Republica Moldova în UE: proiect de țară pentru România

Republica Moldova în UE: proiect de țară pentru România

Comisia Europeană a comunicat recent ambasadorilor UE că Ucraina şi Republica Moldova au îndeplinit condiţiile pentru a începe negocierile pentru aderarea la Uniunea Europeană. Acest rezultat reprezintă, fără niciun dubiu, un succes oficial pentru diplomația de la Chișinău și Kiev. Totodată este un succes incontestabil al României, cel mai acerb ambasador al R. Moldova în relația cu blocul comunitar.
„Considerăm că toate etapele au fost îndeplinite de cele două ţări(…) Acum decizia este în mâinile statelor membre” se arată în comunicatul Comisiei Europene, lăsând loc unor noi speculații și jocuri de culise, pe fondul poziției autorităților de la Budapesta.
Liderii UE au convenit să înceapă negocierile de aderare cu cele două ţări în decembrie, cu condiţia ca ele să îndeplinească anumite criterii, precum combaterea corupţiei. Toate statele membre mai trebuie să aprobe în unanimitate un plan pentru desfăşurarea negocierilor înainte ca acestea să înceapă în practică.
Liderii UE au recunoscut în mod oficial Ucraina şi Republica Moldova drept candidate la aderare în urmă cu un an, în iunie 2023.

În urmă cu câteva zile un grup de 11 din cele 27 de state membre ale UE au cerut preşedinţiei belgiene a Consiliului UE să adopte încă de luna aceasta cadrele de negociere pentru aderarea Ucrainei şi Republicii Moldova la UE, pentru a putea fi convocate conferinţele interguvernamentale cu cele două ţări la sfârşitul lunii.
„Deschiderea negocierilor de aderare ar oferi o motivaţie suplimentară atât Ucrainei, cât şi Republicii Moldova”, argumentează într-o „Scrisoare comună asupra procesului de aderare la UE” cele 11 state membre semnatare ale acesteia, respectiv Republica Cehă, Estonia, Germania, Finlanda, Letonia, Polonia, Portugalia, România, Slovacia, Slovenia şi Suedia.
„Având în vedere situaţia teribilă pe teren în Ucraina, precum şi apropiatele alegeri prezidenţiale şi referendumul asupra aderării la UE în Republica Moldova, aceasta ar ridica moralul şi ar promova implementarea de reforme în aceste ţări”, mai notează în scrisoare miniştrii de externe sau secretarii de stat din ministerele de externe care au semnat documentul adresat preşedinţiei belgiene a Consiliului UE.
Cei 11 responsabili solicită „în comun adoptarea cadrelor de negociere pentru Ucraina şi Republica Moldova de către Consiliul Afaceri Generale nu mai târziu de luna iunie, în vederea convocării conferinţelor interguvernamentale cu ambele ţări până la sfârşitul lunii iunie 2024”.

Prin acceptarea acestor cadre de negociere şi convocarea conferinţelor interguvernamentale, UE ar deschide de „facto” negocierile de aderare cu cele două ţări, au concluzionat semnatarii scrisorii.
La rândul său, preşedintele Klaus Iohannis a avut recent o întrevedere cu ambasadorii statelor membre ale Uniunii Europene acreditaţi la Bucureşti, cu prilejul încheierii, la sfârşitul lunii iunie, a mandatului Preşedinţiei belgiene a Consiliului UE.
Președintele Iohannis a pledat pentru obţinerea unui consens la nivel european asupra priorităţilor viitoare ale UE, respectiv adoptarea Agendei Strategice post-2024, până la sfârşitul acestei luni.
El a menţionat „eforturile semnificative de reformă” realizate atât de Ucraina, cât şi de Republica Moldova, în circumstanţe extrem de dificile, pledând pentru continuarea procesului de aderare cu aceste state şi pentru organizarea până la finele semestrului Preşedinţiei belgiene a conferinţelor interguvernamentale de deschidere a negocierilor cu cele două state. Nu este prima dată când liderii de la București solicită acest lucru, în mod oficial, dar și prin negocieri neoficiale cu statele partenere din blocul comunitar.
În ceea ce priveşte situaţia din Ucraina, preşedintele s-a pronunţat pentru continuarea sprijinului UE pe multiple planuri. El a menţionat, de asemenea, importanţa continuării sprijinului pentru Kiev, inclusiv în perspectiva procesului de reconstrucţie ulterioară. Ucraina a suportat distrugeri de zeci, poate chiar sute de miliarde de Euro în ultimii ani.

Invazia militară rusă pe scară largă, declanșată în februarie 2022 împotriva Ucrainei, oferă un nou impuls interesului geostrategic al Uniunii Europene în favoarea extinderii, pentru a bloca planurile expansioniste ale Federației Ruse. Procesul extinderii va fi cu siguranță una dintre provocările cu care se va confrunta Bruxellesul şi în legislatura viitoare a Parlamentului European.
Din februarie 2022, UE a acordat statutul de ţară candidată Ucrainei, Republicii Moldova şi Georgiei, în est, iar în Balcanii de Vest, Bosniei şi Herţegovinei, regiune în care a deblocat şi începerea negocierilor cu Albania şi Macedonia de Nord.
Chiar dacă invazia militară rusă a început în 2014 prin anexarea ilegală a Crimeei și declanșarea invaziei hibride în Donbas.
Belgia, care în acest semestru deţine preşedinţia prin rotaţie a UE, susține începerea în iunie negocierile de aderare cu Kievul şi Chişinăul, chiar dacă este considerată cea mai dificilă extindere în grup din istoria blocului comunitar.

