Domnul Mihai Mogîldea este director adjunct în cadrul Institutului pentru Politici și Reforme Europene de la Chișinău (IPRE), capitala Republicii Moldova. Licențiat în Științe Politice al Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative din București, a urmat un Master în Studii Politice și Administrative Europene la Colegiul Europei de la Bruges. Bun cunoscător al realităților politice din spațiul CSI, în calitate de analist politic a fost citat de mass-media din diferite state, inclusiv România și Republica Moldova.
Mihai Mogîldea, director adjunct IPRE
K.P.: În data de 3 octombrie vom avea în Parlamentul European o dezbatere despre raportul de țară. Acolo vor fi analizate reformele și progresele, dar și ce mai este de făcut decât autoritățile de la Chișinău. Ce așteptări ar trebui să aibă populația și guvernul de la Chișinău?
M.M.: Din câte cunosc eu la ora actuală Comisiunea Europeană lucrează la definitivarea raportului de țară pentru Republica Moldova. Există un document draft avansat care urmează a fi finalizat până la începutul lunii octombrie și publicat de către Comisie undeva pe la mijlocul lunii octombrie.
Această dezbatere de pe 3 octombrie va fi una care va conduce spre aprobarea unei rezoluții, din câte înțeleg, pentru ca și Parlamentul European să se expună pe marginea dosarului Republicii Moldova. Cel mai probabil vor ține cont de anumite constatări concluzii ale Comisiei Europene și bănuiesc că acest draf al Comisii Europene, al raportului de țară pentru Republica Moldova va fi consultat pe către Parlamentul European înaintea acestei dezbateri pentru a exista cel puțin o discuție solidă și bine fundamentată pe marginea Republicii Moldova.
Așteptările autorităților și ale populației sunt destul de optimiste. Autoritățile au toată încrederea că Republica Moldova va obține statutul de țară candidată până la finalul acestui an. S-au investit multe eforturi în acest sens începând de la vizite de advocacy, de informare în capitalele europene.
Am văzut și săptămâna trecută că președinta Maia Sandu prin prezența sa la adunarea generală a ONU a avut mai multe întâlniri cu șefii de stat și de guvern din țările Uniunii Europene și se duc anumite tratative și discuții pe marginea acestui obiectiv.
În același timp, guvernul a lucrat și lucrează în continuare la îndeplinirea celor nouă condiționalități. Chiar în această săptămână am văzut că președinta Maia Sandu a semnat decretul de demitere din funcție al fostului procuror general Stoianoglu, care astăzi nu mai este în funcție, anterior fiind suspendat.
Asta înseamnă că autoritățile fac tot posibilul pentru a nu exista anumite blocaje sau probleme la nivel de instituții în sistemul de justiție care ar putea să încetinească anumite procese de reformă.
Chiar acțiunea președintei Maia Sandu de semnarea acestui decret a fost argumentată ca fiind strâns legată de îndeplinirea celor nouă condiții, celor nouă recomandări ale Uniunii Europene. Deci cumva autoritățile stau cu ochii pe aceste nouă condiții.
Probabil Uniunea Europeană, în comunicarea cu autoritățile, au transmis faptul că se așteaptă ca, în primul rând, instituțiile din sistemul de justiție și de luptă împotriva corupției să devină funcționale, să lucreze la capacitatea maximă, lucrul care până acum câteva luni nu era vizibil.
Iar numirea unui nou procuror general care să aibă atribuții depline este un lucru necesar, de altfel pentru ca pe dimensiunea procuraturii să asistăm la niște rezultate vizibile și din păcate cele mai mari restanțe Republica Moldova le are anume la capitolul luptei împotriva corupției și luptei împotriva criminalității organizate.
Iar aceste două domenii cumva ar putea să lase loc de anumite discuții și potențiale critici din partea unor state membre ale Uniunii Europene sau din partea instituțiilor Uniunii Europene în contextul analizei dosarului Republicii Moldova în perioada imediat următoare.
Președinta Republicii Moldova, Maia Sandu (foto: Facebook)
K.P.: Care sunt așteptările UE? În afară de cele menționate de dumneavoastră anterior, în ce domenii ar trebui să-și intensifice autoritățile de la Chișinău eforturile de reformă în afară de acest domeniu foarte important al justiției și a luptei anticorupție?
M.M.: Conform aceleI evaluări verbale pe care a prezentat-o Comisarul pentru Vecinătate Varhelyi în luna iunie a acestui an, anume aceste probleme legate de lupta împotriva corupției, reforma justiției și lupta împotriva crimei organizate, erau pe ordinea de zi.
Adică Comisarul Varhelyi spunea că majoritatea din cele nouă condiționalități erau îndeplinite, unele la un stadiu foarte bun, altele la un stadiu bun, dar în continuare erau probleme legate de aceste domenii pe care le-am menționat anterior.
După mine, dincolo de reforma justiției și a luptei anticorupție, nu văd probleme imediate care ar putea fi aduse în discuție în contextul deciziei privind deschiderea negocierilor de aderare.
Chiar dacă există unele restanțe la capitolul reformei administrației publice sau al gestionării finanțelor publice, la capitolul cooperării dintre autorități și societatea civilă și în general transparența actului guvernamental, cu siguranță ele nu sunt în măsură să pericliteze imaginea Republicii Moldova sau imaginea actualei guvernări, ca fiind una reformatoare și angajată în acest proces de integrare europeană.
Mai degrabă, problemele legate de justiție și de lupta împotriva corupției vor fi cele care ar putea să oprească avântul Republicii Moldova și dorința noastră de a deschide negocierile de aderare până la sfârșitul acestui an.
Aici, și în special când analizăm rezultatele investigațiilor procurorilor și rezultatele activității curților de justiție din ultimii doi ani și vedem că chiar dacă guvernarea s-a schimbat, chiar dacă se încearcă reformarea acestor instituții, în continuare există un număr extrem de mic de dosare cu finalitate clară. Și în cazurile mari de corupție doar pe dosar Șor avem o sentință finală.
Ne dăm seama că totuși situația în care rămâne una extrem și extrem de complicată.
Aici ar putea fi cele mai multe întrebări din partea partenerilor europeni care vor spune ok, da, recunoaștem că ați înregistrat niște progresii importante pe dimensiunea justiției, luptei anticorupție, recunoaștem că există astăzi voință politică pentru ca aceste instituții din domeniul justiției și a luptei împotriva corupției să fie reformate, dar în același timp este prea devreme ca să contabilizăm rezultatele așteptate de către Uniunea Europeană pe aceste dimensiuni.
Asta ar putea fi un scenariu pe care ar trebui să-l luăm în calcul, pentru că, până la urmă, statele membre ale Uniunii Europeane se ghidează după diferite principii, după diferite calcule, în analiza dosarului țării noastre.
