de Popescu Paul | feb. 14, 2025 | Știri
OMV Petrom și-a planificat să folosească în România o parte din gazele pe care le va extrage din Marea Neagră, estimând creșterea numărului de clienți branșați la rețeaua de gaze, dar și a centralelor care produc electricitate folosind această resursă, relatează mass-media de București. Zăcămintele Sakarya sunt unele dintre cele mai importante descoperiri de gaze naturale din Marea Neagră și se află în zona economică exclusivă a Turciei. Aceste zăcăminte au fost descoperite în 2020 de către compania națională turcă TÜPRAŞ și Petrofac, iar dezvoltarea lor este un proiect strategic pentru securitatea energetică a Turciei.
Avantaje economice
În plus, OMV Petrom vrea să producă hidrogen cu emisii scăzute la rafinăria Brazi. În regiune, gazele din Neptun Deep vor înlocui resursele rusești în țări precum Ungaria, Austria, Republica Moldova, Bulgaria și Slovacia. Statul român va avea de câștigat 20 de miliarde de euro, conform prognozelor OMV Petrom.
Proiectul extragerii gazelor de mare adâncime din Marea Neagră, Neptun Deep, este în grafic, anul acesta va începe forajul, iar primele gaze sunt așteptate în anul 2027. Proiectul este deținut în proporții egale de OMV Petrom și Romgaz.
În luna ianuarie, după o știre publicată pe surse de agenția de presă Reuters, OMV Petrom a confirmat că a încheiat primul contract pentru vânzarea gazelor din acest zăcământ către compania germană Uniper. „Având în vedere magnitudinea proiectului, este uzual ca producătorii să securizeze în avans vânzarea unei părți din volumele care urmează să fie produse”, au explicat reprezentanții OMV Petrom, fără a comenta asupra detaliilor comerciale. „Compania respectă toate reglementările legale din România”, au adăugat ei, referindu-se la faptul că, potrivit Legii offshore, statul român are drept de preempțiune pentru aceste gaze.
Gaze pentru România
O parte din gazele din Neptun Deep vor fi consumate în România Compania estimează însă că și în România consumul de gaze va crește, așadar o parte din aceste gaze vor fi consumate local.
„Analizând necesarul și consumul de gaze din România în următorii ani, aș spune că există trei factori principali care vor determina creșterea consumului de gaze, conform prognozei noastre, iar acest consum va crește până în 2030. Primul factor este creșterea numărului de consumatori racordați la rețea. Acesta este deja un fenomen vizibil în prezent”, a spus Franck Neel, director pentru gaze și energie al OMV Petrom, cu ocazia prezentării rezultatelor financiare ale companiei.
Al doilea factor pe care îl ia în calcul compania este tranziția centralelor electrice de la cărbune la gaz.
„Știm că există mai multe proiecte în acest sens în România și am observat, de exemplu, anul trecut, că în lipsa vântului și a soarelui este absolut necesar să existe centrale pe gaz pentru echilibrarea sistemului și asigurarea securității aprovizionării. Această tendință va continua să crească în următorii ani. În prezent, România este un importator net de energie electrică, ceea ce înseamnă că există oportunități de a produce mai multă electricitate pe bază de gaz la nivel național.
Al treilea factor privește perspectivele pe termen lung, în special odată cu intrarea în producție a zăcământului Neptun Deep. Aceasta va deschide posibilitatea producerii de hidrogen cu emisii reduse de carbon la un preț competitiv, având acces atât la gaz, cât și la soluții de stocare a carbonului, un domeniu pe care ne propunem să îl dezvoltăm inclusiv în România. În acest context, vedem un potențial semnificativ pentru producerea de hidrogen cu emisii scăzute de carbon, ceea ce va crește cererea de gaz după 2030”, a completat Neel.
Amenințarea rusă
Gazele din Marea Neagră românească le vor înlocui pe cele rusești în regiune. În regiune, există doi factori importanți care vor influența consumul de gaze în anii următori, a mai spus el.
„Primul este creșterea cererii de gaze în anumite țări, cum ar fi Bulgaria, unde se dorește trecerea de la cărbune la gaz, ceea ce determină o creștere a cererii. Deja am observat o creștere a cererii anul trecut.
În Ungaria, a fost anunțată construcția unei noi centrale electrice pe gaz. Creșterea cererii de energie electrică și resursele limitate în ceea ce privește energia regenerabilă au dus la o prognoză de creștere a consumului de gaz.
Pe lângă cererea de gaz, mai este și aspectul înlocuirii gazului care nu mai provine din Rusia. De la 1 ianuarie, au existat întreruperi, iar țări precum Moldova, Slovacia și Austria au fost afectate de această situație. Astfel, am înlocuit o parte din gazul care anterior era transportat prin Ucraina, ceea ce reprezintă o oportunitate pentru noi”.
Statul român va beneficia de taxe directe și indirecte de 20 de miliarde de euro
La rândul său, Alina Popa, directorul financiar al companiei, a precizat că proiectul Neptun Deep va fi finanțat din sursele proprii ale companiei.
„La finalul anului, avem o poziție netă de numerar de 8 miliarde (de lei – n.r.), ceea ce ne permite să realizăm aceste planuri”, a spus Popa.
Acest proiect aduce beneficii economice semnificative pentru țară, estimându-se un impact de 20 de miliarde de euro pentru stat, a adăugat ea.
„Calculul celor 20 de miliarde de euro se bazează pe un studiu privind multiplicatorul economic care estimează impactul taxelor directe, indirecte și induse asupra întregii zone a proiectului, conform claselor de multiplicatori economici generați de acesta”.
Forajele pentru gazele din Neptun Deep vor începe în luna aprilie a acestui an, potrivit Economedia, care precizează că platforma de foraj Transocean Barents, care a ajuns în portul Constanța în noiembrie 2024, este pregătită pentru a fi trimisă în larg și a începe săpăturile în perimetrul gazeifer Neptun Deep pentru o perioadă de cel puțin 540 de zile.
Rezervele estimate de gaze ale Neptun Deep sunt evaluate la 100 de miliarde de metri cubi. Spre comparație, România produce în prezent circa 9-10 miliarde de metri cubi de gaze pe an.
Zăcămintele Sakarya
Zăcămintele Sakarya sunt unele dintre cele mai importante descoperiri de gaze naturale din Marea Neagră și se află în zona economică exclusivă a Turciei. Aceste zăcăminte au fost descoperite în 2020 de către compania națională turcă TÜPRAŞ și Petrofac, iar dezvoltarea lor este un proiect strategic pentru securitatea energetică a Turciei.