Chiar dacă R. Moldova este privită la pachet cu Ucraina, este greu de prezis care vor fi evoluțiile pe termen mediu și lung, având în vedere că nu întrevede la orizont sfârșitul războiului din Ucraina ori care vor fi condițiile în care acesta se va termina ori dacă dacă conflictul ar putea fi ”reîncălzit” mai târziu.
Republica Moldova, care organizează în data de 20 octombrie un referendum cu privire la aderarea la UE, concomitent cu primul tur al alegerilor prezidențiale, este ținta unui război hibrid intens declanșat de Federația Rusă.

Moscova a aruncat resurse umane și financiare considerabile pentru destabilizarea autorităților pro-europene de la Chișinău, R. Moldova având o perioadă foarte scurtă de timp pentru a confirma așteptările partenerilor europeni și pentru a fi trainic angajată pe drumul integrării europene.

Este greu de anticipat dacă R. Moldova va reuși să adere la UE până în 2030, cifră enunțată pentru extindere de către președinta de la Chișinău, Maia Sandu, dar și de către preşedintele Consiliului European, Charles Michel. Este posibil ca nici o țară cu statut similar R. Moldova să poată respecta acest calendar dur de reforme, pe fondul exercițiilor electorale din anii următori.
Din păcate, R. Moldova are foarte multe probleme, pornind de la securitatea națională, corupția generalizată ori bomba cu ceas reprezentată de Transnistria, și până la o economie care nu este aliniată cu cea a blocului comunitar.
Faptul că în acest moment procesul de integrare europeană în sine se află într-un adevărat război al ideilor, dăunează perspectivei de aderare a R. Moldova.

Propunerea franco-germană de a crea un bloc comunitar cu mai multe viteze formată din patru cercuri concentrice, poate fi o capcană pentru R. Moldova.
Conform mass-media de la Bruxelles, un prim cerc ar trebui să includă statele din zona euro şi din zona Schengen, un al doilea în care s-ar regăsi toate ţările UE, iar un al treilea cu state asociate, precum cele din Spaţiul Economic European, Elveţia sau chiar Regatul Unit. Ultimul cerc ar trebui să înglobeze statele Comunităţii Politice Europene, concept demarat și susținut de preşedintele francez, Emmanuel Macron, care include, printre altele, ţări din Balcani şi foste republici sovietice.
Posibilitatea ca R. Moldova să rămână în afara UE pe un termen mult mai lung decât se dorește poate deveni realitate tristă dacă la Chișinău nu vor rămâne forțe politice de orientare pro-europeană după alegerile parlamentare din vara anului 2025.

Comunitatea Politică Europeană riscă să rămână doar un for unde liderii ţărilor interesate pot discuta chestiuni care vizează continentul european, fără posibilitatea de luare a unor decizii similare celor luate de statele membre cu drepturi depline ale blocului comunitar. Cel mai probabil, această comunitate să rămână doar un proiect defunct după ce liderul francez Macron nu va mai ocupa nicio funcție oficială.

Sprijinul românesc a fost, este și va rămâne crucial pentru orice demers pentru integrare europeană întreprins de Chișinău.
Recent, Cristian-Leon Ţurcanu, ambasador al României la Chișinău, menționa că „împreună trebuie să devenim mai rezilienţi şi să ne asigurăm că viitorul european al R. Moldova devine realitate”. Acest scurt îndemn trebuie privit ca o asigurare oficială oferită de România populației R. Moldova că Bucureștiul este alături de ea, indiferent de cine va veni la guvernare la Chișinău.

Share our work
Ion Tăbârță : Bucureștiul reprezintă un furnizor de securitate pentru Chișinău (…) subiectul NATO în Republica Moldova este interpretat eronat și greșit de către populație

Ion Tăbârță : Bucureștiul reprezintă un furnizor de securitate pentru Chișinău (…) subiectul NATO în Republica Moldova este interpretat eronat și greșit de către populație

K.P.: Ministerul Afacerilor Externe din Republica Moldova a anunțat recent că R. Moldova și Uniunea Europeană vor încheia un Parteneriat de Securitate. Ce impact va avea asupra situației de securitate din regiune?

Ion Tăbârță: Pentru început trebuie de precizat că Uniunea Europeană nu este un jucător geopolitic pe arena internațională, cel puțin, nu are această experiență. UE urmează încă să-și stabilească statutul său de jucător geopolitic în sistemul internațional. Parteneriatul de Securitate încheiat cu Republica Moldova este prima colaborare de așa gen pentru Uniunea Europeană.

Cu certitudine, acest parteneriat vine să asiste Republica Moldova în procesul de reformare și modernizare a armatei naționale, proces pe care guvernarea de la Chișinău l-a demarat după invazia Rusiei în Ucraina. Republica Moldova este un stat cu multe vulnerabilități ale securității naționale, ori odată cu modernizarea și reformarea armatei naționale, Chișinăul își va întări capacitățile sale de apărare. Și drept urmare, își va fortifica securitatea sa națională. O Republică Moldova, cu un grad în creștere a capacităților de asigurare a securității naționale, va contribui mai mult ca factor de stabilizare într-o regiune a Europei – bazinul nordic al Mării Negre – care în momentul dat este cel mai fierbinte de pe continent.

K.P.: România a aniversat în aceste zile 20 de ani de apartenență la NATO ca stat membru cu drepturi depline. Cum a fost influențat acest statut al României arhitectura de securitate a R. Moldova? Ce rol poate să joace România în consolidarea securității R. Moldova?

