de Vlad Farcas | apr. 18, 2025 | Știri
Europa se confruntă cu o serie de evenimente neașteptate în contextul geopolitic actual, iar Ungaria nu face excepție, demonstrând un caracter proactiv în acțiunile internaționale, în ciuda dimensiunii sale și a populației relativ reduse. Se pare că premierul ungar Viktor Orbán a emis ordine precise către Centrul ungar de combatere a terorismului (TEK) pentru a-l salva pe liderul separatist sârb Milorad Dodik de pe teritoriul Bosniei și Herțegovinei și a-l aduce în Ungaria prin Croația, potrivit jurnalistului de investigație Szabolcs Panyi.
Panyi a evidențiat faptul că Orbán ar fi pus în mișcare o operațiune riscantă care ar fi putut declanșa un conflict sever în Balcani, menționând că există posibilitatea ca autoritățile croate să fi reușit să rețină membrii TEK. Jurnalistul a susținut că centrul de combatere a terorismului a primit ordine clare din partea premierului ungar pentru a interveni în Bosnia și Herțegovina, intervenție menită să îl salveze pe Dodik în cazul în care autoritățile bosniace încercau să îl aresteze. În aceste condiții, planul preconizat prevedea ca echipa condusă de János Hajdu să transporte liderul separatist către Ungaria, traversând Croația, însă detaliile operațiunii au fost divulgate și, deși Dodik a fost condamnat la un an de închisoare de tribunalul din Sarajevo, acesta a putut face apel și nu s-a confruntat cu o arestare imediată.
Un alt aspect controversat a fost faptul că, conform investigației lui Panyi, Statele Unite ar fi fost informate de la bun început despre planul TEK, iar autoritățile americane au alertat rapid Croația, determinând ca aceasta să se pregătească pentru a preveni orice încercare de trecere clandestină a lui Dodik. Se relatează că, în urma acestor avertismente, autoritățile croate au demarat măsuri concrete pentru a împiedica, cu orice cost, transportul ilegal al liderului separatist și au fost pregătite să îl rețină, eventual chiar și pe agenții TEK ai lui Orbán. Un oficial european a sugerat chiar că o astfel de escaladare ar fi putut avea repercusiuni foarte grave în regiune.
Într-un alt context geopolitic, se remarcă formarea recentă unor noi apropieri militare în Balcani. La mijlocul lunii martie, Croația, Albania și Kosovo au anunțat o nouă inițiativă comună militară, iar ca răspuns, Serbia și Ungaria au anunțat un acord extins de colaborare militară. Aceste noi parteneriate au atras atenția presei, în special a celor controlate de stat din Serbia, care au lăudat acordul militar semnat la începutul lunii aprilie în Belgrad de miniștrii apărării din Ungaria și Serbia, respectiv Kristof Szalay-Bobrovniczky și Bratislav Gašić. Publicațiile sârbești au descris alianța ca fiind un „moment istoric” și au subliniat, în mod repetat, cât de strânsă este prietenia dintre cele două state.
De altfel, după semnarea acordului, președintele sârb Aleksandar Vučić a subliniat faptul că în cadrul acestuia se vor desfășura activități comune importante, printre care antrenamente și exerciții, colaborarea în industria militară, operațiunile de menținere a păcii, securitatea cibernetică, educația militară și acțiuni din domeniul medical militar. Vučić a evidențiat infrastructura de excepție de care dispune atât Ungaria, cât și Serbia, menționând că terenurile de antrenament vor fi utilizate în mod echitabil de ambele părți. De asemenea, el a adus în discuție interesul Serbiei pentru diverse sisteme militare din uzul Ungariei, inclusiv pentru vehiculele blindate de tip 8×8 și pentru proiectul comun cu Rheinmetall privind producția tancului KF-51 „Panther”. În declarațiile sale, Vučić a subliniat importanța acestor parteneriate pentru consolidarea cooperării militare și pentru adaptarea la noile cerințe strategice ale regiunii.
În ceea ce privește interpretarea acordului semnat între Serbia și Ungaria, experții au remarcat că acesta poate fi privit din două perspective: militară și politică. Militar, acordul se înscrie ca o continuare logică a unei cooperări strânse de lungă durată între armatele celor două țări. Politic, totuși, parteneriatul poate fi interpretat ca o reacție la memorandumul de cooperare militară semnat între Croația, Kosovo și Albania. Astfel, deși unele voci au sugerat că semnarea acestui acord ar fi fost menită să transmită un mesaj conform căruia Serbia dispune de un partener militar de încredere în cadrul Uniunii Europene și al NATO, experții subliniază că atât acordul sârbo-ungar, cât și cel tripartit de la Balcani, sunt dificil de caracterizat strict ca alianțe militare în sensul convențional, acestea implicând însă angajamente și colaborări semnificative.