Descoperirea a fost făcută în anul 2020, iar zăcământul Sakarya se află în largul coastei de sud a Mării Negre, la o adâncime de aproximativ 2.100 de metri.
Aceste resurse sunt considerate a fi cele mai mari zăcăminte de gaze naturale descoperite în ultimele decenii în Marea Neagră.
Potrivit estimărilor, rezervele de gaze din zăcământul Sakarya sunt de aproximativ 540 de miliarde de metri cubi, ceea ce reprezintă o cantitate semnificativă pentru Turcia, care depinde în mare măsură de importurile de gaze naturale.
Dezvoltarea acestor zăcăminte are scopul de a reduce dependența Turciei de importurile de gaze naturale din alte țări, inclusiv din Rusia, Azerbaidjan și Iran.
Conform autorităților turce, exploatarea acestui zăcământ ar putea satisface aproximativ 10% din consumul anual de gaze naturale al Turciei.
De asemenea, Turcia plănuiește să își diversifice sursele de energie, reducându-și vulnerabilitatea economică și geostrategică.
Dezvoltare treptată
Exploatarea zăcămintelor Sakarya a început cu un proiect ambițios, incluzând construirea de platforme de foraj și instalații de procesare a gazelor. Platforma de foraj turcească Fatih a fost folosită pentru a începe forajele, iar în 2023 au fost realizate primele extracții comerciale.
Se estimează că primele volume de gaz vor ajunge pe piața internă a Turciei în 2023, iar exploatarea deplină a zăcământului va dura mai mulți ani. În prezent, proiectul Sakarya este în continuă expansiune, cu planuri de dezvoltare și pentru noi zăcăminte descoperite în apropiere.
Zăcămintele Sakarya au o importanță strategică nu doar pentru Turcia, ci și pentru întreaga regiune a Mării Negre. Proiectul va crește semnificativ producția de energie din Turcia, iar surplusul de gaze ar putea fi folosit și pentru exporturi către alte state vecine.
De asemenea, acest proiect întărește poziția Turciei ca jucător important pe piața energetică regională, contribuind la securitatea energetică în contextul geopolitic tensionat.
Proiectul Sakarya va avea și implicații în ceea ce privește sustenabilitatea, întrucât Turcia intenționează să combine gazele naturale cu proiecte de energii regenerabile pentru a reduce emisiile de carbon pe termen lung.
Totuși, exploatarea zăcămintelor din Marea Neagră implică provocări tehnice și de mediu, cum ar fi gestionarea riscurilor de mediu și protejarea ecosistemului marin în timpul forajului și al extracției gazelor.
În concluzie, zăcămintele Sakarya reprezintă un proiect semnificativ pentru Turcia și pentru regiunea Mării Negre, având un impact major asupra securității energetice și economiei naționale.
de Isac Mihai | feb. 14, 2025 | Știri
Șeful diplomației de la București, Emil Hurezeanu, va participa, în perioada 14-16 februarie 2025, la a 61-a ediție a Conferinței internaționale de securitate de la München (Munich Security Conference/MSC 2025). În cadrul MSC 2025 vor fi abordate amenințările de securitate actuale și provocările din domeniile politic, economic, comercial și tehnologic. Între temele majore ale conferinței se numără amenințările la adresa securității internaționale generate de războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei, cooperarea transatlantică, apărarea europeană, guvernanța globală, crize și conflicte în derulare în plan global.
Provocări actuale
În sesiunile tematice ale conferinței, ministrul Emil Hurezeanu va prezenta evaluările României privind provocările actuale, cu accent pe deteriorarea situației de securitate din regiunea Mării Negre și implicațiile războiului de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei pentru securitatea spațiului euro-atlantic. Ministrul român de externe se va referi la necesitatea unei păci juste, cuprinzătoare și sustenabile în Ucraina.
Totodată, va sublinia pericolul acțiunilor hibride ale Federației Ruse și importanța contracarării acestor acțiuni.
Ministrul afacerilor externe va reliefa importanța unei relații transatlantice cât mai robuste în gestionarea acestor provocări și în combaterea amenințărilor cu care se confruntă comunitatea euro-atlantică. De asemenea, demnitarul român va evidenția importanța de a acorda, în continuare, un sprijin solid pentru creșterea rezilienței Republicii Moldova.
În marja Conferinței, ministrul afacerilor externe va avea întâlniri bilaterale cu omologi și personalități politice din Europa, America de Nord, Asia-Pacific, Orientul Mijlociu și Nordul Africii, și va participa la o serie de evenimente tematice asociate MSC 2025.
For prestigios
Conferinţa internaţională de la München (Munich Security Conference/MSC 2025) este unul dintre cele mai prestigioase forumuri de securitate, care reunește lideri și factori de decizie importanți în materie de securitate și apărare. De la prima ediție (în 1963, ca “Internationale Wehrkunde–Begegnung”), reuniunea constituie un reper major al dezbaterilor din domeniul securității la nivel european și euro-atlantic. Evenimentul se remarcă și prin dezbateri și schimburi informale pe teme de actualitate și de perspectivă.
Între participanți se numără șefi de stat și de guvern, miniștri de externe și ai apărării din spațiul euro-atlantic și din afara acestuia, înalți oficiali ai unor organizații internaționale, parlamentari, reprezentanți ai unor organizații non-guvernamentale și think tank-uri de prestigiu, formatori de opinie cu preocupări în domeniul securității internaționale.
Agendă încărcată
Cea de-a 61-a Conferință de securitate de la Munchen (MSC 2025) va avea loc în perioada 14-16 februarie 2025, la Hotel Bayerischer Hof din Munchen. Secretarul general al NATO, Mark Rutte, președintele ucrainean, Volodimir Zelenski, vicepreședintele american, JD Vance, și secretarul de stat american, Marco Rubio, sunt printre numele cele mai rezonante de pe lista participanților la conferință, conform relatării dpa din 12 februarie. MSC 2025 (Munich Security Conference) va oferi, ca de obicei, o platformă pentru dezbateri la nivel înalt privind provocările cheie ale politicii externe și de securitate ale perioadei,
MSC 2025 din 14-16 februarie are loc pe un fundal de schimbare, în contextul unei noi administrații americane, al unui nou ciclu de legislatură europeană la Bruxelles și pe fondul alegerilor parlamentare germane, ce urmează să aibă loc la doar o săptămână după conferință, mai arată sursa citată.