Ion Tăbârță: Statutul de stat membru al NATO a dus la faptul că România a devenit un factor de stabilitate regională. România joacă acum un rol cheie ca și actor-membru NATO în asigurarea securității regionale în bazinul Mării Negre. România este acum un adevărat cap de pod pentru Alianța Nord-Atlantică în a stăvili influența Federației Ruse în regiune. Indiscutabil, în cei 20 de ani de când este parte componentă a NATO, România și-a dezvoltat capacități și capabilități pentru a contribui din plin la stabilitatea regională.

În calitate de stat vecin al Republicii Moldova, România a pledat foarte mult pentru cauza Republicii Moldova la cele mai înalte forumuri internaționale. La faptul că Republica Moldova a ajuns să fie acum țară candidat la Uniunea Europeană o contribuție majoră a avut-o România. Bucureștiul reprezintă un furnizor de securitate pentru Chișinău. Și în caz, de un scenariu negativ pentru Republica Moldova, mă refer la pericolul unei eventualei invazii rusești pentru statul nostru, atunci România va fi acel stat la care Republica Moldova va apela, în mod natural, ca să o apere și protejeze

K.P.: Asistăm la un adevărat război propagandistic împotriva NATO în mass-media pro-rusă din R. Moldova. Ce înseamnă de fapt NATO pentru R. Moldova?

Ion Tăbârță:Cu regret, subiectul NATO în Republica Moldova este interpretat eronat și greșit de către populație. În societatea moldovenească au fost moștenite clișeele din perioada sovietică despre Alianța Nord-Atlantică, care ulterior au fost alimentate de propaganda rusească, dar și de către actorii pro-ruși din Republica Moldova. Narativele rusești au tratat NATO în termeni negativi, iar actorii politici interni de orientare pro-rusă au insistat că statutul neutralitatea este cel care apără Republica Moldova. Vorbind despre statutul de neutralitate al Republicii Moldova, această prevedere juridică constituțională nu a dus la întărirea securității ei, ci mai degrabă a slăbit capacitățile de apărare a statului nostru, iar în anumite momente chiar a servit intereselor geopolitice ale Federației Ruse în regiune, cum a fost la summitul NATO de la București din aprilie 2008.

Partidele politice proeuropene din Republica Moldova au evitat, și încă mai evită, să abordeze și să inițieze discuție largi cu societatea privind subiectul NATO. Cu toate acestea, Republica Moldova începând cu anul 1994 a dezvoltat o relație de cooperare, cu rezultate concrete, cu Alianța Nord-Atlantică prin intermediul Parteneriatului pentru Pace. Armata moldovenească, care o perioadă lungă practic a fost lăsată de izbeliște de guvernările de la Chișinău, anume cu suportul NATO și-a menținut un anumit grad de pregătire profesională și instruire, datorită proiectelor și programelor încheiate de Republica Moldova cu Alianța Nord-Atlantică.

K.P.: Războiul din Ucraina durează de peste 10 ani, iar din 24 februarie 2022 asistăm la invazia militară pe scară largă rusă. La ce evoluții ne putem aștepta în următoarele luni pe frontul ruso-ucrainean și ce impact credeți că va avea asupra R. Moldova?

Ion Tăbârță:În momentul dat, în războiul din Ucraina nu are o previzibilitate al finalității lui. Cu atât mai mult, este regretabil că armata ucraineană nu are deocamdată resursele necesare care i-ar permite ei să înfrângă armata rusă și să-și elibereze toate teritoriile ocupate de către Rusia, începând cu anul 2014. Eliberarea tuturor teritoriilor ocupate este poziția cheie a Ucrainei pentru a începe negocierile de pace privind încheierea acestui război. Totodată, Rusia, care se pare că în momentul dat deține inițiativa pe linia frontului, ar fi de acord să meargă la armistițiu sau un acord de încheiere a ostilităților militare doar în condițiile recunoașterii teritoriilor ocupate de către ea drept ruse, abordare care este inacceptabilă pentru Ucraina.

Din aceste considerente, este puțin probabil, ca războiul din Ucraina să se încheie în curând. Cu referință la Republica Moldova, atât timp cât țara vecină rezistă și linia frontului este departe geografic de hotarele noastre, Chișinăul poate să stea relativ liniștit privind posibilitatea unei agresiuni militare venite dinspre Rusia.

K.P.: Transnistria este o problemă de securitate eternă pentru R. Moldova. Cum vedeți rezolvarea acestui diferend pe fondul apropierii dintre R. Moldova și Uniunea Europeană? Putem asista la o retragere a contingentului militar rus?

Ion Tăbârță:În evoluția problemei transnistrene trebuie să facem o distincție clară dintre componentă ei economică și cea politică. Economic interesele regiunii transnistrene sunt spre vest. Dacă regiunea transnistreană dorește să se dezvolte economic, atunci ea trebuie să se orienteze spre Uniunea Europeană. Evident, juridic și practic ca parte componentă a Republicii Moldova. Despre această realitate obiectivă ne vorbesc cifrele comerțului exterior al regiunii transnistrene.

Din punct de vedere politico-ideologic, regiunea transnistreană este dominată de către Federația Rusă. Cu părere de rău, în regiunea transnistreană noi nu avem lideri politici și formațiuni politice pro Republica Moldova. De regulă, competiția electorală, așa cum este ea, în regiunea transnistreană se desfășoară după principiul cine este mai pro rus și anti Chișinău. Cu toate acestea, schimbările geopolitice din regiune din ultimii ani – izolarea de spațiul estic și dependența tot mai mare de malul drept al râului Nistru – au creat premisele pentru guvernul de la Chișinău ca să integreze economic regiunea transnistreană în componența sa.