În final, noile acorduri și operațiuni din Balcani avertizează asupra unui peisaj geopolitic aflat în continuă transformare, unde deciziile și acțiunile neașteptate, cum a fost și operațiunea de salvare a lui Milorad Dodik, pot influența dramatic echilibrul de putere în regiune. Aceste evoluții subliniază atât dificultățile, cât și oportunitățile în cadrul cooperării militare din Europa de Sud-Est, într-un context în care statele încearcă să se adapteze rapid la noile provocări strategice și de securitate.
de Vlad Farcas | apr. 18, 2025 | Știri
Orientul Mijlociu rămâne una dintre cele mai complexe și tensionate regiuni ale lumii, caracterizată printr-un mozaic de conflicte istorice, interese divergente și prezența unor actori statali și non-statali care influențează dramatic scena geopolitică. În acest context, relațiile tensionate dintre Israel și Turcia au atras atenția experților și a comunității internaționale, care pot transforma rapid tensiunile latente în incidente majore. Situația devine deosebit de sensibilă în contextul implicării ambelor state în Siria, unde se confruntă interese strategice majore.
Președintele turc, Recep Tayyip Erdoğan, a fost extrem de vocal în legătură cu acțiunile Israelului în Siria. În cadrul unui forum diplomatic desfășurat în Antalya, de pe coasta sudică a Turciei, Erdoğan a acuzat Israelul că subminează stabilitatea în Siria și a avertizat că Turcia nu va permite ca regiunea să fie trasă într-un nou vortex de instabilitate. Conform declarațiilor sale, Israelul a încercat să influențeze negativ situația din Siria, într-un moment în care noul guvern sirian încearcă să stabilizeze teritoriul după decenii de conflicte și după ce fostul președinte Bashar al-Assad a fost înlăturat. În cadrul acelui eveniment, oficialități de rang înalt, precum ministrul rus de externe Sergei Lavrov și președintele sirian Ahmed al-Sharaa, au fost prezente, subliniind importanța menținerii integrității teritoriale și a echilibrului de putere în Siria.
În paralel, acțiunile militare ale Israelului în Siria au adus noi elemente de tensiune în regiune. Israelul a efectuat o serie de atacuri aeriene asupra unor baze militare siriene, lovind de exemplu un aeroport militar din Hama și alte instalații strategice, cum ar fi baza aeriană Tiyas din Homs. Aceste lovituri au fost interpretate ca un mesaj clar transmis de autoritățile israeliene, semnalând că nu vor tolera expansiunea influenței turce pe teritoriul sirian. Oficialitățile israeliene au explicat că intenția Turciei de a instala sisteme de apărare aeriană și radare în aeroporturile din Siria reprezintă o amenințare directă la adresa libertății de acțiune a Israelului, întrucât utilizarea aeriană a spațiului sirian ar fi restricționată, împiedicând posibilitatea deplasărilor militare spre zonele de interes, cum ar fi granița cu Iranul.
În acest cadru, negocierile pentru evitarea unui conflict militar direct nu s-au oprit. Conform unor surse din cadrul oficialităților turce, au avut loc discuții tehnice în Azerbaijan, în vederea stabilirii unui mecanism de de-escaladare menită să prevină aparițiile unor incidente nedorite pe teritoriul sirian. Scopul acestor întâlniri a fost de a crea un canal de comunicare direct între Israel și Turcia, astfel încât, în cazul unor situații tensionate, să se poată interveni rapid pentru a preveni escaladarea conflictului. Ministerele de apărare ale ambelor state au declarat că vor continua să lucreze împreună pentru a stabili un mecanism de avertizare care să asigure stabilitatea în zonă și să evite orice situație care ar putea degenera într-un conflict armat.
Pe lângă dimensiunea militară, aspectele diplomatice nu sunt mai puțin importante în această ecuație. Israelul și Turcia se confruntă cu o rivalitate care se extinde dincolo de granițele militare, implicând și manevre diplomatice pe plan internațional. De exemplu, se pare că Israelul a făcut lobby discret în Washington pentru a bloca vânzarea de avioane F-35 către Turcia. Conform unor rapoarte, premierul israelian Benjamin Netanyahu ar fi exercitat presiuni asupra autorităților americane pentru a împiedica ca Turcia, ca singur membru NATO din Orientul Mijlociu, să dobândească acest tip de avioane de luptă de ultimă generație. Motivele din spatele acestei acțiuni se regăsesc în dorința Israelului de a-și păstra un avantaj militar calitativ în fața unei puteri regionale emergente, care devine tot mai activă în sfera conflictelor din Siria și din regiune.
