de Isac Mihai | iul. 23, 2018 | Editorial
Nu cred că mai există cineva în România care să nu știe de fenomenul ”Mu*e PSD”. Inscripționat pe plăcuțe de înmatriculare ale autoturismelor, scris cu tractoare pe câmpuri (ca să se vadă din avion, asemenea celebrelor geoglife de la Nazca), scris din corcodușe, cu cretă sau vopsea pe asfalt și ziduri, mesajul a devenit ”viral” și a luat proporții ”epice”, așa cum le place să spună multor tineri. De ce se întâmplă asta? Este foarte simplu. Societatea românească a ajuns la stadiul de ”leucocitoză”: având în vedere pericolul reprezentat de ”infecția” care distruge organismul (Țara), s-au activat sistemele autoimune și s-au înmulțit ”leucocitele” (cetățenii dispuși să combată paraziții, microbii). Este un răspuns natural la agenții patogenii care au afectat/infectat societatea românească.
Alături de toate aceste eforturi interne de luptă cu paraziții, vine și un ajutor extern, stimulent al sistemului imunitar, un ”antibiotic”, bine-cunoscutul ”Radio Europa Liberă”.
De ce revine ”Radio Europa Liberă”
Radio Europa Liberă/Radio Libertatea (Radio Liberty) anunță că lansează noi servicii de știri în România și Bulgaria în scopul consolidării peisajului mediatic din cele două țări. Comunicatul îl citează pe președintele companiei REL/RL, Thomas Kent cu declarația:
„Sperăm în mod special ca transmisiunile noastre, realizate de jurnaliști locali, să contribuie la dezvoltarea unei prese libere, să promoveze valorile și instituțiile democratice și să susțină dezbaterile în ambele țări despre locul lor în NATO, în Uniunea Europeană și în celelalte organizații occidentale. Așteptăm să intrăm în parteneriat cu media locale independente și cu societatea civilă”.
Potrivit comunicatului de presă, oficialități guvernamentale, reprezentanți ai societății civile și ziariști din ambele țări și-au exprimat îngrijorarea că dezinformarea, corupția și divizările sociale sunt pe cale să submineze sistemele lor politice.
Radio Europa Liberă/Radio Libertatea va începe să transmită, începând din decembrie 2018, reportaje multi-media, analize politice în limbile bulgară și română și să activeze în parteneriat cu instituțiile media locale pentru a da amploare proiectelor existente, pentru a promova responsabilitatea pe plan public și pentru a contracara informațiile false.
Cum se răspândește ”infecția” PSD
Scurt prospect de identificare a paraziților GIO (Grupul Infracțional Organizat care încearcă acapararea și distrugerea României – PSD-ALDE și alte scursuri din presa aservită).
1. Postacul plătit va avea un cont de Facebook fals, cu o pagină plină de fotografii cu flori (de cele mai multe ori trandafiri) sau picturi (nu neapărat celebre). Și cam atât!
2. Postacul GIO va afișa studii cel puțin universitare, dacă nu chiar doctorale, deși fotografia de profil (de obicei pusă la ”plezneală”) demonstrează, chiar și pentru un neofit în psihologie, că individul consideră o delicatesă parizerul cu muștar, ”savurat” pe o hârtie de ziar, pe o margine de șanț colector al apelor pluviale.
3. Postacul plătit de GIO va scrie aproape mereu fără diacritice, fără semne de punctuație și, eventual, cu verzale (majuscule). Este lesne de înțeles, având în vedere că aceasta este cea mai simplă modalitate de scriere/citire pentru semi-analfabeți.
4. Într-o discuție online, postacul plătit de GIO va avea mereu ca maxim argument: ”Duten morti matii” (sic!), ”Luavas morti in…(sic!)”, ”Cacamas in gura voastra de…”(sic!), ”Vas da numai pumni in gură” (sic!), ”Pisamas pe ne-amul vostru de …” (sic!) etc
Unde, evident, ”sic!” (ca să ”în-țe leagă” și ei), nu este o prescurtare de la turcescul SICtir, ci de la latinescul ”sic” – ”așa, întocmai”!
5. Bineînțeles, există și o categorie de postaci GIO ceva mai coerentă. Această categorie, deși face parte din clasa privilegiată a celor care știu să citească aproape fluent, depășind faza de buchisire și silabisire, nu se poate încadra în categoria analfabeților (principala masă de votanți a Ciumei Roșii – GIO). Dar este pe podiumul analfabeților din punct de vedere funcțional. Ei cunosc aproape la perfecție ALFABETUL, știu cam cum să formeze cuvinte din litere, aproape că știu și să alcătuiască propoziții, iar, dacă se screm mai mult, pot să scoată fraze întregi, ca pe ”cârnați”!
Cei mai deștepți dintre ei, atunci când mai sunt ajutați și de la Centru, nu numai că reușesc să depășească nivelul ”Motostivuitoarei Grațiela”, dar pot chiar să ajungă la nivelul ”premierei” Viorica Dăncilă. Ceea ce este mare lucru!
6. ”Doctori docenți”. Intrăm pe un tărâm extrem de periculos, în ceea ce privește una dintre cele mai importante categorii de postaci, transformați deja în ”promoteri” ai GIO. Aici, nu ne mai jucăm cu cuvintele. Deja avem jocuri de idei. Din păcate, este o singură idee: ”Am câștigat alegerile. Avem dreptul să facem ce legi vrem noi!”
Dacă unul dintre acești ”doctori docenți” în promovarea GIO este interpelat și supus unor întrebări de bun-simț, o să răspundă prompt și extrem de ”argumentat”: ”Am câștigat alegerile. Avem dreptul să facem ce legi vrem noi!”
Păi, și dacă Puterea actuală decide că România trebuie să dispară ca stat?
Răspuns de postac GIO: ”Am câștigat alegerile. Avem dreptul să facem ce legi vrem noi!. După ce câștigați și voi alegerile, faceți ce vreți!”
7. Această categorie se află deja la butoane, în Palatul Parlamentului și în Palatul Victoria. Nu vorbim despre ei că nu mai are rost. Ei înjură pe paginile personale de Facebook, iar dacă se prinde lumea, dau vina pe alții. La urma urmei, ei nu au timp de Facebook.