Întrebarea este dacă cei de la Tiraspol vor dori să se integreze în UE împreună cu Republica Moldova și dacă le va permite Moscova să o facă, în caz de dorință. Oricum, Tiraspolul trebuie să conștientizeze că dezvoltarea economică a regiunii poate să aibă loc doar împreună cu Chișinăul în procesul de integrare europeană a Republicii Moldova. Atașamentul ideologic și geopolitic față de Rusia înseamnă izolarea internațională a regiunii transnistrene, cu toate consecințele social-economice și umanitare negative pentru stânga Nistrului.

K.P.: Găgăuzia rămâne ferm ancorată în așa-zisa Ruski Mir. Ce ar putea să facă autoritățile de la Chișinău pentru a nu permite folosirea regiunii ca armă împotriva restului R. Moldova?

Ion Tăbârță:Autoritățile centrale de la Chișinău trebuie să integreze etnia găgăuză în societatea moldovenească. Faptul că acestei etnii i s-a acordat statutul de unitate teritorială autonomă în anul 1994 nu a dus automat la integrarea ei în cadrul statului Republica Moldova. Găgăuzii, profund rusificați în perioada sovietică, s-au racordat în toată această perioadă preponderent spre Rusia, ei rezonând cu mesajele propagandistice venite de la Moscova. Etnia găgăuză, fiind vorbitoare de limbă rusă și mai puțin de cea română, reprezintă un sol fertil pentru propaganda rusă. De aici și caracterul ei antieuropean și conflictual cu Chișinăul.

Guvernarea urmează să identifice soluții de incluziune a etnicilor găgăuzi în societatea moldovenească. Incluziunea nu se face doar prin acordarea UTA Găgăuziei a proiectelor și granturilor din partea partenerilor de dezvoltare sau beneficierea de către Comrat a deferitor facilități fiscale din partea Chișinăului, ci prin elaborarea politicilor de către guvernul central în urma implementării cărora etnicii găgăuzi s-ar percepe drept parte a societății moldovenești, ca până la urmă, ei să devină cetățeni loiali ai Republicii Moldova dar să nu fie militanți frenetici ai intereselor geopolitice al Federației Ruse în Republica Moldova.

K.P.: Vă mulțumim.

Share our work
Premierul român Ciolacu, vizită oficială în Turcia

Premierul român Ciolacu, vizită oficială în Turcia

Premierul Marcel Ciolacu, însoţit de o delegaţie de miniştri, se va afla marţi, la Ankara, într-o vizită oficială, la invitaţia preşedintelui Republicii Turcia, Recep Tayyip Erdogan.

Parteneriat strategic

Potrivit unui comunicat al Guvernului român, vizita oficială constituie un moment cheie de la stabilirea Parteneriatului Strategic între România şi Turcia, în decembrie 2011, prin operaţionalizarea Consiliului de Cooperare Strategică la Nivel Înalt, echivalentul şedinţelor comune de guvern.
Consiliul va fi coordonat de prim-ministrul României şi de preşedintele Republicii Turcia şi va avea rol catalizator pentru consolidarea cooperării în domenii strategice de interes comun, dezvoltarea Parteneriatului Strategic pe toate palierele, dar şi extinderea colaborării în cadrul cooperării regionale.
Declaraţia politică include şi crearea unui mecanism de dialog bilateral, respectiv ‘Grupul de dialog politic’ la nivelul MAE, sub coordonarea miniştrilor de externe, se arată în comunicat.
„Lansarea Consiliului de Cooperare Strategică la Nivel Înalt subliniază angajamentul României şi al Turciei de a întări relaţiile bilaterale atât în plan politic, cât şi economic, pilon de bază al cooperării noastre. Turcia este principalul partener comercial non-UE al României şi prima destinaţie extra-comunitară a exporturilor româneşti. Prin viitoarele proiecte în energie, transporturi, agricultură, industrie agroalimentară şi de apărare ne-am propus să creştem schimburile comerciale la 15 miliarde de dolari”, a afirmat premierul Marcel Ciolacu, citat în comunicat.

10 miliarde

În anul 2023, comerţul bilateral s-a ridicat la peste 10 miliarde de dolari. Investiţiile turceşti în România se situau pe locul 14 în ceea ce priveşte ţara de rezidenţă a investitorilor, cu 18.755 de societăţi cu capital turcesc în martie 2024, precizează sursa citată.
În cadrul vizitei, miniştrii care îl vor însoţi pe premier vor avea întrevederi cu omologii lor turci în vederea dezvoltării proiectelor comune dintre cele două state.
Vor fi semnate şi o serie de Acorduri şi Memorandumuri de Înţelegere privind cooperarea sectorială în domenii precum securitate socială, IMM-uri, turism, aspecte funcţionale privind activitatea misiunilor diplomatice ale celor două ţări şi urbanism.
În contextul vizitei oficiale, şeful Executivului de la Bucureşti va depune o coroană de flori la Mausoleul dedicat preşedintelui fondator al Republicii Turcia, Mustafa Kemal Ataturk, din cadrul complexului Anitkabir din Ankara şi va participa la dineul de lucru oferit în onoarea delegaţiei române de preşedintelui Republicii Turcia, Recep Tayyip Erdogan.
Alături de şeful Executivului, vor participa viceprim-ministrul Marian Neacşu, ministrul Afacerilor Externe, Luminiţa Odobescu, ministrul Apărării Naţionale, Angel Tîlvăr, ministrul Transporturilor şi Infrastructurii, Sorin Grindeanu, ministrul Justiţiei, Alina Gorghiu, ministrul Educaţiei, Ligia Deca, ministrul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului, Radu Oprea, ministrul Dezvoltării, Lucrărilor publice şi Administraţiei, Adrian Veştea, ministrul Agriculturii şi Dezvoltării rurale, Florin Barbu, ministrul Sănătăţii, Alexandru Rafila, ministrul Muncii şi Solidarităţii sociale, Simona Oprescu, preşedintele ANSVSA, Alexandru Bociu.