Conferința propriu-zisă va fi precedată de o reuniune a ministrului de finanțe al Republicii Federale Germania, Jorg Kukies, cu miniștri și înalți reprezentanți ai instituțiilor internaționale pentru a 4-a Conferință ministerială ‘No Money for Terror’ privind finanțarea combaterii terorismului, relatează mass-media internațională.
Provocări globale
Deschiderea evenimentului va fi asigurată de președintele federal Frank-Walter Steinmeier la 14 februarie.
În prima zi a reuniunii, la 14 februarie, programul va include provocările globale de securitate, inclusiv guvernanța globală, reziliența democratică, securitatea climatică și multe alte subiecte.
Sâmbătă, în cea de-a doua zi a reuniunii, vor avea loc dezbateri despre starea ordinii internaționale, precum și despre conflictele și crizele regionale. Viitorul parteneriatului transatlantic va fi, de asemenea, un punct central al discuțiilor.
La 16 februarie, conferința se va încheia cu discuții despre rolul Europei în lume. De asemenea, în ultima zi a conferinței, fostul secretar general al NATO, Jens Stoltenberg, îi va succeda lui Christoph Heusgen (președinte al MSC din 2022) ca nou președinte al MSC.
Raport de securitate
În februarie 2025, în contextul Conferinței anuale de la Munchen, s-a lansat și Raportul de securitate de la Munchen 2025, care analizează consecințele de amploare ale multipolarizării ordinii internaționale. Pentru mulți politicieni și cetățeni de pe tot globul, o lume mai multipolară este promițătoare. Dar tendințele recente sugerează că efectele negative ale unei multipolarități mai mari prevalează pe măsură ce diviziunile dintre marile puteri cresc și competiția între diferite modele de ordine mondială împiedică abordările comune ale crizelor și amenințărilor globale. Prin urmare, raportul pledează pentru ‘depolarizare’, subliniind necesitatea unor reforme substanțiale ale ordinii internaționale.
Conferința de securitate de la Munchen este cel mai important forum mondial pentru dezbaterea politicii internaționale de securitate. Este un loc pentru inițiative diplomatice unde se abordează cele mai presante preocupări de securitate ale lumii. A fost înființată în toamna anului 1963, în primele decenii ale conferinței, publicul fiind relativ restrâns. În timp, numărul participanților s-a extins foarte mult, alăturându-li-se și Statele Unite, dar și din alte state membre NATO. Deși de-a lungul anilor, pe măsură ce numărul și varietatea actorilor importanți în securitatea internațională a crescut, nucleul de participanți ai conferinței a rămas unul transatlantic.
Securitate transatlantică
Anterioara Conferință de securitate de la Munchen a avut loc la 16-18 februarie 2024. Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a cerut atunci Congresului SUA să ‘ia decizia corectă cât mai curând posibil’ cu privire la ajutorul acordat Ucrainei, deoarece este ‘urgent’. La rândul ei, președinta Comisiei Europene (CE), Ursula von der Leyen, a declarat, în context, că războiul nu este doar o problemă a Rusiei și a Ucrainei, ci este ceva care afectează securitatea Europei și se pune problema dacă democrația va supraviețui. Șeful statului ucrainean, Volodimir Zelenski, a subliniat că Ucraina are nevoie de mai multe sisteme de apărare antiaeriană pentru a pune capăt dominației aeriene ruse și astfel să poată garanta securitatea mai multor zone ale țării și să facă posibilă avansarea din nou a soldaților săi.
România a fost reprezentată la Conferința de securitate de la Munchen din 16-18 februarie 2024 de ministrul afacerilor externe, Luminița Odobescu, care a participat la eveniment în data de 17 februarie 2024. Ministrul Luminița Odobescu a participat, între altele, la o întâlnire cu un grup de veterani de pe frontul ucrainean, prilej cu care a transmis un mesaj ferm de solidaritate a României cu Ucraina și poporul ucrainean, în lupta lor legitimă de a-și apăra independența, integritatea teritorială și suveranitatea în fața războiului de agresiune ilegal al Rusiei. Demnitarul român a adresat felicitări pentru curajul și reziliența armatei ucrainene și a poporului ucrainean și a exprimat încrederea că sacrificiile vor fi răsplătite prin înfăptuirea justiției și tragerea la răspundere pentru crimele comise de Rusia împotriva Ucrainei.
Forum important
Conferința de la Munchen, cunoscută și sub denumirea de Conferința de Securitate de la Munchen, a fost un forum important pentru discuțiile internaționale privind securitatea globală și a contribuit de multe ori la detensionarea unor situații internaționale sau la rezolvarea unor conflicte.
În cadrul Conferinței de Securitate din 2015, lideri din Rusia și din statele occidentale au purtat discuții directe, în ciuda tensiunilor ridicate din cauza anexării Crimeei și a conflictului din estul Ucrainei. Deși nu s-a ajuns la o soluție rapidă, aceste discuții au contribuit la menținerea unui canal de comunicare deschis, evitând escaladarea situației și oferind un cadru pentru continuarea negocierilor.
Conferința de la Munchen a fost un loc unde oficiali din diferite țări, inclusiv din Statele Unite, Rusia și țările din Orientul Mijlociu, s-au întâlnit pentru a discuta despre criza din Siria. Aceste discuții au fost esențiale pentru a adresa diviziunile internaționale și pentru a crea un cadru pentru viitoare negocieri de pace. Deși nu au dus imediat la un acord de pace, au contribuit la reducerea tensiunilor și au permis dezvoltarea unor soluții de compromis, cum ar fi acordurile pentru încetarea focului în anumite regiuni.
În 2018, Conferința de Securitate de la Munchen a fost un loc important de întâlnire între oficiali americani și cei din Coreea de Nord, chiar înainte de summitul dintre Donald Trump și Kim Jong-un. Deși nu s-au înregistrat progrese majore în acel moment, conferința a jucat un rol crucial în crearea unui cadru de discuție și în menținerea unui dialog constant, ceea ce a contribuit la un climat mai calmat în ceea ce privește amenințarea nucleară din Coreea de Nord.
În contextul escaladării tensiunilor în Ucraina, Conferința de Securitate de la Munchen din 2022 a adus împreună lideri din întreaga lume pentru a discuta despre securitatea europeană și amenințările rusești. Discuțiile de la Munchen au permis clarificarea pozițiilor și au deschis calea pentru coordonarea sancțiunilor internaționale și pentru asigurarea unui suport diplomatic și militar Ucrainei.
