România, ca stat membru al Uniunii Europene și al NATO, are un set complex de interese legitime legate de pacea și stabilitatea Ucrainei, interese care pot fi analizate din perspectivă de securitate, economică, umanitară și geopolitică. Nu în ultimul rând, România își poate consolida prestigiul diplomatic și poziția strategică la Marea Neagră prin eforturile depuse pentru menținerea sau restabilirea păcii. Implicarea în inițiative de mediere ori participarea la discuții și la formatele de securitate regională sporesc vizibilitatea și credibilitatea țării ca actor de stabilitate în zonă.
Prin urmare, interesele legitime ale României în contextul păcii din Ucraina vizează securitatea națională și regională, protecția comunității românești din afara granițelor, stabilitatea economică și energetică, promovarea valorilor democratice și a dreptului internațional, precum și consolidarea rolului diplomatic și strategic al țării în spațiul european.
În primul rând, orice conflict prelungit sau escaladat în Ucraina reprezintă un risc direct pentru stabilitatea României, având în vedere faptul că cele două țări împart o graniță comună. Într-un astfel de context, ar putea apărea probleme precum migrația necontrolată, traficul de armament ori deteriorarea mediului economic și social în regiune. Ca membră a NATO și a Uniunii Europene, România este obligată să își apere atât propriile interese, cât și să participe la menținerea securității la granițele estice ale acestor structuri.
Un alt aspect semnificativ privește comunitatea românească din Ucraina. Menținerea păcii și stabilității în regiune permite României să susțină drepturile culturale, lingvistice și sociale ale românilor care trăiesc dincolo de granița de nord, în special în regiunea Cernăuți, unde există o minoritate românească importantă. Relațiile pașnice facilitează, de asemenea, cooperarea transfrontalieră și proiectele comune de dezvoltare economică și culturală.
Din punct de vedere economic, o Ucraină stabilă înseamnă oportunități mai mari de comerț bilateral și investiții reciproce. România poate deveni un veritabil hub regional de transport și comerț, beneficiind de poziția geografică strategică pe coridoarele europene de transport care leagă Asia de Europa. În plus, stabilitatea regiunii are efecte benefice asupra securității energetice, dat fiind faptul că o parte din rutele de transport al gazelor dinspre Rusia către Europa trec prin teritoriul ucrainean, iar orice conflict poate crește riscurile legate de aprovizionarea cu energie.
La nivel de principii și valori, România susține respectarea dreptului internațional, a suveranității și a integrității teritoriale a statelor, considerând că acestea sunt fundamentale pentru protejarea propriei securități și a echilibrului european. De asemenea, România promovează drepturile omului și valorile democrației liberale, care pot fi consolidate doar într-un mediu lipsit de conflicte armate.
În ceea ce privește rolul regional și european al României, pacea din Ucraina ar facilita parteneriatele și inițiativele comune în cadrul organizațiilor internaționale și regionale precum UE, NATO, Organizația de Cooperare Economică la Marea Neagră ori Parteneriatul Estic. Un climat de stabilitate ajută, totodată, la o mai bună gestionare a fluxurilor de refugiați și a potențialelor crize umanitare.
Recent, eurodeputatul român Victor Negrescu, vicepreședinte al Parlamentului European, a menționat că Uniunea Europeană trebuie să se asigure că este la masa negocierilor pentru soluționarea conflictului din Ucraina și că statele din prima linie – România, Polonia și Slovacia – vor fi luate în considerare atât pentru zona de reconstrucție, cât și pentru modul în care va fi definită pacea. Un semnal clar pentru partenerii României din NATO și UE, dar și pentru entități statale precum Federația Rusă, care doresc prelungirea ostilităților. La rândul său, premierul polonez Donald Tusk a prezentat recent, în plenul PE reunit la Strasbourg, prioritățile președinției poloneze a Consiliului pentru următoarele șase luni, cu un loc special acordat creșterii investițiilor în apărare. Interesul României trebuie susținut de inițiative pe plan național și internațional, fiind o ocazia pentru relansarea industriei de apărare din România. Eurodeputatul Victor Negrescu a menționat că negocierile așteptate privind soluționarea conflictului din Ucraina reprezintă o prioritate pentru România. ‘De exemplu, dacă vorbim de o înghețare a conflictului, inevitabil, acest lucru are un impact asupra noastră și trebuie să înțelegem ce se întâmplă și cum. În acest context, evident, statele noastre vor primi garanții de securitate suplimentare, pentru că nu doar Ucraina are nevoie de garanții suplimentare. Și Republica Moldova, dar și statele noastre’ au nevoie de astfel de garanții, a afirmat Negrescu. Vicepreședintele PE consideră că un alt punct important pentru România în contextul reorientării intereselor americane în Asia este să se asigure că Marea Neagră rămâne o prioritate pe agenda SUA. ‘Avem în continuare o prezență NATO consistentă în România și o prezență americană consistentă în România. Toate aceste lucruri trebuie să fie definite și, în opinia mea, integrate în orice soluție pentru rezolvarea conflictului, pentru că ne dorim pacea pe continentul nostru’, a pledat eurodeputatul PSD. În orice construcție postbelică, România trebuie să aibe o relație stabilă cu o Ucraină euroatlantică. Este prea curând să înțelegem detaliile finale ale unui tratat de pace și chiar dacă acesta va fi încheiat. Un parteneriat strategic între România și Ucraina poate oferi o serie de avantaje semnificative în diverse domenii, precum securitatea, economia, politica externă și sfera socio-culturală. În primul rând, o cooperare solidă în materie de apărare întărește stabilitatea regională, prin coordonarea mai eficientă a răspunsului la amenințările transfrontaliere și prin creșterea capacității de a gestiona crizele la Marea Neagră. În acest sens, schimbul de informații și exercițiile militare comune ar contribui la consolidarea flancului estic al NATO și la reducerea riscurilor privind traficul ilicit de armament sau migrația necontrolată.
