Stephen P. Lynch, un om de afareci din Florida și care preferă discreția, crede că o înțelegere pentru achiziția conductei rusești North Stream II ar crea un avantaj geopolitic al Statelor Unite în Europa pe termen lung.
Investitorul american, ce are o istorie lungă a afacerilor în Federația Rusă, a cerut guvernului SUA să-i permită să liciteze pentru conducta North Stream II dacă aceasta va fi scoasă la licitație în cadrul unei proceduri de faliment, declarat în Elveția, țara unde este înregistrata compania ce deține North Stream II, dar care este deținută de Gazprom. Amintim că North Stream II a fost finalizată în timpul invaziei Ucrainei de către Rusia din 2014 și nu a funcționat niciodată din cauza războiului. După invazia Ucrainei de către Rusia din 2022, aceasta a fost avariată pe un tronson împreună cu North Stream I, și astăzi ambele sunt inoperabile.
Stephen P. Lynch a petrecut două decenii făcând afaceri la Moscova și acum vrea să cumpere conducta de gaze naturale care aprovizionează cu gaze rusești Germania. El le-a argumentat oficialilor și parlamentarilor americani că proprietatea americană asupra conductei ar oferi o pârghie în orice negocieri de pace cu Rusia pentru a pune capăt războiului din Ucraina și a servi interesele pe termen lung ale SUA.
„Concluzia este aceasta: este o oportunitate o dată la o generație pentru controlul american și european asupra aprovizionării cu energie europeană pentru restul erei combustibililor fosili”, a spus Lynch într-un interviu.
Trebuie spus ca Lynch (57 de ani), care locuiește în Miami, a contribuit în mare măsură la campania prezidențială a lui Donald Trump. Acesta a cerut o licență de la Departamentul Trezoreriei al SUA în februarie 2024, potrivit unei scrisori transmise de avocații săi. Licența i-ar permite să negocieze pentru conducta în cauză cu entități supuse în prezent sancțiunilor SUA. Scrisoarea spune că există un termen limită în ianuarie 2025 pentru procedura de faliment a companiei elvețiene Nord Stream II. Lynch susține că, odată ce războiul se va termina, va fi tentant atât pentru Rusia, cât și pentru foștii săi clienți din Europa să operaționalizeze conducta, indiferent de proprietar. Conducta North Stream II a fost evaluată la aproximativ 11 miliarde de dolari.
Lynch a avut succes cumpărând active rusești la preț mic, câștigându-și reputația ca unul dintre puținii investitori americani capabili să navigheze printre afacerile și politica din Moskova. În 2022 a mai primit o licență de la Departamentul Trezoreriei pentru a finaliza achiziția filialei elvețiene a bancii rusești Sberbank, după ce Statele Unite au sancționat compania-mamă moscovită.
Georgia reprezintă unul dintre statele cele mai vulnerabile la influența Moscovei, iar acest lucru pune în pericol parcursul european al micului stat caucazian. După alegerile palamentare urmează alegerile pentru funcția prezidențială, iar rezultatul va avea un efect puternic asupra orientării geopolitice de la Tbilisi.
De la dizolvarea Uniunii Sovietice în 1991, Rusia a fost implicată în dispute teritoriale cu mai multe state post-sovietice, adesea legate de conflictele etnice mai ample. Unul dintre cele mai semnificative evenimente a avut loc în august 2008, când tensiunile dintre Georgia și regiunea separatistă Osetia de Sud, susținută de Rusia, au escaladat într-un război deschis. La 1 august, forțele osetiene au început să bombardeze sate georgiene, iar armata georgiană a intervenit în forță .
Rusia a acuzat Georgia de comiterea unui „genocid” împotriva Osetiei de Sud și a lansat o invazie de amploare a Georgiei pe 8 august. Această operațiune, descrisă de Rusia drept „impunerea păcii”, a implicat atacuri terestre, aeriene și navale, extinzându-se dincolo de zonele de conflict în teritoriile georgiene necontestate. Pe 26 august 2008, președintele rus Dmitri Medvedev a recunoscut oficial Abhazia și Osetia de Sud ca state independente, decizie respinsă de majoritatea comunității internaționale.
