Tiraspolul solicită ajutorul Moscovei în fața „presiunilor” din partea Chișinăului

Tiraspolul solicită ajutorul Moscovei în fața „presiunilor” din partea Chișinăului

Liderii din regiunea separatistă Transnistria au adoptat miercuri, 28 februarie, o serie de rezoluții importante în cadrul așa-numitului „Congres al aleșilor poporului de la toate nivelurile”. Conform presei locale, liderii din regiunea separatistă au luate câteva decizii importante. Printre acestea se numără solicitarea către parlamentul de la Moscova de a implementa „măsuri de protecție” în contextul creșterii presiunii din partea Republicii Moldova. De asemenea, au fost adresate cereri către Secretarul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite, OSCE, CSI, Parlamentul Uniunii Europene și Comitetul Internaţional al Crucii Roşii, solicitând reducerea presiunii din partea autorităților de la Chișinău și garantarea drepturilor și libertăților cetățenilor din regiune. La cel de-al VII-lea Congres al aleşilor, de toate nivelurile, din Transnistria au participat, potrivit autorităţilor, 620 de delegaţi din cei 632 de aleşi ai regiunii.

În cadrul Congresului de la Tiraspol, așa-zișii deputați din regiunea separatistă transnistreană au aprobat o rezoluție prin care solicită Rusiei, să apere cei peste 220.000 de cetățeni ruși. Această mișcare vine în contextul acuzațiilor de „genocid” aduse de liderul regiunii separatiste, Vadim Krasnoselski, la adresa Chișinăului. Documentul menționează că, pe parcursul a 30 de ani, „genocidul” s-a manifestat în patru moduri: strangularea economică, distrugerea fizică a unei părți a poporului, negarea protecției juridice și încercarea de a impune cu forța limba. Cu toate acestea, nu se face nici o trimitere directă la cererea de alipire a Transnistriei la Federația Rusă, infirmând astfel zvonurile recente. Rezoluția adoptată în unanimitate subliniază că „suveranitatea Transnistriei este o condiție inalienabilă și fundamentală pentru apărarea identității distinctive și a drepturilor și libertăților fundamentale ale poporului multinațional, conform principiilor de bază ale dreptului internațional și prevederilor Cartei ONU.” Tiraspolul susține că se adresează Moscovei pentru ajutor, având în vedere „experiența pozitivă” a Rusiei în calitate de pacificator al conflictului de pe Nistru și faptul că în Transnistria locuiesc peste 220.000 de cetățeni ai Federației Ruse.

Reacțiile din partea Chișinăului și a Moscovei nu au întârziat să apară. Reprezentantul guvernului de la Chișinău a numit congresul desfășurat la Tiraspol drept o „scamatorie” și un mijloc de propagandă a narativelor rusești. Daniel Vodă a subliniat că nu există riscuri privind escaladarea situație dintre cele două maluri ale Nistrului. Cu privire la acest subiect s-a pronunțat și președintele Republicii Moldova. Maia Sandu a reiterat că reglementarea conflictului înghețat va fi soluționat exclusiv pe cale pașnică. La rândul său, ministrul rus de externe a declarat că protejarea cetățenilor ruși din Transnistria rămâne o prioritate pentru Kremlin. „Protejarea intereselor locuitorilor din Transnistria, a compatrioților noștri, este una dintre priorităţi. Toate cererile sunt întotdeauna examinate cu atenţie de către organismele ruse competente.”, a spus Serghei Lavrov. Aleksei Cepa, prim-vicepreședintele Comisiei pentru Afaceri Internaționale a Dumei de Stat, a subliniat că ajutorul solicitat de Tiraspol este de natură economică, nu militară. Aceeași poziție a fost exprimată și de prim-vicepreședintele Comisiei pentru Afaceri Externe din Consiliul Federației, referindu-se la un ajutor umanitar.

Merită de evidențiat faptul că reprezentații Congresului s-au adresat parlamentului rus, dar nu personal lui Vladimir Putin, cum s-a procedat în cazul republicilor separatiste ucrainene din Donbas. Solicitare de „protecție” vine cu o zi înainte ca liderul de la Kremlin să susțină discursul anual în fața Adunării Federale Ruse. În cadrul acestui discurs președintele rus rezumă rezultatele și stabilește orientările strategice pentru următorii ani. În discurs de peste 2 ore, Vladimir Putin nu a menționat nimic specific cu privire la solicitarea Tiraspolului. Cu toate acestea, Kremlinul ar putea să își justifice potențialele acțiuni în zonă prin prisma acestui document.