8. Ăștia decid… Ei chiar nu stau pe Facebook. Este sub ”demnitatea” lor. Dar se laudă cu susținerea de pe Facebook. Mai zic/scriu și ei, din când în când… prin intermediul punctelor 1, 2, 3, 4, 5. 6 și 7.
Marius Alin BÂTCĂ
de Isac Mihai | iul. 19, 2018 | Federatia Rusa, Principal, Știri, Ucraina, Ucraina, UE, UE
Visul european al Ucrainei este amenințat de ambiții electorale
“Dacă nu eu, atunci cine? Dacă nu acum, atunci când?” a declarat Dmytro Gnap, un jurnalist ucrainean și-a anunțat intenția de a lupta pentru fotoliul de şef al fostei republici sovietice, citat de bucpres.eu, preluat de KARADENIZ PRESS. “Rezultatele unor studii sociologice arată că sprijinul președintelui ucrainean Poroșenko a scăzut uluitor. De la 54% s-a clasat pe locul 4 ori 5 în ratingul pe ţară, având o susţinere de aproape 5%. Este o rușine pentru un şef de stat”, a spus jurnalistul ucrainean de investigaţie Dmytro Gnap într-un interviu pentru publicaţia gazeta.ua.
“Ar fi de înţeles dacă Petro Poroșenko ar fi aplicat reforme dure, dare nu se întreprind reforme. Practic, televiziunea nu-l critică pe Poroşenko pentru că relaţiile sale cu oligarhii sunt excelente”, a spus jurnalistul.
Nemulțumiri generale
După tulburările sociale din ţară – Revoluția Demnității – oamenii au revenit la treburile lor: unii se află pe frontul din estul proseparatist al Ucrainei, alţii sunt preocupaţi să muncească, cineva câştigă în străinătate. Şi numai oficialii, politicienii, cei din organele de forță şi judecătorii au rămas la posturile lor, iar sistemul a început să se transforme într-o contraofensivă, a adăugat acesta
De ce am decis să candidez la funcția de președinte? A început contrarevoluția împotriva corupţiei. Împreună cu politicenii, funcionarii publici şi judecătorii Poroșenko, Kolomoiski, Ahmetov şi Firtaş sunt prinşi într-un păienjeniş al corupţiei. Cei din anturajul preşedintelui ucrainean nu împărtăşesc aceleaşi concepţii ideologice, ci sunt complici. Şi Poroşenko duce această povară uriaşă, n-o aruncă pentru că acești oameni știu foarte mult. Prin urmare, nu se întâmplă nimic.
Poroşenko are un instinct politic puternic, bine dezvoltat. Nu exclud desfășurarea unei operațiuni speciale. De exemplu, anunțarea unei legi marțiale și anularea alegerilor prezidențiale pentru o anumită perioadă. Poroşenko poate să facă acest lucur. El înțelege: dacă un candidat democratic independent vine la putere, atunci el poate fi condamnat la închisoare”, a spus jurnalistul ucrainean de investigaţie Dmytro Gnap, care și-a anunțat intenția de a lupta pentru fotoliul de şef al statului la alegerile prezidenţiale din 2019.
Visuri prezidențiale pe aripi europene
Ucraina intenționează să adere la Uniunea Europeană până în 2025, a declarat anterior liderul de la Kiev, Petro Poroșenko, în cadrul întrevederii cu omologul său sârb Aleksandar Vučić, la câteva săptămâni după ce și-a anunțat candidatura.
În apropierea campaniilor electorale pentru alegerile prezidențiale și parlamentare din 2019, Poroșenko a făcut mai multe declarații privind direcția euroatlantică a Ucrainei, precum cel din martie 2017, când a afirmat că fosta republică sovietică ar putea adera la UE în câțiva ani şi și-a exprimat încrederea că țara sa va fi acceptată în blocul comunitar.
Potrivit lui Poroșenko, în ultimii trei ani, Ucraina a înregistrat mari progrese, în special în lupta împotriva corupției și va continua să meargă pe acest drum, implementând reforme.
În plus, Petro Poroşenko şi-a propus modificarea Constituției Ucrainei, astfel încât aspiraţia ţării de a adera la NATO și la UE să fie trecută în Legea fundamentală.
Liderul-de-la-Kiev-Petro-Poroșenko, folosește NATO pe post de armă politică
Ambiții geopolitice
Liderul de la Kiev, Petro Poroşenko, a declarat anterior pentru publicaţia Hamburger Abendblatt, citată de agenția de presă KARADENIZ PRESS, că, în următorii zece ani, Ucraina intenționează să devină membru al Alianței Nord-Atlantice. Potrivit liderului de la Kiev, „Ucraina dorește să se alăture cât mai rapid Alianţei Nord-Atlantice”. „Lucrăm foarte mult asupra aderării la NATO. Scopul nostru este să devenim stat membru al Alianței în următorul deceniu” a subliniat Poroșenko, pe fondul apropierii alegerilor prezidențiale ucrainene din 2019, el anunțându-și candidatura pentru un nou mandat.
„Șeful statului a spus că crede într-o eventuală victorie la aceste alegeri, deși este prevăzută și posibilitatea eşecului”, a relatat atunci pe pagina sa de Facebook bloggerul Viktor Tregubov. „Este mândru de reforma poliției și consideră că implementarea acesteia se datorează printre altele lui. De asemenea, șeful statului este satisfăcut de reforma judiciară și de noua componență a Curții Supreme”, a scris Tregubov.
Calcule electorale
Surse din cadrul Administrației Prezidențiale a Ucrainei au declarat anterior, în exclusivitate pentru KARADENIZ PRESS, că autoritățile de la Kiev așteaptă, pe parcursul anului 2018-începutul anului 2019, vizitele oficiale ale președintelui american Donald Trump și ale cancelarului german Angela Merkel.