Turcia, de partea sa, susține că implicarea sa în Siria se leagă de dorința de a umple golul de putere lăsat de influența în scădere a Rusiei și a Iranului, foști susținători ai regimului Assad. Prin intermediul noilor negocieri și prin propunerile de colaborare cu autoritățile siriene, Ankara își propune să influențeze situația din Siria și să joace un rol major în stabilizarea teritoriului, dar și în combaterea amenințărilor reprezentate de grupările extremiste, precum Statul Islamic. Totodată, Turcia afirmă că eforturile sale sunt menite să ridice sancțiunile asupra Siriei și să contribuie la reintegrarea acesteia în contextul regional, evitând astfel o nouă spirală a haosului.
În ceea ce privește acțiunile militare ale Israelului, anume loviturile aeriene, care au avut loc de sute de ori de la înlăturarea lui Assad, prin intermediul acestora s-a ajuns prin distrugerea unor instalații militare esențiale, inclusiv sisteme de rachete și aparatură de apărare aeriană, pe care autoritățile siriene intenționau să le folosească pentru consolidarea apărării naționale. Această situație a creat o dilemă strategică în rândul oficialităților siriene, care, deși încearcă să reconstruiască o țară divizată după 14 ani de război civil, trebuie să gestioneze presiunile externe care amenință din nou stabilitatea interioară.
Expertiza militară și analizelor geopolitice indică faptul că evoluțiile actuale pot conduce la o reconfigurare a echilibrului de putere în Orientul Mijlociu. În ciuda retoricii ostile și a manifestărilor de forță, majoritatea experților susțin că nici Turcia, nici Israelul nu își doresc cu adevărat să ajungă la un conflict militar direct, ci preferă soluțiile diplomatice și mecanismele de de-escaladare. Totuși, există riscul ca, în cazul în care situația se agravează, tensiunile să se intensifice până la un punct critic, transformând rivalitatea actuală într-un conflict deschis.
de Vlad Farcas | apr. 18, 2025 | Știri
În ciuda eforturilor întreprinse de administrația de la Casa Albă, conflictul din Ucraina continuă să se desfășoare fără prea multe perspective pozitive. De asemenea, situația ar putea să pară chiar și mai gravă având în vedere mesajele de avertizare care din partea unor oficiali militari occidentali de la cel mai înalt nivel, în special în legătură cu creșterea potențialului de luptă a Federației Ruse.
În data de 5 aprilie 2025, Generalul Christopher G. Cavoli, comandantul suprem al Forțelor Aliate din Europa și liderul trupelor americane staționate pe continent, a prezentat o analiză detaliată asupra situației de securitate din Europa și a conflictului din Ucraina în fața Comitetului pentru Forțele Armate al Camerei Reprezentanților, în cadrul evaluării anuale a apărării.
Cu o carieră militară de aproape patru decenii, Cavoli a atras atenția că, în ciuda pierderilor suferite pe front, Federația Rusă continuă să reprezinte o amenințare strategică de durată. Potrivit acestuia, războiul declanșat de Rusia în Ucraina, aflat deja în al patrulea an, a demonstrat natura sa agresivă și disponibilitatea de a recurge la forța militară pentru atingerea obiectivelor geopolitice. În plus, a avertizat că Rusia duce o campanie activă de destabilizare în Europa și în alte regiuni ale lumii.
Generalul american a subliniat faptul că alianțele tot mai strânse dintre Rusia, Iran, China și Coreea de Nord contribuie la creșterea riscurilor globale. Din perspectiva sa, această cooperare între adversari strategici ai Occidentului amplifică semnificativ amenințările la adresa securității internaționale.
În ceea ce privește Ucraina, Cavoli a respins ideea că această țară este sortită înfrângerii. El a precizat că forțele ucrainene se află în poziții defensive foarte solide și că își îmbunătățesc constant capacitatea de a le consolida. În opinia sa, este dificil de imaginat un colaps al Ucrainei în acest conflict. De asemenea, a menționat că, deși Ucraina nu a câștigat încă războiul, aceasta se află într-o poziție mult mai bună decât în trecut pentru a nu-l pierde. Cavoli a declarat că obiectivul Ucrainei este clar: să împiedice Rusia să obțină victoria.
În ciuda presiunilor uriașe exercitate de Moscova, trupele ucrainene continuă să se adapteze și să evolueze. Generalul a apreciat progresul rapid al armatei ucrainene, afirmând că aceasta a pornit de la zero și a reușit să se dezvolte într-un timp foarte scurt, oferind chiar lecții valoroase pentru aliați.
Pe de altă parte, Cavoli a remarcat degradarea considerabilă a forțelor terestre ruse în decursul războiului. El a afirmat că armata rusă nu are, în prezent, capacitatea de a lansa o ofensivă majoră. A oferit ca exemple luptele din estul Ucrainei, în zone precum Chasiv Yar, Toretsk și Pokrovsk, unde atacurile rusești s-au diminuat vizibil, transformându-se în acțiuni de mică amploare, executate de unități de infanterie sub foc de artilerie, fără succes notabil. Mai mult, a adăugat că în unele dintre aceste regiuni, forțele ucrainene chiar au recâștigat teren.