Aceste exemple subliniază rolul conferinței în facilitarea dialogului între actori internaționali cu interese divergente, contribuind la detensionarea unor conflicte și la crearea unui cadru pentru soluții diplomatice.
de Negrea Cristian | feb. 14, 2025 | Știri
Un eveniment important, o premieră în război care va avea consecințe majore în abordarea viitoare a conflictelor armate, a avut loc în decembrie 2024 pe frontul ucrainean. A fost trecut cu vederea din cauza unor evenimente politice, cum ar fi deciziile președintelui Trump și agitația în urma acestora, precum și în urma faptului că a avut loc pe un sector de front mai puțin activ, pe când întreaga atenție este concentrată pe ofensiva prelungită și costisitoare a rușilor în estul Ucrainei și pe manevrele ucrainene în regiunea Kursk. Totuși, acest eveniment merită toată atenția, deoarece în mod sigur va fi un punct de referință în istoria războaielor și, fără îndoială, va defini și influența modul de a duce războiul în viitor. Acest eveniment poate fi considerat un test, iar succesul lui va avea consecințe majore pe termen lung în toate armatele din lume ce vor să conteze în viitor.
Locația este satul Lyptsi din oblastul Harkov. Orașul Harkov a fost una din obiectivele Rusiei din faza inițială a războiului declanșat la 24 februarie 2022, a fost atunci atacat și a rezistat, forțele rusești l-au ocolit, dar au fost nevoite să se retragă la începutul lui aprilie 2022, odată cu retragerea trupelor ce atacau Kiev, Cernigov și Summy. Totuși, exista un vast teritoriu ucrainean ocupat la sud-est de Harkov, ca o continuare a celui invadat în est, dinspre Donbass. Contraofensiva ucraineană din Kherson, declanșată la 30 august 2022, a fost urmată de o altă contraofensivă surpriză la sud-est de Harkov care i-a dat peste cap pe ruși alungându-i dincolo de râul Oskil, în Luhansk. Rușii s-au concentrat pe estul Ucrainei și au progresat lent, dar continuu. Ofensiva ucraineană din 2023 din Zaporoje nu a avut succes, așa că rușii au continuat cu presiunea lor pe frontul estic ucrainean. Confruntați cu stagnarea și cu pierderi masive în urma unui război devenit de uzură în care avansurile erau reduse și obținute cu pierderi enorme, rușii au încercat întoarcerea frontului de est printr-o ofensivă dinspre nord, spre Harkov, declanșată la 10 mai 2024. Dar ucrainenii s-au apărat cu succes, rușii reușind doar o pătrundere la nord și nord-est de Harkov, fără să ajungă la oraș. S-au împotmolit în lupte la Vovceansk, oraș rămas disputat până în ziua de azi.
Ulterior, ucrainenii au atacat dinspre Summy (mai la vest) în regiunea rusească Kursk la 6 august 2024, reușind să ocupe o bucată de teritoriu rus, pe care aceștia încearcă de atunci să îl reocupe, fără succes deocamdată, în ciuda ultimatumurilor succesive date de Putin. În 2025, când rușii au reușit să se apropie dinspre vest, ucrainenii au atacat în estul intrândului din Kursk lărgind buzunarul în acea direcție și punându-i pe ruși într-o postură delicată, din nou.
În ofensiva lor spre Harkov, rușii au reușit să ajungă la Vovceansk, pentru care s-au dat lupte grele ce continuă și astăzi, iar limita la care au ajuns este satul Lyptsi, situat la 25 de kilometri nord de Harkov și la 40 de kilometri vest de Vovceansk. Iar pozițiile rusești din acest sat au fost alese de ucraineni pentru a testa un nou mod de ducere a războiului modern, test care va influența războiul modern în viitor. Trebuie menționat că acest atac a fost foarte bine pregătit, sincronizarea tehnologiei fiind testată de trei ori înainte de declanșarea efectivă a atacului.
Pozițiile defensive rusești puternic fortificate erau la marginea unei păduri, iar dronele ucrainene au fost mutate la punctul de pornire al atacului cu 48 de ore înainte. În zorii zilei, un roi de drone s-a ridicat și a atacat pozițiile rusești. Vorbim de drone FPV, de recunoaștere, drone cu mitraliere, drone terestre și drone kamikaze. Zeci de drone care au atacat pozițiile rusești, toate coordonate de un efectiv de mai puțin de 100 de oameni, operatori, logisticieni și personal adițional, care au făcut ca atacul surpriză să devasteze apărarea rusească. Pozițiile întărite au fost lovite de muniția lansată de drone, au fost mitraliate din aer, dronele kamikaze au explodat peste ruși urmărindu-i pe cei ce încercau să scape. Au pătruns în buncăre și și-au detonat încărcătura, pe când dronele terestre s-au apropiat și au detonat în liniile rusești. O singură dronă terestră s-a împotmolit în noroi, dar a fost recuperată ulterior. Dronele aeriene și terestre au lucrat coordonat, cu operatori în poziții diferite, dar care reușeau să se sincronizeze urmărind câmpul de luptă pe ecranele computerelor.
Atacul a durat mai puțin de două ore și a produs panică în rândul rușilor, deoarece, deși atacurile dronelor aeriene era ceva comun, coordonarea cu cele terestre era ceva nou și neașteptat, mai mult, atacul masiv cu multiple feluri de drone a fost copleșitor. Contramăsurile electronice ale rușilor au eșuat, la fel ca și tentativa lor de a lovi dronele atacatoare cu dronele proprii. Efectul atacului a fost devastator, rușii supraviețuitori și-au părăsit panicați pozițiile care au fost ocupate imediat de către infanteria ucraineană care a avansat fără nicio pierdere pe pozițiile fortificate ale rușilor pe care le deține și în prezent.
Reușita acestui atac se datorează unor tineri puțin trecuți de douăzeci de ani din armata ucraineană, toți specialiști, majoritatea IT-iști (ne-am bucura dacă armata română i-ar putea folosi pe IT-iștii români, foarte capabili), reuniți într-un grup care se ocupă de drone și de modul în care acestea pot fi utilizate în luptă. Tineri care nu prea le au cu milităria neapărat, dar armata ucraineană a știut cum să îi folosească cu succes.
Fiindcă au reușit ceva important, respectiv cucerirea unei poziții fortificate inamice fără nicio pierdere din rândul trupelor proprii, ceea ce este ceva inedit în contextul acestui război. Deoarece momentul cel mai vulnerabil al unei forțe în atac este atunci când traversează porțiunea descoperită spre pozițiile întărite inamice, aici s-au pierdut milioane de vieți în primul și al doilea război mondial, respectiv în asaltul asupra pozițiilor întărite inamice.