Poroșenko speră să evite declanșarea anticipatelor iar invitarea la Kiev a președintelui american Donald Trump și a cancelarului german Angela Merkel este pregătită cu mare atenție de către consilierii săi, urmărindu-se maximizarea dividentelor electorale câștigate pe scena politică internă. Presedintele Poroșenko a declarat de mai multe ori că intenționează să candideze pentru un nou mandat prezidențial în 2019, căutând obținerea sprijinului cancelariilor occidentale.
Aderarea, aventură politică
În 2018 Ucraina va depune cererea de aderare la NATO, a anunțat vicepremierul pentru Integrare Europeană și Euroatlantică de la Kiev, Ivanna Klimpuș-Țințadze, în cadrul unei emisiuni de la postul ExpresoTv. „Eu cred că aceasta [cererea de aderare la NATO – nota red.] este doar o problemă de timp. Cred că în cele câteva luni până la summitul Alianței vom face acest lucru”, a spus vicepremierul ucrainean. Demnitarul a declarat că Ucraina a îndeplinit 80 la sută din totalul acţiunilor prevăzute în parteneriatul cu NATO. Restul, 20 la sută, urmează să fie realizate în 2019. În 2018 summitul NATO va avea loc în luna iulie la Bruxelles, fiind așteptată participarea unei importante delegații ucrainene, în frunte cu președintele Petro Poroșenko.
NATO în Constituția Ucrainei
De asemenea Ivanna Klimpuş-Ţinţadze, a anunţat că aspirația Ucrainei de a adera la NATO ar putea fi introdusă anul acesta în Constituție, Alianţa Nord-Atlantică urmând să fie notificată în acest sens cu privire la schimbările din legislația ucraineană.
Anterior, KARADENIZ PRESS preciza, citând surse oficiale din cadrul Administrației Prezidențiale de la Kiev, că președintele ucrainean Petro Poroșenko dorește ca referendumul pe tema aderării Ucrainei la Uniunea Europeană și la NATO să se desfășoare concomitent cu următoarele alegeri prezidențiale din acest stat, programate pentru prima parte a anului 2019.
Conform surselor citate, președintele Poroșenko insistă asupra organizării concomitente a referendumului și alegerilor prezidențiale pentru a își crește în mod semnificativ șansele la un al doilea mandat prezidențial. Prin această strategie politică președintele Poroșenko și aliații săi doresc să combată scăderea dramatică în sondaje cu care se confruntă în ultimele luni, pe fondul acțiunilor de protest și a scăderii drastice a nivelului de trai.
Pe fundalul intensificării agresiunii rusești în Ucraina, numărul locuitorilor fostei republici sovietice care își doresc integrarea în NATO a crescut semnificativ, întrunind deja majoritatea, consideră o parte a mass-media de la Kiev.
Yulia-Timoșenko-o-candidatură-așteptată-la-prezidențialele-din-2019
Varianta Timoșenko
Președintele partidului Batkivșcina (Patria) Iulia Timoșenko, a anunțat recent, în timpul unei videoconferințe că va candida la alegerile prezidențiale din anul 2019, confirmând prognozele anterioare privind candidatura sa, inclusiv cele ale KARADENIZ PRESS. „Voi candida la funcția de președinte al Ucrainei”, a spus ea într-un clip video postat pe pagina ei oficială de Facebook, devenit repede viral.
Potrivit candidatei, primul lucru pe care îl va face dacă va câștiga alegerile, va organiza un referendum cu privire la adoptarea unei noi constituții a fostei repblici sovietice. De asemenea, Timoșenko a promis că nu se va juca „în autoritarism și monopolul puterii statale”.
Promisiuni electorale
Iulia Timoşenko a afirmat că este sigură că o să câştige şi că imediat după victoria ei va „declara un referendum pentru reformarea Guvernului”. „Aş putea fi ultimul preşedinte pe care îl alegeţi, dar după, oamenii vor alege un cancelar. Veţi putea alege autorităţile şi astfel va începe o nouă eră a dezvoltării, aşa văd eu situaţia”, a adăugat Timoşenko.
Referința la înființarea postului de cancelar al Ucrainei este considerată pur electorală de către o parte a mass-media de la Kiev, Timoșenko încercând să se folosească de imaginea bună de care se bucură Germania, sistemul politic german și cancelara Angela Merkel în Ucraina.
Reamintim că Timoșenko conducea în preferințele alegătorilor într-un sondaj din luna mai, ea având circa 13% dintre opțiuni. Actualul președinte, Petro Poroșenko, era pe locul 4 în sondaj, liderii partidului prezidențial contestând aceste sondaje.
Potrivit sondajului, Timoşenko este lider al clasamentului în aproape toate regiunile centrale şi în o parte din vestul Ucrainei. În acelaşi timp, fostul premier este între primii trei clasaţi în aproape toate regiunile. (N.G.)
de Isac Mihai | iul. 18, 2018 | Orientul Mijlociu, Știri, Turcia
Erdogan, supărat pe Uniunea Europeană
Autoritățile de la Ankara ridică, în noaptea de miercuri spre joi, starea de urgenţă instaurată în urmă cu doi ani după un puci eşuat, în cadrul căruia au avut loc epurări în masă, dar opoziţia consideră că situaţia va continua prin intermediul unei noi legi „antiteroriste”, relatează mass-media regională, citată de KARADENIZ PRESS. Acest regim juridic excepţional, care extinde considerabil competenţele preşedintelui şi ale forţelor de securitate, a fost instituit la 20 iulie 2016, la doar câteva zile după o tentativă de lovitură de stat sângeroasă ce a zguduit Turcia în noaptea de 15 spre 16 a aceleiaşi luni.
Domnia terorii
Sub starea de urgenţă, autorităţile turce au dus timp de doi ani o vânătoare neîncetată împotriva puciştilor şi presupuşilor lor susţinători, dar de asemenea au vizat opozanţi prokurzi acuzaţi de „terorism”, media critice şi ONG-uri. Activată pentru o perioadă iniţială de trei luni, starea de urgenţă a fost prelungită de şapte ori, iar ultima extindere expiră miercuri la ora 22:00 GMT (joi 01:00 ora Turciei). Guvernul de la Ankara a indicat anterior că nu va mai exista o nouă prelungire.