Pe lângă controlul de facto asupra unei părți a Georgiei, Rusia păstrează și o puternică influență politică la Tbilisi. Comisia electorală națională a Georgiei a declarat la sfârșitul lunii octombrie că o renumărare parțială a voturilor a confirmat că partidul aflat la guvernare, Visul Georgian, a câștigat alegerile parlamentare contestate din țară. Partidele de opoziție pro-occidentale au acuzat Rusia de interferențe electorale și au refuzat să recunoască rezultatele alegerilor.
În urma renumărării parțiale a voturilor, oficialii electorali au confirmat victoria partidului aflat la guvernare, în ciuda acuzațiilor de încălcări ale normelor electorale aduse de opoziție. Washingtonul și Bruxellesul au cerut investigații cu privire la aceste nereguli. Georgia a fost cuprinsă de incertitudine politică după alegerile parlamentare, opoziția pro-occidentală afirmând că voturile au fost „furate” de partidul Visul Georgian și respingând rezultatele alegerilor.
Președintele pro-european Salome Zurabișvili, aflată în conflict cu partidul aflat la guvernare, a declarat rezultatele alegerilor „ilegale”, susținând că acestea au fost influențate de o „operațiune specială rusă”. Comisia electorală centrală a informat agenția AFP că renumărarea, efectuată la aproximativ 12% dintre secțiile de votare, reprezentând 14% din voturi, nu a dus la o schimbare semnificativă a rezultatelor oficiale anunțate anterior.
Observatori internaționali, Uniunea Europeană și Statele Unite au denunțat neregulile electorale și au cerut o investigație completă independentă. Ministerul de Interne al Georgiei a anunțat că două persoane au fost arestate pentru presupuse fraude electorale la o secție de votare dintr-o provincie, în timp ce procurorii au deschis 47 de dosare penale legate de presupuse încălcări electorale.
Bidzina Ivanișvili, liderul și fondatorul partidului politic Visul Georgian, a anunțat candidatura fostului fotbalist Mikheil Kavelashvili pentru funcția de președinte al Georgiei. Această nominalizare vine într-un context politic complex, având în vedere că Kavelashvili a fost anterior membru al partidului Visul Georgian, dar a părăsit formațiunea pentru a co-fonda partidul Puterea Poporului, cunoscut pentru pozițiile sale critice față de Occident.
Kavelashvili a declarat că obiectivul său principal, dacă va fi ales, este de a asigura respectarea cadrului constituțional de către instituția prezidențială. Aceasta ar marca o schimbare majoră în rolul președinției, în special având în vedere contextul politic tensionat dintre guvern și opoziție.
Pentru prima dată în istoria Georgiei, președintele va fi ales indirect, prin votul unui colegiu electoral format din 300 de membri, marcând o tranziție față de sistemul anterior de vot popular direct. Actualul mandat al președintelui, deținut de Salome Zurabișvili, urmează să se încheie în decembrie 2024, aceasta fiind ultima șefă de stat aleasă prin vot direct.
Mikheil Kavelashvili este cunoscut pentru declarațiile sale dure și anti-occidentale. În septembrie, acesta a calificat opoziția drept o „coloană a cincea” care ar încerca să submineze pacea în Georgia la ordinele „administrației americane și ale unor senatori”. În luna iunie, el a acuzat congresmeni americani de planificarea unei revoluții violente directe, un plan pentru ,,ucrainizarea Georgiei”. Alegerea sa în funcția de președinte este aproape sigură, având în vedere dominația partidului Visul Georgian în colegiul electoral, format din membri ai parlamentului și reprezentanți ai administrației locale.
Deși Georgia a fost tradițional una dintre cele mai pro-occidentale țări emergente din fostul spațiu sovietic, în ultimii ani, partidul Visul Georgian a aprofundat relațiile cu Rusia. În același timp, acesta a fost acuzat de opoziție că manifestă tendințe autoritare, ceea ce a alimentat îngrijorările cu privire la viitorul democratic și orientarea geopolitică a țării.
Kazahstanul se îndepartează de Rusia printr-un nou oleoduct via Marea Caspică – Azerbaijan – Georgia – Turcia.