Pe de altă parte, un astfel de parteneriat are potențialul de a stimula comerțul și investițiile dintre cele două state. Prin dezvoltarea infrastructurii de transport – atât rutiere și feroviare, cât și maritime, la Marea Neagră – România și Ucraina se pot transforma în coridoare comerciale importante între Europa și Asia. Totodată, investițiile reciproce și proiectele comune în domeniul energetic (petrol, gaze, surse regenerabile) contribuie la creșterea securității energetice și la diversificarea resurselor disponibile.
La nivel socio-cultural, un parteneriat strategic presupune acordarea unei atenții sporite drepturilor minorităților și susținerea identității culturale a românilor care trăiesc în Ucraina și a ucrainenilor din România. De asemenea, programele educaționale și culturale comune, precum schimburile universitare sau proiectele culturale transfrontaliere, pot întări relațiile de la nivelul societății civile și pot cultiva încrederea reciprocă între cele două popoare.
Un alt beneficiu major constă în posibilitatea de a coordona și susține inițiative comune în cadrul organizațiilor internaționale și regionale, precum Uniunea Europeană, NATO, Organizația de Cooperare Economică la Marea Neagră sau Parteneriatul Estic. Astfel, România și Ucraina pot avea o voce mai puternică în negocierea intereselor lor, impulsionând simultan procesele de reformă și apropiere de standardele democratice și economice europene.
Nu în ultimul rând, un parteneriat strategic bine construit consolidează poziția României ca factor de stabilitate în regiune și întărește rolul Ucrainei în vecinătatea estică. Printr-o astfel de colaborare, ambele state își pot crește prestigiul internațional și pot deveni exemple de bună practică pentru cooperarea regională.
Experiența politică, militară și diplomatică a Ucrainei, dar și rezistența eroică în fața Federației Ruse, conferă un statut aparte statului vecin. România poate beneficia de relansarea relațiilor bilaterale dintre Kiev și București pentru consolidarea propriei poziții în arhitectura de securitate regională.
România se află la granița estică a Uniunii Europene și a NATO, o poziție strategică ce o plasează în centrul eforturilor comunității occidentale de stabilizare a regiunii extinse a Mării Negre. Totuși, contextul geopolitic actual, marcat de tacticile hibride ale Federației Ruse, pune România în fața unor riscuri semnificative. Situația Georgiei, un stat care a pierdut teritorii importante și se confruntă cu instabilitate politică și economică, oferă lecții valoroase despre ce ar trebui să evite România pentru a-și proteja integritatea și stabilitatea.
Cum poate România să prevină repetarea unui scenariu asemănător cu cel al Georgiei? Va avea clasa politică de la București maturitatea necesară consolidării arhitecturii instituționale și de securitate a României?
Fragmentarea politică și polarizarea excesivă au slăbit democrația Georgiei, reducând capacitatea statului de a răspunde eficient la crize. Pentru România, prevenirea acestui tip de vulnerabilitate necesită consolidarea cât mai rapidă a instituțiilor democratice prin implementarea de reforme transparente care să elimine influențele oligarhice și să întărească statul de drept. Corupția rămâne o armă importantă în arsenalul războiului hibrid rus lansat de Federația Rusă împotriva statelor occidentale.
Clasa politică trebuie să relanseze un dialog autentic prin prioritizarea interesului național și evitarea radicalizării discursului politic. Importanța statutului României de țară membră a UE și a NATO trebuie subliniată și explicată societății românești.
Trebuie analizată posibilitatea implementării unor reformare ale sistemului electoral, pe fondul votului masiv de protest de la ultimele exerciții electorale. Reformele electorale care promovează transparența pot reduce influența intereselor oligarhice și crește dramatic încrederea publică. Un climat politic stabil este esențial pentru atragerea investițiilor și asigurarea sprijinului internațional.
Organizațiile care susțin educația democratică și drepturile omului joacă un rol esențial. Acestea trebuie sprijinite prin finanțare și parteneriate internaționale. Un jurnalism independent și profesionist este vital pentru combaterea dezinformării și creșterea încrederii în instituțiile statului.
Federația Rusă a utilizat sprijinirea separatiștilor, propaganda și dezinformarea ca arme pentru destabilizarea Georgiei, Ucrainei dar și a Republicii Moldova. România trebuie să rămână vigilentă prin identificarea rapidă și contracararea acestor tactici. Este nevoie de implementarea unor strategii de creștere a rezilienței interne prin dezvoltarea mecanismelor naționale de protecție împotriva influențelor externe.
Ambivalența Georgiei față de NATO și UE a redus sprijinul occidental în momente cruciale. România, ca membru NATO și UE, trebuie să își consolideze parteneriatele și să joace un rol cât mai activ în regiunea extinsă a Mării Negre, dar și în regiuni afectate de crize de securitate provocate de Moscova și aliații săi, precum Republica Islamică Iran.
România trebuie să își consolideze securitatea națională prin investiții în apărare și modernizarea armatei, inclusiv prin achiziționarea de capacități navale menite să reducă influența Federației Ruse în spațiul pontic. Continuarea achiziției de echipamente moderne și extinderea capacităților de apărare cibernetică trebuie să rămână o prioritate, având în vedere experiența României și a aliaților din NATO.
Chiar dacă suntem membrii cu drepturi depline ai NATO, evoluțiile politice au arătat nevoia de creșterea a rezilienței societății românești la atacuri hibride. Trebuie intesificată educația cetățenilor prin informarea publicului despre riscurile dezinformării, indiferent de regiune ori gradul de pregătire.
Este nevoie de consolidarea cooperării cu NATO, nu numai prin participarea activă la exerciții militare comune pentru a spori interoperabilitatea cu aliații, dar și prin cooptarea altor medii ale societății românești pentru o mai bună înțelegere a ce înseamnă statutul de stat membru NATO, cu drepturi și obligațiile aferente.
Consolidarea parteneriatelor strategice trebuie să aducă beneficii întregii societăți românești. Consolidarea relației strategice cu SUA pentru sprijin militar și economic de lungă durată este un lucru bine înțeles de factorii de decizie de la București, dar mai puțin explicat societății românești, lăsând teren fertil propagandei.
România poate deveni un lider regional prin promovarea integrării Republicii Moldova și a Balcanilor de Vest în Uniunea Europeană. Susținerea unei politici externe comune active și a extinderii UE în vecinătate va ajuta la extinderea acestui rol.