Ridicarea programată a stării de urgenţă are loc la mai puţin de o lună de la alegerile câştigate de Erdogan, care i-au conferit omului forte al Turciei puteri sporite, ca urmare a unei revizuiri constituţionale controversate adoptate în ultimul an.
Starea de urgenţă i-a permis lui Erdogan să emită timp de doi ani decrete cu valoare de lege care au modificat profund legislaţia turcă. În termenii reformei constituţionale, preşedintele turc îşi va păstra această prerogativă după starea de urgenţă.
Epurări în masă
În ultimii doi ani, în Turcia au avut loc epurări în masă în timpul cărora au fost încarcerate aproape 80.000 de persoane suspectate de legături cu puciul sau cu „terorismul”. Peste 150.000 de funcţionari publici au fost concediaţi sau suspendaţi.
Printre cele 34 de legi emise în timpul stării de urgenţă se află introducerea unei ţinute unice pentru persoanele închise în legătură cu puciul – o măsură niciodată aplicată până acum – sau imunitatea judiciară pentru civilii care s-au confruntat cu puciştii.
Introducerea în Parlamentul de la Ankara a unui proiect de lege susţinut de partidul lui Erdogan ce conţine mai multe măsuri inspirate din prevederile stării de urgenţă a fost criticată de opoziție. Astfel, potrivit agenţiei de presă Anadolu, textul permite autorităţilor să continue, în următorii trei ani, să demită orice funcţionar bănuit că are legătură cu o „organizaţie teroristă”.
În plus, administratorii publici numiţi în timpul stării de urgenţă în fruntea companiilor suspectate de legături cu o „organizaţie teroristă” pot rămâne în funcţie în continuare pentru încă trei ani.
Turcia intră definitiv în perioada post-Ataturk
Legislația terorii
Alte măsuri mai prevăd faptul că manifestaţiile şi adunările vor fi, cu excepţia unei autorizaţii speciale, interzise după apusul soarelui, autorităţile locale vor putea restricţiona accesul în anumite zone, iar arestul preventiv ar putea dura până la 12 zile, în funcţie de natura infracţiunii.
După anunţul ridicării în curând a stării de urgenţă, liderii turci au insistat asupra necesităţii, consideră ei, de a institui un cadru legislativ care să permită continuarea unei „lupte eficiente” împotriva „grupurilor teroriste”.
Proiectul de lege urmează să fie studiat de o comisie parlamentară începând de joi şi dezbătut în plen de luni, opoziţia criticând noua propnere legislativă. Principala formaţiune anti-Erdogan, Partidul Republican al poporului (CHP social-democrat), acuză guvernul că doreşte „permanentizarea stării de urgenţă” cu măsuri considerate „contrare Constituţiei”.
„Odată cu acest text, cu măsurile pe care le include, starea de urgenţă nu va fi prelungită timp de trei luni, ci cu trei ani”, a acuzat luni Ozgur Ozel, vicepreşedinte al Grupului parlamentar CHP.
Propuneri dure
Partidul Justiţiei şi Dezvoltării (AKP) al preşedintelui Turciei, Recep Tayyip Erdogan, a depus luni în parlament un proiect de lege privind combaterea terorismului, în contextul încetării stării de urgenţă, informează relatează KARADENIZ PRESS. Bulent Turan, viceliderul AKP, a precizat că actul normativ cu 28 de articole se bazează pe legislaţia internaţională şi europeană, iar proiectul a fost transmis partidelor de opoziţie înainte de a fi înregistrat la parlament.
În timpul stării de urgenţă, reprimarea loviturii de stat a dus la arestarea a 70.000 de presupuşi participanţi şi simpatizanţi şi la excluderea din administraţie şi armată a 110.000 de oameni, potrivit presei de stat.
„Să sperăm că nu vom mai fi împinşi niciodată într-un sistem constituţional cum este starea de urgenţă”, a declarat Turan.
Noua Turcie
Ankara a emis duminică decrete prezidenţiale care reorganizează cele mai importante instituţii politice, militare şi administrative ca parte a trecerii la un sistem prezidenţial executiv mult mai puternic, consfinţit prin vot la un scrutin care a avut loc luna trecută. Preşedintele Recep Tayyip Erdogan a fost învestit luni odată cu acest nou sistem, iar acum el deţine puteri extinse, care îi permit să emită decrete privind chestiuni executive şi să numească sau să demită funcţionari de rang înalt.
Erdogan a susţinut că o preşedinţie executivă puternică este vitală pentru a eficientiza activitatea guvernamentală, pentru a stimula creşterea economică şi pentru a garanta securitate. Criticii, inclusiv oficiali UE, NATO și SUA, consideră însă că este vorba de instaurarea unui regim autoritar, în care puterea este în mâinile unui singur om.
Conform ultimelor schimbări, Statul Major General a fost trecut sub autoritatea ministrului apărării, conform agenţiei naţionale de presă Anadolu. Decizia vine după ce Erdogan la numit l-a numit pe comandantul militar Hulusi Akar în postul de ministru al apărării.
În total, în Monitorul Oficial au fost publicate şapte decrete care afectează numeroase instituţii ale statului, inclusiv secretariatul Consiliului Naţional de Securitate, Directorul pentru Industria Apărării şi Consiliul Naţional de Supervizare.
Opoziția, pedepsită financiar
Liderul principalei formaţiuni de opoziţie din Turcia, Partidul Republican al Poporului (CHP), a fost condamnat să plătească o amendă de 95.000 de lire turceşti (19.500 dolari) reprezentând daune pentru insultarea preşedintelui Recep Tayyip Erdogan.
Un tribunal din capitala Ankara a ordonat săptămâna trecută ca Kemal Kilicdaroglu să plătească amenda pentru un „atac asupra drepturilor personale” ale lui Erdogan, în trei procese separate intentate de preşedinte, a relatat agenţia de presă oficială turcă Anadolu.
Două dintre procese au fost deschise după ce, în decembrie, Kilicdaroglu a acuzat rude apropiate ale lui Erdogan că deţin milioane de dolari ascunse în conturi offshore.