Fig. 1 – Interconectarile conductelor de petrol ale Kazahstanului. Sursa – sapatekmunay.kz
Kazahstanul plănuiește o creștere a exporturilor de țiței prin portul Turciei, Ceyhan, a anunțat ministrul Energiei, Almasadam Satkaliyev, pe 25 noiembrie 2024. Scopul este de a-și reduce dependența de transportul petrolului care astăzi se realizează prin conductele rusești.
În prezent, peste 80% din exporturile de petrol ale Kazahstanului sunt direcționate prin infrastructura rusească, dar noul plan ar putea modifica substanțial acest echilibru. Existența conductei Baku-Tbilisi-Ceyhan (BTC), care trece prin Azerbaidjan, Georgia și Turcia face ca să se reducă costurile de constructie a interconectărilor.
Astfel, prin noua rută ar putea crește exporturile de petrol kazah de la 1,5 milioane de tone anual la până la 20 de milioane de tone. Cu toate acestea, Satkaliyev nu a specificat o cronologie pentru această extindere.
Până acum Kazahstanul a exportat petrol prin mai multe canale. În 2024, se prognozează a se livra un total de 68,8 milioane de tone de petrol, majoritatea – 55,4 milioane de tone – fiind transportate prin Consorțiul Caspian Pipeline (CPC) către portul rus Novorossiisk. În plus, Kazahstanul intenționează să exporte 8,6 milioane de tone prin conducta Atyrau-Samara, 3,6 milioane de tone prin Marea Caspică și 1,1 milioane de tone printr-o conductă către China.
Decizia de a crește exporturile prin conducta BTC reflectă obiectivul Kazahstanului de a-și diversifica rutele de export și de a-și reduce dependența de Rusia.
Pe lângă creșterea exporturilor, Kazahstanul acționează și către creșterea producției de petrol. Deși se viza inițial 90 de milioane de tone de producție de petrol în acest an, cifrele revizuite arată că se vor exporta doar 88,4 milioane de tone din cauza lucrărilor de întreținerii a unor câmpuri petroliere cheie și a angajamentului Kazahstanului față de OPEC+, de a reduce producția.
Aceasta ar însemna aproximativ 1,82 milioane de barili pe zi, ceea ce inseamna putin peste 1% din oferta globală de petrol. Privind în perspectivă, Kazahstanul își propune să depășească 100 de milioane de tone de producție de petrol anual până în 2026, consolidându-și și mai mult poziția de jucător cheie pe piețele petroliere globale.
Guvernul României a confirmat recent semnarea unei scrisori de ofertă pentru achiziționarea a 32 de avioane F-35 Lightning II de generația a cincea, produse de Lockheed Martin, în cadrul programului de Vânzări Militare Externe (FMS) coordonat de Statele Unite. Această decizie strategică reflectă dorința României de a-și moderniza infrastructura militară și de a-și consolida poziția în cadrul alianțelor internaționale, precum NATO. Avioanele vor fi modelul F-35A, cea mai comună, dotată cu un tun integrat de 25 mm, și alocarea bugetară estimată pentru acest proiect depășește 6,5 miliarde de dolari. Cu această achiziție, România devine al 20-lea stat care alege să se echipeze cu acest model de avion avansat.
Avioanele F-35 sunt recunoscute pentru integrarea tehnologiei stealth (invizibilitate față de radar), a sistemelor avansate de senzori și a capacității de a conecta date în timp real, oferind un avantaj tactic semnificativ pe câmpul de luptă. Versatilitatea acestora este evidențiată prin cele trei variante: F-35A – varianta de bază, F-35B capabil de aterizare verticală și F-35C care este proiectat pentru operațiuni de pe portavioane. Varianta A, cea pe care România o va primi, este cea mai accesibilă din punct de vedere economic. În același timp, F-35 este cel mai avansat avion de luptă produs vreodată.Totuși, aceste caracteristici vin cu un cost extrem de ridicat și aspecte tehnologice care au generat controverse.