România poate oferi un exemplu pentru vecinii săi, precum Ucraina, Republica Moldova, dar și statele din Balcanii de vest prin sprijinirea reformelor democratice, precum furnizarea de asistență tehnică și financiară pentru modernizarea instituțiilor lor.
Este nevoie de investiții masive în infrastructură și dezvoltarea unor proiecte regionale care să stimuleze legăturile economice și sociale. Acest obiectiv poate fi finanțat din bani comunitari, slăbind presiunea pe bugetul statelor din regiune.
România are șansa de a deveni cu adevărat un bastion al stabilității în regiune, dar trebuie să rămână vigilentă față de provocările geopolitice. Lecțiile din cazul Georgiei sunt un avertisment clar. Prin consolidarea instituțiilor, promovarea unei politici externe coerente și investiții strategice, România își poate proteja viitorul și poate deveni un lider regional de încredere.
Cetățenii români trebuie să înțeleagă că Georgia nu a devenit peste noapte o țară unde democrația a fost arestată. Partidul Visul Georgian, aflat la guvernare în Georgia din 2012, a folosit mai multe mecanisme legislative și politice pentru a-și consolida controlul asupra instituțiilor și pentru a modela viața politică și socială a țării în favoarea sa.
Deși Georgia a introdus un sistem electoral proporțional, Visul Georgian a manipulat legislația astfel încât să beneficieze de praguri electorale scăzute, distribuția mandatelor, și de alte măsuri care favorizează perpetuarea partidului la putere. Observatori internaționali au semnalat presiuni asupra alegătorilor și administrarea partizană a alegerilor. Modificările legislative au întărit influența executivului asupra Consiliului Superior al Justiției și numirea judecătorilor, ceea ce permite partidului să controleze decizii importante în instanțe. Această politizare a sistemului judiciar a fost criticată de organizațiile internaționale pentru reducerea independenței justiției. Legea privind „agenți străini”, propusă în 2023, urmărea să limiteze activitatea organizațiilor neguvernamentale și a mass-media independente, etichetând drept „agenți străini” entitățile care primeau finanțări externe. Deși legea a fost retrasă în urma protestelor masive, intenția a demonstrat tendințele autoritare ale guvernului.
Autoritățile georgiene au folosit instituțiile statului, inclusiv forțele de ordine, pentru a intimida opoziția și vocile critice. De asemenea, finanțarea și avantajele administrative au fost utilizate pentru a sprijini candidații Visului Georgian în alegeri.
România, ca stat membru al Uniunii Europene, beneficiază de un cadru instituțional și legislativ mai robust pentru a preveni derapajele autoritare, dar anumite riscuri există, mai ales dacă o serie de condiții sunt îndeplinite, precum slăbirea instituțiilor democratice. Dacă independența justiției, transparența procesului electoral sau libertatea presei sunt erodate prin legislație sau practici administrative, scenarii similare pot apărea într-un timp relativ scurt.
În situația în care un partid politic ar câștiga majorități parlamentare constante, ar putea utiliza acest avantaj pentru a modifica legislația în interes propriu, inclusiv în domeniul electoral sau judiciar. Semnele de alarmă apar atunci când guvernele încearcă să reglementeze sau să limiteze activitatea organizațiilor neguvernamentale, presei independente sau să reducă accesul la informații.
Polarizarea politică extremă și discursul populist pot oferi teren fertil pentru măsuri iliberale, justificate prin „voința poporului” sau „interesul național.”
Deși România are mecanisme de control instituțional și este monitorizată de structurile UE, derapaje similare ar putea avea loc prin acțiuni treptate, mai ales în absența unei societăți civile puternice și a unei prese independente. Exemple recente din Polonia și Ungaria arată că, chiar și în Uniunea Europeană, există riscuri de alunecare către autoritarism.
Rezistența civică, vigilența presei și aplicarea mecanismelor europene (precum Rule of Law Mechanism) sunt esențiale pentru a preveni asemenea scenarii.
În contextul alegerilor prezidențiale și parlamentare din România din 2024, au fost semnalate eforturi semnificative ale Federației Ruse de a influența procesul electoral și opinia publică.
Autoritățile române, dar și mass-media și societatea cicilă, au identificat campanii de dezinformare menite să divizeze societatea pe teme precum controlul exercitat de SUA și NATO asupra României, amenințările de securitate asociate statutului de membru NATO și sprijinul acordat Ucrainei. Aceste campanii au vizat amplificarea neîncrederii populației în capacitatea de apărare națională și în instituțiile democratice.
Rusia a fost acuzată de susținerea unor candidați cu orientări pro-ruse și eurosceptice, precum Călin Georgescu, care a obținut un rezultat surprinzător în primul tur al alegerilor prezidențiale din 24 noiembrie 2024. Acest sprijin s-a manifestat prin campanii de promovare pe platforme de social media și prin rețele de troli.
Atoritășile au raportat acțiuni hibride agresive ale Rusiei, inclusiv atacuri cibernetice menite să compromită integritatea procesului electoral și să influențeze rezultatele alegerilor. Au fost identificate rețele de troli și conturi false pe platforme precum TikTok, Facebook și Telegram, care au diseminat informații false și au promovat candidați pro-ruși. Aceste acțiuni au vizat manipularea opiniei publice și crearea de tensiuni sociale.
Secretarul de stat al SUA, Antony Blinken, a exprimat îngrijorarea față de eforturile Rusiei de a influența alegerile din România, menționând un „efort rusesc – de amploare și bine finanțat” în acest sens. De asemenea, șeful diplomației britanice, David Lammy, și-a exprimat îngrijorarea cu privire la rapoartele autorităților române privind interferența Rusiei în alegerile prezidențiale din România.
Eforturile de influență ale Moscovei în alegerile din România au fost diverse și bine coordonate, vizând destabilizarea procesului democratic și orientarea politicii externe a țării într-o direcție favorabilă intereselor rusești. Autoritățile române, alături de partenerii internaționali, au luat măsuri pentru a contracara aceste ingerințe și pentru a asigura integritatea procesului electoral.