Iar atacul de la Lyptsi a dovedit că se pot ocupa pozițiile inamice puternic fortificate fără pierderi, doar cu asaltul dronelor. Iar acesta este o premieră mondială, primul atac, exclusiv cu drone, care cucerește fortificații doar prin folosirea mijloacelor robotice fără participarea oamenilor, ceea ce până de curând era de domeniul SF-ului.
În mod sigur rușii vor încerca să se adapteze, ca și până acum, ca să poată contracara această nouă provocare de pe câmpul de luptă, dar premiera rămâne și în mod sigur va fi subiect de studiu în toate academiile militare importante. Cert este că atacul de la Lyptsi va fi un moment de referință în dezvoltarea războiului modern, chiar dacă la momentul de față a trecut neobservat.
de Isac Mihai | feb. 14, 2025 | Știri
Ucraina a primit primele sale avioane de luptă F-16 în august 2024 – modele folosite din Danemarca – la aproape doi ani după ce au început discuțiile cu aliații vestici, relatează surse militare americane, citate de mass-media internațională. Mai recent, Ucraina a primit avioane F-16 suplimentare de la Forțele Aeriene Regale Olandeze. Totuși, acestea au fost livrate fără componente importante.
Modele vechi
„Mai multe aeronave sunt întotdeauna un ajutor, dar problema este ce misiuni pot îndeplini în mod eficient”, a declarat un oficial ucrainean de rang înalt, făcând referire la limitările avioanelor. F-16 a fost comercializat ca un avion de luptă multirol, cu sloganul Lockheed Martin: „Cumpărați un avion – obțineți o forță aeriană.”
Cu toate acestea, modelele livrate Ucrainei sunt învechite, fiind echipate cu radarul AN/APG-66(V)2, inferior atât celor de pe modelele F-16 ulterioare, cât și radarelor de pe avioanele MiG-29 modernizate.
O limitare critică este eliminarea platformei Link 16, care reduce semnificativ raza efectivă de angajare împotriva aeronavelor rusești. Link 16 este un sistem de comunicații militare tactice securizat, utilizat de forțele armate NATO și de alte state aliate pentru a permite schimbul rapid și sigur de informații între unități aeriene, navale și terestre.
„Tuturor avioanelor trimise până acum Ucrainei le-a fost îndepărtat hardware-ul Link 16”, a declarat un inginer ucrainean. „Acest lucru ne face efectiv imposibil să folosim F-16 pentru o misiune aer-aer”, a adăugat el. Fără Link 16, Ucraina nu poate lansa rachete aer-aer cu rază lungă de acțiune împotriva bombardierelor rusești.
Posibilități reduse
Astfel, principalele misiuni pe care le îndeplinesc avioanele F-16 din dotarea Ucrainei sunt cele de contracarare a rachetelor de croazieră, balistice și a dronelor lansate de Rusia. Aeronavele nu sunt capabile nici să lanseze rachete de croazieră Storm Shadow/SCALP.
În plus, Ucraina operează în prezent motoare Pratt & Whitney F100 mai vechi. Integrarea modelelor avansate F-16 cu motoare General Electric ar necesita instruire și întreținere suplimentare. Un inginer de sprijin a avertizat: „Vom avea nevoie de mai mult sprijin pentru instruirea echipajelor noastre la sol și de mai multe echipamente de întreținere.”
Aceasta nu este singura platformă militară vestică primită de Ucraina cu limitări semnificative. Componente importante au fost extrase, de asemenea, din rațiuni de securitate, de NATO din obuzierele M777 și din lansatoarele portabile de rachete FIM-92 Stinger. În cazul M777 lipseau computerele care îmbunătățeau acuratețea, relatează mass-media citată.
Sprijin francez
Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a salutat joi livrarea către țara sa a primelor avioane de luptă Mirage 2000 de către Franța, aparate de zbor ce ‘vor întări capacitățile’ Ucrainei în fața invaziei ruse. Furnizarea acestor avioane a fost anunțată anterior de ministrul francez al apărării, Sebastien Lecornu.
‘(…) După mai multe luni consacrate formării de piloți ucraineni în Franța, primele avioane au sosit în Ucraina’, a afirmat oficialul francez pe rețeaua socială X, fără a preciza numărul aparatelor de zbor respective. ‘Având la bord piloți ucraineni, ele vor participa la apărarea cerului Ucrainei’, a adăugat Lecornu.
‘Flota aeriană a Ucrainei continuă să se dezvolte. Primele (avioane) Mirage 2000 franceze au sosit, întărind capacitățile noastre de apărare aeriană’, a confirmat la rândul său Volodimir Zelenski. Mulțumindu-i omologului său francez Emmanuel Macron pentru ‘leadership și sprijin’, Zelenski a salutat ‘o nouă etapă în întărirea securității Ucrainei’.
Dintre cele 26 de exemplare Mirage 2000-5 de care dispun forțele aeriene și spațiale franceze, șase avioane trebuie să fie cedate Ucrainei, conform unui raport bugetar al Adunării Naționale publicat toamna trecută. O cifră care nu a fost nici dezmințită, nici confirmată de Ministerul Apărării francez, care afirmă că păstrează neclaritatea din rațiuni de securitate.
Antrenament în Franța
Cedarea de aparate de zbor Mirage 2000-5, specializate în lupta aeriană, fusese anunțată în iunie 2024 de președintele francez Emmanuel Macron. De atunci, piloți și mecanici ucraineni au fost formați în Franța pe acest aparat de zbor, iar avioanele au făcut obiectul unor modificări.
Acestora le-au fost adăugate echipamente de ‘luptă aer-sol’ pentru a efectua operațiuni de lovituri aeriene și de ‘apărare anti-război electronic’, pentru a rezista puternicului bruiaj rus, a explicat Sebastien Lecornu în octombrie 2024.
Echipamentele au fost adăugate la baza aeriană de la Cazaux, în sud-vestul Franței, în timp ce piloții și mecanicii ucraineni sunt formați la baza din Nancy, în est.
Ucraina, care este vizată de bombardamente neîncetate ce au ca țintă în special infrastructurile sale energetice, cere în mod insistent mai multe mijloace de apărare antiaeriană și avioane de luptă.