Miliardarul Elon Musk, cunoscut pentru opiniile sale provocatoare, a afirmat că viitorul războaielor aeriene aparține dronelor autonome, nu avioanelor de luptă cu pilot. Musk a subliniat că tehnologia stealth a avioanelor F-35 este „ridicol de ușor de contracarat” și că utilizarea piloților umani în conflicte moderne este o abordare învechită. El a distribuit pe rețeaua sa socială X videoclipuri cu roiuri de drone coordonate, susținând că acestea sunt mult mai eficiente și mai puțin costisitoare decât avioanele tradiționale.
Criticile lui Musk sunt susținute de faptul că dezvoltarea dronelor militare avansează rapid, acestea având potențialul de a elimina riscul uman și de a îmbunătăți eficiența misiunilor. Cu toate acestea, multe dintre afirmațiile sale au fost considerate simpliste.
Mauro Gilli, cercetător la Centrul pentru Studii de Securitate al Universității ETH Zurich, a analizat criticile lui Musk, considerându-le exagerate. Potrivit lui Gilli, cele mai mari probleme ale programului F-35 nu sunt legate de prezența unui pilot, ci de costurile ridicate ale componentelor electronice și de complexitatea software-ului necesar pentru a susține funcționalitatea avansată.
Un alt argument important susține că simpla existență a programului F-35 obligă rivalii SUA, precum Rusia și China, să aloce resurse semnificative pentru dezvoltarea unor sisteme de apărare sau a unor aeronave capabile să facă față acestei tehnologii. Astfel, F-35 contribuie indirect la menținerea unui avantaj strategic occidental, prin constrângerea adversarilor să-și direcționeze resursele către răspunsuri tehnologice complexe.
În cazul în care dronele ar trebui să înlocuiască avioanele de luptă cu echipaj, acestea ar necesita sisteme electronice și programe chiar mai sofisticate decât cele utilizate de F-35, ceea ce ar crește costurile în loc să le reducă. Mai mult, o dronă reutilizabilă ar avea nevoie de tehnologii stealth similare pentru a pătrunde în spațiul aerian inamic fără a fi detectată, replicând astfel provocările și cheltuielile asociate cu dezvoltarea F-35.
Într-un context global tot mai tensionat, statele europene sunt obligate să adopte noi abordări și să depună eforturi sporite pentru a-și întări capacitatea de a răspunde crizelor de securitate. Pe măsură ce peisajul geopolitic și de securitate se schimbă rapid, consolidarea pregătirii Uniunii Europene devine o prioritate urgentă.
Comisia Europeană a anunțat lansarea unei strategii de pregătire, civilă și militară, bazată pe concluziile unui raport întocmit de fostul președinte finlandez Sauli Niinistö. Raportul subliniază necesitatea unei pregătiri mai ample și integrate, implicând toți actorii relevanți, atât civili, cât și militari, într-un efort comun pentru a răspunde eficient crizelor Sauli Niinistö a oferit aproximativ 80 de recomandări pentru acțiuni pe termen scurt, mediu și lung. Acestea acoperă diverse domenii, de la protecție civilă la pregătire militară, subliniind necesitatea unei mobilizări eficiente a resurselor europene.
Conform raportului, pregătirea eficientă implică integrarea capacităților militare și civile. Abordarea trebuie să fie una integrată, cu o coordonare strânsă între diferite domenii, asigurând o reacție promptă la situații critice. Obiectivul principal este dezvoltarea unei strategii care să permită utilizarea optimă a resurselor pentru a răspunde la provocările viitoare, fie ele naturale, tehnologice sau de altă natură.
Un element central al raportului îl reprezintă necesitatea unui parteneriat mai puternic între UE și NATO. Cele două organizații, deși au mandate distincte, sunt încurajate să își coordoneze mai bine eforturile, să intensifice schimbul de informații și să răspundă în mod complementar amenințărilor comune. În special, UE trebuie să analizeze implicațiile unor situații militare majore și să colaboreze cu NATO pentru a asigura coerența și eficiența operațiunilor.
Raportul recunoaște autonomia decizională a fiecărei organizații, dar subliniază că o colaborare strânsă între cele două structuri este crucială pentru a face față crizelor globale. Atât NATO, cât și UE se confruntă cu provocări similare, iar o colaborare mai strânsă ar putea aduce beneficii semnificative în termeni de eficiență și rapiditate de reacție.