România rămâne un stat solid ancorat în valorile Uniunii Europene și ale Alianței Nord-Atlantice, în pofida valurilor de destabilizare orchestrate de Federația Rusă în diferite părți ale lumii, inclusiv în SUA, Orinetul Mijlociu, Ucraina, Bulgaria și Republica Moldova. Această poziție este fundamentată pe o istorie recentă de integrare profundă în structurile occidentale, pe angajamente strategice clare și pe reziliența demonstrată în fața presiunilor externe.
De la aderarea sa la Uniunea Europeană în 2007 și la NATO în 2004, România a devenit un exemplu de integrare europeană și atlantică. Pentru întreaga regiune extinsă a Mării Negre. Aceste structuri nu sunt doar garanții ale securității și prosperității naționale, ci și expresii ale unui angajament profund față de valorile democratice, statul de drept și drepturile fundamentale ale omului.
NATO reprezintă pilonul central al apărării naționale și al securității regionale pentru România. Investițiile constante în domeniul apărării și contribuțiile active la misiunile alianței dovedesc determinarea României de a-și respecta angajamentele.
Uniunea Europeană, la rândul său, reprezintă un partener esențial în dezvoltarea economică și consolidarea instituțiilor democratice din România. Multe dintre beneficiile economice, sociale și politice pe care România le are ca membră UE se reflectă în multe aspecte ale vieții de zi cu zi ale cetățenilor români din România ori diaspora europeană. De la aderare și până în acest moment au intrat în țară 95 miliarde euro, prin diverse forme de finanțare. Contribuția României către UE a fost, în această perioadă, de aproximativ 30 miliarde de euro. Acest calcul nu cuprinde o valoare financiară a beneficiilor similare ale cetățenilor români din diferite state europene, țări care la rândul lor sunt beneficiare ale acestui tip de finanțări comunitare. Investiții străine venite în România au crescut semnificativ, cu peste 70 miliarde de euro, de la 43 miliarde în 2007 la 118 miliarde în 2023. Salariul mediu în România a crescut de 5 ori, de la 1.000 de lei în 2007, la peste 5.000 de lei în prezent.
Această situație nemulțumește profund Moscova, pentru care amenințarea bunăstării europene reprezintă o problemă strategică. Federația Rusă a intensificat, în ultimele decenii, eforturile de subminare a democrațiilor occidentale printr-o gamă variată de mijloace: propagandă, atacuri cibernetice, sprijinirea mișcărilor populiste și exploatarea vulnerabilităților economice și sociale. Obiectivul acestor acțiuni este evident: slăbirea coeziunii în cadrul NATO și UE, precum și crearea unor fisuri în relațiile dintre statele membre.
România, datorită poziției sale geografice și rolului de stat de frontieră al Uniunii Europene în regiunea Mării Negre și a Balcanilor, este o țintă predilectă pentru astfel de acțiuni. Cu toate acestea, reacția României a fost una fermă și coordonată, atât prin adoptarea unor politici interne de combatere a dezinformării, cât și prin colaborarea strânsă cu partenerii internaționali.
Republica Moldova, Ucraina ori Statele Unite au fost, de asemenea, victime ale eforturilor rusești de subminare a democrațiilor. În Republica Moldova, influența Kremlinului s-a manifestat prin sprijinirea partidelor politice pro-ruse, propaganda mediatică și presiunile economice. În SUA, interferența rusească în alegerile prezidențiale din 2016 a reprezentat un punct culminant al tacticilor de destabilizare utilizate de Moscova.
Pentru România, aceste exemple sunt avertismente clare asupra pericolelor în care se află. Totodată, ele subliniază importanța unei reziliențe puternice, susținute de o societate bine informată și instituții solide.
România a implementat o serie de măsuri pentru a-și proteja democrația și pentru a combate influențele externe maligne, inclusiv consolidarea securității cibernetice. Colaborarea cu aliații NATO pentru prevenirea atacurilor cibernetice asupra infrastructurilor critice.
Participarea activă în demersurile NATO și UE reprezintă o prioritate pentru politica externă a României. Implicarea în inițiativele europene și transatlantice de securitate și apărare a transformat România într-un stat exportator de securitate, considerat un partener de încredere de statele aliate.
Bucureștiul este implicat, atât oficial, cât și neoficial, în sprijinirea democrației în vecinătatea apropiată a Uniunii Europene. Susținerea Republicii Moldova și Ucrainei pe calea reformelor europene și a consolidării instituțiilor democratice este doar unul din aceste eforturi depuse de București.
Într-o lume marcată de provocări globale și de eforturi concertate de destabilizare, România rămâne o insulă de stabilitate și un exemplu de angajament față de valorile occidentale. Poziția sa în cadrul NATO și al Uniunii Europene nu este doar o ancoră a propriei securități, ci și o sursă de inspirație pentru alte națiuni aflate în căutarea unui viitor democratic. Această direcție trebuie susținută prin acțiuni ferme, o viziune clară și un angajament constant față de valorile fundamentale care definesc Europa unită și spațiul transatlantic.
România și Statele Unite au construit de-a lungul timpului un parteneriat strategic solid, bazat pe interese comune de securitate, valori democratice împărtășite și cooperare economică tot mai strânsă. Aceste relații sunt esențiale în contextul geopolitic actual, unde securitatea la granițele Europei și contracararea amenințărilor hibride sunt priorități-cheie.
Relațiile diplomatice dintre România și SUA au fost stabilite în 1880, marcând un punct de plecare pentru cooperarea bilaterală. După Războiul Rece, relațiile au fost relansate, având la bază dorința comună de a consolida democrația și securitatea în Europa de Est. SUA au fost un susținător ferm al aderării României la NATO în 2004, considerând țara noastră un pilon de stabilitate în regiunea Mării Negre. Orice formă de implicare politică ori de securitate americană în regiunea pontică se bazează pe implicarea României.
Semnarea parteneriatului strategic (1997) a marcat un moment extrem de important în această evoluție. Acesta a devenit un cadru esențial pentru cooperarea bilaterală, extins ulterior la multiple domenii, inclusiv apărare, securitate energetică și educație.
