de Isac Mihai | mai 29, 2018 | Federatia Rusa, Federatia Rusa, Marea Neagra, Știri, Ucraina, Ucraina, UE, UE, Uncategorized @ro
Liderul de la Kiev, Petro Poroșenko, mizează pe sprijinul omologului său german Frank-Walter Steinmeier
Preşedintele german, Frank-Walter Steinmeier, şi-a exprimat sprijinul pentru integritatea teritorială a Ucrainei după o întâlnire cu omologul său ucrainean, Petro Poroşenko, marţi la Kiev, relatează mass-media regională, citată de agenția de presă KARADENIZ PRESS. Berlinul a fost unul dintre cei mai puternici susţinători ai sancţiunilor din ultimii ani pentru a face presiuni asupra Rusiei să înapoieze Ucrainei regiunea sudică Crimeea şi să pună capăt conflictului din estul Ucrainei.
Poziție germană
„Securitatea şi integritatea teritorială a Ucrainei sunt aproape de inimile noastre”, a declarat Steinmeier după întâlnirea de la reşedinţa prezidenţială, Palatul Mariinski. Acordul de pace din 2015 a fost până acum singurul mod de „a progresa, pas cu pas”, a adăugat înaltul oficial german.
Cei doi lideri au discutat despre paşii Ucrainei de continuare a integrării cu Uniunea Europeana şi eforturile de a pune capăt mai multor ani de conflict între armata ucraineană şi grupurile de rebeli proruşi din estul Ucrainei.
Steinmeier a depus o coroană de flori la mormântul soldatului necunoscut, la începutul vizitei sale de două zile în capitala ucraineană. El urmează de asemenea să poarte discuţii cu prim-ministrul ucrainean, Volodîmir Groisman, şi se va întâlni cu diferiți reprezentanți ai societății civile.
Desant politic de anvergură
Vizitele pe care președintele şi ministrul de externe ai Germaniei le efectueze în Ucraina demonstrează că statul ucrainean rămâne una dintre prioritățile politicii externe germane, a declarat ambasadorul ucrainean la Berlin, Andri Melnik, menţionând că președintele german, Frank-Walter Steinmeier, va efectua o vizită în Ucraina pe 29 şi 30 mai, iar ministrul de externe al Germaniei, Heiko Maas, va fi la Kiev între 31 mai şi 1 iunie. „Această dublă vizită a preşedintelui şi a ministrului de externe ai Germaniei, în aceeaşi săptămână, este cel mai clar semnal de susţinere a președintelui Petro Poroșenko și a eforturilor de implementare a reformelor iniţiate de conducerea și de guvernul Ucrainei. Totodată, este un un fel de cartonaș galben pentru toți cei care afirmă în mod incorect existenţa unei aşa-numite oboseli sau dezamăgiri din partea Europei și, în mod special, a Germaniei” a explicat ambasadorul ucrainean. În opinia diplomatului, un asemenea ”desant politic” din partea Berlinului are, mai presus de toate, o importanţă simbolică profundă: Ucraina este o prioritate a politicii externe a Germaniei şi ocupă un loc important în acordul de coaliție pe baza căruia s-a format noul guvernul federal.
Interese economice
Mass-media citată de agenția de presă KARADENIZ PRESS menționează că Germania are de asemenea interese economice şi a dat aprobarea finală extinderii unei conducte pentru transportul gazelor naturale din Rusia direct în Germania. Lucrările de extindere a gazoductului au început în aceasta lună, autoritățile de la Berlin respingând orice acuzație, considerând că problema gazoductului este strict una comericială, fără tentă politică.
Ucraina a contestat acest proiect, considerând că subminează sancţiunile internaționale impuse Federației Ruse după anexarea Crimeei și izbucnirea confruntărilor din Donbass.
