii Europene.

Misiunea ei este să sprijine companiile georgiene și europene în stabilirea și dezvoltarea relațiilor de afaceri, facilitând astfel integrarea economică a Georgiei în piața europeană.

EUGBC reprezintă interesele companiilor membre în fața autorităților georgiene și europene, dar și lucrează pentru a influența politicile comerciale și economice în favoarea unui mediu de afaceri favorabil, se arată în prezentarea organizației.

Entitatea mai organizează conferințe, seminarii, workshop-uri și alte evenimente pentru a facilita networking-ul între companiile din Georgia și cele din UE. Evenimentele acoperă diverse teme, inclusiv investiții, reglementări, oportunități de afaceri și parteneriate.

EUGBC oferă informații actualizate despre reglementările economice, oportunitățile de afaceri și piețele din Georgia și UE. Ea mai asigură consultanță companiilor interesate de extinderea afacerilor lor în aceste regiuni.

Organizația mai inițiază și implementează proiecte care susțin dezvoltarea economică și integrarea în piața europeană, colaborează cu diverse organizații internaționale, guverne și instituții financiare pentru a sprijini proiectele de dezvoltare.

EUGBC are membri din diverse sectoare economice, inclusiv companii mici și mijlocii, corporații mari, precum și organizații non-profit.

EUGBC joacă un rol crucial în facilitarea comerțului și investițiilor între Georgia și Uniunea Europeană, contribuind astfel la creșterea economică a Georgiei și la apropierea acesteia de standardele și piața europeană.

Constanța, port strategic

Portul Constanța este cel mai mare și important port maritim din România și unul dintre cele mai mari porturi de la Marea Neagră. Situat pe coasta de vest a Mării Negre, portul are o importanță strategică majoră pentru comerțul și transportul maritim din regiune.

Portul Constanța este situat în sud-estul României, la 179 de mile marine de Strâmtoarea Bosfor și la aproximativ 85 de mile marine de Strâmtoarea Kerci. El se întinde pe o suprafață de peste 3.900 de hectare, incluzând atât suprafața acvatică, cât și cea terestră. Are capacitatea de a acomoda nave de mari dimensiuni, cu un pescaj de până la 19 metri, datorită adâncimii sale care variază între 7 și 19 metri.

Portul Constanța dispune de peste 150 de dane operaționale, echipate pentru diverse tipuri de încărcături, inclusiv containere, mărfuri vrac, produse petroliere, cereale și produse chimice.

Există terminale specializate pentru diverse tipuri de mărfuri, cum ar fi terminalul de containere (capacitate de manipulare de peste 2 milioane TEU pe an), terminalul de cereale (cu capacități de stocare și manipulare semnificative), terminalul de produse petroliere și chimice, terminalul de mărfuri generale și mărfuri vrac, terminalul RO-RO pentru vehicule și echipamente grele.

Portul dispune de importante facilități suplimentare, precum spații de depozitare și silozuri pentru stocarea mărfurilor, inclusiv spații frigorifice pentru produse perisabile. Concomitent se oferă servicii de logistică și transport integrat, facilitând conexiunile cu rețeaua feroviară și rutieră din România și Europa.

Portul oferă servicii de remorcare și pilotaj pentru navele care intră și ies din port, asigurând astfel siguranța și eficiența operațiunilor. Acesta este bine conectat la rețeaua de transport feroviar și rutier din România, asigurând legături rapide și eficiente către interiorul țării și către alte țări europene.

Portul românesc este conectat la rețeaua europeană de căi navigabile interioare prin Canalul Dunăre-Marea Neagră, permițând accesul direct la Dunăre și, implicit, la Europa Centrală și de Est, fiind un nod crucial pentru comerțul internațional, facilitând importurile și exporturile României și ale altor țări din regiune. Astfel, acesta servește ca un hub regional pentru transportul maritim, contribuind semnificativ la economia locală și națională.

Portul atrage investiții semnificative în infrastructură și dezvoltare, fiind un punct de interes pentru investitorii străini și locali, fiind un element cheie al infrastructurii de transport și logistică din România, având un impact major asupra comerțului și economiei regionale și internaționale.

Comerț la Marea Neagră

Comerțul dintre Georgia și România, precum și între Georgia și Uniunea Europeană (UE), reprezintă un aspect esențial al relațiilor economice internaționale, având un impact semnificativ asupra dezvoltării economice a Georgiei și a partenerilor săi comerciali.

Relațiile comerciale dintre Georgia și România au cunoscut o creștere constantă în ultimii ani, datorită proximității geografice și a interesului reciproc pentru diversificarea piețelor și a produselor. Exporturile Georgiei către România includ produse minerale (în special mangan și minereuri de fier), vinuri și alte băuturi alcoolice, produse agroalimentare și produse chimice. Importurile din România includ produse petroliere, echipamente industriale, mașini și vehicule, produse chimice și produse agroalimentare.

România și Georgia au semnat mai multe acorduri bilaterale pentru a facilita comerțul și investițiile. Acestea includ acorduri de evitare a dublei impuneri și de protecție a investițiilor. Cele două țări colaborează la diverse proiecte economice și infrastructurale, inclusiv în domeniul energiei și transporturilor.

Oportunități economice

La rândul său, UE este unul dintre cei mai importanți parteneri comerciali ai Georgiei, cu o influență majoră asupra economiei și politicii comerciale georgiene. Exporturile Georgiei către UE includ produse minerale (mangan, cupru), vinuri și băuturi alcoolice, nuci, fructe și legume, produse textile și chimice.

Importurile Georgiei din UE includ echipamente și mașini industriale, vehicule, produse farmaceutice, produse chimice, alimente și băuturi.

Acordul de Asociere (AA) și Zona de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător (DCFTA) a fost semnat în 2014, permițând eliminarea majorității taxelor vamale pentru comerțul dintre Georgia și UE și a facilitat accesul produselor georgiene pe piața europeană. DCFTA a impus și standarde stricte pentru produsele georgiene, contribuind la modernizarea economiei georgiene.