Al treilea are legătură cu remarcile de „dictator” făcute de Kemal Kilicdaroglu despre Erdogan în timp ce s-a adresat unui grup CHP în parlament în februarie 2018.
În iunie, Kilicdaroglu a pierdut două procese legate de Erdogan şi a fost obligat să plătească preşedintelui şi rudelor sale 339.000 de lire turceşti (68.000 dolari) reprezentând daune. (M.B.)
de Isac Mihai | iul. 18, 2018 | Analize, Federatia Rusa, Federatia Rusa, Info Militar, R. Moldova, Știri, Ucraina, Ucraina, UE, UE
Președintele rus, Vladimir Putin, nemulțumit de extinderea NATO
Reacţia Rusiei la decizia Alianţei Atlanticului de Nord de a acorda statutul de membru Ucrainei şi Georgiei ar putea fi „extrem de negativă”, a declarat preseşdintele rus Vladimir Putin într-un interviu acordat postului Fox News, citat de mass-media de la Moscova, preluată de KARADENIZ PRESS. „Pentru noi reprezintă o ameninţare directă la adresa securităţii naţionale. Extinderea infrastructurii NATO mai aproape de frontierele noastre reprezintă o ameninţare, iar reacţia ar fi extrem de negativă”, a declarat Vladimir Putin.
NATO, problemă capitală
„Extinderea infrastructurii şi capabilităţilor NATO este o îngrijorare pentru noi, cât şi creşterea numărului personalului în regiuni în care nu ar trebui să fie”, a afirmat liderul de la Kremlin, adăugând că, în anumite regiuni, numărul personalului militar a crescut până la 10.000 de oameni.
Potrivit preşedintelui rus, Rusia reacţionează la „ceea ce se întâmplă în jurul ei”.
„Spre exemplu extinderea NATO către Est. Când Uniunea Sovietică retrăgea trupele din Germania, ni s-a spus că ruşii trebuie să cunoască un lucru: că NATO nu se va extinde niciodată dincolo de frontierele Germaniei. În două valuri de extindere, acest lucru s-a întâmplat, în pofida posturii noastre. Nimănui nu i-a păsat de postura noastră”, a declarat Putin, citat de mass-media rusă.
Poroșenko mlțumit
Liderul de la Kiev, Petro Poroşenko, a declarat pentru publicaţia Hamburger Abendblatt, citată anterior de agenția de presă KARADENIZ PRESS, că, în următorii zece ani, Ucraina intenționează să devină membru al Alianței Nord-Atlantice. Potrivit liderului de la Kiev, „Ucraina dorește să se alăture cât mai rapid Alianţei Nord-Atlantice”. „Lucrăm foarte mult asupra aderării la NATO. Scopul nostru este să devenim stat membru al Alianței în următorul deceniu” a subliniat Poroșenko, pe fondul apropierii alegerilor prezidențiale ucrainene din 2019, el anunțându-și candidatura pentru un nou mandat.
Președintele rus Vladimir Putin și omologul său ucrainean, Petro Poroșenko
Experiență ucraineamă pentru NATO
Conform declarațiilor președintelui ucrainean, citat de mass-media internațională, statele NATO ar putea învăța din experienţa Ucrainei cum să se opună Rusiei. În opinia sa, aderarea Ucrainei la NATO va face Alianța mai puternică și mai eficientă. Comentând anexarea Crimeii, Poroșenko a declarat că Rusia a distrus ordinea internațională stabilită după al Doilea Război Mondial și, prin urmare, pentru un sistem de securitate global, „nu există o alternativă la NATO”. Liderul de la Kiev a mai menționat că după ce Alianţa a acordat Ucrainei statutul de ţară aspirant, Kievul are nevoie de un plan de acțiune pentru obținerea calității de membru cu drepturi depline al NATO. „Vrem să primim acest plan de acțiune până la sfârșitul anului 2019” – a remarcat Poroşenko, adăugând că Ucraina intenţionează să îndeplinească toate cerințelor de aderare la NATO și la UE „cât mai curând posibil”.
Ușa NATO deschisă
Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) a oferit recent Ucrainei statut de ţară aspirantă pentru aderarea la alianţa militară. „Uşa NATO rămâne deschisă oricărei ţări europene aflate în poziţia de a-şi asuma angajamentele şi obligaţiile de membru şi de a contribui la securitatea zonei euro-atlantice. Din 1949, numărul de state membre NATO a crescut de la 12 la 29, prin intermediul a şapte runde de extindere. În prezent, patru ţări partenere şi-au declarat aspiraţiile pentru aderarea la NATO: Bosnia şi Herţegovina, Georgia, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei şi Ucraina”, potrivit unui comunicat al NATO, citat de agenția de presă KARADENIZ PRESS.
Ţările care îşi exprimă intenţia de a adera la NATO sunt invitate la un dialog aprofundat cu Alianţa Nord-Atlantică despre aspiraţiile de membru şi reformele necesare, după care urmează participarea la manevre comune în cadrul Planului de Acţiune (MAP), prin intermediul căruia NATO furnizează asistenţă în pregătirea pentru aderare. Colaborarea pentru aceşti paşi nu reprezintă o garanţie pentru aderare, ci un mecanism-cheie al candidaturii.
Poroșenko, pe valul NATO
Preşedintele ucrainean Petro Poroşenko a salutat anunţul făcut de NATO şi a spus că aşteaptă Planul de Acţiune în vederea aderării. „Salut această decizie importantă, mult aşteptată şi logică luată de NATO de a aprecia ambiţiile Ucrainei cu privire la Alianţă. Acest lucru a devenit o recunoaştere privind starea reală a relaţiilor noastre cu NATO. Este exact ce am discutat în timpul celei mai recente întâlniri cu secretarul general al NATO, la Munchen, precum şi în cadrul conversaţiei telefonice recente cu vicepreşedintele SUA. Apreciez poziţia fermă pentru sprijinirea Ucrainei, ţară pentru care îndeplinirea criteriilor de aderare la Alianţă este una dintre priorităţile de securitate naţională. Următoarea noastră ambiţie este un Plan de Acţiune pentru Ucraina”, a spus liderul de la Kiev, care și-a anunțat deja candidatura pentru un nou mandat prezidențial.