Mai multe țări dotate cu avioane de luptă americane F-16 au furnizat deja câteva Kievului. Norvegia a livrat un prim lot de F-16 din cele șase pe care le-a promis Kievului.
Pierderi masive
Rusia a pierdut 1.400 de tancuri doar în ultimul an, în cadrul invaziei sale din Ucraina, dar a reușit până acum să facă față pierderilor și se confruntă cu o diminuare mai puțin gravă a personalului său decât Kievul, relevă Institutul Internațional pentru Studii Strategice (IISS) într-un raport publicat recent, citat de agenția de presă KARADENIZ PRESS.
Amândouă părțile suferă o uzură importantă după aproape trei ani de război, dar economia Moscovei se dovedește rezilientă, iar stocurile sale de blindate și artilerie din epoca sovietică o ajută să țină pasul, până acum, se arată în raport.
‘În timp ce Rusia își poate susține în prezent necesarul de personal al forțelor, există dovezi ce sugerează că Ucraina, care în general a păstrat secretul asupra pierderilor, a suferit o diminuare gravă a personalului său’, afirmă IISS în raportul său anual Military Balance privind forțele armate de pe plan internațional.
Ucraina ‘se confruntă cu provocări în managementul forțelor, multe unități terestre fiind sub presiune’, indică raportul, la o zi după ce Ministerul ucrainean al Apărării a lansat o campanie de recrutare pentru a atrage tineri cu vârsta între 18 și 24 de ani în serviciul militar pentru un an.
Forțele ucrainene au menținut presiunea asupra Rusiei, îngrădindu-i pe vremuri formidabila Flotă a Mării Negre. Dar, deși Ucraina a primit echipament occidental avansat, acesta ‘nu a fost întotdeauna în volumul sau însoțit de libertatea de acțiune pe care le-ar prefera Kievul’, menționează IISS.
Scop primordial
Cifrele IISS arată că Rusia a pierdut până acum 4.400 de tancuri de luptă principale de la invazia din februarie 2022 și a renunțat la calitate în favoarea cantității, recurgând la blindate stocate din anii 1960.
‘Echipamentele rămase în depozite ar putea permite Rusiei să susțină rata actuală de pierderi pe termen scurt, dar un număr semnificativ din aceste platforme vor necesita o înnoire profundă și costisitoare’, mai atenționează institutul.
Potrivit IISS, războiul a devenit scopul primordial al guvernului președintelui rus Vladimir Putin, care se asigură că ritmul și amploarea acestuia nu afectează stabilitatea internă și nici nu determină Occidentul să adopte o poziție mai dură.
‘Dar dificultățile pe care le impun un război major și sancțiuni severe sunt în prezent cronice și cumulative, nu sunt acute și nu provoacă crize’, conchide raportul.
de Isac Mihai | feb. 12, 2025 | Știri
Consensul european la care s-a ajuns cu privire la condițiile de începere a negocierilor de aderare la UE cu Republica Macedonia de Nord nu a fost o problemă între Sofia și Skopje, ci între Skopje și Bruxelles, a declarat recent ministrul bulgar de externe, Gheorghi Gheorghiev.
Consens european
‘Consensul european’ este o referire la un acord negociat de Franța (care deținea președinția Consiliului UE la momentul respectiv), în încercarea de a debloca integrarea Macedoniei de Nord în UE, abordând în același timp preocupărilor Bulgariei. Un aspect-cheie a fost recunoașterea bulgarilor în Constituția Macedoniei de Nord prin amendamente constituționale, pe care actualul guvern de la Skopje încearcă să le revizuiască, susținând că acordul a fost impus sub presiune externă și este nedrept față de identitatea macedoneană.
Acest lucru a condus la noi tensiuni cu Bulgaria și la îngrijorări în cadrul UE cu privire la angajamentul Macedoniei de Nord față de procesul de aderare. UE și Bulgaria urmăresc îndeaproape situația, deoarece neîndeplinirea condițiilor ar putea bloca sau chiar deraia din nou parcursul Macedoniei de Nord către UE.
‘Bulgaria rămâne foarte consecventă în politica sa privind Balcanii de Vest și integrarea tuturor țărilor din această regiune. Există un consens european din 2022 – ceea ce este cunoscut în Bulgaria drept propunerea franceză, și acesta trebuie urmat cu strictețe’, a declarat Gheorghiev.
Falanga bulgară
Ministrul a spus acest lucru atunci un reporter l-a întrebat dacă este de acord că întârzierea integrării în UE a Republicii Macedonia de Nord riscă să destabilizeze regiunea.
‘Fiecare țară ar trebui să îndeplinească anumite criterii pe calea sa spre aderare și să fie evaluată în funcție de meritele sale. Bulgaria și acest guvern sunt angajate față de această abordare. Da, securitatea în Balcanii de Vest este foarte importantă pentru noi, iar integrarea în UE a țărilor din Balcanii de Vest este foarte importantă. O investiție în acest proces este o investiție în securitatea și stabilitatea întregii Europe […] dar, în același timp, înțelegem și ne protejăm interesele naționale și interesele întregii UE’, a spus el, citat de mass-media regională.
Politica externă a Bulgariei față de Republica Macedonia de Nord a fost marcată de evoluții semnificative în ultimele decenii. În 1992, Bulgaria a fost prima țară care a recunoscut independența Macedoniei, însă a refuzat să recunoască existența unei națiuni și a unei limbi macedonene separate, considerându-le strâns legate de identitatea bulgară.
Război diplomatic
În 2017, cele două state au semnat un Tratat de Prietenie, Bună Vecinătate și Cooperare, ratificat în 2018, care a stabilit un cadru pentru colaborare politică, economică și culturală. Totuși, implementarea acestui tratat a întâmpinat dificultăți, în special în ceea ce privește comisia mixtă pentru probleme istorice și educaționale, care a înregistrat progrese limitate.
În 2019, Bulgaria a emis o „poziție-cadru” avertizând că va bloca procesul de aderare a Macedoniei de Nord la Uniunea Europeană dacă nu sunt îndeplinite anumite condiții legate de ceea ce Sofia percepe ca fiind o „ideologie anti-bulgară” în țara vecină. În 2020, Bulgaria a propus un compromis, oferind să recunoască limba și identitatea macedoneană, cu condiția ca Macedonia de Nord să recunoască rădăcinile istorice bulgare ale acestora. Această propunere a fost respinsă de Skopje, iar în noiembrie 2020, Bulgaria a blocat oficial începerea negocierilor de aderare a Macedoniei de Nord la UE, invocând progrese insuficiente în implementarea tratatului din 2017 și existența unui discurs de ură tolerat sau susținut de stat.