De asemenea, Tiraspolul a făcut mai multe cereri prin care solicită recunoașterea independenței regiunii separatiste. În 2006 a avut loc un referendum în care peste 90% din locuitorii regiunii au votat pentru declararea independenței și alipirii la Federația Rusă. După semnarea acordului de asociere dintre Republica Moldova și UE, dar și în contextul anexării peninsulei Crimeea de către Rusia, în 2014 Tiraspolul a cerut în mod oficial Moscovei recunoașterea independenței. La ora actuală, nici un stat nu recunoaște independența Transnistriei, nici Federația Rusă.

Relațiile dintre cele două maluri ale Nistrului au început să devină mai tensionate după ce Republica Moldova a adoptat Noul Cod Vamal, începând cu 1 ianuarie 2024. Acesta prevede ca firmele din Transnistria care anterior erau înregistrate la Chișinău ca agenți economici moldoveni, acum să plătească taxe vamale la bugetul Republicii Moldova. Până acum, aceste companii plăteau taxe vamale la bugetul transnistrean. Autoritățile separatiste susțin că Noul Cod Vamal va aduce prejudicii bugetul transnistrean cuprinse între 5 și 30 milioane de dolari. Veniturile bugetare ale Tiraspolului pentru 2024 au totalizat 145,5 milioane de dolari. După invazia Rusiei în Ucraina, Kievul a decis să suspende activitatea punctelor de control pe tronsonul transnistrean al frontierei moldo-ucrainene. Drept urmare, toate schimburile comerciale ale regiunii separatiste se fac doar prin Republica Moldova. În 2023, aproximativ 70% din exporturile transnistrene au mers către piața UE. Ponderea exporturilor în spațiul CSI a scăzut la 18%.

Share our work
MAE român, noi ambasadori

MAE român, noi ambasadori

În conformitate cu prevederile legale, la propunerea Ministerului Afacerilor Externe, au fost aprobate de către Președintele României, domnul Klaus Iohannis, patru propuneri de numiri în funcția de ambasador extraordinar și plenipotențiar al României, la misiuni unde conducerea acestora era vacantă, relatează serviciul de presă al MAE, citat de KARADENIZ PRESS.

Ministerul Afacerilor Externe a transmis către Comisiile de specialitate din Parlamentul României, în conformitate cu reglementările și practica relevante în vigoare, solicitarea de audiere a celor patru candidați pentru poziția de ambasador extraordinar și plenipotențiar al României. De asemenea, va fi demarată procedura de solicitare a agrementului statului acreditar, conform Convenției de la Viena cu privire la relațiile diplomatice din 1961.

În stabilirea propunerilor de numiri în funcția de ambasador extraordinar și plenipotențiar al României s-au avut în vedere criterii stricte de profesionalism. Competențele, pregătirea și experiența în domeniul relațiilor internaționale, precum și abilitățile personale au reprezentat elementele esențiale în formularea acestor nominalizări.

Persoanele propuse sunt în marea majoritate diplomați de carieră, cu o bogată experiență profesională și care cunosc specificul postului în care ar urma să-și desfășoare mandatul, având toate premisele să asigure reprezentarea României în plan internațional la cele mai înalte standarde.

Ulterior audierilor în comisiile de specialitate din Parlamentul României și obținerii avizului acestora, respectiv ulterior primirii agrementului din partea statului acreditar, Președintele României va semna decretele de acreditare și scrisorile de acreditare.

Cele patru persoane propuse de MAE pentru a ocupa o funcție de ambasador sunt următoarele:

Regatul Arabiei Saudite – Sebastian Mitrache. Îndeplinește funcția de director politic, cu rang de director general, în cadrul Centralei Ministerului Afacerilor Externe. În perioada 2016-2022, fost reprezentantul permanent adjunct al României la NATO, iar între anii 2015 și 2016, a fost directorul Direcției Politici de Securitate din cadrul Centralei MAE. Și-a mai desfășurat activitatea la Delegația Permanentă a României la NATO, inclusiv ca șef al Secției Politice. De asemenea, a ocupat funcțiile de director adjunct (2008-2009) și șef serviciu (2007-2008) în cadrul Direcției NATO din MAE. În perioada 2002-2007 a fost diplomat în cadrul Ambasadei României în Regatul Ţărilor de Jos. Cunoaște limbile engleză și franceză.