Prin Programul de Asistență pentru Comerț și Dezvoltare, UE oferă asistență tehnică și financiară Georgiei pentru a îmbunătăți infrastructura comercială, standardele de calitate și capacitatea de export.

Accesul la piața europeană a contribuit semnificativ la creșterea economică a Georgiei, stimulând exporturile și atragerea de investiții străine directe. DCFTA a încurajat diversificarea produselor exportate de Georgia și îmbunătățirea calității acestora pentru a îndeplini standardele UE.

În cadrul acordurilor comerciale cu UE, Georgia și-a modernizat legislația și reglementările în domenii precum siguranța alimentară, protecția consumatorilor și protecția mediului. Georgia se confruntă cu provocări legate de adaptarea la standardele stricte ale UE, concurența pe piața europeană și infrastructura comercială insuficient dezvoltată.

Relațiile comerciale dintre Georgia și România, precum și cele dintre Georgia și UE, au un potențial considerabil de creștere, datorită interesului reciproc pentru consolidarea cooperării economice și a inițiativelor de sprijin reciproc.

Comerțul dintre Georgia și România, precum și între Georgia și UE, joacă un rol crucial în dezvoltarea economică a Georgiei, contribuind la creșterea exporturilor, atragerea de investiții și modernizarea economiei georgiene.

Share our work
Exercițiile militare comune, Occidentul dă replica Rusiei în Marea Neagră și Caucaz

Exercițiile militare comune, Occidentul dă replica Rusiei în Marea Neagră și Caucaz

Exerciţii militare comune – denumite ”Eagle Partner 2024” – cu Statele Unite au început în Armenia, anunţă Departamentul american al Apărării, o nouă ilustrare a unei apropieri între Occident şi Erevan, care se află în termeni reci cu aliatul său rus, relatează mass-media de la Erevan.

Manevre comune

Aceste manevre, care implică unităţi din cadrul ”US Army Europe and Africa” şi Gărzii Naţionale din Kansas, urmează să se desfăşoare până la 24 iulie, anunţă Ministerul armean al Apărării, fără să precizeze numărul trupelor implicate.

Aceste exerciţii vizează ”obiective de stabilizare” în ”misiuni internaţionale de menţinerea păcii”, în vederea unui ”schimb de bune practici” şi unei consolidări a ”pregătirii” unor unităţi armene, a anunţat ministerul armean.

Armenia reproşează Moscovei o lipsă de susţinere împotriva Azerbaidjanului, care a recucerit în întregime – cu forţa – în toamna lui 2023 regiunea separatistă azeră Nagorno Karabah, după ce a fost controlată timp de 30 de ani de către separatişti armeni.

După această înfrângere usturătoare, Erevanul încearcă să-şi consolideze relaţiile cu Occidentul, în timp ce vecina sa Georgia este acuzată de o apropiere de Rusia, un semn, în opinia observatorilor, a unei reaşezări geopolitice în curs în Caucaz.

Războiul pentru Caucaz

O bază militară rusă permanentă se află în continuare pe teritoriul armean – la Gyumri -, iar Armenia rămâne membră a Organizaţiei Tratatului Securităţii Colective (OTSC), o alianţă militară condusă de către Moscova.

În februarie 2024, premierul armean Nikol Paşinian anunţa însă că Armenia şi-a ”îngheţat” ”în practică” participarea la această alianţă.

În paralel, Washingtonul anunţa, la 5 iulie, suspendarea manevrelor militare cu Georgia – prevăzute la sfârşitul lui iulie – în cadrul unei reevaluări complete a relaţiilor sale cu Tbilisi.

Aceasă reevaluare a fost ordonată în mai, după adoptarea în Georgia a unei legi controversate a ”influenţei străine”, acuzată de copierea unei legislaţiii ruseşti liberticide şi de compromiterea integrării europene a Georgiei.

Exerciții navale

Forţele Navale Române au anunțat recent că participă la Exerciţiul multinaţional BREEZE 24, organizat de Bulgaria. ”Fregata «Regele Ferdinand» a plecat din Portul militar Constanţa, pentru a participa la Exerciţiul multinaţional BREEZE 24, organizat de Forţele Navale ale Bulgariei. Exerciţiul se desfăşoară în Portul Burgas, în apele teritoriale ale Bulgariei, respectiv în apele internaţionale ale Mării Negre, şi reuneşte militari din Albania, Belgia, Bulgaria, Franţa, Georgia, Grecia, Italia, Lituania, Marea Britanie, Polonia, România, Statele Unite ale Americii şi Turcia”, au transmis Forţele Navale Române, într-un comunicat de presă.

Potrivit documentului citat, la exerciţiu iau parte şi navele din compunerea grupului operativ pentru combaterea minelor marine din Marea Neagră – MCM Black Sea TG (Mine Counter-Measures Black Sea Task Group), printre care se numără şi dragorul maritim 30 ”Sublocotenent Alexandru Axente” cu un echipaj la bord format din 74 militari.

”MCM Black Sea TG, format din nave din Bulgaria, România şi Turcia, a fost activat luni, 1 iulie, la Istanbul, şi are ca misiune principală menţinerea în siguranţă a traficului maritim în Marea Neagră prin activităţi de supraveghere, recunoaştere şi neutralizare a minelor marine, precum şi operaţii conexe de căutare şi salvare pe mare. Scopul principal al Exerciţiului multinaţional BREEZE 24 este de a consolida cooperarea şi securitatea maritimă în regiunea Mării Negre, precum şi de a creşte nivelul interoperabilităţii şi capacităţii de reacţie rapidă a forţelor participante, a mai transmis suresa citată.