România găzduiește baze militare americane, cum ar fi baza de la Mihail Kogălniceanu, care joacă un rol crucial în proiecția de putere a NATO în regiune. Recent au început lucrările la cea mai mare bază militară NATO din Europa. De dimensiunile unui mic oraș, pe o suprafață de aproape trei mii de hectare, amplasamentul va putea găzdui permanent până la 10 mii de militari NATO și familiile acestora. Proiectul, în valoare de 2,5 miliarde de euro, include piste, platforme pentru armament, hangare pentru avioanele militare, dar și școli, grădinițe, magazine și chiar un spital. Baza aeriană de la Mihail Kogălniceanu găzduiește în acest moment aproximativ cinci mii de militari, majoritatea, soldați americani.
Facilitățile de la Deveselu găzduiesc un scut anti-rachetă, componentă a sistemului global de apărare antirachetă al NATO, fiind un simbol al angajamentului SUA față de securitatea Europei.
Trupe românești au luat parte la operațiuni militare alături de forțele americane în Afganistan, Irak și alte teatre de operațiuni, consolidând încrederea reciprocă.
Companii americane precum Ford, Raytheon, și ExxonMobil au contribuit la dezvoltarea economiei românești, în special în sectoarele auto, tehnologie și energie.
Potențialul gazelor naturale din Marea Neagră a atras interesul american, transformând România într-un jucător important în diversificarea surselor de energie ale Europei.
Un alt cadru al colaborării româno-americane este Inițiativa celor Trei Mări. România și SUA cooperează în cadrul acestei inițiative pentru a dezvolta infrastructura și conectivitatea energetică în Europa Centrală și de Est.
SUA au fost un aliat vocal al României în susținerea reformelor judiciare și anticorupție, aspecte esențiale pentru consolidarea statului de drept. Programele de schimb educațional, cum ar fi Fulbright, au permis tinerilor români să studieze în SUA, întărind legăturile culturale și contribuind la formarea unei generații pro-occidentale.
Comunitatea româno-americană, estimată la peste 500.000 de persoane, joacă un rol important în menținerea relațiilor bilaterale, inclusiv din punct de vedere politic și al mediului de afaceri.
În contextul războiului din Ucraina, relația strategică România-SUA este vitală pentru contracararea amenințărilor hibride și menținerea securității regionale.
Creșterea colaborării în domenii precum tehnologia de vârf, inteligența artificială, energia regenerabilă, industria de apărare și securitatea cibernetică poate deschide noi capitole ale parteneriatului. Recentele evoluții în programul Visa Waiver au fost anunțate cu fast de autoritățile de la București. România lucrează pentru a îndeplini criteriile necesare, ceea ce ar facilita călătoriile cetățenilor români în SUA și ar întări relațiile dintre cele două popoare.
Relația privilegiată dintre România și Statele Unite este un pilon al securității și dezvoltării democratice din regiune. Într-un context internațional tot mai complex, această alianță oferă României atât garanții de securitate, cât și oportunități economice și culturale, consolidând poziția țării ca un actor esențial în cadrul NATO și UE.
Alegerile parlamentare și prezidențiale din România nu sunt doar un moment de reflecție internă, ci și o oportunitate de repoziționare pe scena internațională. Poziția geostrategică a României la granița estică a Uniunii Europene și în proximitatea Mării Negre îi conferă un rol crucial în politica de securitate regională și în relațiile cu țările vecine. În acest context, votul cetățenilor români influențează nu doar viitorul intern al țării, ci și direcțiile strategice ale relațiilor bilaterale și multilaterale.
Războiul din Ucraina a redefinit prioritățile de securitate în Europa de Est. România, ca stat membru NATO și UE, și-a asumat un rol activ în sprijinirea Ucrainei prin furnizarea de asistență militară și umanitară. Alegerile din România vor influența continuitatea acestor politici, inclusiv poziția față de minoritățile românești din Ucraina și proiectele comune de securitate energetică. România este un partener onest pentru Kiev, această poziție rămânând o prioritate, indiferent de cine va forma coaliție de guvernare de la București ori va ocupa funcția de președinte al României.
Relațiile cu Bulgaria sunt marcate de cooperare în cadrul UE și NATO. Consolidarea infrastructurii comune, precum proiectele de interconectare energetică și dezvoltarea coridorului pan-european de transport, depind de stabilitatea și prioritățile politice ale ambelor țări. Un guvern român stabil vastimula inițiativele regionale comune.
Georgia, aspirantă la statutul de membru NATO, vede în România un partener strategic pentru integrarea euro-atlantică. Alegerile din România pot determina cât de activ va fi Bucureștiul în sprijinirea acestui proces, în special prin participarea la exerciții militare comune și parteneriate economice în regiunea extinsă a Mării Negre. Statul caucazian joacă un rol important în orice strategie majoră de asigurare a securității energetice a statului român, dar și al partenerilor săi, inclusi Republica Moldova.
Turcia, membru NATO, este un actor cheie în securitatea Mării Negre. Relațiile bilaterale cu România includ coordonare în domeniul apărării și combaterea terorismului. Rezultatul alegerilor din România poate influența nivelul de cooperare în gestionarea migrației și în echilibrarea influenței rusești în regiune.
Pentru Republica Moldova, România este cel mai important partener strategic. Alegerile de la București vor dicta ritmul sprijinului pentru integrarea europeană a Moldovei, asistența financiară, dar și colaborarea în domeniul educației, culturii și securității energetice. Stabilitatea politică în România este crucială pentru continuarea proiectelor comune.
Relațiile dintre România și Rusia rămân tensionate, având în vedere extinderea NATO și implicarea României în sprijinirea Ucrainei. Rezultatul alegerilor poate influența retorica oficială și politica de securitate față de Moscova, în special în domeniile securității cibernetice și militare.
Marea Neagră reprezintă un punct nevralgic pentru securitatea europeană. În ultimii ani, NATO a crescut semnificativ prezența militară în regiune, iar România a jucat un rol esențial în această strategie. Fiecare schimbare politică la București poate avea implicații asupra politicii de apărare, inclusiv asupra participării la misiuni internaționale și a investițiilor în infrastructura de securitate.