În ceea ce privește situația din regiunile rusești Kursk și Belgorod, generalul a confirmat că armata ucraineană deține în continuare poziții și desfășoară contraofensive limitate, în ciuda încercărilor ruse de a recuceri teritoriul.
Un alt punct important al audierilor l-a constituit performanța armelor furnizate Ucrainei de statele occidentale. Cavoli a lăudat eficiența avioanelor de luptă F-16, care operează zilnic și au interceptat un număr semnificativ de rachete de croazieră. A remarcat faptul că aceste aparate au fost oferite de aliați europeni. De asemenea, a subliniat succesul sistemelor antirachetă Patriot, recunoscând că, deși la început existau îndoieli privind capacitatea ucrainenilor de a le opera, aceștia s-au adaptat rapid și eficient, devenind chiar un exemplu pentru aliați.
Generalul a respins ferm acuzațiile privind pierderea sau deturnarea armamentului american livrat Ucrainei. Potrivit acestuia, fiecare piesă de echipament este monitorizată strict, iar până în prezent nu există nicio dovadă de furt sau abuz.
În cadrul unei audieri separate în Senatul SUA, Cavoli a declarat că Rusia nu își va încheia acțiunile agresive în urma unui eventual acord de pace. A susținut că ambițiile teritoriale ale Kremlinului fac parte dintr-un model istoric recurent, care se regăsește și în comportamentul actual al Moscovei.
De la începutul invaziei din 2022, Ucraina a reușit să își transforme profund armata, adoptând în mare parte echipamente și tactici occidentale – o realizare pe care Cavoli a descris-o drept impresionantă, mai ales în condițiile în care țara se confruntă cu una dintre cele mai mari armate din lume.
Generalul și-a încheiat intervențiile cu un mesaj clar privind importanța alianțelor internaționale. A afirmat că forța sporită a aliaților întărește implicit securitatea americană și că relațiile profunde dintre parteneri oferă acces esențial la informații, baze militare și sprijin strategic.
Pe fondul acestor avertismente, și liderii europeni se pregătesc pentru scenarii neplăcute. Generalul Carsten Breuer, inspectorul general al armatei germane, a declarat într-un interviu acordat publicației Welt am Sonntag că Germania trebuie să finalizeze reînarmarea până în 2029, anul în care consideră că Rusia ar putea fi pregătită să atace un stat membru NATO. El a subliniat că armata rusă, estimată să ajungă anul viitor la 1,5 milioane de soldați, va fi de două ori mai mare decât era la începutul conflictului cu Ucraina.
de Vlad Farcas | apr. 18, 2025 | Știri
Europa se confruntă în prezent cu două dileme strategice majore în materie de securitate. Pe de o parte, se constată lipsa echipamentelor necesare pentru apărarea colectivă, o problemă strâns legată de capacitatea industrială și de finanțare. La nivel european se încearcă o schimbare de paradigmă prin implementarea noii Strategii Readiness 2030 și a instrumentului de finanțare SAFE, însă în ceea ce privește numărul de forțe nu se regăsesc aceleași oportunități. Statele europene nu dispun de soluții adecvate convenabile pentru a asigura numărul de personal necesar echipamentelor și tehnicii care urmează a fi achiziționate.
În ceea ce privește deficitul de personal militar, se conturează două direcții principale de acțiune: fie se reintroduce serviciul militar obligatoriu, fie se dezvoltă un model de serviciu voluntar foarte atractiv pentru public.
În Germania, de exemplu, se preconizează lansarea unui nou model de serviciu militar voluntar, iar pașii inițiali vor include reactivarea procedurilor de înrolare. Ministrul german al Apărării, Boris Pistorius, a afirmat că se așteaptă ca în primul an să se alăture aproximativ 5.000 de persoane, evidențiind astfel eforturile de modernizare a forțelor armate prin atragerea de noi tineri.
În Polonia, premierul Donald Tusk a anunțat în luna martie că se lucrează la un proiect prin care toți bărbații adulți ar trebui să beneficieze de antrenament militar. Potrivit declarațiilor sale, se dorește ca până la sfârșitul anului să fie implementat un model care să asigure instruirea fiecărui bărbat adult în eventualitatea unui conflict, astfel încât rezervele militare să fie adecvate pentru a face față amenințărilor posibile. De asemenea, premierul a subliniat faptul că, în timp ce armata ucraineană numără aproximativ 800.000 de soldați, Rusia se confruntă cu o forță de circa 1,3 milioane de militari. În acest context, Polonia intenționează să își dubleze capacitatea, vizând creșterea numărului de soldați și rezerviști de la aproximativ 200.000 la 500.000, iar ulterior unii dintre oficialii naționali au menționat chiar posibilitatea reintroducerii serviciului militar obligatoriu ca răspuns la amenințările crescânde din partea Rusiei și Belarusului.