Fregata ”Regele Ferdinand”, comandată de comandorul Florian Tudoraşcu, are la bord un echipaj format din 240 de militari şi va executa, alături de partenerii străini, proceduri de luptă la suprafaţă, antiaeriană, antisubmarin şi de interdicţie maritimă.

Armenia, în căutare de aliați

După evenimentele recente din Nagorno-Karabah, relațiile Armeniei cu Rusia, Uniunea Europeană (UE) și Statele Unite ale Americii (SUA) au evoluat semnificativ.

Armenia a avut o relație tradițional strânsă cu Rusia, fiind membră a Organizației Tratatului de Securitate Colectivă (CSTO) și a Uniunii Economice Eurasiatice (EAEU). Cu toate acestea, după conflictul din Nagorno-Karabah din 2020 și, mai recent, în 2023, s-a observat o anumită răcire a relațiilor. Armenia a criticat Rusia pentru lipsa de sprijin adecvat în timpul conflictelor cu Azerbaidjanul și pentru rolul pasiv în asigurarea unui armistițiu stabil. De asemenea, Armenia a căutat să-și diversifice relațiile de securitate și economice, simțindu-se vulnerabilă față de dependența excesivă de Rusia.

Relațiile Armeniei cu UE s-au intensificat, în special după ce Armenia a semnat Acordul Cuprinzător și Consolidat de Parteneriat (CEPA) în 2017. După evenimentele din Nagorno-Karabah, UE a intensificat sprijinul pentru Armenia, inclusiv prin asistență umanitară și economică. Armenia vede în UE un partener important pentru modernizarea infrastructurii și a economiei, precum și pentru susținerea reformelor democratice și a statului de drept. De asemenea, UE a jucat un rol activ în medierea dialogului între Armenia și Azerbaidjan.

Relațiile dintre Armenia și SUA au fost, de asemenea, în creștere, mai ales în contextul recentelor tensiuni regionale. SUA au oferit sprijin diplomatic și umanitar Armeniei și au promovat soluționarea pașnică a conflictului din Nagorno-Karabah. De asemenea, comunitatea armeno-americană influentă a avut un rol semnificativ în modelarea politicii SUA față de Armenia. Washingtonul a susținut, de asemenea, eforturile Armeniei de a-și consolida democrația și economia de piață.

După evenimentele din Nagorno-Karabah, Armenia a căutat să-și diversifice parteneriatele externe, reducând dependența de Rusia și întărind relațiile cu UE și SUA. Această schimbare de politică externă reflectă dorința Armeniei de a-și consolida securitatea și dezvoltarea economică într-un context geopolitic complex și volatil.

Prezență militară rusă

În 2024, influența Rusiei în Armenia continuă să fie semnificativă, dar este supusă unor provocări și reevaluări în contextul geopolitic regional și global.

Rusia menține o prezență militară importantă în Armenia, având baze militare, inclusiv baza de la Gyumri, și desfășurând trupe de menținere a păcii în regiunea Nagorno-Karabah. Deși Armenia este membră a Organizației Tratatului de Securitate Colectivă (CSTO), un bloc militar dominat de Rusia, tensiunile recente au subminat încrederea Armeniei în angajamentele de securitate ale Rusiei. Astfel, asistăm la o dezbatere activă în Armenia despre diversificarea alianțelor de securitate, căutând potențiale parteneriate cu alte state și organizații, inclusiv NATO și UE.

Rusia are o prezență militară și de securitate semnificativă în Armenia, care se manifestă prin diferite structuri și unități dislocate în diverse locații strategice.

Baza Militară de la Gyumri, oraș în nord-vestul Armeniei, este una dintre cele mai mari și importante baze ruse din afara granițelor Federației Ruse, cu aproximativ 3.000 de soldați.

Baza dispune de tancuri, vehicule blindate, artilerie și unități de apărare aeriană, având și o prezență semnificativă umană și tehnică a serviciilor federale de informații de la Moscova.

Conform tratatelor bilaterale, Rusia asigură securitatea frontierelor externe ale Armeniei prin intermediul Serviciului Federal de Securitate al Rusiei (FSB). Acești grăniceri sunt desfășurați în puncte de control la granițele Armeniei cu Turcia și Iran. Prezența grănicerilor ruși este un aranjament istoric care datează din perioada sovietică și este menținut în pofida unei presiuni interne tot mai mari asupra autorităților de la Erevan de denunțare a tratatelor încheiate în acest sens.

În Aeroportul Internațional Zvartnots (Erevan) Rusia nu are o prezență militară permanentă aici, dar colaborează strâns cu autoritățile armene pentru securitatea aeroportului, în special în contextul zborurilor și logisticii militare.

Baza aeriană Erebuni, situată lângă Erevan, aceasta găzduiește avioane de luptă MiG-29, elicoptere de luptă MI-24, dar și alte echipamente aeriene rusești. Este o componentă cheie a prezenței militare ruse în Armenia.

Rusia furnizează Armeniei echipamente militare la prețuri reduse sau prin acorduri de finanțare preferențiale, existând acuzații de corupție din partea societății civile.

Există colaborări în domenii precum modernizarea forțelor armate armene și pregătirea personalului militar.

Prezența rusă în Armenia este extinsă și multidimensională, acoperind aspecte de securitate, apărare și colaborare tehnică. Deși acest aranjament asigură, cel puțin aparent, Armeniei un nivel de securitate în fața amenințărilor externe, el creează și o dependență semnificativă de Rusia, influențând politica externă și internă a Armeniei. În contextul geopolitic actual, există dezbateri în Armenia despre echilibrarea acestei dependențe prin diversificarea parteneriatelor internaționale.

Influență politică

Rusia este unul dintre cei mai importanți parteneri comerciali ai Armeniei și o sursă majoră de investiții. Armenia este membră a Uniunii Economice Eurasiatice (EAEU), ceea ce facilitează comerțul liber și integrarea economică cu Rusia și alte state membre. În 2024, această relație economică rămâne crucială pentru Armenia, deși există o dorință crescândă de a atrage investiții și din alte regiuni, pentru a reduce dependența de Rusia.