Pentru a-şi arăta sprijinul faţă de Kiev, Steinmeier s-a întâlnit cu Poroşenko luna trecută la Berlin pentru discuţii axate pe eforturile de restabilire a păcii în estul Ucrainei. Ministrul german pentru afaceri economice şi energie, Peter Altmaier, a vizitat de asemenea Ucraina în aceasta lună şi a asigurat că Germania se bazează în continuare pe Ucraina pentru transportul gazelor. (N.G.)
de Isac Mihai | mai 2, 2018 | Info Militar, Intelligence, Orientul Mijlociu, Orientul Mijlociu, Știri, UE, UE, Uncategorized @ro
Alianța strategică SUA-Israel, pregătită să oprească ambițiile nucleare iraniene
Parlamentul israelian a votat luni în favoarea unei legi care permite premierului şi ministrului apărării să decidă intrarea în război fără să reunească guvernul, pe fondul tensiunilor crescânde între Israel şi unii dintre vecinii săi, relatează mass-media din Israel, citată de agenția de presă KARADENIZ PRESS. Această lege, care a primit 62 de voturi pentru şi 41 împotrivă, oferă cabinetului restrâns de securitate responsabilitatea de a decide o operaţiune militară sau războiul fără să discute cu restul guvernului.
Condiții extreme
Un paragraf precizează însă că, în caz de „condiţii extreme”, premierul şi ministrul apărării pot hotărî, singuri, o astfel de operaţiune. Acest paragraf a fost criticat dur de opoziția politică din Israel, precum și de mai mulți diplomați europeni, citați de mass-media regională. Concomitent, lideri marcanți din statele UE, precum Germania și Franța se opun declanșării ostilităților militare.
Proiectul de lege iniţiat de ministrul israelian al Justiţiei, Ayelet Shaked, este un amendament la o lege fundamentală care, anterior, dădea numai guvernului, în prezenţa majorităţii miniştrilor, posibilitatea de a decide dacă lansează o operaţiune militară. Ayelet Shaked a justificat acest amendament explicând în Knesset (parlamentul unicameral) că, „în actuala situaţie securitară, trebuie ca activitatea guvernului şi a cabinetului să devină mai eficientă”.
Membri ai actualului cabinet restrâns de securitate sunt 11 dintre cei 22 de miniştri care alcătuiesc guvernul Netanyahu.
Aviația militară israeliană, pregătită să pună capăt programului nuclear iranian
Israel, atacat pe multiple fronturi
Legea a fost votată într-un context de tensiuni cu palestinienii, în timp ce, de la 30 martie, manifestaţiile din Fâşia Gaza, de-a lungul graniţei cu Israelul, au dat loc la altercaţii cu forţele israeliene în care 45 de palestinieni şi-au pierdut viaţa.
Pe de altă parte, ministrul israelian al apărării, Avigdor Lieberman, a avertizat anterior că ţara sa va avea în vizor orice tentativă de „implantare militară” a Iranului în Siria, după un atac în această ţară, la 9 aprilie, atribuit statului evreu.
Ferindu-se să fie antrenat în conflictul sirian, Israelul a efectuat zeci de atacuri asupra unor poziţii ale regimului sau convoaie de arme prezentate ca originare din Iran şi destinate mişcării şiite libaneze Hezbollah, inamic al statului evreu şi care îl sprijină pe preşedintele sirian, Bashar Al-Assad.
Discurs reținut
Premierul israelian Benjamin Netanyahu a declarat marţi că Israelul nu doreşte război cu Iranul, la o zi după ce a dezvăluit dovezi despre eforturi secrete ale Teheranului în pofida unui acord internaţional care vizează diminuarea programului nuclear iranian, relatează mass-media israeliană, citată de agenția de presă KARADENIZ PRESS. „Nimeni nu doreşte acest tip de evoluţie. Iranul este cel care schimbă regulile în regiune”, a declarat Netanyahu într-un interviu pentru CNN, întrebat dacă Israelul este pregătit de război împotriva Iranului.