În iunie 2022, sub presiunea Uniunii Europene, parlamentul bulgar a aprobat ridicarea veto-ului asupra deschiderii negocierilor de aderare a Macedoniei de Nord, cu condiția ca Skopje să recunoască o istorie comună cu Bulgaria și să includă minoritatea bulgară în constituția sa. Cu toate acestea, în februarie 2023, parlamentul bulgar a adoptat o declarație care condamnă o presupusă campanie anti-bulgară în Macedonia de Nord și a avertizat că ar putea bloca din nou integrarea europeană a acesteia.
În septembrie 2024, Uniunea Europeană a decis separarea procesului de aderare al Albaniei de cel al Macedoniei de Nord, din cauza disputelor continue dintre Skopje și Sofia privind minoritatea bulgară. Această decizie a permis deschiderea negocierilor pe primele capitole cu Albania în octombrie 2024, lăsând Macedonia de Nord în așteptare până la rezolvarea diferendelor bilaterale cu Bulgaria.
Relațiile dintre Bulgaria și Macedonia de Nord rămân complexe, influențate de dispute istorice și identitare, care continuă să afecteze parcursul european al Macedoniei de Nord.
Dialog regulat
Dialogul regulat dintre Ministerul Afacerilor Externe și ambasadorii statelor membre ale UE în Bulgaria este de o importanță cheie, deoarece aceste țări împărtășesc o viziune comună asupra viitorului și se confruntă cu provocări comune, a declarat, la Sofia, ministrul de externe Gheorg Gheorghiev la o întâlnire cu ambasadorii UE. Gheorghiev a subliniat unitatea în cadrul UE, care, în opinia sa, este mai importantă ca oricând în fața unui mediu geopolitic în schimbare și a amenințărilor externe, a informat Ministerul Afacerilor Externe.
Reuniunea a fost organizată de Ambasada Poloniei, în calitate de țară care deține președinția rotativă a Consiliului UE.
Ministrul afacerilor externe a discutat cu ambasadorii subiectele de pe agenda UE și prioritățile politicii externe a Bulgariei. Potrivit lui Georgiev, aderarea la zona euro rămâne una dintre acestea, iar instituțiile bulgare lucrează intens și fac progrese bune în toate domeniile de activitate pentru atingerea acestui obiectiv. Ministrul a subliniat progresele țării în procesul de aderare la Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică. ‘Dorim să finalizăm faza tehnică a procesului până la sfârșitul anului 2025 sau începutul anului 2026’, a adăugat Gheorghiev.
Ucraina și Orientul Mijlociu
Ministrul Gheorghiev și ambasadorii statelor membre au avut un schimb de opinii privind evoluțiile actuale din Orientul Mijlociu, politica față de Ucraina ca răspuns la agresiunea rusă și alte chestiuni de pe agenda internațională. Gheorghiev a remarcat faptul că Bulgaria colaborează îndeaproape cu noua administrație a SUA pentru a aborda împreună problemele globale presante. Printre chestiunile discutate s-a numărat extinderea UE pe baza respectării principiului meritelor proprii, îndeplinind în același timp condițiile și obligațiile.
Aderarea Bulgariei la Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 2007, a marcat un moment crucial în evoluția politică, economică și socială a țării. Din punct de vedere politic, integrarea a consolidat democrația bulgară, aliniind instituțiile statului la standardele europene și intensificând eforturile de combatere a corupției și reformare a justiției. Uniunea Europeană a impus monitorizare prin Mecanismul de Cooperare și Verificare pentru a asigura progresul în aceste domenii, ceea ce a generat presiune constantă asupra autorităților pentru adoptarea unor politici mai transparente și eficiente.
Creștere economică
Pe plan economic, aderarea a deschis accesul Bulgariei la fondurile europene, stimulând investițiile în infrastructură, agricultură și dezvoltare regională. Economia bulgară a beneficiat de creșterea exporturilor și de atragerea investitorilor străini, datorită apartenenței la piața unică europeană. Totuși, această integrare a adus și provocări, inclusiv concurența sporită pentru afacerile locale și migrarea forței de muncă înspre statele mai dezvoltate ale Uniunii. În timp, salariile și nivelul de trai au înregistrat o creștere treptată, dar decalajele economice față de statele vest-europene au rămas semnificative.
Din perspectivă socială, aderarea a facilitat mobilitatea cetățenilor bulgari în spațiul european, oferindu-le acces mai ușor la locuri de muncă, educație și servicii în alte țări membre. Procesul de integrare a impulsionat modernizarea societății și adaptarea la valorile europene, promovând drepturile omului și egalitatea de șanse. Totuși, exodul unei părți semnificative a populației active a generat probleme demografice și presiuni asupra sistemului de pensii și asistență socială.
În ansamblu, aderarea Bulgariei la Uniunea Europeană a reprezentat un pas esențial în evoluția sa ca stat democratic și a oferit oportunități majore de dezvoltare, dar a adus și provocări semnificative care au necesitat adaptare și reforme continue.
de Ionescu Anca | feb. 10, 2025 | Știri
Cei mai apropiaţi aliaţi ai Ucrainei au avertizat Uniunea Europeană să nu reia importurile de gaze naturale din Rusia ca parte a unui posibil acord de pace, Estonia numind această perspectivă ”o soluţie proastă din orice punct de vedere”, relatează mass-media internațională. După declanșarea invaziei pe scară a Ucrainei de către Moscova, Uniunea Europeană a înregistrat progrese notabile în diversificarea surselor de aprovizionare cu gaz, însă eliminarea completă a dependenței de Rusia este un proces în desfășurare.
Avertisment dur
Avertismentul vine după ce mass-media internațională, inclusiv Financial Times, a dezvăluit că oficialii europeni analizează posibilitatea de a restabili fluxurile de gaze ruseşti către Europa pentru a reduce costurile regionale ale energiei. Potrivit surselor citate în raportul publicat pe 30 ianuarie, unii oficiali UE susţin această măsură ca parte a unui eventual acord pentru încheierea războiului din Ucraina.
Estonia, membră NATO şi vecină cu Rusia pe o frontieră de 294 km, a cerut UE să nu se lase din nou dependentă de energia rusă. ”Rusia a demonstrat de mai multe ori că foloseşte energia ca armă, iar întoarcerea la această dependenţă nu este deloc o soluţie bună,” a declarat Kadri Elias-Hindoalla, director în cadrul Ministerului Afacerilor Externe al Estoniei, într-un interviu pentru CNBC.