În Croația se pregătește, de asemenea, reintroducerea serviciului militar obligatoriu. Programul a fost conceput astfel încât primul grup de recruți să înceapă pregătirea de bază în luna octombrie, în așteptarea aprobării finale din partea parlamentului pentru noua Lege privind Serviciul de Apărare și Forțele Armate. Noul curs de instruire este mult mai scurt decât modelul anterior, durând doar opt săptămâni în loc de șase luni. Facilitățile modernizate din Slunj vor putea acomoda 200 de recruți pe ciclu de instruire, cu planuri de a instrui 800 de persoane pe serie în cadrul a cinci cicluri anuale.
Scopul principal al acestui demers este consolidarea forței de rezervă a armatei. Recruții vor primi un venit lunar de 1.100 de euro, care va conta spre înregistrarea lor de contribuții pentru pensie, vor avea protecție împotriva concedierilor din partea angajatorilor și vor beneficia de prioritate la aplicarea pentru posturi în sectorul public. Ministrul responsabil, Anušić, a declarat că pachetul de sprijin oferit le conferă încrederea necesară pentru succesul proiectului, estimând că numărul de soldați noi înrolați ar putea ajunge la cel puțin 5.000 anual.
În Ungaria, Ministerul Apărării a lansat, în luna iunie a anului precedent, un program național de recrutare sub motto-ul „Îmi iubesc țara și o voi proteja”. Inițiativa s-a bucurat de un succes major, înregistrând cel mai mare număr de voluntari de la renunțarea la serviciul militar obligatoriu. Ministrul Szalay-Bobrovniczky a precizat că cifrele obținute reflectă succesul campaniei de recrutare pentru introducerea trupelor teritoriale de rezervă și au fost interpretate ca un semn al coeziunii, responsabilității comunitare și camaraderiei, subliniind că ritmul de recrutare a fost „fără precedent”. El a menționat că, până la mijlocul lunii ianuarie, numărul voluntarilor a atins pragul de 4.000, iar până în aprilie depășise deja 5.000, ceea ce indică o consolidare semnificativă a forței de rezervă operaționale. Întrucât Ungaria are o populație de aproape 10 milioane de locuitori și o armată activă de 42.000 de militari, aceste eforturi ar putea conduce la obținerea unei rezerve operaționale considerabile în viitorul apropiat.
Astfel, Europa se află într-un moment critic, în care modernizarea echipamentelor militare și asigurarea unui număr suficient de forțe militare sunt două provocări complementare și esențiale. În timp ce schimbările conceptuale și instrumentele financiare noi adresează nevoile legate de dotările militare, strategiile de recrutare și reintroducerea serviciului militar – fie obligatoriu, fie voluntar – rămân pași indispensabili pentru consolidarea capacității de apărare colectivă a continentului.
de Popescu Paul | apr. 17, 2025 | Știri
Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) a precizat că volumul asistenței oficiale pentru dezvoltare acordate de România în anul 2024 a crescut cu 14% comparativ cu 2023. Astfel, datele publicate de OCDE relevă faptul că în 2024 România a acordat asistență oficială pentru dezvoltare în valoare totală de 587 de milioane de dolari, cel mai ridicat nivel de până în prezent, continuând tendința ascendentă din ultimii zece ani.
Angajament solid
Anunțul OCDE este important inclusiv din perspectiva faptului că România, deși nu este membră a Comitetului de Asistență pentru Dezvoltare al OCDE (DAC), rămâne solid angajată în eficientizarea politicii de cooperare internațională pentru dezvoltare și asistență umanitară, cu impact direct în dezvoltarea statelor partenere și asupra procesului de aderare a țării noastre la OCDE și la DAC.
Principalul beneficiar al asistenței acordate de România în anul 2024 a fost Republica Moldova, cu un procent de peste 50% din totalul acțiunilor bilaterale de asistență oficială pentru dezvoltare (76,6 milioane dolari), în creștere cu 19% față de anul anterior. Acțiunile implementate au contribuit la consolidarea capacității instituționale a Republicii Moldova în vederea aderării la UE, precum și la combaterea efectelor războiului de agresiune al Federației Ruse împotriva Ucrainei.
Cooperarea constantă a României cu Ucraina, statele din Balcanii de Vest, Africa și Orientul Mijlociu a continuat și în anul 2024, în conformitate cu obiectivele stabilite prin Programul multianual strategic de cooperare internațională pentru dezvoltare și asistență umanitară 2024-2027, document programatic care ghidează acțiunile României în politica de cooperare internațională pentru dezvoltare și asistență umanitară.
România a contribuit, totodată, la efortul de atenuare a efectelor crizei umanitare din Fâșia Gaza, acționând în strânsă coordonare cu partenerii săi internaționali pentru evacuarea și acordarea tratamentului medical de specialitate pentru civili palestinieni în spitale din România.