Ucraina a început demersurile pentru aderarea la NATO în 2014, după protestele antiguvernamentale din Maidan (Piaţa Independenţei din Kiev), în urma cărora preşedintele prorus Viktor Ianukovici a fost înlăturat şi ulterior acuzat de deturnarea fondurilor publice şi înaltă trădare.
Alianța, platformă electorală
Președintele Ucrainei Petro Poroșenko, a anunțat, în urmă cu câteva luni, în timpul unei întâlniri cu bloggeri ucraineni că va candida pentru un al doilea mandat la alegerile prezidenţiale programate pentru luna martie 2019. „Șeful statului a spus că crede într-o eventuală victorie la aceste alegeri, deși este prevăzută și posibilitatea eşecului”, relatează pe pagina sa de Facebook bloggerul Viktor Tregubov.
În postarea personală bloggerul ucrainean a descris pe scurt problemele discutate în cadrul întâlnirii, adăugând, de asemenea, care sunt reformele din țară de care se mândrește Poroșenko. „Este mândru de reforma poliției și consideră că implementarea acesteia se datorează printre altele lui. De asemenea, șeful statului este satisfăcut de reforma judiciară și de noua componență a Curții Supreme”, a scris Tregubov.
Calcule electorale
Surse din cadrul Administrației Prezidențiale a Ucrainei au declarat anterior, în exclusivitate pentru KARADENIZ PRESS, că autoritățile de la Kiev așteaptă, pe parcursul anului 2018-începutl anului 2019, vizitele oficiale ale președintelui american Donald Trump și ale cancelarului german Angela Merkel.
Poroșenko speră să evite declanșarea anticipatelor iar invitarea la Kiev a președintelui american Donald Trump și a cancelarului german Angela Merkel este pregătită cu mare atenție de către consilierii săi, urmărindu-se maximizarea dividentelor electorale câștigate pe scena politică internă. Presedintele Poroșenko a declarat de mai multe ori că intenționează să candideze pentru un nou mandat prezidențial în 2019, căutând obținerea sprijinului cancelariilor occidentale.
Aderarea, aventură politică
În 2018 Ucraina va depune cererea de aderare la NATO, a anunțat vicepremierul pentru Integrare Europeană și Euroatlantică de la Kiev, Ivanna Klimpuș-Țințadze, în cadrul unei emisiuni de la postul ExpresoTv. „Eu cred că aceasta [cererea de aderare la NATO – nota red.] este doar o problemă de timp. Cred că în cele câteva luni până la summitul Alianței vom face acest lucru”, a spus vicepremierul ucrainean. Demnitarul a declarat că Ucraina a îndeplinit 80 la sută din totalul acţiunilor prevăzute în parteneriatul cu NATO. Restul, 20 la sută, urmează să fie realizate în 2019. În 2018 summitul NATO va avea loc în luna iulie la Bruxelles, fiind așteptată participarea unei importante delegații ucrainene, în frunte cu președintele Petro Poroșenko.
Rada Supremă de la Kiev poate băga NATO în Constituția țării
NATO în Constituția Ucrainei
De asemenea Ivanna Klimpuş-Ţinţadze, a anunţat că aspirația Ucrainei de a adera la NATO ar putea fi introdusă anul acesta în Constituție, Alianţa Nord-Atlantică urmând să fie notificată în acest sens cu privire la schimbările din legislația ucraineană.
Anterior, KARADENIZ PRESS preciza, citând surse oficiale din cadrul Administrației Prezidențiale de la Kiev, că președintele ucrainean Petro Poroșenko dorește ca referendumul pe tema aderării Ucrainei la Uniunea Europeană și la NATO să se desfășoare concomitent cu următoarele alegeri prezidențiale din acest stat, programate pentru prima parte a anului 2019.
Conform surselor citate, președintele Poroșenko insistă asupra organizării concomitente a referendumului și alegerilor prezidențiale pentru a își crește în mod semnificativ șansele la un al doilea mandat prezidențial. Prin această strategie politică președintele Poroșenko și aliații săi doresc să combată scăderea dramatică în sondaje cu care se confruntă în ultimele luni, pe fondul acțiunilor de protest și a scăderii drastice a nivelului de trai.
Pe fundalul intensificării agresiunii rusești în Ucraina, numărul locuitorilor fostei republici sovietice care își doresc integrarea în NATO a crescut semnificativ, întrunind deja majoritatea, consideră o parte a mass-media de la Kiev.
Printre contracandidații lui Poroșenko la alegerile din 2019 se numără Iulia Timoșenko (lidera partidului Batkivșcina și fost premier al Ucrainei), Andrii Sadovîi (primarul orașului Lviv și liderul formațiunii Samopomici), oligarhul Vadim Rabinovici (liderul partidului pro-rus Za Jittia), Iurie Boiko (unul din liderii formațiunii pro-ruse Blocul Opoziției), etc..
Vise euroatlantice
Ucraina și-a exprimat intenția de a adera la NATO după ce un guvern prooccidental a fost constituit în februarie 2014, după revoltele din piața Maidan, anexarea peninsulei ucrainene Crimeea de către Rusia și declanșarea unui conflict în estul separatist. Înaintea acestor evenimente, doar 20% dintre ucraineni erau favorabili aderării țării lor la NATO.
Planuri similare sunt anunțate periodic de către președintele Poroșenko, inclusiv în 2015, la câteva luni de la obținerea primului mandat prezidențial, într-un interviu acordat postului de televiziune francez iTele. ‘Intenționez să desfășor un referendum pentru ca poporul să decidă’, a declarat liderul ucrainean, subliniind că aderarea Ucrainei la Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) este o ‘chestiune fundamentală’ pentru țara sa. ‘Europa nu poate fi completă fără Ucraina’, a afirmat Poroșenko, adăugând că este conștient că țara sa are nevoie de o ‘reformă din interior pentru a se ralia standardelor europene’ declara în 2015 liderul de la Kiev.