Un alt domeniu de interes este securitatea energetică. Dezvoltarea exploatărilor de gaze din Marea Neagră poate contribui la reducerea dependenței Europei de resursele energetice rusești. Stabilitatea politică și deciziile strategice ale viitorului guvern român vor influența semnificativ ritmul acestor proiecte și nivelul de colaborare cu partenerii internaționali.
România este un pilon al securității flancului estic al NATO. Alegerile vor determina gradul de angajament al țării în respectarea obiectivelor alianței, inclusiv alocarea bugetului necesar pentru apărare și participarea la exerciții comune. Pe de altă parte, în cadrul UE, România poate fi un avocat important al extinderii în Balcani și Parteneriatului Estic, inclusiv pentru Ucraina, Georgia și Moldova.
Alegerile din România vin cu riscuri, dar și cu oportunități. O instabilitate politică post-electorală poate diminua influența țării în regiune, în timp ce o guvernare stabilă poate amplifica rolul său de mediator în conflictele regionale. România are ocazia de a-și consolida poziția de lider regional, promovând politici coerente de securitate și cooperare economică.
Alegerile parlamentare și prezidențiale din România reprezintă un punct de cotitură pentru politica externă a țării. Într-un context internațional marcat de tensiuni și incertitudini, România are șansa de a-și reafirma angajamentele față de aliații săi și de a contribui la securitatea regională. Continuitatea, predictibilitatea și o viziune strategică bine conturată vor fi esențiale pentru a valorifica această oportunitate și a naviga cu succes provocările viitoare.
Alegerile din România au un impact semnificativ și asupra relațiilor bilaterale cu Statele Unite ale Americii, mai ales în contextul recent al realegerii lui Donald Trump ca președinte al SUA și al adoptării de către Congresul american a Strategiei de Securitate și Dezvoltare a Mării Negre.
Realegerea lui Donald Trump în funcția de președinte al SUA a generat discuții privind continuitatea și evoluția parteneriatului strategic dintre România și Statele Unite. Premierul României, Marcel Ciolacu, a subliniat că parteneriatul strategic va continua în aceiași parametri și că relațiile dintre cele două țări vor deveni și mai puternice. El a anunțat, de asemenea, intenția de a purta o discuție telefonică cu președintele ales, Donald Trump, pentru a consolida această colaborare.
Ambasadorul României la Washington, Andrei Muraru, a declarat că nu anticipează schimbări majore în parteneriatul strategic în timpul celui de-al doilea mandat al lui Trump. El a evidențiat că România a fost un aliat credibil și că toate realizările recente, precum creșterea prezenței trupelor americane în România și cooperarea în domeniul nuclear civil, au beneficiat de sprijin bipartizan în SUA.
Congresul SUA a adoptat proiectul de lege privind Strategia de Securitate și Dezvoltare a Mării Negre, incluzându-l în Legea privind Autorizarea Bugetului Apărării Naționale (NDAA). Această strategie subliniază importanța geostrategică a regiunii Mării Negre și stabilește direcții de acțiune în domenii precum securitatea și apărarea, economia, energia și reziliența democratică. Adoptarea acestei strategii reprezintă un succes pentru România, confirmând angajamentul SUA față de securitatea și dezvoltarea regiunii.
În acest context, România are oportunitatea de a-și consolida rolul de partener strategic al SUA, dar și al altor importante din NATO și Uniunea Europeană, în regiunea Mării Negre. Implementarea Strategiei de Securitate și Dezvoltare a Mării Negre poate duce la intensificarea cooperării în domeniul securității, creșterea investițiilor americane în infrastructura regională și consolidarea securității energetice.
Pentru a valorifica aceste oportunități, este esențial ca România să mențină o politică externă coerentă și să continue să fie un aliat de încredere al SUA. Stabilitatea politică internă și angajamentul ferm față de valorile democratice și statul de drept vor fi factori determinanți în consolidarea relațiilor bilaterale și în asigurarea securității în regiunea Mării Negre.
În aceste condiții geopolitice, crearea unei flote NATO permanente în Marea Neagră, susținută de mediile politice de la București, rămâne un subiect complex, influențat de factori politici, juridici și strategici.
Convenția de la Montreux din 1936 reglementează regimul strâmtorilor Bosfor și Dardanele, permițând statelor neriverane Mării Negre să mențină nave militare în această zonă pentru o perioadă limitată de 21 de zile. Această restricție limitează posibilitatea staționării permanente a navelor NATO ale statelor neriverane în Marea Neagră.
În 2016, România a propus crearea unei flote comune NATO în Marea Neagră, implicând Bulgaria și Turcia. Cu toate acestea, propunerea a întâmpinat reticențe din partea Bulgariei și Turciei, care au exprimat preocupări legate de escaladarea tensiunilor cu Rusia și de respectarea Convenției de la Montreux.
În contextul actual, NATO a intensificat prezența în Marea Neagră prin exerciții militare comune și patrule maritime, fără a institui o flotă permanentă. De exemplu, exercițiul „SeaShield 2024” a implicat participarea a peste 2.200 de militari din 12 țări aliate, demonstrând angajamentul NATO față de securitatea în regiune.
De asemenea, în ianuarie 2024, Turcia, România și Bulgaria au semnat un acord trilateral la Istanbul, activând Grupul de Luptă pentru Măsuri Contra Minelor din Marea Neagră (Black Sea Mine Countermeasures Task Group), evidențiind cooperarea regională în domeniul securității maritime.
Având în vedere constrângerile impuse de Convenția de la Montreux și sensibilitățile geopolitice din regiune, este puțin probabil ca NATO să înființeze o flotă permanentă în Marea Neagră în viitorul apropiat. Cu toate acestea, Alianța continuă să își consolideze prezența și cooperarea în regiune prin exerciții comune și inițiative regionale, contribuind la securitatea și stabilitatea zonei. România poate juca un rol important în acest sens, rămânând un stat pivot în flancul pontic al NATO și UE.