Armenia depinde în mare măsură de resursele energetice rusești, inclusiv gazul natural. În 2024, Rusia continuă să fie principalul furnizor de energie al Armeniei, deși guvernul armean explorează surse alternative și dezvoltarea energiei regenerabile pentru a-și consolida securitatea energetică.

Rusia a avut o influență considerabilă asupra politicii interne a Armeniei, sprijinind diverse partide și lideri politici de-a lungul timpului. Totuși, în 2024, există o creștere a sentimentului naționalist și a dorinței de independență față de influențele externe. Acest lucru se reflectă în relațiile diplomatice ale Armeniei, care caută să își extindă și să își întărească legăturile cu UE, SUA și alte state, pentru a echilibra influența rusă.

Influența culturală și societală a Rusiei rămâne puternică în Armenia, având în vedere istoria comună și legăturile etnice și lingvistice. Totuși, tineretul armean, în special, este din ce în ce mai orientat spre Occident, adoptând valori și stiluri de viață mai apropiate de cele europene și americane. Acest lucru ar putea duce, pe termen lung, la o diminuare a influenței culturale ruse în Armenia.

Share our work
China, mișcări geopolitice în Orientul Mijlociu

China, mișcări geopolitice în Orientul Mijlociu

China a indicat marţi că este dispusă să faciliteze „reconcilierea” între cele două principale mişcări palestiniene rivale, Fatah şi Hamas, după informaţii despre o viitoare reuniune la Beijing. Anterior, ministrul palestinian de externe, Riyad al-Maliki a declarat că administrația din care face parte „se orientează din ce în ce mai mult spre China”.

Maliki a subliniat că, în căutarea sprijinului, administrația condusă de Mahmoud Abbas (nume de război Abu Mazen) „se îndreaptă din ce în ce mai mult către China, care susține aderarea sa deplină la Organizația Națiunilor Unite (ONU)”. „China dorește să își sporească prezența în Orientul Mijlociu, nu doar din punct de vedere economic, ci și politic. Multe țări din lume doresc, de asemenea, sprijinul Chinei, care a devenit un actor global foarte important”, a spus el.

Fatah vs. Hamas

Fatah, mişcare fondată de liderul istoric palestinian Yasser Arafat, şi rivalul său Hamas, aflat în război în Fâşia Gaza împotriva Israelului, urmează să se întâlnească separat cu responsabili chinezi la Beijing pe 20 şi 21 iulie, potrivit Fatah.
Mişcarea teroristă Hamas a confirmat că va participa la discuţii la Beijing, în weekend, în cadrul unei „reuniuni lărgite incluzând diferitele facţiuni palestiniene”. „Mişcarea a răspuns cu un spirit pozitiv şi responsabilitate naţională”, a declarat Husam Badran, membru al biroului politic al organizației teeroriste Hamas, într-un comunicat.
El a adăugat că Hamas „este dornic să realizeze o unitate naţională demnă de poporul nostru palestinian (…) în special în lumina bătăliei din Potopul Al-Aqsa”, denumirea dată de grup atacului terorist din 7 octombrie împotriva civililor din Israel, eveniment care a declanşat războiul din Fâşia Gaza.
Întrebat marţi, un purtător de cuvânt al diplomaţiei chineze, Lin Jian, nu a confirmat oficial organizarea unei întâlniri la Beijing, dar a subliniat că China va publica „informaţii în timp util”.
„China sprijină toate părţile palestiniene cu scopul de a se ajunge la reconciliere şi unitate prin dialog şi negociere”, a subliniat Lin, adăugând că Beijingul este „dispus” să „creeze oportunităţi” pentru a se atinge acest obiectiv.

Poziții ireconciliabile

Cele doua mişcări sunt ireconciliabile de la lovitura în forţă a Hamas care a expulzat Autoritatea Palestiniană din Fâşia Gaza în iunie 2007, după mai bine de un an de criză politică şi violenţe în urma alegerilor legislative.
Dar războiul dus de Israel în Fâşia Gaza împotriva organizației teroriste Hamas a relansat apelurile la discuţii. Fatah şi Hamas au fost deja primite la Beijing la sfârşitul lui aprilie.
Diplomaţia chineză a apreciat atunci că schimburile de opinii au fost încurajatoare şi s-a arătat disponibilă să depună eforturi pentru „reconcilierea intra-palestiniană”.
Beijingul şi-a consolidat în ultimii ani relaţiile comerciale şi diplomatice cu Orientul Mijlociu, în parte tradiţional sub influenţa americană.
China a supervizat şi facilitat astfel spectaculoasa apropiere diplomatică de anul trecut dintre două mari puteri regionale, Iranul şi Arabia Saudită.
Gigantul asiatic, care susţine de mult timp cauza palestiniană, păstrează, de asemenea, relaţii bune cu Israelul.

Întâlnirea din aprilie

China a mai găzduit discuţii privind unitatea palestiniană între gruparea militantă islamistă Hamas şi rivala sa, Fatah, un demers important din partea Chinei, pe fondul războiului dus de Israel împotriva entităților teroriste din Fâşia Gaza.
Hamas controlează Fâşia Gaza în timp ce Fatah este mişcarea lui Mahmoud Abbas, preşedintele Autorităţii Naţionale Palestiniene (ANP).
Statele Unite se tem de măsurile de reconciliere a celor două grupuri, deoarece sprijină ANP, dar au interzis Hamas, declarând-o organizaţie teroristă.