Trebuie să fim atenți și la acest aspect, pentru că Comisia Europeană cu siguranță va puncta foarte bine în ce măsură situația în domeniul justiției, în domeniul anticorupției s-a schimbat, în special în ultimul an și jumătate și dacă așteptările acestor instituții corespund cu rezultatele livrate de către autoritățile noastre în această perioadă.
K.P.: Continuând ideea dumneavoastră, am văzut recent mai multe demersuri ale organelor de drept pentru combaterea corupției politice din mediile Partidului Anticonstituțional Șor. Au aceste eforturi efect asupra situației politice din Republica Moldova, având în vedere apropierea legilor locale?
M.M: Din să zic nu, mai degrabă nu, pentru că fostul Partidul Șor și în general tot mecanismul din spatele acestei grupări criminale este în continuare unul activ și cel mai probabil se va regrupa foarte rapid, chiar dacă au fost confiscate anumite sume de bani sau chiar dacă au fost arestate anumite persoane ori puse sub învinuire anumite persoane.
Eu cred că situația rămâne în continuare una complicată pentru spectrul politic din Republica Moldova și zic asta din considerentul că, din păcate, organele de justiție nu reușesc să stopeze aceste fluxuri masive de bani care intră regulat în Republica Moldova, dinspre Federația Rusă și care alimentează activitatea clonelor fostului Partidul Șor. Și aici este vorba de cel puțin vreo trei partide, figuri politice care își continuă activitatea.
Mai mult decât atât, nu cred că ratingul lui Ilan Șor sau ratingul acestor formațiuni va scădea ca urmare a acestor arestări, ca urmare a acestor investigații, pentru că alegătorii acestui partid nu sunt oameni care monitorizează și evaluează în detaliu acțiunile justiției și acuzațiile care se aduc acestui partid și lider.
Alegătorii acestui partid sunt în mare parte cumpărați, sunt victimele corupției electorale, sunt niște oameni vulnerabili din punct de vedere economic, social, care cad pradă ușor unor promisiuni sau unor daruri electorale.
Din păcate, nu mă aștept ca din punct de vedere politic ratingul lui Ilan Șor și a grupării din jurul lui Ilan Șor să scadă, aproximativ 10% până spre 15% din electoratul activ din Republica Moldova va rămâne în continuare fidel acestor formațiuni finanțate de Ilan Șor și cel mai probabil vom vedea și mai bine acest lucru la următoarele alegeri parlamentare și prezidențiale.
Cum la alegeri locale s-ar putea ca interdicția pentru consilieri locali și primarii din fostul partid Șor de a candida la alegerile locale să producă anumite mișcări la nivelul mai multor sate, mai multor orașe, în sensul în care partidele de sub control lui Ilan Șor trebuie să găsească alți potențiali candidați să-i identifică, să-i propună drept concurenți electorali la aceste alegeri.
Dar cred eu că este o problemă ce poate fi gestionată de către Ilan Șor, atâta timp cât are la dispoziție sume de ordinul milioanelor de euro care intră în Republica Moldova lunar. Cu siguranță va găsi resursele pentru a motiva alți concurenți electorali să participe la aceste alegeri în numele partidului Șor.
Foto: Facebook
K.P.: La ce să ne așteptăm de la aceste alegeri locale? Și în urma acestor alegeri locale ne putem aștepta la alegeri parlamentare ori prezidențiale anticipate?
M.M.: În primul rând, cred că ar fi bine să analizăm care va fi rata de prezență la vot la aceste alegeri, în special în marele orașe. De obicei, rata de participare la vot la alegerile locale este una mai mică decât la cele parlamentare sau prezidențiale cu aproximativ 10%.
Deci este undeva între 45% și 50% rata de prezență și ar fi interesant să analizăm dacă vor exista schimbări legate de prezența la vot pentru că vor demonstra în ce măsură fenomenul migrației a devenit mai accentuat în ultimii patru ani.
În al doilea rând, în marele orașe (Chișinău și Bălți), prezența la vot este strâns corelată cu agenda și imaginea de care se bucură concurenții electorali. Deci în special în Chișinău, prezența la ultimile alegeri a fost una de 35% în primul tur și 37% în al doilea tur. O prezență extrem de mică dacă stăm să o comparăm cu media la nivel de țară.
Asta vorbește mult despre faptul că alegătorul din Chișinău nu mai este pregătit să susțină candidați care vin cu o agendă pur geopolitică, adică care mizează mai degrabă pe mesaje geopolitice decât pe soluții pentru problemele orașului Chișinău.
Lucrul acesta s-a întâmplat în 2019, atunci când candidatul pro-european Andrei Năstase a pierdut în fața lui Ion Ceban, considerat la acea oră un candidat pro-rus, venit din partea socialiștilor, care era strâns legat de Federația Rusă.
Același lucru, cel mai probabil, se va repeta și în acest an, în sensul în care Ion Cioban are șanse foarte mari să câștigă alegerile în Chișinău, și în lipsa unor concurenți electorali care să se bucure de o notorietate mare în rândul oamenilor aici în Chișinău, pe segmentul pro-european, atunci cu siguranță și prezența la vot va avea de suferit și nu mă aștept să treacă de 40% în Chișinău.
Mai mult decât atât, Ion Ceban va obține un al doilea mandat în funcția de primar, va accentua și mai mult competiția dintre administrația locală din Chișinău și administrația centrală.
Probabil în ajunul alegerilor parlamentare și prezidențiale, aceste rivalități de ordine politic vor reveni din ce în ce mai prezente în spațiu public, acuzații dintr-o parte și din alta, iar asta ar putea să conducă la un interes mai mare pentru alegerile parlamentare, prezidențiale din partea publicului la, poate în o prezență mai mare la vot, un lucru care ar fi benefic Republicii Moldova, pentru că știm foarte bine, oamenilor le plac aceste confruntări, de multe ori televizate, declarații în contradictoriu și ele creează o anumită reacție din partea publicului în sensul mobilizării, în sensul participării mai extinse la vot.
Nu mă aștept ca după rezultatul acestor alegeri locale să asistăm la alegeri parlamentare anticipate, pentru că în Republica Moldova nu există o tradiție în acest sens.
Chiar dacă partidele sau partidul de la guvernare obține un scor mai mic la alegeri locale, de obicei se uită rapid de aceste rezultate proaste și se trag anumite concluzii în interiorul acestor partide, fără a afecta cumva actul de guvernare și angajamentele asumate în fața alegătorilor. Nu mă aștept să există mari surprize în acest sens.
Singura concluzie pe care o vom trage după aceste alegeri locale este că în continuare există mari probleme legate de finanțarea campaniilor electorale, legate de modul în care partidele administrează unele resurse venite dinspre diferiți susținători acestor partide, și în special dinspre grupurile criminale, iar acest lucru dăunează în general democrației, în special la nivel local, pentru că vom avea cu siguranță multe situații în care anume această corupere electorală va afecta rezultatele alegerilor la nivel local.