Republica Croația – Daniela Mihaela Cămărășan. Este reprezentant cu însărcinări speciale, cu rang de director general, în cadrul Centralei Ministerului Afacerilor Externe. În perioada 2019-2023, a exercitat funcția de secretar general al Ministerului Afacerilor Externe. Anterior, a fost ambasadorul României în Republica Estonia (2016-2019). În Centrala MAE a mai deținut funcția de Director de cabinet al ministrului afacerilor externe (2012-2016), activând și în cadrul cabinetului secretarului de stat pentru afaceri strategice, pentru afaceri europene, respectiv, pentru afaceri globale (2009-2012). În Serviciul Exterior și-a mai desfășurat activitatea ca diplomat în cadrul ambasadei României în Republica Lituania. Cunoaște limbile engleză și franceză.

Japonia – Ovidiu Raețchi. Este președinte al Centrului Euro-Atlantic de Reziliență, cu rang de secretar de stat. Anterior, a fost vicepreședinte al Comisiei pentru Apărare, Ordine Publică și Siguranță Națională în Camera Deputaților și deputat în Parlamentul României pentru Diaspora (2012-2016), respectiv, pentru București (2016-2020). Este doctor în istorie (Facultatea de Istorie a Universității București) și doctor în științe politice (SNSPA). Deține un master în Cultură Arabă (Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității București) și un master în Civilizația Ebraică (Facultatea de Litere a Universității București). Cunoaște limbile engleză și franceză.

Republica Portugheză – Daniela Grigore Gîtman. Este secretar de stat pentru afaceri europene în cadrul Centralei Ministerului Afacerilor Externe. Anterior, a fost secretar de stat pentru relații interinstituționale (2020-2022), respectiv, secretar de stat pentru afaceri globale (2016-2017). În perioada 2009-2015, a fost ambasadorul României în Republica Cehă, iar în intervalul 2004-2008 a activat la Ambasada României în SUA, ca prim-colaborator și, ulterior, ca însărcinat cu afaceri a.i.. În Centrala MAE a mai deținut funcția de director al Direcției Europa Occidentală și Europa Centrală (2002-2004). Cunoaște limbile engleză și italiană.

Share our work
Energia pe agenda vizitei lui Putin în Turcia

Energia pe agenda vizitei lui Putin în Turcia

Potențiala vizită a lui Vladimir Putin în Turcia, la invitația lui Recep Erdogan, trebuia să se desfășoare în 12 februarie. Pe agendă se află printre altele și dezvoltarea unui hub energetic pe care Turcia ar vrea să îl construiască.

Fig. 1 – Conductele ce tranzitează Tucia (sursa : aa.com.tr)

Turcia în ultimii ani și-a diversificat aprovizionarea cu gaze prin conducte din Rusia (46,5 mmc / an), Azerbaidjan (56 mmc / an) și Iran (10 mmc / an). De asemenea Turcia dispune de patru terminale LNG prin care importă gaze (51,3 mmc / an). Capacitățile de import totalizează 163,8 mmc / an. Nu toate acestea sunt acoperite de contracte. La acestea se adaugă și începerea exploatării rezervei Sakaria din Marea Neagră, care în acest moment extrage și transportă la țărm 10 mmc / an, urmând ca această capacitate să fie mărită la 40 mmc / an.

Interconexiunile de export ale Turciei sunt către Bulgaria (20 mmc / an) și către Grecia (14,5 mmc / an).

Necesarul de consum anul trecut a fost de 53,5 mmc.

Rezultă că există capacități de import de 85,8 mmc / an imposibil de a fi folosite, rezultând că există posibilitatea de a dezvolta încă câteva conducte către Europa, Turcia devenind un furnizor de energie.

Încă din 2022 Rusia a propus Turciei de a înființa un hub de gaze. În acest moment se pregătesc studiile de fezabilitate, ce urmează a fi finalizate în 2024. Problema este cine va conduce acest hub.

Acest acord ce încă se negociază, făcând parte din strategia Turciei de a deveni putere energetică regională și din strategia Rusiei de a continua exportul de gaze către Uniunea Europeană.