Un oficial al Fatah a declarat pentru Reuters că o delegaţie condusă de un înalt oficial al grupului, Azzam Al-Ahmed, a fost în China. Un oficial al organizației teroriste Hamas a declarat că echipa fracţiunii pentru discuţii, condusă de un înalt oficial al Hamas, Moussa Abu Marzouk, a fost și ea în China.
Este prima dată când se cunoaşte public despre o deplasare a unei delegaţii a Hamas în China de la începutul războiului din Fâşia Gaza.
Un înalt diplomat chinez, Wang Kejian, s-a întâlnit în martie 2024 cu şeful Hamas Ismail Haniyeh în Qatar, potrivit Ministerului chinez de Externe.
China a demonstrat recent o influenţă diplomatică în creştere în Orientul Mijlociu, unde se bucură de legături puternice cu naţiunile arabe şi cu Iranul. Anul trecut, Beijingul a intermediat un acord de pace revoluţionar între inamicii regionali de lungă durată Arabia Saudită şi Iran.
China a intensificat susținerea organizațiilor palestiniene în forurile internaţionale în ultimele luni, solicitând o conferinţă de pace la scară mai largă israeliano-palestiniană şi un calendar specific pentru implementarea unei soluţii cu două state.
În luna februarie, Beijingul a cerut Curţii Internaţionale de Justiţie (CIJ) să îşi dea avizul cu privire la prezența israeliană în Iudeea și Samaria,
Mai recent, China a făcut presiuni ca Palestina să se alăture Organizaţiei Naţiunilor Unite, ceea ce ar „rectifica o nedreptate istorică prelungită”, după cum a declarat anterior principalul diplomat al Beijingului,Wang Yi.

Relații complexe

Relația Chinei cu Israel și formațiunea palestiniană este complexă și influențată de o combinație de factori politici, economici și strategici.

China și Israel au stabilit relații diplomatice oficiale în 1992, iar de atunci, relațiile economice și tehnologice s-au dezvoltat semnificativ. China este unul dintre principalii parteneri comerciali ai Israelului în Asia, iar Israelul este un furnizor important de tehnologie avansată pentru China, în special în domeniul securității cibernetice, agriculturii și medical.

China este implicată în proiecte majore de infrastructură în Israel, inclusiv în dezvoltarea porturilor și a altor proiecte de transport. Companiile chineze au câștigat contracte pentru construirea și operarea unor porturi, cum ar fi Portul Haifa.

Deși Israel și China au o cooperare strânsă în multe domenii, China menține o poziție echilibrată în conflictul israelo-palestinian pentru a-și proteja relațiile cu lumea arabă și cu Palestina.

China a susținut în mod tradițional pozițiile organizațiilor palestiniene și a pledat pentru o soluție cu două state bazată pe frontierele din 1967, cu Ierusalimul de Est ca capitală a unui stat palestinian.

China a oferit ajutor umanitar și sprijin pentru dezvoltare Palestinei, inclusiv proiecte de infrastructură și ajutor economic.

China a colaborat cu alte țări și organizații internaționale pentru a sprijini Palestina în diverse foruri internaționale, inclusiv în cadrul Națiunilor Unite.

Autoritățile din China au adoptat o poziție de echilibru în conflictul dintre Israel și Palestina. Această abordare echilibrată permite Chinei să mențină relații bune atât cu Israelul, cât și cu țările arabe și musulmane.

Orientul Mijlociu este o regiune strategică pentru accesul la resurse energetice și piețe emergente. Menținerea relațiilor bune cu toate părțile implicate ajută China să-și asigure accesul la aceste resurse și să-și extindă influența economică.

China își dorește să fie văzută ca un actor responsabil și influent pe scena internațională. Prin promovarea dialogului și a soluțiilor pașnice, China își consolidează rolul de mediator global.

Regiunea este importantă pentru Inițiativa Belt and Road a Chinei, care urmărește să creeze o rețea globală de infrastructură și comerț. Stabilitatea în Orientul Mijlociu este esențială pentru succesul acestui proiect.

Share our work
Ucraina importă din ce în ce mai multă energie electrică

Ucraina importă din ce în ce mai multă energie electrică

Reamintesc că în ziua de 24 februarie 2022 erau programate probe pentru sincronizarea sistemului electro-energetic ucrainian (și cel moldovenesc) cu sistemul energetic european ENTSO-E. Ziua atacului a fost aleasă pentru a destabiliza sistemele energetice ale Poloniei, Sloveniei, Cehiei, Ungariei și României.

În aprilie 2024, oficiali ai ambasadei Ucrainei la București, la o conferință organizată de Revista Geopolitica, au afirmat că Rusia au distrus aproximativ 80% din capacitățile de producție de energie electrică și termică și peste 40% din capacitatile de producție de energie hidro-electrică, însumate acestea ajungând la 9 GW. Centrala nucleară de la Zaporoje este închisă, afâlndu-se te teritoriul cucerit de ruși. De asemenea Rusia a distrus părți importante din rețeaua de transport de energie electrică.

Iarna 2023 – 2024, relativ caldă, a fost trecută mai ușor cu toate că Ucraina a intrat în iarnă fără rezerve suficiente. Până în primavară, Ucraina a avut perioade în care a exportat energie, acestea provenind în special din hidrocentrale. Totuși companiile energetice nu au fost în stare să își repare distrugerile datorate bombardamentelor deaorece acestea nu își pot recupera banii din energia produsă și furnizată. Nu trebuie sa uităm și data de 22 martie în care Federația Rusă a lansat cel maiputernic atac asupra sistemului electro – energetic ucrainian. Astfel prețul energiei a crescut cu 70% față de vara anului trecut. Mai adăugăm că compania producatoare de energie nucleară are reactoare închise pentru operațiuni de întreținere planificată.

Temperaturile mari au generat creșteri ale consumului cu 7%, cerere care nu poate fi acoperită, ceea ce a dus la importuri. Astfel Ucraina, în această perioadă, importă energie electrică din Polonia, Ungaria, Slovacia, România şi Republica Moldova. Totalul importului mediu este 1500 MWh / h.