Comisarul UE, Josep Borrell
K.P.: Domnul Borrell a invocat recent exemplul Ciprului, țară cu o problemă teritorială nerezolvată, că și Republica Moldova de altfel, și care în pofitul acestui fapt a fost admis în Uniunea Europeană. Este integrarea Revoluției Moldova în Uniunea Europeană fără regiunea transnistreană un scenariu realist? Și cum vedeți evoluția negocierilor privind diferendul transnistrean?
M.M.: Afirmațiile somnului Borrell au fost citate și preluate de mai multe instituții mass-media în Republica Moldova, dar și în România. Totuși trebuie să punctăm că domnul Borrell nu se bucură de o notorietate foarte mare în interiorul Uniunii Europeane și nici măcar în rândul liderilor europene. Mă refer la șefii de stat de guvern și la liderii instituțiilor europene.
Este un politician spaniol care, odată venit în această funcție, practic a scăzut din notorietatea de care s-ar fi putut bucura poziția Înaltului reprezentant al Uniunii Europene pentru Politică externă și de Securitate, în special prin gafele și erorile pe care le-a făcut în timpul mandatului său, dar și printr-o prezență mai degrabă anemică, aș spune eu, în diplomație externă a Uniunii Europeane.
Deci eu nu aș oferi foarte multă atenție acestor declarații ale lui Borrell, care mai degrabă vin din nume propriu, zic eu, decât din numele Uniunii Europeane ca entitate.
Unu la mână și doi la mână, cu siguranță, dispoziția și atitudinea țărilor membre ale Uniunii Europene pe această problemă este una relativ diferită față de cea lui Borrell.
Cu siguranță există mai multe state astăzi în Uniunii Europene care vor pune piciorul în prag în cazul în care Republica Moldova ar ajunge, să zicem peste 10 ani, să discute serios despre o perspectivă de aderare la Uniunea Europeană.
Și aceste state vor spune răspicat că fără soluționarea problemelor transnistrene nu vom vota pentru aderarea Republicii Moldova la Uniunii Europeane. Deci sunt convins că acest lucru se va întâmpla, sunt țări care acordă o atenție sporită problemelor de securitate.
Și aici putem face o paralelă cu situația sau cu atitudinea a Austriei față de pretinsele probleme cu care se confruntă România la capitolul protecția frontierelor, lucru care ne duce cu gândul inclusiv la problema transnistreană. Cum ar reacționa Austria în cazul în care, într-un eventual an 2033, s-ar pune în discuție aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană. Și mă tem că numărul de state care ar pune în piciorul în prag ar fi unul chiar mai mare.
După mine, ținând cont că procesul de aderare la Uniunea Europeană este influențat masiv de factorul politic, este influențat de atitudinea țărilor membre într-o foarte mare măsură, și dincolo de latura tehnocrata a problemei, dincolo de procesul tehnic complex de aderare, această atitudine politică, această poziționare politică, geopolitică are o importanță majoră.
Eu cred că, în termeni realiști, nu putem vorbi despre aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană fără soluționarea problemei transnistrene. Evident că la ora actuală trebuie să lucrăm activ pentru a accelera procesul de aderare și nu există astăzi impedimente dinspre regiunea transnistreană pentru a opri procesul de aderare.
Dar dacă vorbim cu subiect și predicat despre aderarea la Uniunii Europeane, atunci cu siguranță nerezolvarea conflictului transnistrean va fi un impediment. Asta ar trebui să știe politicienii de la Chișinău, asta ar trebui să înțeleagă politicienii de la Chișinău.
Negocierile cu statele membre vor fi unele anevoioase, sunt convins de acest lucru. Când ne vom așeza la masa de negocieri, într-o perspectivă de 2-3 ani, vom înțelege mai bine acest lucru. Și statele din Balcani deja ne-au avertizat într-o anumită măsură că lucrurile nu sunt atât de simple.
Orice animozitate care poate apărea, la un moment dat, în dialogul cu un stat membru al Uniunii Europene poate stopa avântul Republicii Moldova spre aderarea la Uniunea Europeană.
Cred că lecția de astăzi a poziționării Austriei față de aderarea României și Bulgariei la Schengen trebuie să fie bine însușită de către politicienii, autoritățile, dar și alte grupuri de interese din Republica Moldova.
Liderul statului turc, Recep Tayyip Erdogan, a revenit în forță pe scena politică mondială, continuând un joc abil între marile puteri ale lumii. De la dialogul nuclear cu Federația Rusă și negocierile dure cu Statele Unite privind F-16, Reis-ul politcii neo-otomane ține cu sufletul la gură cancelariile occidentale.
Schimbarea situaţiei de pe teren a afectat şi alianţele din sudul Caucazului, o zonă unde convieţuiesc multe etnii şi unde îşi dispută influenţa Rusia, Turcia, Iranul şi Statele Unite. Armenia, aliată tradiţională a Rusiei, a ajuns la diferende publice cu Moscova, care l-a avertizat pe premierul armean Nikol Paşinian – oricum presat să demisioneze de protestatari din ţara sa – să nu mai cocheteze cu Occidentul.
Foto: Facebook
Negocieri dure
Şefa diplomaţiei franceze, Catherine Colonna, a cerut recent Turciei şi Ungariei să ratifice aderarea Suediei la NATO, citată de mass-media internațională. „Ne-ar plăcea să vedem Suedia în NATO şi ne-ar plăcea să vedem cum Turcia şi Ungaria îşi pun în practică angajamentul”, a declarat Colonna la Helsinki, într-o conferinţă de presă alături de omoloaga ei finlandeză, Elina Valtonen.
Turcia şi Ungaria au renunţat în iulie la exercitarea dreptului de veto faţă de primirea Suediei în alianţa nord-atlantică, dar parlamentele de la Ankara şi Budapesta întârzie ratificarea.
Preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan a afirmat în iulie că ratificarea nu va avea loc mai devreme de octombrie. El face de câteva luni presiuni asupra guvernului de la Stockholm, cerând măsuri împotriva profanării Coranului, în urma unor manifestaţii publice care au tensionat relaţiile bilaterale.
Finlanda, care a cerut aderarea la NATO simultan cu Suedia, în mai anul trecut, a devenit membră a alianţei în aprilie anul acesta, punând capăt unei perioade de trei decenii de neutralitate. Cele două ţări nordice au luat decizia de a renunţa la deceniile de neutralitate după ce Rusia a invadat Ucraina în februarie 2022.
F16, obiectiv strategic
Parlamentul turc îşi va ţine promisiunea de a sprijini aderarea Suediei la NATO dacă Statele Unite vor deschide calea pentru vânzările de avioane de luptă F-16 către Ankara, a declarat marţi preşedintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, potrivit presei de stat, citată de mass-media internațională. „Dacă ei (SUA) îşi ţin promisiunile, şi parlamentul nostru îşi va ţine promisiunea”, a declarat Erdogan, citat de agenţia de ştiri Anadolu, în timpul zborului său de întoarcere din Azerbaidjan.