Ursula von der Leyen, președintele Comisiei Europene, a subliniat importanța consolidării capacității Uniunii de a răspunde amenințărilor. În discursul său din cadrul unui forum de securitate din Finlanda, ea a punctat că Europa trebuie să fie pregătită pentru scenarii diverse, inclusiv amenințări militare. Războiul din Ucraina și implicarea unor state precum Coreea de Nord în sprijinul Rusiei subliniază gravitatea situației. „Dacă vrem să prevenim aceste agresiuni, trebuie să fim pregătiți pentru ele”, a declarat von der Leyen.
În acest sens, statele membre UE trebuie să își extindă capacitatea industrială de apărare, să încurajeze cooperarea transfrontalieră și să standardizeze procesele, asigurând o mai bună interoperabilitate între forțele armate. De asemenea, este esențială producerea atât de capacități de înaltă tehnologie, cât și de produse strategice, precum muniția, pentru a susține nevoile militare ale Uniunii.
Comisia Europeană a aprobat recent finanțarea a cinci proiecte transfrontaliere, în cadrul Instrumentului European de Consolidare a Industriei de Apărare prin Achiziții Publice în Comun (EDIRPA). Aceste proiecte, cu o finanțare totală de 300 de milioane de euro, vizează îmbunătățirea capacităților comune de apărare aeriană și antirachetă. De exemplu, proiectul MISTRAL sprijină achiziționarea de sisteme de apărare aeriană cu rază scurtă de acțiune de către nouă state membre, inclusiv România, în timp ce proiectul JAMIE facilitează achiziționarea sistemelor IRIS-T SLM cu rază medie de acțiune de către șase state.
Un alt aspect esențial evidențiat în raport este implicarea activă a cetățenilor. Conștientizarea riscurilor și pregătirea populației fără a genera panică reprezintă o dimensiune crucială. Colaborarea între actorii civili și militari este vitală pentru protejarea cetățenilor și a economiei în caz de criză.
Amiralul Rob Bauer, șeful Comitetului Militar al NATO, a avertizat asupra necesității unei adaptări rapide a industriei europene de apărare la noile cerințe de securitate. El a subliniat dependența Europei de resursele din Rusia și China și riscurile asociate cu acestea. În același timp, a încurajat statele NATO să crească cheltuielile militare până la 3% din PIB, pentru a face față noilor provocări de securitate.
Bauer a evidențiat, de asemenea, importanța reducerii vulnerabilităților din lanțurile de aprovizionare. De exemplu, dependența de materiile prime și produsele farmaceutice din China este o provocare majoră, iar statele europene trebuie să-și diversifice sursele pentru a asigura reziliența pe termen lung. Potrivit lui Bauer, în timp ce armata poate câștiga bătălii, economiile sunt cele care câștigă războaie.
Europa se află la o răscruce strategică, în fața unor amenințări complexe care necesită o pregătire cuprinzătoare și coordonată. Strategia propusă de Comisia Europeană, în parteneriat cu NATO, reprezintă un pas important spre consolidarea rezilienței UE în domeniul securității colective.
Principalul mod prin care statul turc își consolidează parteneriatele bilaterale, dar și influența la nivel regional, este prin intermediul exporturilor de armament. Turcia a realizat în ultimele decenii progrese semnificative din punct tehnologic, alocând sume semnificative pentru cercetare și dezvoltare, iar în prezent rezultatele sunt impresionante.
Turcia a devenit un lider global în materie de drone, reușit să exporte anual unități în valoare de miliarde de dolari către țări de pe majoritatea continentelor. Cea mai importantă companie din acest sector este de departe Baykar care prduce dronele Bayraktar TB2, faimoase pentru rezultatele pozitive din Orientul Mijlociu, Africa, Caucaz sau Ucraina. Selçuk Bayraktar, directorul tehnic al companiei Baykar, considerat un pionier al tehnologiilor emergente, s-a căsătorit cu fiica președintelui Erdoğan, Sümeyye, în 2016. O zonă pentr care Ankara acordă o atenție deosebită este Europa de Sud-Est, mai ales în zona Balcanilor, având în vedere că relația cu Grecia oscilează destul de frecvent și rămâne tensionată.