Fig. 1 – Interconexiunile de import ale Uctainei (sursa: entso-e.eu)

România și Republica Moldova, ambele în deficit energetic, ajută Ucraina prin interconexiunile de la Isaccea si Cuciurgan, furnizând intermitent energia eoliană produsă în exces în Dobrogea și energia produsă la termocentrala de la Cuciurgan ce funcționeaza cu gaze importate din și prin România.

Share our work
Trump, candidat oficial pentru Casa Albă

Trump, candidat oficial pentru Casa Albă

Partidul Republican l-a nominalizat oficial luni pe Donald Trump drept candidat al său la preşedinţie pentru scrutinul prezidenţial din 5 noiembrie 2024.
Mai bine de jumătate din cei circa 2.400 de delegaţi republicani care reprezintă diferite state şi teritorii, reuniţi în cadrul convenţiei naţionale a Partidului Republican, care se desfăşoară între 15-18 iulie în Milwaukee, statul Wisconsin, au votat pentru fostul preşedinte care ar urma să accepte oficial nominalizarea joi, printr-un discurs care va reprezenta punctul culminat al convenţiei.

Convenție republicană

Convenţia Naţională Republicană a început luni, în Milwaukee, cu nominalizarea lui Trump practic asigurată din punct de vedere matematic. El avea nevoie de voturile a 1.215 de delegaţi pentru a o obţine.
Separat, Donald Trump a anunţat luni că-l alege pe senatorul de Ohio, J.D. Vance, pentru a-i fi vicepreşedinte în cazul în care va câştiga alegerile prezidenţiale din noiembrie.
„Am decis că persoana cea mai aptă pentru a asuma funcţia de vicepreşedinte al SUA este senatorul J.D. Vance, din marele stat Ohio”, a scris politicianul republican pe reţeaua sa de socializare, Truth Social.

Cândva un critic al lui Trump, devenit apărător fervent, J.D. Vance a fost ales de fostul preşedinte republican drept partener de candidatură, o nominalizare care confirmă cariera atipică a acestei voci a Americii umile.
În urmă cu opt ani, înaintea scrutinului prezidenţial din 2016, J.D. Vance era un critic acerb al lui Trump, scrie Reuters, care aminteşte că l-a numit public pe candidatul republican de atunci un „idiot”, despre care a spus că este „vrednic de dispreţ”. În privat, Vance l-a comparat pe Trump cu Adolf Hitler.

„Încă nu m-am hotărât între a crede că Trump este un nemernic cinic ca Nixon, ceea ce nu ar fi chiar atât de rău (şi chiar s-ar putea dovedi util) sau că este Hitler al Americii”, a scris el în privat unui asociat pe Facebook în 2016. Când comentariul său referitor la Hitler a fost relatat pentru prima dată, în 2022, un purtător de cuvânt nu l-a contestat, dar a spus că nu mai reprezenta părerea lui Vance despre Trump.

În interviuri acordate presei, Vance a declarat că pentru el nu a existat niciun moment de tip „Evrica!” menit să-i schimbe părerile despre Trump. Mai degrabă, potrivit lui Vance, şi-a dat seama treptat că opoziţia sa faţă de fostul preşedinte are legătură mai degrabă cu forma decât cu fondul.

Tentativă de asasinat

De altfel, de atunci şi până în momentul în care Trump a decis să facă tandem cu el în cursa pentru preşedinţia SUA, Vance a devenit unul dintre cei mai fervenţi apărători ai lui Trump, fiindu-i alături chiar şi atunci când alţi republicani de rang înalt au refuzat să o facă.
Transformarea lui James David Vance – de la un „niciodată trumpist” declarat până la un om loial lui Trump până în pânzele albe – îl face o personalitate relativ stranie în cercul intim al fostului preşedinte republican.
Democraţi, ba chiar şi unii republicani s-au întrebat dacă nu cumva Vance este mai degrabă mânat în luptă de oportunism decât de ideologie.
Însă Trump, care a supravieţuit sâmbătă unei tentative de asasinat în timpul unui miting de campanie în Pennsylvania, şi mulţi dintre consilierii săi cred că transformarea este sinceră. Aceştia subliniază că convingerile politice ale lui Vance – care amestecă izolaţionismul cu populismul economic – se potrivesc cu cele ale lui Trump şi îi pun pe ambii bărbaţi în dezacord cu vechea gardă a Partidului Republican, unde ”şoimii” politicii externe şi evangheliştii pieţei libere încă au o influenţă foarte mare.
Senatorul republican John Barrasso din Wyoming, pe care Vance l-a descris drept un mentor, a declarat pentru Reuters că Vance şi-a schimbat părerile despre Trump pentru că „a văzut succesele pe care preşedintele Trump le-a adus în ţară”.
În special, opoziţia vocală a lui Vance faţă de ajutorul SUA pentru Ucraina în războiul său cu Rusia i-a încântat pe cei mai conservatori aliaţi ai lui Trump, chiar dacă i-a supărat pe unii colegi din Senat.
Fost soldat şi scriitor de succes, acest ales în vârstă de 39 de ani din Ohio cu profil eclectic a apărat constant în Congresul SUA cauzele dragi fostului preşedinte republican, precum lupta împotriva imigraţiei şi apărarea protecţionismului economic.

Războiul declarațiilor

Vance a avut un parcurs cel puţin atipic. A crescut într-o familie monoparentală săracă din „Rust Belt”, regiune din nord-estul SUA profund marcată de declinul industrial. După ce a activat în Marine Corps, Vance a urmat Yale Law School şi a lucrat cu capitalul de risc în San Francisco.
A devenit cunoscut la nivel naţional datorită cărţii sale autobiografice din 2016, „Hillbilly Elegy”, în care a explorat problemele socio-economice cu care se confruntă oraşul său natal şi a încercat să explice cititorilor popularitatea lui Trump în rândul americanilor albi săraci.