Erdogan a declarat că ministrul turc de externe Hakan Fidan şi secretarul de stat american Antony Blinken au negociat recent problema.
Parlamentul de la Ankara se întoarce din vacanţa de vară până la începutul lunii octombrie. Nu a fost imediat clar când va vota legislativul turc ratificarea aderării Suediei la NATO. Suedia nu are aprobarea Turciei şi nici pe cea a Ungariei.
După o opoziţie de luni de zile faţă de aderarea Suediei la NATO din cauza presupusului sprijin al Stockholmului pentru grupurile pe care Ankara le consideră „teroriste”, Erdogan şi-a încheiat blocada la summitul NATO de la Vilnius din iulie.
Preşedintele american Joe Biden susţine vânzarea, în ciuda unei anumite opoziţii în Congres.
Turcia încearcă separat să-şi modernizeze flota existentă de F-16. Statele Unite au exclus Turcia dintr-un proiect de dezvoltare a avionului de luptă F-35 după ce Ankara a achiziţionat sistemul rusesc de apărare antirachetă S-400 în 2017.
Problema euro-turcă a refugiaților
Recentul război din Caucazul de Sud, intensificarea conflictului din Siria, precum și situația explozivă din regiunea Sahel pun o presiune imensă asupra Uniunii Europene în problema refugiaților.
Astfel, statul elen vrea înnoirea şi ‘extinderea’ acordului încheiat în 2016 între Uniunea Europeană şi Turcia vizând stoparea sosirilor de migranţi în Europa, a declarat recent ministrul grec al migraţiei, Dimitris Kairidis. ‘Vrem un acord. Climatul este pozitiv’, a declarat Dimitris Kairidis la televiziunea publică ERT. ‘Acest acord va fi în principal euro-turc. Este o problemă euro-turcă’, a adăugat el. După criza din 2015, statele UE au încheiat cu Turcia un acord pentru ca aceasta să reţină pe teritoriul său migranţii, mai ales sirieni, în schimbul a 6 miliarde de euro, dintre care o parte încă nu a fost livrată. Potrivit ministrului Kairidis, obiectivul este de a amenda şi de a ‘extinde’ acordul din 2016 ‘la iniţiativa Greciei, pentru că noi avem un interes mai imediat’, ca ţară europeană în prima linie a migraţiei. Subiectul urmează să se afle în centrul unei întâlniri pe care o vor avea pe 7 decembrie, la Salonic, responsabili de rang înalt greci şi turci. Premierul elen Kyriakos Mitsotakis şi preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan au avut o întrevedere la New York, trezind speranțe pentru relansarea relațiilor. Ca şi Italia, Grecia a cunoscut o recrudescenţă a sosirilor de migranţi în acest an. Potrivit autorităţilor elene, mai mult de 18.000 de persoane au sosit în primele opt luni, o creştere de 106% faţă de 2022, relatează mass-media .
Foto: Facebook
Arbitrul Caucazului
Recenta victorie a armatei azere împotriva separatiștilor armeni din egiunea Nagorno-Karabach a cimentat poziția Turciei în Caucazul de Sud. Erdogan este beneficiarul geopolitic direct al acestor schimbări manu militari.
La rândul său, consilierul pentru politică externă al preşedintelui azer, Hikmet Hajiyev, a declarat recent că Azerbaidjanul nu intenţionează escaladeze conflictul și să întreprindă acţiuni militare pentru a crea un coridor terestru în sudul Armeniei.
Operaţiunea militară a Azerbaidjanului de săptămâna trecută de a prelua controlul asupra enclavei Nagorno-Karabah, dominată de etnici armeni, a stârnit temerile armenilor că Baku ar putea folosi acum forţa pentru a crea un coridor prin Armenia către exclava Nahicevan din Azerbaidjan.
Hikmet Hajiyev, consilier pentru politică externă al preşedintelui Azerbaidjan, Ilham Aliyev, a declarat că Baku doreşte doar să creeze legături de transport către Nahicevan prin Armenia, despre care a spus că ar aduce beneficii ambelor ţări, cât şi regiunii.”Azerbaidjanul nu are niciun scop sau obiectiv militar pe teritoriul suveran al Republicii Armenia, asta… este complet în afara agendei Azerbaidjanului”, a declarat el pentru Reuters.
„Sugestia noastră pentru Armenia este de a construi linii de conectivitate, linii de transport, într-un mod foarte paşnic”, a spus Hikmet Hajiyev la Bruxelles, după discuţiile găzduite de UE cu omologul său armean, Armen Grigoryan, şi oficiali europeni.
Războiul declarațiilor
Declaraţiile lui Hajiyev au fost făcute a doua zi după ce preşedintele Aliyev a purtat discuţii cu omologul său turc, Tayyip Erdogan, în care a făcut aluzie la perspectiva creării unui astfel de coridor terestru, care i-ar oferi în plus Azerbaidjanului o legătură directă cu aliatul său apropiat, Turcia.
Un canal influent pe Telegram, care are conexiuni cu armenii din Karabah, numit „Republic of Arţah”, a apreciat ca fiind de rău augur cuvintele lui Aliyev.”Noua ţintă a Azerbaidjanului şi Turciei este Syunik (o provincie din sudul Armeniei prin care ar trece un astfel de coridor). Deja o declară deschis. Pregătiri active pentru război sunt în curs de desfăşurare”, se afirmă pe acest canal.
La discuţiile de la Bruxelles, oficialii au discutat despre o posibilă întâlnire între preşedintele Aliyev şi premierul armean Nikol Pashinyan la un summit european ce va avea loc la Granada, în Spania, pe 5 octombrie.
Într-o declaraţie după discuţiile de marţi de la Bruxelles, UE şi-a exprimat opinia că „posibila întâlnire de la Granada ar trebui folosită atât de Erevan, cât şi de Baku, pentru a reitera public angajamentul faţă de integritatea teritorială şi suveranitatea celuilalt”.
Turul victoriei
Preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan, aflat într-o vizită în exclava azeră Nahicevan, a celebrat „victoria” Azerbaidjanului în Nagorno-Karabah, care deschide, în opinia sa, „noi oportunităţi pentru normalizare” în regiune. „Este un motiv de mândrie pentru Turcia de a vedea operaţiunile antiteroriste ale Azerbaidjanului îndeplinite cu succes într-un timp scurt şi cu respectarea drepturilor civililor”, a afirmat preşedintele turc într-o declaraţie făcută presei alături de omologul său Ilham Aliev. „Cu această victorie, noi ferestre de oportunitate se deschid pentru o normalizare generală în regiune”, a continuat el.