Recent, Ankara a mai reușit să obțină un contract major pentru dronele sale TB2. Ministerul croat al Apărării a semnat un acord cu producătorul turc de drone Baykar Makina pentru achiziționarea a șase drone de luptă Bayraktar TB2, în valoare de 67 de milioane de euro. Armata croată urmează să înceapă operarea acestor drone până la sfârșitul lunii septembrie 2025, potrivit unui comunicat al ministerului.
Discuțiile privind această achiziție au început în 2023, când Croația și-a manifestat interesul pentru drone tactice ca parte a programului său de modernizare militară. În martie 2024, oficiali croați au vizitat facilitățile Baykar din Turcia pentru a evalua performanțele modelului Bayraktar TB2, recunoscut pentru eficiența demonstrată în conflicte recente.
Acest pas face parte dintr-un efort amplu de modernizare a forțelor armate croate, care include investiții de 708 milioane de euro în 2025, comparativ cu 560 de milioane de euro în 2024. Pe lângă dronele Bayraktar, Croația va investi și în sisteme de artilerie HIMARS, elicoptere Black Hawk, sisteme antiaeriene și tancuri Leopard. Premierul croat Andrej Plenković a confirmat săptămâna trecută că ținta de cheltuieli pentru apărare, echivalentă cu 2% din PIB, va fi atinsă în bugetul din 2025.
Bucureștiul a devenit recent unul dintre utilizatorii de drone turcești. România a semnat în primăvara anului trecut un contract de tip G2G cu Turcia pentru achiziționarea dronelor Bayraktar TB2. Conform acordului, vor fi achiziționate trei sisteme, fiecare format din șase drone, ceea ce va aduce un total de 18 drone Bayraktar TB2 și șase platforme. Costul total al achiziției se ridică la 300 de milioane de dolari, incluzând și un pachet de suport complet.
Ministerul Apărării Naționale a precizat că aceste drone vor fi echipate cu armamentul din configurația standard a sistemului UAS Bayraktar TB2, respectiv muniții inteligente MAM-L (termice) și MAM-C (înalt explozive) ghidate prin laser. Forțele Terestre Române au început, în luna iunie a acestui an, procedurile de recepție pentru echipamentele primului sistem de drone Bayraktar TB2, conform unui anunț oficial al ministerului. Dronele au o autonomie de până la 27 de ore, funcționează pe carburanți și pot fi controlate până la o distanță de 300 de km.
În ultimii ani, compania turcă Baykar a continuat să își extindă influența în Balcani prin acorduri de vânzare a dronelor Bayraktar. În decembrie 2022, Albania a semnat un acord pentru achiziționarea unei flote de drone militare fără pilot de la Baykar. În martie 2023, ministrul albanez al Apărării, Niko Peleshi, a anunțat că dronele Bayraktar au ajuns în Albania și au fost amplasate la baza aeriană Kuçova, care a fost deschisă pe 4 martie ca bază tactică NATO.
Premierul albanez Edi Rama declarase anterior, în septembrie 2022, că Albania urma să primească șase drone Bayraktar înarmate din Turcia. Deși costul exact al achiziției nu a fost făcut public, Rama a menționat atunci că Albania a beneficiat de un „preț avantajos”, sugerând o posibilă dorință a Ankarei de a-și întări relația cu Tirana.
În iulie 2023, alt stat balcanic a primit drone turcești. Premierul Kosovo, Albin Kurti, a anunțat că 5 drone Bayraktar TB2 achiziționate din Turcia au sosit în țară, marcând un pas important în modernizarea Forței de Securitate din Kosovo. Kurti a precizat că ofițerii KSF au finalizat pregătirea pentru utilizarea acestor vehicule aeriene fără pilot. Cu toate acestea, numărul exact al dronelor achiziționate nu a fost dezvăluit. Până în 2028, KSF își propune să atingă capacități operaționale complete pentru a proteja suveranitatea, integritatea teritorială, cetățenii și interesele Kosovo.
Reacția Serbiei la această achiziție a fost negativă, autoritățile de la Belgrad acuzând Turcia că escaladează tensiunile regionale prin înarmarea Kosovo. Un singur lucru este cert și anume dorința Ankarei de consolidare a statutului de actor esențial la nivel regional.