Dezvoltare semnificativă

Relațiile comerciale dintre România și Turcia au cunoscut o dezvoltare semnificativă în perioada 2000-2024, reflectând intensificarea cooperării economice și creșterea volumului schimburilor comerciale între cele două țări.

Tratatul de Liber Schimb, încheiat de România și Turcia în 1997, și care a intrat în vigoare în 1999 a facilitat liberalizarea comerțului între cele două țări, eliminând barierele tarifare și non-tarifare.

Schimburile comerciale au crescut semnificativ, cu România exportând produse precum echipamente industriale, produse chimice și materii prime, și importând din Turcia textile, produse alimentare și materiale de construcții.

Aderarea României la Uniunea Europeană a avut un impact pozitiv asupra relațiilor comerciale cu Turcia. Acest lucru a adus standarde mai ridicate și o mai mare competitivitate pentru produsele românești pe piața turcă.

Investitorii turci au început să fie mai prezenți pe piața românească, investind în diverse sectoare, inclusiv în construcții, industrie și servicii.

Economia ambelor țări a continuat să crească, iar schimburile comerciale au devenit mai diversificate. Turcia a devenit unul dintre principalii parteneri comerciali ai României în decada 2000-2010.

Companiile turce au fost implicate în numeroase proiecte de infrastructură din România, inclusiv construcția de drumuri, poduri și clădiri publice.

Au fost semnate mai multe acorduri bilaterale pentru a stimula comerțul și investițiile reciproce. Volumul comercial bilateral a continuat să crească, ajungând la valori record, iar Turcia a devenit unul dintre principalii parteneri comerciali ai României din afara UE.

Pandemia de COVID-19 a avut un impact temporar asupra relațiilor comerciale, dar acestea și-au revenit rapid pe măsură ce economiile și-au revenit.

Investițiile turce în România au continuat să crească, cu accent pe energie, tehnologii verzi și sectorul agroalimentar. Relațiile comerciale au devenit și mai diversificate, incluzând acum sectoare precum IT, turism și sănătate.

În ultimii ani, volumul total al schimburilor comerciale dintre România și Turcia a depășit 6 miliarde de euro anual.

România exportă în principal mașini și echipamente, produse chimice și produse alimentare, în timp ce importurile din Turcia includ textile, echipamente electronice și materiale de construcții.

Turcia este un investitor major în România, cu mii de companii turcești active pe piața românească, existând demersuri pentru continuarea colaborării în domeniul infrastructurii, inclusiv transportul și energia.

Exploatarea potențialului în sectorul energiilor regenerabile și al tehnologiilor verzi și extinderea cooperării în noi sectoare economice, inclusiv IT și sănătate reprezintă priorități pentru comunitatea de afaceri.

Evoluții pozitive

În anul 2000, volumul total al schimburilor a fost de aproximativ 1 miliard de euro, din care exporturi din România 400 de milioane de euro.

Importuri din Turcia au reorezentat circa 600 de milioane de euro.

În 2010 volum total a fost de aproximativ 3 miliarde de euro. Exporturile din România au reprezentat circa 1,3 miliarde de euro, iar importurile din Turcia au reprezentat peste 1,7 miliarde de euro.

În 2015, volum total a fost de aproximativ 4,5 miliarde de euro. Exporturi din România au reprezentat circa 2 miliarde de euro, iar importurile din Turcia s-au cifrat la peste 2,5 miliarde de euro.

În 2023, volumul total a fost de aproximativ 7,2 miliarde de euro. Exporturile din România au fost de circa 3,4 miliarde de euro, iar importuri din Turcia de peste 3,8 miliarde de euro.

În 2024 se estimează că volum total se va cifra la aproximativ 7,5 miliarde de euro. Exporturi din România vor reprezenta circa 3,5 miliarde de euro, iar importuri din Turcia vor fi de aproximativ 4 miliarde de euro.

Exporturi din România către Turcia cuprind echipamente și mașini: componente auto, echipamente industriale; produse chimice: îngrășăminte, produse petrochimice; produse alimentare: cereale, semințe oleaginoase; materiale de construcții: ciment, produse din fier și oțel.

Importurile din Turcia în România sunt formate în general de textile și îmbrăcăminte: haine, accesorii, materiale textile; echipamente electronice: electrocasnice, electronice de consum; produse alimentare: fructe, legume, dulciuri; materiale de construcții: produse din plastic, ceramică, produse din metal.

În România activează peste 15.000 de companii cu capital turcesc, cu o valoare totală de peste 2 miliarde de euro în diverse sectoare, inclusiv construcții, retail, industrie alimentară și textile.

Proiecte majore vizează investiții în proiecte de infrastructură (drumuri, poduri), dezvoltarea de parcuri industriale și centre logistice.

Investițiile românești în Turcia sunt și ele o prezență solidă în această țară, peste 500 de companii românești fiind active în Turcia. Valoare totală este de peste 500 de milioane de euro în sectoare precum IT, servicii, și producție industrială.

Share our work
Patriot-ul românesc pentru Ucraina, decizie politică?

Patriot-ul românesc pentru Ucraina, decizie politică?

Preşedintele PNL, Nicolae Ciucă, a declarat luni, referitor la posibilitatea ca România să cedeze Ucrainei un sistem de apărare Patriot, că acest subiect nu trebuie politizat, menţionând că decizia se va lua la cel mai înalt nivel, după analiza structurilor responsabile în domeniu şi în CSAT.