Informații suplimentare
România, în calitate de stat donator de asistență oficială pentru dezvoltare, raportează către Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) acțiunile implementate și contribuțiile acordate de instituțiile publice naționale în sprijinul statelor în curs de dezvoltare. Din această perspectivă, Ministerul Afacerilor Externe, coordonatorul național al politicii de cooperare internațională pentru dezvoltare și asistență umanitară, desfășoară anual un proces de colectare și raportare către OCDE ale datelor privind asistența oficială pentru dezvoltare acordată la nivel național.
Ajutor în scădere
Ajutorul internațional acordat de donatori oficiali a scăzut în 2024 cu 7,1 % în termeni reali față de 2023, marcând prima reducere după cinci ani consecutivi de creștere, potrivit datelor preliminare colectate de OCDE.
Declinul asistenței oficiale pentru dezvoltare (ODA) a fost cauzat de reducerea contribuțiilor către organizațiile internaționale, de scăderea ajutorului pentru Ucraina, de niveluri mai mici de asistență umanitară și de cheltuieli mai reduse cu refugiații găzduiți în țările donatoare.
În 2024, ODA furnizată de țările membre ale Comitetului pentru Asistență pentru Dezvoltare (CAD) al OCDE a însumat 212,1 miliarde USD, echivalentul a 0,33 % din venitul național brut combinat al membrilor CAD.
„Presiunile asupra finanțării pentru dezvoltare și asupra creșterii țărilor în curs de dezvoltare se intensifică”, a declarat Mathias Cormann, secretar general al OCDE. „Optimizarea eficienței fondurilor disponibile de asistență oficială pentru dezvoltare îi va ajuta pe acești parteneri să facă față presiunilor fiscale, să investească în creștere și să-i protejeze pe cei mai vulnerabili.”
Ajutorul net pentru Ucraina a scăzut cu 16,7 % în termeni reali față de 2023, ajungând la 15,5 miliarde USD, reprezentând 7,4 % din ODA netă totală. Asistența umanitară s‑a redus cu 9,6 %, până la 24,2 miliarde USD.
Cheltuielile ODA destinate refugiaților din interiorul țărilor donatoare au scăzut cu 17,3 % față de 2023, totalizând 27,8 miliarde USD (13,1 % din ODA totală a membrilor CAD, față de 14,6 % în 2023). Pentru cinci țări, aceste costuri au reprezentat în continuare peste un sfert din ODA lor în 2024.
SUA, principalul donator
Statele Unite au rămas principalul donator ODA dintre membrii CAD, cu 63,3 miliarde USD (30 % din totalul CAD), urmate de Germania (32,4 miliarde USD), Regatul Unit (18,0 miliarde USD), Japonia (16,8 miliarde USD) și Franța (15,4 miliarde USD).
„Este regretabil că ODA a scăzut în 2024 după cinci ani de creștere continuă. Mai îngrijorător este faptul că unii dintre principalii donatori au semnalat reduceri suplimentare, chiar semnificative, pentru anii următori”, a afirmat Carsten Staur, președintele CAD al OCDE. „În acest context, este esențial ca ODA să fie direcționată acolo unde este cea mai necesară, mai ales în cele mai sărace și fragile țări. De acum înainte, eradicarea sărăciei, tranziția verde echitabilă și buna guvernanță trebuie să rămână în centru, iar ODA trebuie să atragă și alte surse de finanțare. Îmbunătățirea eficienței ajutorului, împreună cu țările partenere, este cheia pentru a reuși.”
Statistică îngrijorătoare
ODA a crescut în zece state membre CAD și a scăzut în douăzeci și două. Doar patru țări au depășit ținta ONU de 0,7 % din VNB pentru ODA: Danemarca (0,71 %), Luxemburg (1,00 %), Norvegia (1,02 %) și Suedia (0,79 %).
ODA bilaterală netă destinată programelor, proiectelor și asistenței tehnice – excluzând costurile cu refugiații și ajutorul umanitar – a scăzut ușor, cu 1,2 % în termeni reali, parțial din cauza reducerii ajutorului pentru Ucraina. Granturile de ștergere a datoriilor au rămas reduse, la 241 milioane USD.
Estimările preliminare arată că fluxurile ODA bilaterale nete către Africa au totalizat 42 miliarde USD în 2024, în scădere cu 1 % în termeni reali față de 2023. În cadrul acestei sume, ODA netă către Africa Subsahariană a fost de 36 miliarde USD, o scădere de 2 % în termeni reali.
Fluxurile ODA bilaterale nete către grupul țărilor cel mai puțin dezvoltate (LDC) au însumat 35 miliarde USD, cu 3 % mai puțin în termeni reali față de 2023.
PR diplomatic
Într‑un moment în care ajutorul public pentru dezvoltare (ODA) la nivel global a intrat pe un trend descendent – în 2024 scăderea a fost de 7,1 % faţă de anul anterior, prima contracţie după cinci ani de creştere consecutivă – capacitatea ţărilor donatoare de a‑şi menţine angajamentele de solidaritate este din nou pusă la încercare.