Reamintim că autoritățile de la Kiev au semnat un acord de asociere cu UE, facilitând îndeosebi schimburile comerciale și obținând un regim de scutire de viză pentru majoritatea țărilor din UE, acesta intrând în vigoare de la 1 septembrie.
La rândul său, Rusia denunță în termeni duri apropierea NATO de frontierele Rusiei, precum și orice formă de colaborare dintre Kiev și Bruxelles, pe fondul implementării acordului de asociere. Autoritățile de la Kiev acuză Kremlin-ul că a declanșat războiul din Donbass tocmai pentru a îngheța prospectele de aderare ale Ucrainei la NATO și UE. (N.G./M.I.)
de Razvan Iorga | iul. 18, 2018 | Analize, Federatia Rusa, Principal, R. Moldova, România, Ucraina, UE, Uncategorized @ro
În plan imagologic, Republica Moldova a obținut în săptămânile trecute un succes notabil, după ce pe rând Adunarea Generală a ONU, Adunarea Parlamentară a OSCE și NATO au inclus problema retragerii trupelor ruse staționate în regiunea separatistă transnistreană fie în rezoluții, fie în declarații. În tot acest timp, Rusia nu a stat cu mâinile în sân, iar diplomația de la Moscova a protestat vehement sub vechiul alibi cum că trupele sale sunt acolo pentru a asigura pacea și că fără acestea ar izbucni un nou conflict armat între Chișinău și Tiraspol.
Dar să le luăm pe rând și să vedem care a fost succesiunea și mai ales importanța acestor episoade care au condus la cele prezentate mai sus.
Eforturile diplomației de la Chișinău privind introducerea pe agenda organizațiilor internațioanale a chestiunii retragerii trupelor ruse staționate ilegal pe teritoriul R. Moldova de peste 26 de ani, și-au găsit expresia pe 22 iunie, atunci când la Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite s-a votat pozitiv un proiect de rezoluție privind retragerea trupelor ruse și a armamentului rusesc din Transnistria.
Documentul a fost votat cu 64 de voturi „pentru” și 15 „împotrivă”, reafirmând sprijinul pentru suveranitatea și integritatea teritorială a R. Moldova. Nu mai puțin de 83 de state s-au abținut de la votarea rezoluției, fapt ce denotă pe de o parte și puternica influență a Rusiei la nivel diplomatic mondial.
Imediat după vot, adjunctul reprezentantului Rusiei la ONU, Dmitri Polianski a declarat că acest lucru se va răsfrânge negativ asupra procesului de pace, ameninând voalat că nu va exista un impact pozitiv nici pe recentele progrese făcute în negocierile dintre Chișinăul și Tiraspol în cadrul așa-numitului pachet „Berlin Plus”, negociat în format 5+2. Document care prevede o serie de puncte de natură socio-economică asupra cărora cele două părți și-au luat angajamentul de a le rezolva într-o anume marjă de timp.
„Viitorul apropiat va arăta ce lovitură dură a fost dată procesului de apropiere a celor două părți și e regretabil că viitoarele eșecuri se vor asocia cu Adunarea Generală ONU”, a declarat oficialul rus, după care a atacat UE, acuzând blocul comunitar de duble standarde.
Între eveniment istoric și amenințări
În schimb, șeful diplomației de la Chișinău Tudor Ulianovschi a afirmat atunci că „este o zi mare pentru cetățenii Republicii Moldova, care au recăpătat încrederea că comunitatea internațională este de partea lor și justiția poate fi făcută”, citat de Europa Liberă.
„Este un moment istoric – după 27 de ani Adunarea Generală ONU a confirmat că prezența militară rusă în Republica Moldova este ilegală și trebuie să fie evacuată. Este un mic pas în scopul nostru mare – retragerea trupelor și munițiilor străine este pentru noi doar un element în construirea relațiilor de încredere cu toate țările, bazate pe respect reciproc, înțelegere și, bineînțeles, pe legislația internațională”, a spus oficialul moldovean.
Imediat după eveniment, diplomația rusă, citată de media rusești, a afirmat că mișcarea Chișinăului ar fi una „neprietenoasă” și a amenințat voalat cu măsuri de retorsiune. Pentru a plusa, pretinsa diplomație de la Tiraspol, care de facto funcționează ca o anexă a Ministerului Afacerilor Externe a Rusiei, că numărul efectivelor militare rusești din stânga Nistrului ar trebui mărit.
OSCE și NATO iau poziție
Deși a fost catalogată de multe ori ca o instituție emasculată, care mai degrabă vede conflictul transnistrean ca pe o povară decât ca pe una pe care ar dori să o rezolve, OSCE a reacționat și ea la proiectul de rezoluție votat anterior la ONU.
Pe 10 iulie, Adunarea Parlamentară a Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (AP OSCE) , ce a fost găzduit anul acesta de către Bundestag-ul Germaniei, a reafirmat de asemenea necesitatea retragerii complete a forțelor armate străine de pe teritoriul Republicii Moldova.
Cu această ocazie au fost votate trei amendamente ce au privit R. Moldova, în care s-a reafirmat necesitatea retragerii complete a forțelor armate străine de pe teritoriul Republicii Moldova și transformarea actualei misiuni de menținere a păcii într-o misiune civilă cu mandat internațional.
Reacția comunității internaționale s-a viralizat și mai tare, atunci când NATO pe 12 iulie, la summit-ul Alianței de la Bruxelles, în declarația finală a fost inclusă și cererea de retragere a trupelor ruse din Transnistria.
„Cerem Rusiei să revină asupra recunoașterii regiunilor din Georgia, Abhazia și Osetia de Sud, drept state independente; să implementeze acordul de încetare a focului din 12 august 2008, mediat de UE, în special retragerea forțelor ruse de pe teritoriul Georgiei; să pună capăt militarizării acestor regiuni; să înceteze construcția de obstacole asemănătoare frontierelor. De asemenea, cerem Rusiei să își retragă trupele de pe teritoriul Republicii Moldova și să continue să se angajeze în mod constructiv în procesul de soluționare privind Transnistria. Ne angajăm să sprijinim reformele democratice și eforturile de edificare a capacităților de apărare ale Republicii Moldova”, se arata la punctul 7 al declarației finale a summit-ului NATO de la Bruxelles.