Decizie asumată

„Este un subiect care nu trebuie politizat, este o decizie care se va lua, aşa cum a anunţat şi domnul preşedinte, după analiza structurilor responsabile în acest domeniu, se va analiza în CSAT şi, pe baza detaliilor care însoţesc o astfel de decizie, va urma o decizie asumată de la cel mai înalt nivel”, a precizat Ciucă, la sediul PNL, întrebat în legătură cu posibilitatea ca România să dea Ucrainei un sistem Patriot.
Chestionat dacă ar fi oportun ca ţara noastră să doneze Ucrainei un astfel de sistem, Nicolae Ciolacu a răspuns: „Aici nu contează părerea personală a cuiva, nici măcar a mea, este o chestiune atât de complexă încât trebuie să avem pe masă o analiză cât se poate de bine dezvoltată, cât se poate de acoperitoare la toţi factorii şi la toate consecinţele”.
Premierul Marcel Ciolacu a declarat că ministrul Apărării, Angel Tîlvăr, are reţineri mari ca România să dea un sistem de apărare Patriot Ucrainei, menţionând că nu a discutat cu preşedintele Klaus Iohannis pe această temă şi că decizia va fi luată în CSAT.
„Suntem trei state cu sistemul Patriot – este Polonia, România şi Germania. Ştim poziţia Germaniei. Domnul Tusk este prim-ministru al Poloniei. La noi, conform Constituţiei, comandantul suprem al armatei este domnul preşedinte Klaus Iohannis. Eu nu am avut o discuţie încă după vizita preşedintelui în Statele Unite. Am avut discuţii cu ministrul Apărării. Domnul ministru al Apărării are reţineri mari să dăm acest sistem, unul dintre sisteme să-l dăm în Ucraina”, a afirmat Marcel Ciolacu.

Soluție Patriot

El a spus că decizia se va lua în CSAT, împreună cu preşedintele României. „Sunt ferm convins că vom lua decizia cea mai înţeleaptă în ceea ce priveşte România, în primul rând bun”, a adăugat Marcel Ciolacu.
Pe 7 mai, preşedintele Klaus Iohannis a afirmat, după ce a fost primit la Casa Albă de omologul american, Joe Biden, că România va găsi o soluţie în privinţa cedării unui sistem Patriot de apărare antiaeriană Ucrainei.

„Există, evident, nevoia unor sisteme de apărare antiaeriană în Ucraina, sisteme avansate, şi în acest fel, în ultimele săptămâni, este o discuţie destul de intensă despre cine poate să ofere sisteme Patriot Ucrainei. România dispune de astfel de sisteme şi atunci, sigur, am fost întrebaţi şi noi. Şi preşedintele Biden a adus această chestiune în discuţie şi am spus că sunt deschis să discutăm aceste chestiuni, asta însemnând că va trebui să discut eu, acasă, în CSAT, cum putem să punem problema, ce putem să oferim şi, evident, ce putem să primim în schimb pentru că este, după părerea mea, inacceptabil să rămână în România fără apărare antiaeriană. Eu cred că vom găsi o soluţie. Este vorba de un singur sistem Patriot (…) da, este unul funcţional care va rămâne în România, celelalte care sunt în faze avansate de operaţionalizare şi despre unul dintre acestea era vorba”, a precizat Iohannis.

Rol important

Sistemul de apărare antiaeriană Patriot a avut un rol important în războiul din Ucraina, îndeosebi prin capacitatea sa de a proteja infrastructura critică și zonele dens populate. Acest sistem este proiectat să intercepteze și să distrugă diverse tipuri de amenințări aeriene, inclusiv avioane de luptă, drone și rachete balistice și de croazieră.

Ucraina a primit sisteme Patriot de la mai multe țări NATO, inclusiv Statele Unite și Germania, ca parte a sprijinului internațional în contextul invaziei rusești. Introducerea acestor sisteme a contribuit la îmbunătățirea apărării aeriene a Ucrainei, permițându-i să respingă mai eficient atacurile aeriene rusești și să reducă daunele asupra obiectivelor civile și militare importante.

Efectele sistemului Patriot asupra dinamicii conflictului includ:

-Întărirea apărării: Prin protejarea orașelor mari și a infrastructurii esențiale, sistemele Patriot au ajutat la limitarea efectelor campaniei de bombardament rusă, contribuind astfel la menținerea moralului și rezistenței civile și militare ucrainene.

-Descurjare strategică: Prezența unor sisteme avansate de apărare antiaeriană, cum ar fi Patriot, poate descuraja adversarul de la a lansa atacuri, știind că multe dintre acestea vor fi interceptate.

-Aspecte politice și diplomatice: Livrarea sistemelor Patriot Ucrainei a fost, de asemenea, un semnal puternic de suport din partea NATO și a Occidentului, subliniind angajamentul lor de a sprijini suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei.

Aceste contribuții au influențat nu doar capacitatea de apărare a Ucrainei, ci și aspectele strategice și politice ale războiului.

Sistemele de apărare antiaeriană Patriot sunt operate de mai multe țări în întreaga lume. Țările care dețin sistemul MIM-104 Patriot includ: Statele Unite, Germania, Grecia, Israel, Japonia, Kuweit, Olanda, Polonia, Qatar, România, Arabia Saudită, Coreea de Sud, Spania, Suedia, Taiwan, Emiratele Arabe Unite, Elveția.