Totodată, Vance a fost criticat pentru faptul că nu face altceva decât să-l imite pe Trump.
„Vance este un ecou al lui Trump, nu o voce nouă”, a declarat David Niven, profesor asociat de politică la Universitatea din Cincinnati care a scris discursuri pentru doi guvernatori democraţi.

Preşedintele SUA Joe Biden, candidat la realegere, l-a acuzat luni pe J.D. Vance, senatorul de Ohio ales de Donald Trump pentru funcţia de vicepreşedinte, că doreşte să pună în aplicare politici în favoarea bogaţilor, echipa sa de campanie acuzând un „extremist” anti-avort, relatează AFP.
„El şi Trump vor să majoreze taxele pentru gospodăriile din clasa de mijloc, în timp ce favorizează reducerile de taxe pentru cei bogaţi”, a dat asigurări preşedintele american pe platforma X. J.D Vance este un „extremist” care „neagă rezultatul alegerilor din 2020, susţine interzicerea avortului la nivel naţional”, a criticat, de asemenea, pe platforma X echipa de campanie a preşedintelui Biden.

Regrete la Casa Albă

Preşedintele american Joe Biden a declarat luni, într-un interviu pentru NBC, că a făcut o „greşeală” cerând „ţintirea” lui Donald Trump, cu câteva zile înainte de tentativa de asasinat asupra rivalului său republican.
„Este timpul să-l ţintim pe Trump”, a declarat Joe Biden în cursul unei întâlniri cu donatori pe 8 iulie. O exprimare foarte criticată de la tentativa de asasinat împotriva lui Donald Trump de sâmbătă.

„A fost o greşeală să folosesc acest cuvânt”, a declarat Joe Biden în interviu. „Am vrut să spun, concentraţi-vă asupra lui, pe ceea ce face, pe măsurile lui, pe numărul de minciuni pe care le-a spus în timpul dezbaterii”, a adăugat Joe Biden.
Preşedintele democrat a fost acuzat de republicani că are o responsabilitate în tentativa de asasinat împotriva lui Trump.
„Premisa centrală a campaniei lui Biden este de a spune că preşedintele Trump este un fascist autoritar care trebuie oprit cu orice preţ. Această retorică a dus direct la tentativa de asasinare a preşedintelui Trump”, a declarat sâmbătă seara senatorul J.D. Vance, ales de Trump pentru funcţia de vicepreşedinte.
Joe Biden a cerut calmarea climatului politic şi, de asemenea, a încercat luni să explice poziţia sa delicată faţă de rivalul său.
Preşedintele a profitat de acest interviu pentru a respinge încă o dată îndoielile cu privire la capacitatea sa de a candida din nou la Casa Albă, după dezbaterea sa dezastruoasă împotriva lui Donald Trump de la sfârşitul lunii iunie.
„Acuitatea mea mentală este al naibii de bună”, a dat asigurări Biden, amintind că este „cu doar trei ani mai în vârstă decât Trump”.

Share our work
România, acord bilateral de securitate cu Ucraina

România, acord bilateral de securitate cu Ucraina

Preşedintele României, Klaus Iohannis, şi preşedintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, au semnat joi, la Washington, acordul bilateral de securitate între cele două ţări.

Acord strategic

Preşedintele român a fost însoţit la ceremonia de semnare de ministrul de externe, Luminiţa Odobescu, de ministrul apărării, Angel Tîlvăr, şi de preşedintele Senatului, Nicolae Ciucă. Alături de preşedintele Ucrainei, s-a aflat, printre alţii, şi ministrul de externe ucrainean, Dmitro Kuleba.
Textul acordului politic semnat de România cu Ucraina este asemănător cu cele semnate de alte state, vizând domenii de cooperare cu relevanţă pentru consolidarea capacităţii Ucrainei de a se apăra şi de a combate agresiunea rusă, în conformitate cu prevederile Cartei ONU, şi pentru întărirea securităţii României.
Acordul sistematizează, practic, cooperarea existentă între România şi Ucraina în diverse domenii, stabilind, în acelaşi timp, un cadru politic pentru continuarea acestei cooperări şi identificând o serie de direcţii de acţiune prioritare, în beneficiul ambelor părţi şi în beneficiul securităţii regionale. Liniile de negociere au fost aprobate de preşedintele şi prim-ministrul României, iar acordul reafirmă angajamentele politice din declaraţiile semnate de preşedinţii celor două state în iunie şi, respectiv, octombrie 2023.
Acordul semnat de România include şi domenii de interes specific în relaţia bilaterală, inclusiv aspecte legate de angajamentul Ucrainei de a continua reformele necesare în parcursul său european şi euroatlantic, de respectarea drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, de cooperare în combaterea criminalităţii transfrontaliere.

Valoare politică

Documentul semnat la Washington are strict valoare politică, nu juridică, se menționează în comunicatul autorităților de la Bxucurești.
Declaraţia prevede în mod expres faptul că implementarea angajamentelor şi a cooperării se face în conformitate cu legislaţia naţională, europeană şi internaţională aplicabilă.
În acelaşi timp, toate activităţile ce decurg din acest acord se desfăşoară în limitele resurselor existente, ţinând cont de interesele părţii române.
Acordurile semnate de Ucraina cu semnatarii Declaraţiei G7+, între care şi România, au fost lansate public, pe marginea Summitului aniversar al NATO de la Washington, la 11 iulie 2024. Cu această ocazie a fost lansat şi un Pact pentru Ucraina (Ukraine Compact) la care participă toate statele care s-au asociat la Declaraţia G7+ şi ulterior au semnat acorduri bilaterale de securitate cu Ucraina.