Să vedem care vor fi deciziile în privința acestui hub energetic, pe care Kremlinul vrea să în conducă, cunoscând că:

  • Uniunea Europeana și întrega Europă și-au diminuat consumul de gaze,
  • furnizorul principal al Uniunii a devenit Statele Unite, urmată de Quatar,
  • în toate țările de unde provine gazul importat de Turcia sunt autocrații sau dictaturi prietene cu Federația Rusă,
  • Turcia are o dependență de 55,5% de gazele rusești,
  • o viitoare dependență față de tehnologia nucleară rusească și combustibilul nuclear rusesc.

Toate acestea vulnerabilizează din ce în ce mai mult Turcia în fața Kremlinului impredictibil.

Share our work
Rusia, supărată de aderarea Suediei la NATO

Rusia, supărată de aderarea Suediei la NATO

Ambasada Federației Ruse la Stockholm a precizat, într-un mesaj postat pe canalul său oficial de Telegram, că autoritățile de la Moscova vor lua „contramăsuri” în cazul aderării Suediei la NATO, relatează mass-media internațională.

„Aceste contramăsuri vor fi de natură politică şi tehnico-militară, pentru a minimiza ameninţările la adresa securităţii naţionale a Suediei”, a subliniat reprezentanţa diplomatică rusă. Conţinutul lor „va depinde de condiţiile şi de amploarea integrării Suediei în NATO, inclusiv de posibila desfăşurare în Suedia a unor trupe, mijloace şi arme” din Alianţa Atlantică, a continuat aceasta.

Luni, Suedia a obţinut aprobarea parlamentului ungar pentru intrarea sa în Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord, înlăturând astfel ultimul obstacol în calea unui proces de aderare început în urmă cu doi ani. Ţara, care a dorit să adere la NATO după ofensiva rusă din Ucraina, pune astfel capăt celor peste două sute de ani de nealiniere militară. Regatul scandinav va deveni cel de-al 32-lea membru al Alianţei Nord-Atlantice.

„Depinde de Suedia să facă o alegere suverană în ceea ce priveşte politica sa de securitate. În acelaşi timp, intrarea Suediei într-o alianţă militară ostilă Rusiei va avea consecinţe negative asupra stabilităţii în Europa de Nord şi în jurul Mării Baltice, care rămâne spaţiul nostru comun” şi care nu va deveni niciodată un „lac NATO”, au afirmat diplomaţii ruşi pe Telegram.

Aderarea Suediei, după cea a Finlandei în 2023, înseamnă că toate ţările riverane Mării Baltice, cu excepţia Rusiei, sunt acum membre ale Alianţei. Acest lucru i-a determinat pe unii observatori să numească această mare „lacul NATO”, unde Aliaţii vor putea restricţiona mişcările flotei ruse în caz de conflict. Intrarea Suediei va asigura cu siguranţă o mai bună protecţie a statelor baltice, dar Moscova va avea în continuare la dispoziţie enclava puternic înarmată Kaliningrad.

Începând din 2014, extinderea NATO a fost inclusă ca una dintre „principalele ameninţări externe” în doctrina militară a Rusiei, documentul care determină politica de apărare a ţării. Unul dintre motivele invocate de Rusia pentru atacarea Ucrainei în februarie 2022 a fost acela de a împiedica Kievul să adere la NATO.

Suedia se poate aştepta ca Rusiei „să nu-i placă” aderarea ţării la Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), a declarat premierul suedez Ulf Kristersson, relatează CNN.

„În ceea ce priveşte Rusia, singurul lucru la care ne putem aştepta cu siguranţă este că nu le place ca Suedia să devină membră NATO. Nici lor nu le-a plăcut ca Finlanda să devină membră NATO”, a declarat Kristersson la o conferinţă de presă la Stockholm, subliniind că ambiţiile Rusiei de a limita extinderea NATO s-au întors împotriva lor.

Kristersson a remarcat, de asemenea, natura istorică a ascensiunii ţării sale în cadrul alianţei.

„Suedia lasă în urmă 200 de ani de neutralitate şi nealiniere. Este un pas mare şi ceva ce trebuie luat în serios, dar este, de asemenea, un pas foarte natural pe care îl facem. Aderarea la NATO înseamnă că acum venim acasă la un număr mare de democraţii care cooperează pentru pace şi libertate. O cooperare foarte reuşită”, a declarat Kristersson.

