O întâlnire a președintelui Vladimir Putin cu înalți responsabili cu securitatea, inclusiv la nivel regional, a avut loc și a ținut peste două ore, anunța la începutul lunii noiembrie secretarul de presă al șefului statului, Dmitri Peskov.

Această ședință tensionată a avut loc în urma manifestațiilor violente și revoltelor antisemite și antiisraeliene din Daghestan din 28 și 29 octombrie. Peskov a mai menționat că participanții au discutat ce măsuri trebuie luate pentru a preveni astfel de manifestații în viitor.

Să ne reamintim, la 7 octombrie 2023 are loc un atac masiv din Fâșia Gaza al Hamas asupra localităților din Israel, atât cu rachete, cât și cu luptători infiltrați pe teritoriul israelian.

Rezultatul a fost peste 1400 de civili israelieni uciși și peste două sute luați ostateci și transportați în Fâșia Gaza. Riposta israeliană nu s-a lăsat așteptată, circa două săptămâni mai târziu armata acestuia a început avansul metodic în teritoriul controlat de Hamas, respectiv în fâșia Gaza.

Comunitățile arabe sau propalestiniene au organizat proteste masive, atât în statele musulmane, cât și în capitalele și orașele mari occidentale, acolo unde populația musulmană propalestiniană și simpatizanții acestora sunt în număr considerabil. În unele din acestea protestele au devenit violente, cu devastări și ciocniri cu forțele de ordine.

O astfel de turnură extrem de violentă au luat-o manifestările spontane din Mahacikala, capitala republicii Daghestan, parte componentă a Federației Ruse. Duminică, 29 octombrie, sute de protestatari violenți au pătruns în aeroportul din capitala Daghestanului în urma zvonurilor conform cărora zborul de la Tel Aviv ce tocmai ateriza ar avea la bord refugiați israelieni, cu intenția de a-i ataca pe aceștia. Rezultatul a fost peste 20 de răniți și 60 de persoane reținute, plus numeroase distrugeri materiale.

Daghestanul este o mică republică nord-caucaziană, cu o populație de circa 3,3 milioane locuitori cuprinzând peste 30 de grupuri etnice și o mică minoritate evreiască. Peste 90% sunt musulmani, iar etnicii ruși sunt doar 3,6%. Important este faptul că această republică se învecinează cu Cecenia (95% musulmani, 1,2% etnici ruși), Ingușeția (96% musulmani, 0,7% ruși), Kabardino-Balkaria (70% musulmani, 19,8% ruși), Characheai Cerkezia (64% musulmani, 27% ruși) Osetia de Nord (30% musulmani, 18,9% ruși), iar întreaga zonă a fost teatrul unei puternice insurgențe antirusești după disoluția URSS din 1991, culminând cu războaiele cecene din 1994-1996 și 1999-2002.

Ulterior, această insurgență a continuat sub forma unui război de gherilă de joasă intensitate până la începutul celui de-al doilea deceniu al secolului XXI. Insurgenții ceceni au găsit sprijin și au recrutat luptători și din republicile învecinate preponderent musulmane, au avut loc lupte de gherilă inclusiv pe teritoriul acestor republici, dar incidente ocazionale au avut loc și în alte republici din regiune în care populația musulmană este încă minoritară, cum ar fi Osetia de Nord sau Stavropol Krai. Chiar a fost declarat de către militanții musulmani un emirat al Caucazului, asociat după 2015 cu Statul Islamic. Chiar dacă la sfârșitul lui 2017 directorul FSB a declarat eliminarea insurgenței din nordul Caucazului, operațiunile contra teroriste în regiune continuă.