Şeful statului turc efectuează o vizită de o zi în exclava azeră Nahicevan, situată între Armenia şi Iran şi la frontiera cu Turcia. El a fost primit de preşedintele Aliev, care l-a îmbrăţişat călduros la scara avionului, la câteva zile după preluarea controlului militar asupra Nagorno-Karabah de către Azerbaidjan. „Sperăm ca Armenia va sesiza mâna paşnică întinsă către ea”, a adăugat el.
La rândul său, preşedintele azer Ilham Aliev a dat asigurări luni că drepturile etnicilor armeni din Nagorno-Karabah vor fi „garantate”, potrivit mass-media internațională. „Locuitorii din Nagorno-Karabah, indiferent care este etnia lor, sunt cetăţeni ai Azerbaidjanului. Drepturile lor vor fi garantate de statul azer”, a declarat el. „Am încredere în procesul de reintegrare a armenilor din Karabah în societatea azeră”, a adăugat Aliev, menţionând „interesul comun” al Turciei şi Azerbaidjanului pentru ca „pacea” să domnească în Caucaz.
Armata azeră a repurtat săptămâna trecută o victorie militară fulgerătoare împotriva „republicii” autoproclamate în Nagorno-Karabah, regiune populată în majoritate de etnici armeni, alipită în 1921 Azerbaidjanului de puterea sovietică. În ultimele zile, mii de locuitori din Nagorno-Karabah s-au refugiat în Armenia.
Oficial, cei doi lideri urmează să lanseze construirea unui gazoduct de 85 km între estul Turciei şi Nahicevan şi să prezideze inaugurarea unui complex militar. Dar, potrivit presei turce, ei urmează să discute de asemenea despre deschiderea coridorului Zanghezur pentru azeri prin Armenia.
Deschiderea coridorului Zanghezur, de-a lungul frontierei armene cu Iranul, ar permite Baku să stabilească o continuitate teritorială până la Nahicevan şi, de acolo, cu Turcia. Ankara speră că în acest context va avea o legătură directă terestră cu Azerbaidjan, Marea Caspică și statele Asiei Centrale.
Azerbaidjanul a recâştigat teritorii în şi în jurul Nagorno-Karabah într-un al doilea război în 2020, încheiat cu un acord de pace negociat de Moscova şi desfăşurarea de trupe ruse de menţinere a păcii.
Turcia, care a susţinut Azerbaidjanul cu arme în conflictul din 2020, a declarat săptămâna trecută că sprijină obiectivele ultimei operaţiuni militare a Azerbaidjanului, dar că nu a jucat niciun rol în aceasta.
Foto: wikipedia
Axa Turcia-Israel
După summitul de la Soci, Erdogan a făcut noi eforturi de a reveni pe scena politică internațională. El a avut o întrevedere cu prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu, la New York, demers ce marchează o piatră de hotar majoră, în contextul în care cele două ţări sunt într-un proces lent de îmbunătăţire a relaţiilor bilaterale. Cândva aliaţi regionali apropiaţi, relaţiile dintre Israel şi Turcia au fost tensionate timp de mai bine de un deceniu. Ankara l-a expulzat pe ambasadorul israelian în urma unui raid israelian din 2010 asupra unei nave care transporta ajutoare în Fâşia Gaza în care şi-au pierdut viaţa zece cetăţeni turci. Relaţiile diplomatice au fost restabilite în 2016, dar doi ani mai târziu, Turcia şi-a rechemat diplomaţii şi i-a expulzat pe cei israelieni, după ce forţele israeliene au ucis mai mulţi de palestinieni care luaseră parte la protestele din Fâşia Gaza. O vizită în Turcia a preşedintelui israelian Isaac Herzog în martie 2022, urmată de vizite ale ambilor miniştri de externe, au ajutat la încălzirea relaţiilor după mai bine de un deceniu de tensiuni. Cei doi lideri au discutat subiecte politice, economice şi regionale, precum şi problema israeliano-palestiniană, a declarat preşedinţia turcă într-o postare pe platforma de socializare X despre întâlnirea din marja Adunării Generale anuale a ONU. Preşedintele Erdogan i-a comunicat premierului Netanyahu că cele două ţări pot coopera în materie de energie, tehnologie, inovare, inteligenţă artificială, precum şi securitate cibernetică, conform sursei citate. Energia a devenit un domeniu principal de cooperare potenţială.”În cadrul întâlnirii au fost discutate oportunităţi de cooperare energetică, în primul rând în domenii precum explorarea, producţia şi comerţul cu gaze naturale”, a declarat ministrul turc al Energiei, Alparslan Bayraktar, care a participat la discuţii. Din 2020, Turcia a început o ofensivă de îmbunătăţire a relaţiilor cu rivalii săi, făcând paşi în dialogul cu Emiratele Arabe Unite, Israel, Arabia Saudită şi Egipt.
Califul politic al lumii musulmane
Președintele turc Erdogan a folosit tribuna ONU pentru a face noi eforturi de a se erija în purtător de cuvânt al lumii musulmane. Alături de liderii altor state musulmane, precum Qatar și Republica Islamică Iran, Erdogan a profitat de prezența la tribuna Adunării Generale a ONU pentru a condamna state europene, printre care Suedia, unde au avut loc acte „josnice” de profanare şi de ardere a Coranului.
Preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan a fost primul care a denunţat aceste presupuse atacuri „intolerabile” asupra islamului în Europa. În timpul discursului său la Adunarea Generală a ONU de la New York, şeful statului turc a declarat că „rasismul, xenofobia şi islamofobia”, în ţări europene pe care nu le-a menţionat, au atins praguri „intolerabile”.
Acuzând „politicieni populişti din multe ţări că se joacă în continuare cu focul”, Erdogan a mai spus că „atacurile josnice din Europa împotriva Coranului (…) întunecă viitorul” Bătrânului Continent.
Ankara exercită de luni de zile presiuni asupra Suediei pentru a lua măsuri împotriva acestor profanări, într-un context de tensiuni ridicate între cele două ţări: Ankara a ajuns în iulie, după 14 luni de impas, să renunţe la veto-ul său privind aderarea Suediei la NATO. Turcia acuză Stockholmul de presupusă indulgenţă faţă de militanţii kurzi care s-au refugiat pe teritoriul său.
Foto: Facebook
Oportunități economice
Turcia condusă de Erdogan are nevoie de investiții imense, iar industria turistică rămâne una din principalele surse de valută pentru Ankara.
33,4 milioane de vizitatori străini au fost în Turcia în perioada ianuarie-august 2023, o creştere de 13,95% faţă de perioada similară din 2022, arată datele publicate de Ministerul Culturii şi Turismului.
Cea mai populară destinaţie a fost Istanbulul, centrul cultural şi financiar al ţării, care a atras 11,5 milioane de vizitatori, în primele opt luni din acest an.