România porneşte, în acest context, de pe o bază modestă. Potrivit datelor validate de OCDE, în 2021 volumul total al ODA furnizate de instituţiile publice româneşti a ajuns la 417,26 milioane USD (352,8 milioane EUR), ceea ce a reprezentat 0,15 % din venitul naţional brut (VNB) – de aproape patru ori sub media europeană de 0,51 % din 2023.
Totuşi, cadrul legislativ şi strategic există. Legea 213/2016 consacră politica naţională de cooperare pentru dezvoltare şi a creat agenţia RoAid, iar noul Program multianual strategic 2024‑2027 fixează, pentru prima dată, o ţintă intermediară explicită: atingerea a 0,33 % din VNB alocat ODA până în 2030, în linie cu angajamentul UE faţă de cele mai sărace ţări.
Interese românești
Conform experților, Bucureştiul ar trebui să îşi intensifice eforturile. În primul rând dintr‑o perspectivă de securitate şi politică externă: vecinătăţi fragile sau în conflict – Republica Moldova, Ucraina, Georgia, Balcanii de Vest – pot fi stabilizate mai durabil prin investiţii de dezvoltare decât prin răspunsuri reactive.
În al doilea rând, creşterea ODA deschide pieţe pentru firmele româneşti şi permite statului să îşi proiecteze expertiza în administrarea procesului de aderare la UE, managementul situaţiilor de urgenţă sau tranziţia verde. În fine, România câştigă reputaţional: participarea la soluţii globale consolidează argumentul de aderare la OCDE şi greutatea diplomatică în regiunea extinsă a Mării Negre.
Guvernul român poate facilita acest lucru prin modificarea legislației, lucru care ar facilita transparența. Concomitent, RoAid are nevoie de o reformă instituţională: dublarea personalului specializat, trecerea la evaluare de impact pe rezultate şi un portal public care să permită urmărirea fiecărui proiect până la destinatar.
O parte a efortului bugetar poate fi absorbită prin mecanisme inovatoare de finanţare. Ministerul Finanţelor poate emite obligaţiuni verzi şi sociale, alocând un procent fix (de exemplu 15 %) pentru proiecte eligibile ODA, în timp ce o instituție bancară ar putea administra o linie de garanţii pentru investiţii private cu impact de dezvoltare în statele partenere.
Pachete proiect
Pe plan tematic, Programul 2024‑2027 oferă deja priorităţi clare – consolidarea instituţiilor publice, tranziţia verde şi dezvoltarea umană. Acestea pot fi concretizate printr‑un pachet de proiecte‑pilot în Republica Moldova (digitalizare administrativă şi servicii publice), reconstrucţie rezilientă în Ucraina (spitale modulare şi micro‑reţele energetice) şi parteneriate sud‑sud în Africa francofonă şi în Tanzania, unde România poate oferi expertiză în agricultură de precizie şi securitate alimentară.
Creşterea volumului de ajutor trebuie dublată de parteneriate credibile cu societatea civilă şi sectorul privat. O platformă de co‑finanţare „RoAid +” în care ONG‑urile pot primi până la 90 % finanţare pentru proiecte în LDC şi un fond de coinvestire cu Camera de Comerţ pentru IMM‑uri ar putea multiplica resursele şi ar livra rezultate vizibile la scară locală.
În fine, aderarea la Comitetul de Asistenţă pentru Dezvoltare al OCDE – o posibilă ţintă realistă pentru 2028 – ar disciplina raportarea, ar facilita accesul la bune practici şi ar valida maturizarea României ca donator. Pentru a accelera procesul, MAE poate solicita încă de anul viitor o misiune de pre‑screening OCDE şi poate publica un calendar de transpunere a recomandărilor.
Dacă aceste măsuri sunt adoptate consecvent, România ar putea ajunge, la orizontul 2030, la un nivel al ODA de peste 0,33 % din VNB – adică aproximativ un miliard de euro anual, triplu faţă de nivelul actual. Dincolo de cifre, ar fi o investiţie strategică în stabilitatea frontierelor noastre, în influenţa noastră internaţională şi, nu în ultimul rând, în credibilitatea unui stat care doreşte să fie parte a soluţiei la provocările unei lumi tot mai interdependente.
de Popescu Paul | apr. 15, 2025 | Știri
Banca Centrală a Turciei a înregistrat, anul trecut, pierderi de 700,4 miliarde lire (18,4 miliarde de dolari), conform bilanțului contabil publicat marți în Monitorul Oficial republican, citat de mass-media internațională.