Nu mai surprinde pe nimeni faptul că Rusia și acoliții săi își intensifică eforturile de a influența opinia publică din Republica Moldova pe măsură ce se apropie alegerile prezidențiale și referendumul UE. Oligarhul pro-rus Ilan Șor a fost expus de curând de presa independentă de la Chișinău ca aflându-se în centrul unei rețele „de tip mafiot”, creată pentru a ajuta Kremlinul să plătească moldovenii să voteze „Nu” pentru strângerea legăturilor cu Occidentul.
În mod previzibil, dezinformarea s-a intensificat pe măsură ce se apropie 20 octombrie, ziua în care vor avea loc alegeri prezidențiale și un important referendum constituțional cu privire la traseul democratic al țării. Ceea inițial era propagandă în limba rusă a apărut acum într-o română perfectă. Actorii ruși statali și non-statali au apelat la rețelele de socializare pentru a adapta dezinformarea la grupuri specifice, exploatând tensiunile preexistente și utilizând campanii coordonate pentru a se asigura că mesajele lor circulă mai departe și mai larg.
Atacurile au fost atât personale, cât și politice. Președintele Sandu a fost ținta unei campanii de defăimare online, care a inclus o serie de videoclipuri falsificate care variază de la anunțul demisiei până la mărturisiri de corupție și infracțiuni. Unele dintre falsuri – cum ar fi videoclipul fals în care președintele scoate în afara legii culesul măceșelor – au încercat să o poziționeze pe Maia Sandu drept un adversar al tradiției moldovenești. Dovezile acestei interferențe electorale flagrante au fost chiar raportate – cu toate acestea, nu au făcut mare lucru pentru a opri fluxul de manipulare online sponsorizată de la Moscova.
Dincolo de simpla influențare a alegătorilor, acești actori încearcă să îi demotiveze în totalitate prin subminarea încrederii în instituțiile democratice ale Moldovei. Aceasta este o tactică pe care am mai văzut-o. Chiar anul trecut, SUA au avertizat aproape 100 de țări cu privire la eforturile Rusiei de a destabiliza democrațiile prin punerea la îndoială a legitimității numărării voturilor și a alegerilor.
Pe canalele pro-ruse Telegram și pe conturile de Facebook, VK și Tiktok, Comisia Electorală Centrală (CEC) din Moldova a fost atacată de actori politici și non-politici pro-ruși moldoveni, comisia fiind acuzată că este o instituție influențată de SUA. Astfel de relatări susțin că, în consecință, alegerile și referendumul din Moldova sunt ilegitime și ar trebui invalidate.
Aceleași relatări cataloghează drept o catastrofă un potențial vot pentru aderarea la UE, asociind apartenența Moldovei la UE și NATO cu destabilizarea țării și potențialul de a fi târâtă în război. Aceste conturi răspândesc declarații ale unor personalități publice pro-ruse din afara sferei politice moldovenești, în încercarea de a crea impresia de observatori imparțiali sau, în unele cazuri, conturile își postează materialele reciproc, permițând răspândirea rapidă a narațiunilor. România și UE sunt prezentate ca amenințări existențiale la adresa independenței, Rusia fiind prezentată ca singurul aliat legitim al Moldovei.
Multe dintre aceste tactici au fost expuse în urma alegerilor locale din Moldova din 2023, când s-a probat și utilizarea de fonduri financiare de către Rusia pentru amplificarea unor astfel de opinii. În decembrie anul trecut, cercetarea ONG-ului Reset, împărtășită cu Le Monde, a identificat numeroase pagini Facebook false create și amplificate de sute de anunțuri plătite pentru a apăra și a promova interesele personalităților pro-ruse din Moldova, precum Ilan Shor. Cercetătorii au calculat că această campanie a adunat cel puțin 155 de milioane de vizualizări. Analiza din luna iulie a acestui an dezvăluie modul în care aceste anunțuri sponsorizate pe Facebook au continuat în 2024 – cu bani dedicați pe anunțuri de promovare a votului „Nu” la referendum, precum și încercări de a discredita și submina autoritatea președintelui țării și a CEC.
Cu doar câteva zile înainte de alegeri și referendum, eforturile de dezinformare ale Rusiei s-au intensificat. Scopul nu este doar de a influența cu cine votează moldovenii, ci și de a le zdruncina încrederea în procesul electoral în sine. Pericolul real este ca cetățenii să fie atât de demoralizați încât chiar să nu voteze deloc – un rezultat pe care Rusia l-ar prefera oricărui altul.
În cele din urmă, este esențial ca atât autoritățile moldovenești, cât și partenerii internaționali să își intensifice eforturile pentru a contracara aceste narațiuni. Organizațiile societății civile, platformele tehnologice și mass-media trebuie să colaboreze pentru a expune și a contracara dezinformarea, asigurându-se în același timp că alegătorii sunt informați cu informații exacte și transparente. La fel de importantă este și nevoia de strategii pe termen lung pentru a consolida reziliența la astfel de tactici. Lupta Moldovei de a-și proteja democrația ne reamintește că dezinformarea este o amenințare globală, care necesită un răspuns internațional coordonat dacă dorim să păstrăm integritatea sistemelor democratice din întreaga lume.
Cetățenii R. Moldova păstrează legături puternice cu baștina, indiferent de țara în care locuiesc în prezent. Aceste legături nu se limitează la legături familiale, economice sau culturale. Pentru numărul mare de cetățeni moldoveni care trăiesc în străinătate, votul la alegerile naționale și la referendumul din 20 octombrie 2024 este o modalitate esențială de a participa la modelarea viitorului țării lor. O prezență cât mai mare este un răspuns clar dat imensei mașini de propagandă a Federației Ruse care diabolizează orice implicare civică a cetățenilor R. Moldova din diaspora.
Moscova a încercat să împiedice implicarea diasporei R. Moldova în procesul de vot prin mai multe metode, unele directe și altele mai subtile, utilizând tactici de influență și manipulare, în special prin dezinformare și presiuni diplomatice.
Federația Rusă lansează campanii ample de dezinformare prin mass-media controlată sau aflată sub influența sa. Aceste campanii constau în răspândirea de știri false care să submineze legitimitatea procesului electoral din Republica Moldova, dar și promovarea de mesaje descurajatoare cu privire la inutilitatea votului, sugerând că rezultatele sunt deja decise sau că votul diasporei nu va schimba nimic.