Sprijin internațional

Numărul mare de state participante confirmă soliditatea sprijinului internaţional pentru Ucraina în actualul context de securitate, dar şi pe termen lung. Semnarea acordului politic bilateral şi participarea României la acest pact sunt dovada poziţiei consecvente de sprijin pentru Ucraina şi corespund interesului de securitate al României ca Ucraina să respingă agresiunea rusă.
Ucraina a încheiat acorduri cu 22 de semnatari ai Declaraţiei G7+, inclusiv Uniunea Europeană, şi continuă negocierile cu toţi ceilalţi semnatari. Aceste acorduri confirmă relevanţa şi importanţa deosebită a Declaraţiei şi a sprijinului internaţional pentru Ucraina. Toate aceste acorduri au o structură asemănătoare, prezentând sprijinul deja oferit şi identificând priorităţi pentru cooperarea viitoare cu Ucraina, cu accent asupra cooperării în domeniul militar şi de securitate, în sens larg, dar fără a se limita strict la aceasta.

Marea Neagră, importantă pentru NATO

Declaraţia finală a summitului NATO menţionează că regiunea Mării Negre este de importanţă strategică pentru Alianţă şi precizează c ă aceasta va monitoriza în continuare evoluţiile din regiune, axându-se pe ameninţările de securitate.
Regiunea Mării Negre este menţionată în declaraţia finală alături de cea a Balcanilor de Vest, aliaţii afirmând că „rămânem puternic angajaţi pentru securitatea şi stabilitatea lor”.
„Vom continua să dezvoltăm dialogul politic şi cooperarea cu Balcanii de Vest pentru a susţine reformele, pacea regională şi securitatea, şi a contracara influenţele maligne, inclusiv dezinformarea, ameninţările hibride şi cibernetice din partea unor actori statali şi nestatali”, menţionează liderii aliaţi în textul adoptat privind această regiune.
„Rămânem dedicaţi faţă de angajamentul continuu al NATO în Balcanii de Vest, inclusiv prin intermediul forţei NATO din Kosovo (KFOR)”, se mai precizează în comunicatul oficial.
În ceea ce priveşte regiunea Mării Negre, liderii aliaţi îşi reafirmă „sprijinul continuat pentru eforturile aliaţilor regionali îndreptate către susţinerea securităţii, siguranţei, stabilităţii şi libertăţii navigaţiei în regiunea Mării Negre, inclusiv, dacă este potrivit, prin intermediul Convenţiei de la Montreux din 1936”.

Sprijin pentru R. Moldova

De asemenea, liderii aliaţi „salută activarea de către trei aliaţi de la Marea Neagră a Black Sea Mine Countermeasures Task Group”. Iniţiativa este una comună a Turciei, României şi Bulgariei şi a fost lansată în ianuarie acest an, în urma semnării unui acord trilateral la Istanbul.
„Vom monitoriza şi evalua în continuare evoluţiile în regiune şi vom mări gradul de conştientizare al circumstanţelor, cu o concentrare specială pe ameninţările la securitatea noastră şi la potenţialele oportunităţi pentru o cooperare mai strânsă cu partenerii din regiune, dacă va fi potrivit. NATO susţine aspiraţiile euroatlantice ale ţărilor interesate din această regiune”, mai precizează declaraţia finală.
În ceea ce priveşte Republica Moldova, aliaţii fac apel la Rusia „să retragă toate forţele din Republica Moldova şi Georgia, staţionate acolo fără consimţământul lor”.
În acelaşi timp, sprijinul pentru Republica Moldova este menţionat la un punct referitor la importanţa parteneriatelor NATO în asigurarea „unei abordări de securitate la 360 de grade”.
În acest context, susţin aliaţii, „salutăm eforturile Modovei de a continua reformele democratice şi progresele sale, cum este şi cazul Bosniei şi Herţegovina, cu integrarea europeană, şi suntem dedicaţi sprijinirii capabilităţilor lor de securitate şi apărare şi dezvoltării capacităţii lor de a contracara ameninţări hibride”.

România, umăr la umăr cu Ucraina

România a oferit sprijin substanțial Ucrainei în timpul invaziei militare ruse pe scară largă care a început în februarie 2022. Acest sprijin a venit sub mai multe forme: umanitar, economic și militar.

România a fost unul dintre primele state care au oferit ajutor umanitar semnificativ Ucrainei. Acesta a inclus:

Adăpost și suport pentru refugiați: România a primit un număr mare de refugiați ucraineni. Autoritățile române, în colaborare cu organizații internaționale și ONG-uri, au organizat centre de primire și au oferit sprijin logistic și medical.

Ajutoare materiale: Au fost trimise alimente, medicamente, îmbrăcăminte și alte necesități de bază către regiunile afectate de conflict.

Suport medical: Spitale din România au primit și tratat răniți ucraineni, iar echipamente medicale și echipe de medici au fost trimise în Ucraina.

Ajutoare financiare: România a contribuit la fondurile internaționale și europene destinate sprijinirii economiei ucrainene și refacerii infrastructurii.

Comerț și logistică: România a facilitat tranzitul de mărfuri și a oferit acces la porturile sale de la Marea Neagră pentru exporturile ucrainene, având în vedere blocada maritimă impusă de Rusia.

Echipamente militare: România a furnizat echipamente militare neletale, precum veste antiglonț, căști și provizii medicale.

Colaborare în cadrul NATO: Ca membru NATO, România a participat la exerciții militare și la întărirea flancului estic al alianței, oferind sprijin indirect prin participarea la măsurile de descurajare a agresiunii ruse.

Susținere la nivel internațional: România a fost vocală în cadrul organizațiilor internaționale, precum ONU și UE, susținând sancțiunile împotriva Rusiei și promovând cauza Ucrainei.

Relații bilaterale: Întâlniri la nivel înalt între oficiali români și ucraineni au avut loc frecvent pentru a coordona eforturile de sprijin și a discuta despre nevoile și prioritățile Ucrainei.

Prin aceste măsuri, România și-a demonstrat solidaritatea față de Ucraina și angajamentul de a contribui la stabilitatea și securitatea regională în fața agresiunii ruse.

Share our work