Preşedintele român Klaus Iohannis a afirmat că intrarea Suediei în familia NATO va spori apărarea şi descurajarea pe flancul estic şi „vom continua sprijinul nostru puternic pentru Ucraina”.

„Astăzi au fost stabilite condiţiile pentru a primi Suedia în familia NATO. Contribuţia acestei ţări la securitatea euro-atlantică este substanţială. Cu Suedia în NATO, vom spori apărarea şi descurajarea pe flancul estic şi vom continua sprijinul nostru puternic pentru Ucraina. Împreună suntem mai puternici”, a scris Klaus Iohannis, luni pe reţeaua X.

Parlamentul ungar a ratificat, luni, aderarea Suediei la NATO, ultima etapă a aderării acestei ţări nordice la Alianţa Nord-Atlantică, după invazia Ucrainei de către Rusia, relatează AFP. Această ratificare are loc după o lungă aşteptare şi un drum haotic, în urma unor tergiversări ale Turciei urmate de un vot pozitiv în ianuarie, şi tergiversări ale premierului naţionalist ungar Viktor Orban.

Viktor Orban şi-a dat de mult acordul de principiu aderării Suediei la NATO, însă înainte de a încheia ratificarea, cerea ”respectul” Stockholmului, pe care-l cosidera prea critic faţăă de politica sa.

O vizită a premierului suedez Ulf Kristersson în Ungaria a reprezentant epilogul unui ”lung proces în vederea restabilirii încrederii”, potrivit lui Viktor Orban.

În vederea pecetluirii acestei cooperări, cele două ţări au anunţat că Budapesta a cumpărat patru avioane de luptă din Suedia, care să-i consolideze flota actuală de 14 avioane de tip Gripen.

Protocul aderării Suediei la NATO, care este necesar să fie adoptat în unanimitate de către statele membre NATO, se afla în suspans din mai 2022.

În urma votului favorabil al Parlamentului ungar de luni, legea urmează să fie promulgată de către preşedintele ungar în câteva zile.

Suedia va putea, atunci, să depună ”instrumentul aderării” la Washington, potrivit uzanţelor NATO, şi să devină al 32-lea stat membru al Alianţei Nord-Atlantice.

În cazul Finlandei, Ankara şi-a dat unda verde la 30 martie 2023, iar Helsinki a depus acest instrument la 4 aprilie şi a aderat la NATO la cinci zile după votul turc.

Stockholmul şi-a anunţat candidatura la NATO în urma invaziei ruse a Ucrainei, în acelaşi timp cu Helsinki.

În timp, însă, Ungara a amânat neîncetat ratificarea, invocând de fiecare dată alte pretexte.

Aderarea Suediei la NATO pune capăt unei perioade de 200 de ani de nealiniere militară a acestei ţări nordice, care renunţă astfel la politica sa de neutralitate adoptată după sfârşitul Războaielor Napoleoniene, în secolul al XIX-lea, şi la politica sa de nealiniere militară de după Sfârşitul Războiului Rece.

Această aderare marchează o schimbare profundă a apărării suedeze, care intră de-acum într-un colectiv, o evoluţie geopolitică majoră în regiune.

Fostul ministru social-democrat al Apărării Peter Hultqvist declara în toamna lui 2021 că putea ”garanta” că nu va participa nicodată la o aderare la NATO.

Însă invazia Ucrainei de către Rusia, la 24 februarie 2022, a marcat o cotitură spectaculoasă în rândul partidelor de la putere şi din opoziţie, iar o majoritate clară a Parlamentului a adoptat prin vot, în mai 2022, o cerere de aderare la NATO.

Aderările Suediei şi Finlandei la NATO înseamnă de-acum că pe malul Mării Baltice se află numai state membre ale Alianţei.

Astfel, unii analişti cataloghează Marea Baltică drept un ”lac NATO”. ”Aceasta este utima piesă a puzzle-ului hărţii NATO în Europa de Nord pusă la locul ei”, a declarat pentru agenția AFP un analist de la Agenţia suedeză de Cercetare a Apărării Robert Dalsjö.