Prin influențarea anumitor platforme media și canale de comunicare, Federația Rusă a limitat accesul diasporei R. Moldova din Federația Rusă ori Belarus la informații corecte și echilibrate despre referendum. Controlul informațional este un instrument folosit pentru a îngreuna informarea corectă a cetățenilor R. Moldova din Federația Rusă, dar și împotriva cetățenilor ruși care ar dori să știe mai mult despre acest referendum. Strategia Moscovei trădează o îngrijorare față de acest exercițiu democratic, care poate deveni un exemplu pentru cetățeni ruși, deci și un precedent periculos pentru controlul exercitat de Kremlin asupra propriilor cetățeni.
În diaspora moldovenească din Federația Rusă există grupuri pro-ruse care au fost influențate să desfășoare campanii de promovare a mesajelor anti-guvernamentale sau anti-europene, susținând politici și lideri moldoveni apropiați de Moscova. Aceste grupuri au încercat să reducă interesul diasporei moldovenești pentru vot și să promoveze un discurs favorabil Federației Ruse. Autoritățile de la Chișinău au prezentat dovezi cu privire la încercările serviciilor federale de spionaj de la Moscova de a deturna procesul de vot pentru diaspora originară din R. Moldova prin organizarea unor grupuri fictive de votanți.
Prin presiuni asupra guvernului de la Chișinău, cu largul concurs al forțelor pro-ruse din R. Moldova, Moscova a încercat să limiteze numărul de secții de votare deschise pentru diaspora din anumite state europene sau să influențeze deciziile administrative care afectează capacitatea diasporei de a vota.
În scurta perioadă de independență a R. Moldova, Federația Rusă a sprijinit în mod constant partidele politice de la Chișinău care au o poziție pro-rusă, folosindu-le ca vehicule pentru a descuraja diaspora de la participarea la vot. Aceste partide, prin discursuri politice, încearcă în mod activ să submineze încrederea în procesul electoral și să prezinte diaspora ca fiind înstrăinată de problemele reale ale țării.
Aceste acțiuni fac parte dintr-o strategie mai amplă de influențare a Republicii Moldova și a diasporei sale, menită să reducă impactul celor care susțin o orientare pro-europeană și reformatoare.
Cetățenii R. Moldova, care locuiesc și activează în străinătate contribuie deja la economia statului de unde au plecat, în special prin sprijinirea familiilor lor rămase acasă. Dar influența diasporei nu trebuie să se oprească aici. Prin vot, ei pot avea un cuvânt de spus în deciziile care îi afectează nu doar pe cei dragi, ci întreaga țară. Votul la viitoarele alegeri și la referendum le permite să sprijine alegerea care reflectă convingerile și preferințele lor.
Diaspora moldovenească a demonstrat deja, mai ales în ultimii 15 ani, ce rol puternic poate juca în alegerile naționale, chiar dacă câteodată doar în mod informal. La 20 octombrie 2024, ei au o nouă șansă de a face diferența și de a-și face vocea auzită. Votul la alegeri și referendumuri le permite cetățenilor moldoveni care trăiesc în străinătate să își pună cunoștințele și capacitatea de acțiune în folosul propriei țări. După ce au trăit în străinătate, persoanele din diaspora originară din R. Moldova au văzut cu ochii lor cum arată viața în alte țări, ceea ce face ca experiența lor să fie și mai valoroasă și necesară procesului de luare a deciziei privind calea pe care ar trebui să o urmeze R. Moldova.
Deși votul din străinătate poate fi uneori o provocare – în special atunci când secțiile de votare sunt departe – investiția de timp și, câte o dată, chiar efort financiar presupus de deplasarea până la cea mai apropiată secție de votare este esențială. Fiecare vot contează. El contribuie la asigurarea faptului că viitorul R. Moldova este hotărât de voința colectivă a tuturor locuitorilor săi, atât a celor de acasă, cât și a celor din străinătate care rămân profund legați de țara lor natală.
Participarea la alegeri și referendum ajută la crearea de legături trainice între diaspora și cei rămași acasă, reconfirmând faptul că aparțin unui spațiu civic comun. Chiar și a sta împreună la coadă la secțiile de votare este o modalitate de a-și arăta solidaritatea și angajamentul față de patria lor și de a-și consolida legătura cu rădăcinile lor, în ciuda distanței.
În plus, atunci când cetățenii moldovenii din străinătate votează, îi încurajează pe alții – atât în străinătate, cât și în țară – să facă același lucru, crescând astfel participarea generală la vot. O rată de participare ridicată consolidează democrația și garantează că rezultatele alegerilor sunt corecte și reprezentative pentru voința reală a populației. Nu trebuie să uităm că diaspora este un factor electoral important pentru R. Moldova, iar sondajele de opinie nu reflectă poziția decisivă a acesteia atunci când vorbim de alegeri.
Nu în ultimul rând, participarea la alegeri și referendum este importantă pentru a face R. Moldova mai capabilă să reziste în fața activităților ostile care vizează demotivarea, dezbinarea și dezinformarea propriilor cetățeni. Votul nu numai că dă putere cetățenilor, dar și consolidează democrația în R. Moldova. Cu cât mai mulți oameni vin la vot, cu atât mai greu va fi pentru puterile ostile să eticheteze rezultatele alegerilor și ale referendumului drept nelegitime. O prezență puternică la vot, posibilă datorită diasporei originare din R. Moldova, transmite un mesaj clar de unitate, făcând mai dificilă destabilizarea țării pentru cei care încearcă să facă acest lucru.
Dreptul R. Moldova la alegeri libere și democratice este un drept, un privilegiu, câștigat cu greu, inclusiv cu arma în mână în timpul invaziei militare ruse de acum trei decenii, iar acest lucru nu trebuie uitat. Pe măsură ce se apropie 20 octombrie, cetățenii R. Moldova – atât din țară, cât și din străinătate – au o oportunitate importantă de a-și exercita acest drept și de a contribui la determinarea viitorului țării lor.