Pierderi mai mici în 2024
Pierderile de anul trecut sunt mai mici decât cele înregistrate în 2023, de 818,2 miliarde de lire (25,25 miliarde de dolari la acea dată), provocate în principal de o schemă de protejare a depozitelor bancare ale populației. Aceste pierderi au obligat Banca Centrală a Turciei să nu mai plătească dividende către Trezorerie în 2023, situație care se va repeta și pentru anul 2024.
Din punct de vedere juridic, Banca Centrală a Turciei este o companie pe acțiuni. După primul război mondial, fondatorul Turciei moderne, Mustafa Kemal Ataturk, a dorit să înființeze o Banca Centrală și în acest sens a cerut ajutorul populației, astfel că mii de oamenii și-au investit economiile. În 1930, când a fost înființată Banca Centrală a Turciei, Guvernul deținea în mod direct doar 15% din acțiuni, o participație care a fost majorată de-a lungul anilor până la 55% în prezent. Acțiunile sale de tip A nu oferă un statut excepțional însă Banca este obligată de actele sale constitutive să trimită spre Trezorerie ce rămâne după taxe, dividende și contribuții la rezerve.
Problema este că, spre deosebire de Elveția și alte câteva state unde acțiunile la Banca Centrală sunt tranzacționate în mod public, în Turcia nu există o piață pentru aceste titluri, ceea ce înseamnă că ele practic nu au valoare.
Grecia deține mai puțin de 10% din acțiunile Băncii sale Centrale. În Africa de Sud, Banca Centrală are peste 600 de proprietari iar Banca Națională a Elveției, înființată în 1907, este deținută în proporție de jumătate de acționari privați cu drepturi de vot limitate.
Taxe majorate
Anterior, autoritățile din Turcia au dorit să majoreze taxa care se aplică pentru depozitele bancare în lire și fondurile de pe piața monetară, în încercarea de acoperi un deficit bugetar care este estimat la aproximativ 5% din PIB pentru anul 2024.
Potrivit unor surse din apropierea acestui dosar, nu fost luată încă o decizie cu privire la cât de mult va fi majorată taxa respectivă. În plus, nu este clar nici dacă taxa respectivă, care în prezent variază între 5% și 10%, se va aplica la toate depozitele bancare.
Majorarea taxei pentru depozitele în lire riscă să facă economisirea în moneda locală mai puțin atractivă, și ar putea să îi facă pe oameni să caute alternative, precum dolarii și acțiunile locale. În plus, măsura vine într-un moment în care Banca Centrală a Turciei încearcă să creeze un echilibru între începutul unui ciclu de reducere a dobânzilor și o rată a inflației care rămâne de aproape nouă ori mai mare decât ținta de 5%.
Rata anuală a inflației în Turcia era așteptată să se reducă la aproximativ 41% în luna ianuarie, de la 44,4% în decembrie. Banca Turciei a redus dobânda de politică monetară la ultimele două ședințe, până la 45%. În prezent, instituția monetară își propune să reducă inflația până la 21% la finele acestui an, și în paralel să continue cu reducerile de dobândă la următoarele șapte reuniuni de politică monetară din acest an.
Ultima dată când taxele la depozitele în lire au fost majorate a fost în luna noiembrie 2024. Nivelul acestei taxe este programat să fie revizuit în data de 31 ianuarie însă sursele citate de Bloomberg au precizat că este posibil ca planurile de revizuire să sufere modificări.
Politică dură
Banca Centrală a Turciei a redus anterior cu 250 puncte de bază dobânda de politică monetară, pentru a doua lună consecutiv. Comitetul de politică monetară de la Banca Turciei, condus de guvernatorul Fatih Karahan, a redus rata dobânzii la 45%, de la 47,5%, în linie cu estimările.
În comunicat, instituția a renunțat să se refere la inflația lunară, care până acum a fost un indicator cheie, și a precizat că politica monetară va fi determinată analizând inflația așteptată și cea realizată.
Mulți analiști preconizează că Banca Centrală a Turciei o să relaxeze politica monetară în același ritm la următoarele șapte reuniuni din acest an.
Comitetul de politică monetară a renunțat, de asemenea, să se refere la convergența așteptărilor inflaționiste cu traiectoria estimată de oficiali, și a indicat că deciziile se vor lua la fiecare reuniune, în funcție de evoluția inflației.
Conform datelor publicate recent de Institutul de Statistică (TurkStat), inflația s-a redus la 44,38% luna trecută, de la 47,09% în noiembrie și 48,58% în octombrie. Analiștii se așteptau la un nivel de 45,2% în decembrie. Este cel mai redus nivel al inflației din iunie 2023.
Banca Centrală a Turciei are ca obiectiv o rată a inflației de 21% la finalul anului. Evoluția prețurilor în primele luni din acest an va fi decisivă în determinarea nivelului dobânzilor, apreciază analiștii. În decembrie, Guvernul a decis pentru 2025 majorarea salariului minim cu 30%, o creștere mai redusă decât cea din 2024.