Ea a subliniat că UE trebuie să îşi respecte planul de eliminare treptată a importurilor de combustibili fosili din Rusia până în 2027 şi că Europa ar fi trebuit să înveţe lecţia încă din 2008, când Rusia a invadat Georgia.
”Poziţia noastră este clară: trebuie să maximizăm sancţiunile şi să limităm cât mai mult importurile de energie din Rusia,” a adăugat oficialul estonian.
Nicio legătură
Ministerele de Externe ale Rusiei şi Ucrainei nu au oferit comentarii în legătură cu acest subiect, iar Comisia Europeană a declarat că ”nu face nicio legătură” între reluarea importurilor de gaze şi negocierile de pace pentru Ucraina. ”Când va veni acel moment, discuţiile vor avea loc cu Ucraina, iar noi nu confirmăm nicio conexiune între tranzitul gazului prin Ucraina şi negocierile de pace,” a declarat purtătoarea de cuvânt a UE, Paula Pinho, citată de mass-media regională. Comisia Europeană rămâne angajată în planul său de eliminare treptată a gazului rusesc, adoptând în 2023 al 15-lea pachet de sancţiuni împotriva Rusiei, mai relatează sursa citată.
Fostul ministru de externe al Lituaniei, Gabrielius Landsbergis, a criticat dur ideea de a restabili importurile de gaze ruseşti, numind-o ”una dintre cele mai proaste idei din istoria lumii” şi ”o trădare a victimelor nevinovate ale agresiunii ruse”.
Preşedintele lituanian Gitanas Nausėda a avertizat că, chiar şi în cazul unui acord de pace, poziţia geografică a ţării sale o face vulnerabilă la un conflict extins. Lituania, care are 2,8 milioane de locuitori, se învecinează la vest cu exclava rusă Kaliningrad şi la est cu Belarus, un aliat al Moscovei.
Opoziție poloneză
Preşedintele Poloniei, Andrzej Duda, a îndemnat şi el liderii europeni să nu reia fluxurile de gaz rusesc. ”Sper că liderii europeni au învăţat lecţia agresiunii ruseşti împotriva Ucrainei şi că vor lua o decizie clară de a nu redeschide niciodată acest gazoduct,” a declarat Duda într-un interviu pentru BBC.
Declaraţia sa a făcut referire la gazoductul Nord Stream 1, care lega Rusia de Germania prin Marea Baltică, şi care a fost avariat în urma exploziilor din 2022.
Exporturile de gaz rusesc către Europa prin Ucraina au fost complet oprite la începutul anului 2025, marcând sfârşitul dominaţiei energetice a Moscovei asupra regiunii.
Preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski a declarat atunci că oprirea tranzitului de gaz rusesc prin Ucraina reprezintă ”una dintre cele mai mari înfrângeri ale Moscovei” şi a cerut Statelor Unite să furnizeze mai mult gaz Europei.
În replică, Rusia a avertizat că ţările europene vor fi cele mai afectate de această schimbare. Moscova mai poate transporta gaz doar prin gazoductul TurkStream, care alimentează Ungaria, Serbia şi Turcia.
Măsuri suplimentare
Miniștrii de Externe din Cehia, Danemarca, Estonia, Finlanda, Islanda, Irlanda, Letonia, Lituania, Norvegia, Polonia, România și Suedia solicită, într-o scrisoare comună, statelor G7 să ia măsuri suplimentare pentru a reduce veniturile obținute de Federația Rusă din vânzarea transportatorilor săi de energie.
‘Cu aceste venituri, Rusia își finanțează agresiunea continuă în Ucraina, în contextul în care o treime din veniturile Rusiei și două treimi din exporturile sale sunt legate de transportatorii de energie’, se arată într-un comunicat al MAE român transmis agenției de presă KARADENIZ-PRESS. Potrivit MAE de la București, cele 12 state ‘au susținut în mod constant adoptarea celor mai dure măsuri restrictive posibile împotriva Rusiei’.
G7 este încurajat astfel să utilizeze plafonul prețului petrolului pentru a se asigura că acesta continuă să servească drept un instrument semnificativ în limitarea fluxurilor de venituri ale Rusiei, să impună sancțiuni suplimentare navelor ‘flotei fantomă’ ale Moscovei și actorilor implicați și să ia în considerare măsuri suplimentare care vizează transportul maritim al exporturilor de origine rusă, a precizat MAE român.
‘Rusia utilizează ‘flota fantomă’ pentru a-și finanța mașinăria de război, iar navele acesteia sunt adesea vechi și în stare precară, prezentând riscuri pentru mediu, siguranța maritimă și securitate în Europa și în apele noastre’, au transmis semnatarii.
Surse alternative
Uniunea Europeană a înregistrat progrese notabile în diversificarea surselor de aprovizionare cu gaz, însă eliminarea completă a dependenței de Rusia este un proces în desfășurare. După declanșarea conflictului din Ucraina și impunerea de sancțiuni, UE a accelerat dezvoltarea terminalelor pentru importul de GNL (gaz natural lichefiat). S-au intensificat relațiile comerciale cu țări care pot furniza GNL, precum Statele Unite, Qatar și Nigeria, reducând astfel expunerea la gazul rusesc.
S-au realizat investiții majore pentru a construi și moderniza infrastructura de transport al gazului, incluzând noi conducte și facilități de recepție a GNL. Aceste măsuri vizează nu doar diversificarea surselor, ci și asigurarea unor rute de tranzit mai sigure și mai eficiente.
Programe precum REPowerEU au fost lansate pentru a reduce dependența de combustibilii fosili, accentuând tranziția către sursele regenerabile și sporind eficiența energetică.
UE a renegociat contracte pe termen lung și a adoptat politici menite să accelereze tranziția energetică, ceea ce contribuie la scăderea dependenței de gazul rusesc.
Deși pe plan european s-au înregistrat progrese semnificative, gradul de dependență variază de la un stat membru la altul.
Unele țări din Europa de Est, de exemplu, se confruntă în continuare cu un nivel relativ ridicat de dependență de gazul rusesc, comparativ cu alte regiuni ale UE.
Uniunea Europeană a făcut pași importanți spre diversificarea surselor de gaz și reducerea dependenței de Rusia. Cu toate acestea, procesul nu este complet finalizat, iar eforturile de adaptare și investiții în infrastructură și tehnologii alternative vor continua în perioada următoare pentru a asigura o securitate energetică deplină pe termen lung.