Provincia Antalya, celebră pentru plajele sale, s-a situat pe locul doi, cu 10,2 milioane de turişti, iar pe trei se află provincia Edirne, cu 3,2 milioane de vizitatori, în special din ţările vecine Grecia şi Bulgaria.
În perioada ianuarie-august 2023, cei mai mulţi turişti au venit din Rusia, Germania şi Marea Britanie.
Guvernul turc se aşteaptă ca în acest an să genereze venituri de 56 de miliarde de dolari din turism. Anul trecut, 51,4 milioane de turişti au vizitat Turcia, iar veniturile s-au situat la peste 46 de miliarde de dolari.
Turismul este responsabil pentru aproximativ 10% din Produsul Intern Brut al Turciei şi aproximativ 1,7 milioane de persoane lucrau în sectorul turismului în 2022, adică aproximativ 5% din forţa de muncă totală.
Ofensivă gaziferă
Turcia vrea să devină un jucător principal pe piața europeană a gazelor. Recent și OMV Petrom a semnat un contract pentru achiziţia de gaze naturale cu Botas, compania naţională de petrol şi gaze din Turcia, document care prevede achiziţia a până la 4 milioane metri cubi pe zi.
Contractul a fost semnat pentru o perioadă de 18 luni, începând cu luna octombrie 2023. Gazele urmează să fie livrate în afara Turciei, în punctul Malkoclar/Strandja, iar principala piaţă de destinaţie a gazelor este România.
„Gazele naturale sunt esenţiale pentru o tranziţie energetică de succes. Prin contractul semnat cu Botas asigurăm accesul la o nouă sursă de gaze naturale pentru România şi contribuim la consolidarea aprovizionării cu energie a ţării. În plus, memorandumul va permite diversificarea accesului la GNL al României”, a declarat Franck Neel, membru al directoratului OMV Petrom, responsabil pentru activitatea de Gaze şi Energie, potrivit unui comunicat al companiei.
Totodată, cele două companii îşi vor extinde colaborarea prin intermediul unui memorandum de înţelegere în domeniul GNL.
OMV Petrom este cea mai mare companie de energie din Europa de Sud-Est, cu o producţie anuală de ţiţei şi gaze la nivel de grup de aproximativ 43 milioane bep în 2022. Grupul are o capacitate de rafinare de 4,5 milioane tone anual şi operează o centrală electrică de înaltă eficienţă de 860 MW. Pe piaţa distribuţiei de produse petroliere cu amănuntul, Grupul este prezent în România şi în ţările învecinate prin intermediul a aproximativ 780 benzinării, sub două branduri, OMV şi Petrom.
Fondată la 15 august 1974, Botas (Petroleum Pipeline Corporation) este una dintre cele mai mari şi mai prestigioase companii din Turcia care operează în domeniul energiei. Una dintre cele mai mari instituţii publice din sectorul energetic al Turciei, principalele domenii de activitate ale companiei sunt: exploatarea conductelor de petrol şi gaze naturale – operarea terminalelor GNL/FSRU – servicii portuare – proiectare, inginerie, amenajare, expropriere şi lucrări de construcţie pentru conducte de petrol şi gaze naturale şi staţii de compresoare – comerţ cu gaze naturale şi GNL – activităţi de stocare a gazelor naturale şi GNL – proiecte internaţionale de Transport de gaze naturale şi petrol.
Investiții Tesla
Directorul general al constructorului american de automobile electrice Tesla, Elon Musk, s-a întâlnit cu preşedintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, care l-a încurajat pe Musk să construiască următoarea uzină Tesla în Turcia.
Întâlnirea a avut loc la Turkish House, un zgârie nori amplasat în apropiere de sediul ONU din New York, precizează agenţia de presă Anadolu, citată de mass-media regională. Cu prilejul acestei întâlniri, Erdogan a mai spus că Turcia este deschisă la cooperare în domenii precum inteligenţa artificială şi Starlink, reţeaua de sateliţi de comunicaţii a companiei SpaceX, deţinută tot de Musk. Acesta din urmă a spus că SpaceX vrea să lucreze cu autorităţile turceşti pentru a obţine autorizaţiile necesare astfel încât să ofere servicii de comunicaţii prin satelit Starlink în Turcia.
În prezent, Tesla are şase uzine şi construieşte a şaptea uzină în statul Nuevo Leon din nordul Mexicului, în cadrul unui plan destinat extinderii operaţiunilor sale mondiale. În luna mai, Musk a anunţat că este foarte probabil ca Tesla să aleagă până la finele anului o locaţie pentru o nouă uzină iar luna trecută Tesla şi-a exprimat interesul pentru a construi o uzină în India unde să producă vehicule electrice ieftine.
De la începutul anului şi până în prezent, acţiunile Tesla au înregistrat o creştere de 123% iar zilele trecute firma a anunţat că a produs automobilul cu numărul cinci milioane.
Intenții chineze
Gigantul chinez din domeniul e-commerce Alibaba Group Holding Ltd a anunţat că intenţionează să investească două miliarde de dolari în Turcia, la finalul unei reuniuni cu preşedintele Recep Tayyip Erdogan, transmite Bloomberg.
Preşedintele Alibaba, Michael Evans, a făcut acest anunţ după o reuniune cu Erdogan care a avut loc vineri la Istanbul, a informat Trendyol, divizia din Turcia a Alibaba, într-un comunicat de presă. În comunicat nu se precizează când anume ar urma să fie făcută investiţia.
Michael Evans precizează în comunicat că firma are „încredere în fundamentele economice sănătoase ale Turciei” şi a investit deja 1,4 miliarde de dolari în Turcia via Trendyol, cea mai mare platformă de e-commerce din Turcia.
Evans şi-a exprimat sprijinul pentru planurile de expansiune internaţională ale Trendyol şi a adăugat că Turcia are potenţialul de a deveni una dintre principalele ţări de e-export.
Trendyol a ajuns la o evaluare de 16,5 miliarde de dolari în 2021, strângând fonduri de la investitori precum SoftBank Group, General Atlantic, Qatar Investment Authority şi fondul suveran din Abu Dhabi. Trendyol precizează că grupul chinez Alibaba are o participaţie de 76,1% din operatorul de e-commerce.
Datele oficiale arată că volumul total de e-commerce din Turcia a crescut cu 109% anul trecut până la 800 de miliarde de lire şi aproape o cincime din toate achiziţiile au fost făcute online.
Toamna anului 2023 este un sezon geopolitic și electoral important în Republica Moldova, pe fondul ofensivei militare ruse îndreptate împotriva Ucrainei și a problemelor economice. În data de 5 noiembrie 2023 în Republica Moldova vor avea loc alegeri locale generale în toate unitățile administrativ-teritoriale de nivelul I – orașe (municipii), sate (comune), și de nivelul II – raioane, municipiile Chișinău și Bălți, cu excepția localităților din stânga Nistrului și a municipiului Bender/Tighina. În cadrul acestui exercițiu electoral vor fi aleși pentru un mandat de patru ani 898 de primari și 11 058 de consilieri locali (raionali, municipali, orășenești, comunale și sătești). Pentru a fi validate, la alegeri trebuie să participe cel puțin 1/4 din numărul persoanelor înscrise în listele electorale din fiecare circumscripție.