Reacție în lanț a Moscovei și sateliților săi
Ceea ce este de remarcat este că Rusia a vorbit, după toate aceste trei cereri, de la cele mai înalte tribune internaționale, pe mai multe voci: cea oficială prin intermediul instituțiilor sale de la Moscova, cea a paradiplomației transnistrene și nu în ultimul rând prin cea a președintelui pro-rus al R. Moldova, Igor Dodon.
Acesta din urmă este catalogat de majoritatea analiștilor politici de la Chișinău drept un purtător de mesaj și politici favorabile Rusiei la Chișinău.
Reprezentanții administrației din stânga Nistrului au atras atenţia la „caracterul evident coordonat al adoptării rezoluţiilor, care conţin poziţii practic identice privind prezenţa rusă de menţinere a păcii în Transnistria”, a scris agenția Infotag.
„În contextul aprofundării de lungă durată a cooperării Moldovei cu acest bloc militar-politic, asemenea precedente ale intervenţiei NATO în procesul de pacificare de pe Nistru pot submina arhitectura de securitate construită de zeci de ani. Iar apelurile din partea statelor participante la OSCE de a distruge actualul format de menţinere a păcii atestă poziţia părtinitoare a acestei organizaţii şi pun la îndoială obiectivitatea abordărilor sale faţă de situaţia din jurul Transnistriei”, au precizat liderii separatiști transnistreni, care au menționat că astfel de acțiuni vor bloca procesul de negociere început.
La rândul său, Igor Dodon și-a xprimat dezacordul față de luările de poziție a instituțiilor internaționale menționate mai sus, în cadrul vizitei întreprinse la Moscova pe 14 iulie, acolo unde s-a întâlnit cu Vladimir Putin.
„Declarațiile unilaterale făcute de la înaltele tribune nu corespund stării de lucruri cu privire la operațiunea de pacificare din Moldova și fac parte din lupta politică internă și poziționare în contextul viitoarelor alegeri parlamentare din Moldova. Am reiterat importanța majoră a tuturor participanților la operațiunea de pacificare și eficacitatea ei pe parcursul multor ani. Rezultatele operațiunii de pacificare au un impact pozitiv asupra reluării dialogului în formatul „5+2” în vederea identificării unui model atotcuprinzător de reglementare politică și de soluționare grabnică a conflictului transnistrean”, a scris Dodon pe pagina sa de Facebook, după întâlnirea cu Putin.
Putin îl scoate de la naftalină pe Kozak
Toate aceste reacții internaționale au reactivat, într-un mod ostentativ de a transmite un mesaj atât în Occident, cât și la Chișinău, numirea lui Dmitri Kozak ca emisar al Kremlinului la Chișinău. Apropiat al lui Putin, Kozak este cel care a întocmit „Memorandumul Kozak”, în 2003, document parafat și aproape semnat de către fostul președinte Voronin, cel care ar fi refuzat documentul în ultima clipă, sub puternice presiuni interne și externe din partea Occidentului.
Pe scurt, acesta făcea referire la federalizarea asimetrică a R. Moldova și mai ales cerea staționarea trupelor ruse pe teritoriul R. Moldova pentru încă 30 de ani a trupelor ruse. Ele ar fi trebuit să mențină pacea. Anterior, la summit-ul OSCE de la Istanbul, Rusia își luase angajamentul să-și retragă și trupele, dar și armamentul fostei Armate a 14-a, ce se află în depozitul de la Cobasna.
Kozak vine practic pe fosta slujbă a lui Dmitri Rogozin, un înverșunat advesar al Chișinăul și admirator al Tiraspolului pentru care, susținea el în cartea sa autobiografică „Dușmanul poporului”, ar fi luptat cu arma în mână în 1992 împotriva fasciștilor români și moldoveni.
Semnalul este unul la fel de puternic, cum că Moscova se pregătește, în care în care forțele proruse vor câștiga alegerile parlamentare din noiembrie și vor forma majoritatea parlamentară, să reînceapă discuțiile despre federalizare.
Subiectul este unul așteptat de Dodon, care nu și-a ascunsc niciodata simpatia pentru acest plan. Dodon intenționează să includă această masă mare electorală, covărșitor de stânga și în majoritate prorusă, pentru a înclina decisiv balanța în favoarea partidului său și de a schimba Constituția apoi pentru a-și aroga puteri depline. Într-un astfel de „scenariu belarus”, drumul european al R. Moldova se va finaliza cu slabe șanse de a mai vreodată recuperat prin alegeri libere și democratice.
Toate aceste manevre scot la iveală nu numai mizele electorale locale din R. Moldova, dar și o posibilă schimbare de paradigmă la nivel regional, acolo unde miza este de a nu lăsa statele ex-sovietice să alunece în sfera de influență a unei Rusii tot mai agresive și amenințătoare la adresa Europei din punct de vedere militar.
Transnistria rămâne în continuare un subiect fierbinte chiar și pe agenda internațională, prin care Rusia își joacă influența în R. Moldova și în regiune, iar Chișinăul se află într-un moment critic din punct de vedere politic care nu se anunță deloc unul ușor nici din punct de vedere al așezării forțelor proeuropene, nici al legislației electorale și nici al sondajelor de opinie.
Cel mai recent sondaj făcut la Chișinău de către Institutul Republican Internațional (IRI) indică o marjă de votanți indeciși de 37%, în timp ce PSRM are 36%, iar celelalte partide care ar trece pragul electoral adună împreună 34%, dar nu se pot alia din cauza pozițiilor ireconciliabele dintre PD versus PAS și PPDA. Altfel spus, Republica Moldova se află din nou pe marginea prăpastiei, condusă în special de o clasă politică iresponsabilă, coruptă și duală, cu o Rusie speculantă care intervine fie discret, fie deschis să dă un „brânci de ajutor” de fiecare dată când este cazul.
Corespondență de la Chișinău, Mădălin Necșuțu