Share our work
Bilanțul a doi ani de război în Ucraina: Cifrele oficiale și neoficiale ale pierderilor militare după doi ani de conflict

Bilanțul a doi ani de război în Ucraina: Cifrele oficiale și neoficiale ale pierderilor militare după doi ani de conflict

În data de 25 februarie 2024, Volodimir Zelenski a susținut prima conferința de presă de la începutul invaziei rusești, în fața jurnaliștilor din întreaga lume. În cadrul conferinței de presă liderul de la Kiev a răspuns la una din cele mai dureroase întrebări care frământă societatea: „Câți soldați a pierdut până în prezent Ucraina ?”. Conform spuselor acestuia, de la izbucnirea conflictului și până la ora actuală au murit 31000 de soldați pe câmpul de luptă, aceasta fiind prima cifră oficială confirmată de Kiev, în cei 2 ani de război: „Treizeci și una de mii de soldați ucraineni au fost uciși în acest război, Nu 300000, nu 150000. Putin minte. Dar, oricum, aceasta este o mare pierdere pentru noi”, a declarat Volodimir Zelenski, care însă a refuzat să facă public numărul de militari răniți, motivând că informațiile ar ușura planificarea forțelor armate ruse.

Numărul militarilor ucraineni căzuți pe câmpul de luptă a fost un subiect intens dezbătut în presa internațională. În august 2023, o relatare de la New York Times, care se baza pe informațiile unor oficiali americani sub protecția anonimatului, estima că ucrainenii au pierdut în jur de 190000 de militari (70000 uciși și alții 120000 răniți). Iar agenția de știri Reuters a publicat un material, la mijlocul lunii noiembrie 2023 în care aprecia bilanțul soldaților uciși la peste 30000. În ceea ce-l privește pe Serghei Șoigu, ministrul rus al Apărării, acesta a declarat, la sfârșitul anului 2023, că forțele armate ucrainene au pierdut 383000 de soldați, morți și răniți.

De cealaltă parte a frontului, Ministerul rus al Apărării nu a oferit informații oficiale despre numărul de soldați ruși morți pe frontul din Ucraina. La sfârșitul lunii aprilie 2022, publicația pro-Kremlin Readovka a publicat din greșeală date de la Ministerul rus al Apărării cu privire la pierderile reale, într-o postare pe Twitter și Telegram, dar postările au fost șterse la foarte scurt timp. Potrivit acestora, numărul soldaților ruși morți era de 13414, iar peste 7000 de persoane figurau ca dispăruți. În context este de menționat și că, într-unul dintre ultimele video postate de Evghenii Prigojin, acesta a declarat că doar în lupta pentru Bahmut au murit 20000 de mercenari ai grupului Wagner, iar partea ucraineană a pierdut 50000 de militari.

O investigație comună, realizată de Meduza și MediaZona, a reușit să verifice identitatea a 44600 de militari ruși decedați pe frontul din Ucraina. Conform acestor estimări, până la 1 ianuarie 2024, numărul bărbaților ruși cu vârsta de sub 50 de ani care au pierit în acest război se ridică la 75000. În această listă nu este inclus și numărul total de soldați căzuți din cele două republici separatiste din Est-ul Ucrainei care, conform unui raport al BBC News, până la sfârșitul lunii februarie 2024, a depășit 23200.

Share our work
Rusia: a demarat votarea anticipată pentru prezidențiale

Rusia: a demarat votarea anticipată pentru prezidențiale

În data de 25 februarie 2024, a început votarea anticipată pentru alegerile prezidențiale din Rusia în locuri îndepărtate și greu accesibile, precum și pe navele care se vor afla în călătorie în zilele scrutinului, relatează mass-media rusă.

Procedurile de vot anticipat vor continua pînă la 14 martie 2024. Conform serviciului de presă al Comisiei Electorale Centrale de la Moscova, la această fază a alegerilor va participa procent mic de alegători.

Sursele citate dau exemplul anului 2018, cînd aproximativ 180 de mii de persoane care locuiesc în zone greu accesibile și îndepărtate au votat anticipat (aceasta reprezintă 0,25%). Nu se știe impactul acestei faze în regiunile ocupate ilegal de Federația Rusă în estul Ucrainei.

Pentru prima dată, scrutinul principal din cadrul alegerilor prezidențiale va dura trei zile: 15, 16 și 17 martie.

Pentru postul de șef al statului vor concura actualul șef al statului Vladimir Putin, membrul partidului Oameni Noi Vladislav Davankov, liderul fracțiunii LDPR Leonid Sluțkii și candidatul CPRF Nikolai Haritonov. Procesul de înregistrare a candidaților s-a încheiat la 11 februarie.

Share our work