Alegerile locale generale din 5 noiembrie 2023, al VIII-lea exercițiu electoral de acest tip de la proclamarea independenței Republicii Moldova, se vor desfășura într-o singură zi pe întreg teritoriul țării, inclusiv în UTA Găgăuzia, excepție făcând localitățile aflate sub controlul administrației nerecunoscute din Transnistria.
Scrutinul se desfășoară în baza votului universal, egal, direct, secret și liber exprimat conform prevederilor constituționale. La alegeri pot participa cetățenii Republicii Moldova care au împlinit, inclusiv în ziua alegerilor, vârsta de 18 ani, cu excepția celor privați de acest drept prin hotărârea judecătorească. Pentru a fi aleși, candidații trebuie să respecte o limită de vârstă: pentru funcția de consilier local – 18 ani împliniți, inclusiv în ziua scrutinului, iar pentru funcția de primar – 23 de ani.
Alegerile locale din acest an vin pe fondul unor crize succesive, iar situația economică și lipsa unor rezultate rapide al reformelor a dus la scăderea încrederii oamenilor. Erodarea guvernării este un proces normal în orice democrație, mai ales în cele în proces de consolidare. Din păcate, pe segmentul politic de dreapta din Republica Moldova nu există formațiuni proeuropene solide care să asigure continuitatea vectorului european, în colaborare cu actualul partid de guvernare.
Rezultatul acestor alegeri locale este extrem de important, fiind urmărit cu atenție de statele europene, care doresc să se asigure de ireversibilitatea parcursului european.
Lipsa unor rezultate rapide în procesul de reformă al justiției a dus la dezamăgirea unei părți a electoratului, existând pericolul unei prezențe reduse la vot, mai ales în lipsa unei coaliții largi a partidelor pro-europene.
Recenta decizie a Curții Constituționale a Republicii Moldova privind suspendarea, până la soluționarea cauzei în fond, a prevederii care restricționează participarea la alegerile locale generale a reprezentanților fostului partid Șor, declarat neconstituțional, a dus la creșterea speculațiilor privind capacitatea autorităților de a răspunde tacticilor folosite de aceste medii pentru coruperea alegătorilor.
Chiar dacă această decizie nu este definitivă, iar entitatea electorală va analiza fiecare dosar în parte, electoratul este destul de bulversat de acest război juridic neașteptat.
Reamintim că Partidul Șor a fost înregistrat în noiembrie 2016, în baza unei alte formațiuni pro-ruse – Mişcarea Ravnopravie, condusă de pro-rusul Valeri Klimenco. Formațiunea, condusă de Ilan Șor, condamnat de instanța de apel la 15 ani de închisoare pentru escrocherii în proporții deosebit de mari, a reușit să intre în Parlamentul Republicii Moldova în 2019 și în 2021.
Într-un demers de sprijin diplomatic, Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe și Politică de Securitate, Josep Borrell, s-a întâlnit astăzi, la Chișinău, cu președinta Republicii Moldova, Maia Sandu.
Aceștia au reafirmat importanța relațiilor dintre Uniunea Europeană și Republica Moldova. Discuțiile au vizat progresele înregistrate de Republica Moldova în drumul său către UE.
Înaltul Reprezentant a remarcat dedicarea guvernului față de reforme, subliniind în același timp încrederea sa în capacitatea instituțiilor moldovenești de a continua să abordeze efectele secundare ale agresiunii rusești împotriva Ucrainei.
Înaltul Reprezentant a subliniat importanța cooperării în curs de desfășurare în domeniile securității și apărării, evidențiind recenta înființare a Misiunii de Parteneriat a Uniunii Europene în Republica Moldova (MPUE). Misiunea lucrează deja în strânsă cooperare cu partenerii săi moldoveni pentru a consolida sectorul de securitate al țării, au declarat oficialii europeni.
Aceste semnale din partea forurilor europene privind solidaritatea cu Republica Moldova și sprijinul pentru reforme pot ajuta din punct de vedere electoral candidații formațiunii de guvernământ.
Lipsa importantei diaspore din statele Uniunii Europene la acest exercițiu electoral își va spune cuvântul, atât din punct de vedere al prezenței la vot, cât și al rezultatelor.
Datorită solicitărilor și interesului dumneavoastră, redacția KARADENIZ PRESS a decis prelungirea perioadei în care cei interesați pot trimite materiale pentru a participa la concursul de analize de securitate și politică externă. Puteți trimite lucrarea și un CV până în data de 15 octombrie 2023! Agenția de știri si analize Karadeniz Press este focusată pe acoperirea mediatică a evoluțiilor de securitate și politică externă din Regiunea Mării Negre (conflicte în regiune, precum invazia militară rusă din Ucraina, securitate energetică, relații diplomatice și tratate internaționale care caracterizează evoluțiile de securitate și de politică externă pentru statele riverane Mării Negre, în raport cu alte state sau cu organisme internaționale precum ONU, NATO, UE, OSCE etc.
Redacția Karadeniz Press este formată din tineri cercetători în domeniul studiilor de securitate și apărare și relațiilor internaționale care își propun să ofere publicului interesat știri și analize de calitate, bine documentate, care să fie livrate la momentul oportun pentru înțelegerea evoluțiilor în plan regional! Vrei să fii și tu unul dintre acești tineri cercetători? Dacă da, noi îți oferim ocazia! Karadeniz Press lansează un concurs de analize de securitate și politică externă pentru surprinderea unor evoluții și fenomene cu impact în regiunea Mării Negre! Temele de reflecție propuse de noi se referă la: – statutul Mării Negre în tratate și convenții internaționale, bilaterale sau multilaterale (Convenția de La Montreux, OCEMN, Inițiativa celor trei mări etc), – provocările de securitate la adresa statelor din regiunea Mării Negre (conflictul din Ucraina, migrația ilegală, traficul de droguri, securitate energetică etc), – evoluții politice interne, de securitate și politică externă ale statelor riverane Mării Negre sau cu impact direct asupra ecuației de securitate regională (România, Ucraina, Federația Rusă, Georgia, Turcia, Bulgaria și Republica Moldova). Dacă ești student sau cercetător în domeniul științe politice, sociologie, studii de securitate, relații internaționale și vrei să devii contributor la Karadeniz Press, te rugăm să ne trimiți o analiză de circa 4000 de cuvinte, care să cuprindă una sau mai multe dintre temele enumerate mai sus, după modelul analizelor publicate de Councif on Foreign Relations (de exemplu: https://www.cfr.org/backgrounder/ukraine-conflict-crossroads-europe-and-russia) sau Rand Corporation (de exemplu: https://www.rand.org/pubs/research_briefs/RBA1862-1.html), pe adresa de email redactia@karadeniz-press.ro. Și pentru că noi considerăm că munca trebuie răsplătită, avem și premii pentru voi! Premiul 1 este în valoare de 300 euro, premiul 2 este 200 euro, premiul 3 este 150 euro, iar cele 5 mențiuni care vor fi acordate sunt în valoare de 100 euro! De asemenea, toți câștigătorii vor fi invitați să publice regulat analize și știri pentru Karadeniz Press, pe baza unui contract de drepturi de autor, contribuțiile voastre urmând a fi retribuite!