Aceste țări utilizează sistemul pentru a îmbunătăți capacitățile lor de apărare aeriană împotriva diferitelor amenințări aeriene, inclusiv aeronave, rachete de croazieră și rachete balistice tactice.

Capacități tehnice

Sistemul de apărare antiaeriană Patriot este conceput pentru a detecta, urmări și intercepta diverse amenințări aeriene, inclusiv avioane de luptă, rachete de croazieră și rachete balistice tactice. Iată câteva caracteristici principale ale sistemului Patriot:

-Capabilitate multirol: Patriot poate angaja simultan mai multe ținte aeriene datorită capabilităților sale avansate de radar și procesare a datelor.

-Rază de acțiune: Sistemul are o rază de acțiune de aproximativ 70 de kilometri și poate intercepta ținte la altitudini de peste 24 de kilometri.

-Timp de răspuns: Timpul de zbor al rachetelor poate varia de la câteva secunde la peste trei minute, în funcție de distanța și altitudinea țintei.

-Tipuri de rachete: Sistemul utilizează mai multe tipuri de rachete, inclusiv PAC-2 și PAC-3. Rachetele PAC-3 sunt dotate cu tehnologia „hit-to-kill”, care distruge țintele prin impact direct, în loc să utilizeze explozivi convenționali.

-Modernizări: Raytheon și Lockheed Martin au dezvoltat versiuni îmbunătățite ale rachetelor, cum ar fi GEM-T și MSE (Missile Segment Enhancement), care oferă performanțe îmbunătățite împotriva rachetelor balistice și de croazieră mai sofisticate.

-Flexibilitate operațională: Sistemul Patriot este mobil și poate fi desfășurat rapid în diferite locații, ceea ce îl face adaptabil pentru operațiuni atât pe teritoriul național, cât și în teatrele de operațiuni externe.

-Integrare: Sistemul poate fi integrat cu alte sisteme de apărare aeriană pentru a forma o rețea de apărare stratificată, crescând astfel eficacitatea generală a apărării aeriene a unei țări.

Aceste caracteristici fac din sistemul Patriot unul dintre cele mai avansate sisteme de apărare antiaeriană din lume, fiind crucial pentru apărarea națională în fața amenințărilor aeriene moderne.

Utilizare pe teatrul de operațiuni

Sistemul de apărare antiaeriană Patriot a fost utilizat pe câmpurile de luptă în mai multe conflicte notabile până în 2024.

-Războiul din Golf (1990-1991): A fost prima utilizare operațională a sistemului Patriot, unde a fost folosit pentru a intercepta rachetele balistice Scud lansate de Irak asupra Arabiei Saudite și Israelului. Eficiența sa a fost un subiect de controversă, cu evaluări variind în ceea ce privește procentul de succes în interceptarea țintelor.

-Războiul din Irak (2003): În timpul invaziei Irakului de către forțele coaliției în 2003, sistemele Patriot au fost desfășurate pentru a apăra trupele și obiectivele importante împotriva atacurilor cu rachete.

-Conflictul Israel-Hamas: Sistemul Patriot a fost folosit de Israel pentru a intercepta obiecte aeriene suspectate că ar putea reprezenta amenințări, inclusiv drone și avioane fără pilot.

-Războiul Civil Sirian: În timpul războiului civil din Siria, Patriot a fost desfășurat de către Turcia cu sprijinul NATO pe teritoriul său pentru a apăra împotriva posibilelor amenințări aeriene venite din conflictul vecin.

-Războiul din Ucraina (2022-2024): Sistemele Patriot au fost livrate Ucrainei de către Statele Unite și aliații săi pentru a ajuta la apărarea împotriva invaziei rusești, marcând o nouă fază semnificativă în utilizarea acestui sistem în conflictul modern.

Utilizarea sistemului Patriot în aceste conflicte a evidențiat capacitatea sa de a proteja împotriva amenințărilor aeriene și a consolidat rolul său ca un element central al apărării antiaeriene pentru multe națiuni.

Share our work
Georgia se pregătește de noi proteste

Georgia se pregătește de noi proteste

Serviciul securităţii de stat din Georgia i-a acuzat miercuri pe organizatorii protestelor împotriva legii aşa-numite a agenţilor străini că încearcă să acapareze puterea prin violenţă şi i-a avertizat pe cetăţeni să nu se lase ademeniţi să li se alăture.
Mii de persoane participă aproape zilnic la proteste de circa o lună împotriva legii, despre care susţin că este inspirată dintr-o lege similară din Rusia care a fost utilizată acolo pentru a reduce la tăcere opoziţia.
Într-un comunicat postat pe Facebook, agenţia de securitate internă a Georgiei a afirmat că organizatorii protestelor au drept scop „să provoace colapsul structurilor de stat şi să răstoarne guvernul prin mijloace violente”.
Serviciul de securitate internă mai afirmă că organizatorii sunt finanţaţi de peste hotare şi că plănuiesc acte de violenţă împotriva poliţiei, alături de o campanie de nesupunere civilă asemănată cu „revoluţiile colorate”, o serie de recolte care au înlăturat guverne din fostele republici sovietice.
„Facem apel la tinerii care participă la proteste să nu dea curs provocărilor”, a îndemnat serviciul de securitate internă în comunicat.
Parlamentul Georgiei urmează să ţină un al treilea vot, în ultimă lectură, asupra legii pe 13 mai. Opoziţia a făcut apel la un nou val de proteste de masă începând cu 11 mai.
Ţările occidentale au criticat şi ele proiectul de lege, care ar impune ca organizaţiile care primesc peste 20% din fonduri de peste hotare să se înregistreze ca agenţi ai influenţei străine.
Uniunea Europeană, care a acordat Georgiei statutul de ţară candidată în decembrie, a anunţat că adoptarea legii ar putea afecta continuarea integrării în blocul comunitar.
Guvernul susţine că legea este necesară pentru a promova transparenţa şi a proteja suveranitatea Georgiei.
Forţele de securitate au folosit în mod repetat gaze lacrimogene, spray-uri cu piper şi tunuri cu apă împotriva protestatarilor. Săptămâna trecută, liderul principalului partid de opoziţie a declarat că a fost bătut de poliţie la un protest.
Într-o declaraţie publicată miercuri, preşedintele parlamentului Şalva Papuaşvili a declarat că partidul său Visul Georgian, la putere, va crea o bază de date publică „despre toate persoanele care sunt implicate în violenţe, alte acţiuni ilegale, ameninţări şi şantaje, sau susţin public astfel de acţiuni”.