Conducerea rusă sub Vladimir Putin a reușit pacificarea relativă a regiunii favorizând unele clanuri împotriva altora, acordându-le sprijin militar și subsidii importante, plus un grad ridicat de autonomie în schimbul loialității depline față de Kremlin. Astfel, clanurile ce s-au declarat loiale Moscovei au fost susținute cu armament și cu informații de la FSB, totul în schimbul eliminării insurgenților antiruși (clanurile rivale) și a loialității față de Moscova. Așa a fost cazul în Cecenia, rușii l-au sprijinit pe Ahmat Kadârov să își elimine adversarii (care deveniseră și adversarii Moscovei), dar acesta a plătit cu viața fiind ucis alături de zeci de apropiați ai săi într-un atentat cu o bombă plasată sub tribuna oficială la defilarea din Groznâi de la 9 mai 2004. Conducerea Ceceniei a fost prelată de fiul acestuia, Ramzan Kadârov.

Referitor la incidentele violente din Daghestan, președintele Vladimir Putin a ieșit public și a dat vina pe Ucraina și agențiile de informații din Occident care ar fi inspirat prin social media violența extremă de care au dat dovadă sutele de protestatari. Desigur, este o retorică continuă din partea Kremlinului să dea vina pe Occident pentru orice se întâmplă negativ în Rusia, dar rămâne întrebarea de ce conducerea rusă reacționează atât de dur la o acțiune (chiar violentă) din Daghestan împotriva evreilor, din moment ce Rusia susține deschis Hamas împotriva Israelului?

Să recapitulăm, Rusia îl susține direct militar pe Bashar al-Assad în Siria, declarat adversar ireconciliabil al Israelului, este aliat cu un alt dușman declarat ca și Iranul, sponsorul Hezbollahului, care îi aprovizionează cu drone Shahed folosite împotriva Ucrainei, deci se poziționează clar de partea Hamasului. Mai ales că deschiderea conflictului din Gaza îi favorizează pe ruși prin faptul că distrag atenția Occidentului și a lumii întregi de la războiul din Ucraina.

Dar reacția dură a conducerii Rusiei, în frunte cu președintele Vladimir Putin, care se pare că a schimbat conducerea securității regionale și a trecut la sancțiuni dure și măsuri adecvate, are o altă explicație. Conducerea Rusiei se teme de revoltele și acțiunile violente necontrolate din zonele sensibile, indiferent dacă sunt în concordanță cu direcția Kremlinului, pe motiv că acestea ar putea să ia o altă direcție în viitor.

Chiar dacă astăzi vânează evrei, ceea ce nu ar fi contra direcției politicii actuale a Moscovei, mâine ar putea vâna rușii minoritari, ceea ce chiar ar fi o problemă majoră pentru Rusia. Pe lângă chestiunea religioasă, o altă problemă care ar putea duce la revolte este faptul că aceste republici depărtate reprezintă principalul rezervor de carne de tun pentru războiul din Ucraina, majoritatea recruților fiind din republicile caucaziene sau cele siberiene, nu din Moscova sau Sankt Petersburg.

Iar influența și controlul Rusiei în regiune este pe un trend descendent, în urma complicațiilor războiului din Ucraina în care Rusia este împotmolită de aproape doi ani. S-a văzut asta cu ochiul liber în septembrie, când Rusia nu a putut face nimic pentru Armenia care a pierdut total controlul asupra Nagorno-Karabah în favoarea Azerbaidjanului susținut de Turcia.

Această degradare a influenței geopolitice a Rusiei în Caucazul de Sud, dovedită clar prin înfrângerea Armeniei, aliatul Rusiei și membru CSTO, în care Rusia nu a putut mișca nici un deget, se poate răsfrânge rapid și în Caucazul de Nord, unde o revoltă antirusă în republicile majoritar musulmane, comparabilă cu cea de acum 20 de ani, sau chiar o mișcare insurgentă de joasă intensitate, poate face ca Rusia să piardă controlul Caucazului, ceea ce ar avea consecințe geopolitice majore pentru Federația Rusă, retragerea de pe un obstacol natural pe o zonă de câmpie extrem de vulnerabilă. Și ar urma un efect de cascadă în majoritatea republicilor componente ale Federației Ruse.

Ori, în contextul războiului din Ucraina, o insurgență islamistă în Caucaz este ultimul lucru de care Rusia are nevoie.