Preşedintele Klaus Iohannis a declarat că România va continua să fie alături de Republica Moldova, grav afectată de război, prin asistenţă financiară, expertiză şi sprijin politic, urmând să sprijine „multidimensional şi cuprinzător” Ucraina, atât timp cât va fi necesar. Liderul de la București nu a făcut decât să reafirme strategia externă a ultimilor ani, implementată de diplomația de la București. „Vom continua să sprijinim multidimensional şi cuprinzător Ucraina, atât timp cât va fi necesar. Totodată, vom continua să fim alături de Republica Moldova, grav afectată de război, prin asistenţă financiară, expertiză şi sprijin politic fără precedent, în edificarea unui parcurs european ireversibil, dar şi în construcţia unui stat sigur şi prosper, pentru toţi cetăţenii săi”, a spus şeful statului român.
Sprijinul României pentru Republica Moldova este practic unul din singurele obiectice considerate cruciale de partidele politice parlamentare românești pentru securitatea națională a României.
Prioritatea acestui moment pentru diplomația de la București constă în obţinerea deciziei politice de deschidere a negocierilor de aderare la Uniunea Europeană cu Republica Moldova şi Ucraina. De la declanşarea războiului de către Rusia solidaritatea României faţă de Ucraina a rămas de neclintit, România primind peste 5,7 milioane de ucraineni, furnizând importante ajutoare umanitare, dar și facilitând tranzitul a peste 22,5 milioane de tone de produse agricole ucrainene prin România. Acestor eforturi li se alătură sprijinul politic puternic acordat Ucrainei la nivelul Uniunii Europene şi al NATO, dar și implicarea României în politica de izolare a Federației Ruse pe plan internațional.
Elita politică de la București este unită în ideea că este datoria României să continue să fie un autentic furnizor de securitate şi prosperitate în regiune, astfel încât Marea Neagră să devină o regiune în care pacea şi prosperitatea nu mai pot fi supuse niciunei ameninţări.
Interesul României pentru consolidarea formatului de securitate din bazinul Mării Negre a fost subliniat și de faptul că preşedintele Klaus Iohannis a declarat că la summitul Iniţiativei celor Trei Mări (I3M) care va avea loc pe 6 septembrie la Bucureşti se prefigurează lărgirea platformei cu un nou stat participant, Grecia, respectiv acordarea statutului de stat participant asociat Ucrainei şi Republicii Moldova. În contextul geopolitic creat de războiul din Ucraina, Iniţiativa celor Trei Mări poate deveni o platformă mult mai importantă în consolidarea rezilienţei regionale şi europene.
La Summitul din 6 septembrie 2023 de la București, România își propune reconfirmarea rolului Iniţiativei de promovare a creşterii economice şi a interconectărilor strategice, inclusiv prin consolidarea şi rafinarea instrumentelor Iniţiativei, şi redefinirea relaţiei Iniţiativei cu vecinătatea sa, reconfigurată geopolitic.
Este de așteptat ca România să aprofundeze relaţiile bilaterale cu partenerii europeni, mai ales cu cei strategici sau cu relevanţă strategică: Germania, Franţa, Spania, Italia, Regatul Unit, Polonia, Turcia, Grecia, Bulgaria, Portugalia, Belgia, Ungaria şi statele baltice.
Foto: presidency.ro
Sistemul de trilaterale, care a caracterizat o parte a acțiunilor diplomatice românești trebuie consolidat și nu trebuie să se suprapună altor eforturi. Trilateralele România – Polonia – Turcia, România – Republica Moldova – Ucraina ori România – Polonia – Spania răspund unor nevoi de securitate diverse, iar aceste opțiuni regionale nu trebuie să aducă prejudicii intereselor României din alte zone, mai ales din bazinul pontic. Un aspect important este interesul românesc pentru asigurarea unor resurse energetice care să nu poată să fie folosite în scop politic, după modelul rusesc. România trebuie să se concentreze în continuare şi pe dezvoltarea accelerată a relaţiilor cu partenerii din Caucazul de Sud, Azerbaidjan şi Georgia având în vedere „importanţa acestei regiuni sub aspect energetic şi din punctul de vedere al rolului său în configuraţia politică, economică şi de securitate de la Marea Neagră”. România poate juca poate un rol în rezolvarea conflictului din Nagorno-Karabach, având în vedere relațiile bilaterale privilegiate dintre București și cele două capitale implicate direct în conflict, Baku și Erevan. Chiar și bunele relații dintre România și Ankara pot spijini acest deziderat, chiar dacă Turcia nu vede cu ochi buni o implicare a altor state în procesul de stabilizare a regiunii. Ca parte a Uniunii Europene și NATO, România poate furniza o expertiză aparte, dar și să participe la desfășurarea unui eventual contingent internațional de forțe de menținere a păcii. Bucureștiul trebuie să sprijine eforturile de eliminare a influenței nocive a Federației Ruse din regiune, influență care a dus la apariția focarelor de separatism din Azerbaidjan, dar și din Georgia, Ucraina și Republica Moldova.
Aceasta rămâne cel mai vulnerabil stat din regiunea Mării Negre, iar sprijinul României este crucial pentru supraviețuirea sa ca entitate statală.
Chiar dacă recent preşedintele Consiliului European, Charles Michel, declara că Uniunea Europeană trebuie să fie pregătită să primească noi state membre până în 2030, este greu de crezut că acest ideal poate fi atins, datorită problemelor complexe din statele vizare: politice, sociale, economice și de securitate. Cele şase state din Balcanii de Vest – Albania, Bosnia, Kosovo, Muntenegru, Macedonia de Nord şi Serbia – se află în stadii diferite ale procesului de aderare la blocul comunitar. Anul trecut, Republica Moldova şi Ucraina au primit statutul de candidat, iar Georgia aşteaptă să primească de asemenea acest statut. Desigur, toate statele candidate trebuie să-şi rezolve conflictele bilaterale înainte de a adera la Uniunea Europeană, iar România poate juca un rol important pentru ca că niciunul dintre conflictele din trecut să nu fie importante în UE ori NATO, dacă este cazul.
UE ar trebui să implementeze la rândul său unele reforme în interior pentru a fi pregătită de extindere, proces în care România poate juca un rol activ.