Pe 10 mai, prim-ministrul Georgiei, Irakli Kobakhidze, a publicat o „scrisoare deschisă” pe Facebook adresată tinerilor „sinceri”, dar „induși în eroare”, argumentând că „aproximativ 10 mii” de protestatari, majoritatea susținători ai UNM, participă regulat la mitinguri împotriva legii agenților străini, în timp ce Visul Georgian reprezintă georgienii care au un „IQ mai înalt” și provin dintr-o secțiune largă a societății.

De la reintroducerea legii agenților străini de către Visul Georgian pe 3 aprilie, zeci de mii de georgieni au protestat pe străzi. Protestele interne au fost însoțite de un puternic protest internațional, partenerii cerând guvernului georgian să renunțe la proiectul de lege, avertizând asupra consecințelor severe pentru încercarea de integrare euro-atlantică a țării, dacă proiectul de lege va fi adoptat.

„În general, cel mai periculos pentru stat este dominanța oamenilor cu inteligență și cunoștințe medii, lucru confirmat de teoria Dunning-Kruger. Conform acestei teorii, o persoană cu inteligență și cunoștințe medii are cel mai înalt nivel de încredere în sine. O persoană care nu a citit legea, dar a auzit de la un conferențiar universitar de la Universitatea Ilia și de peste ocean că această lege este rusă, are cea mai puternică convingere că legea pe care nu a citit-o este rea,” a scris PM Kobakhidze în cea mai lungă dintre declarațiile sale de până acum, adăugând că oamenii cu încredere mare în sine și lipsă de inteligență sunt „mai periculoși decât un tanc rusesc.”

PM Kobakhidze a atacat din nou mișcările de protest ale tinerilor, acuzându-i că sunt „violente”. PM Kobakhidze a continuat apoi să acuze liderul opoziției Lelo, Mamuka Khazaradze, fondatorul TV Formula, Davit Kezerashvili și donatorii străini că finanțează aceste grupuri cu „bani negri și non-transparenți.”

În scrisoarea sa deschisă, PM Kobakhidze s-a concentrat în principal pe discutarea unui „tânăr sincer pe care îl cunoaște”, ale cărui postări le-a urmărit pe Facebook de-a lungul anilor, prezentându-l ca exemplu al tinerilor confuzi printre participanții la mitinguri și numindu-l în batjocură „tânăr sincer”.

PM a discutat poziția acestui bărbat în legătură cu evenimentele politice semnificative din 2020 până în prezent, citând postările sale de pe Facebook ca surse, și a concluzionat că „în ciuda atâtor greșeli, acest tânăr sincer de-al nostru încă stă la miting. Nu a citit legea georgiană, darămite legea rusă, dar crede că legea georgiană este rusă.”

În acest context, PM a spus că guvernul se confruntă cu o alegere în această situație, acest „tânăr sincer de inteligență medie” și asociații săi, sau „concetățenii noștri tineri, de vârstă mijlocie și vârstnici care au analizat corect evenimentele ultimilor trei ani și nu au acceptat nicio provocare artificial creată și au ajutat la menținerea forței statului.”

Prim-ministrul Kobakhidze a făcut apel la „tinerii sinceri” să înțeleagă importanța de a merge spre Europa „cu demnitate”, adăugând că țara va deveni membră a UE până în 2030 cu această demnitate, „ca un stat independent și suveran.”

Georgia se confruntă în prezent cu provocări politice și sociale semnificative, marcate de o regresie democratică și tensiuni cu Rusia.

Peisajul politic din Georgia este de asemenea marcat de diviziuni, cu critici semnificative atât din partea facțiunilor interne, cât și a organismelor internaționale precum Uniunea Europeană. Partidul Georgian Dream, care domină scena politică, este acuzat că erodează normele democratice, contribuind la creșterea influenței Rusiei și punând în pericol aspirațiile Georgiei de aderare la UE.

Tensiunile cu Rusia rămân ridicate, în special în legătură cu politicile de „borderizare” din regiunile ocupate Abhazia și Osetia de Sud. Aceste politici includ instalarea de garduri și borne de frontieră care avansează tot mai mult în teritoriul georgian, adesea conducând la încălcări ale drepturilor omului și o situație de securitate tensionată.

În răspuns la aceste presiuni interne și externe, Georgia a căutat să aprofundeze parteneriatele strategice cu Statele Unite și NATO, concentrându-se pe reformele în domeniul apărării și participarea la antrenamente multilaterale menite să se alinieze la standardele NATO. În ciuda acestor eforturi, calea către aderarea la NATO pare complexă și plină de provocări geopolitice.

În general, Georgia se află la o răscruce, luptându-se cu reforme interne și presiuni externe care îi modelează direcția viitoare în comunitatea euro-atlantică.

Share our work