Premierul israelian Benjamin Netanyahu l-a informat pe preşedintele Donald Trump în legătură cu dovezile privind un program secret de arme nucleare dezvoltat de Iran în cadrul unei reuniuni care a avut loc pe 5 martie la Washington, a declarat marţi un oficial israelian.
Trump a fost de acord ca Israelul să publice informaţiile înainte de data de 12 mai 2018, termenul stabilit de preşedintele american, Donald Trump, pentru a decide dacă denunţă acordul încheiat în 2015 de cele şase mari puteri (Statele Unite, Marea Britanie, Franţa, Rusia, China şi Germania) cu Republica Islamică Iran.
Atac iranian dur
Acuzaţiile lansate luni seară de premierul israelian Benjamin Netanyahu în legătură cu programul nuclear iranian sunt opera unui ”mincinos inveterat, în pană de idei”, a afirmat marţi Ministerul de Externe de la Teheran, într-un comunicat citat de agenția de presă KARADENIZ PRESS. Aceste afirmaţii ”răsuflate, lipsite de interes şi ruşinoase” sunt ale unor ”lideri sionişti (care) nu văd alte mijloace pentru a asigura supravieţuirea regimului lor ilegal decât să-i ameninţe pe alţii recurgând la un bluf reşapat”, se afirmă în comunicatul postat pe site-ul Ministerului iranian de Externe.
”Netanyahu şi regimul sionist de tristă celebritate, ucigaş de copii, ar trebui totuşi să înţeleagă că opinia publică mondială este suficient de educată şi de înţeleaptă” pentru a nu crede astfel de afirmaţii, adaugă textul.
Acord contestat
Acordul, încheiat în iulie 2015 la Viena între Teheran şi grupul 5+1 (SUA, Rusia, China, Franţa, Marea Britanie şi Germania), prevede limitarea programului nuclear iranian în schimbul ridicării sancţiunilor internaţionale.
Premierul israelian, Benjamin Netanyahu, a afirmat luni seară, că ţara sa deţine „dovezi concludente” legate de un program nuclear iranian secret cu scopul a se dota cu arma nucleară, transmit agenţiile internaţionale de presă. „Proiectul nuclear iranian are toate cele cinci elemente ale unui program de arme nucleare”, a declarat prim-ministrul israelian.
Premierul israelian, adversar înverşunat al acordului internaţional asupra activităţilor nucleare ale Iranului, a prezentat presei la Tel Aviv şi în direct la televiziunile israeliene ceea ce a descris ca fiind „copiile exacte” a zeci de mii de documente originale iraniene obţinute în urmă cu câteva săptămâni cu preţul unei „formidabile reuşite în domeniul serviciilor de informaţii”.
Aceste documente, pe hârtie sau în format electronic şi servind ca decor declaraţiei lui Benjamin Netanyahu, constituie „dovezi noi şi concludente asupra programului de arme nucleare pe care Iranul l-a ascuns ani în şir de privirile comunităţii internaţionale în arhivele sale atomice secrete”, a spus prim-ministrul israelian.
Aceste documente arată că, în pofida asigurărilor primite din partea liderilor iranieni că nu au încercat niciodată să se doteze cu arma nucleară, „Iranul a minţit şi încă foarte mult!”, a declarat el. (M.B.)
de Razvan Iorga | apr. 30, 2018 | Federatia Rusa, Principal, Razboi energetic, Turcia, Ucraina, UE, Uncategorized @ro
Pe lângă războiul informațional pe care îl duce din plin în Europa prin canalele sale de propagandă, Rusia a apăsat pedala de accelerație și în domeniul energiei. Deținătoare a unor puternice atuu-uri energetice, Rusia a lasant în ultimii ani o ofensivă teribilă în Europa pentru a lega și apoi ține în șah UE prin forța pârghiei energetice.
Prin aceste rețelele enegetice ce cresc de la an la an, Moscova se contrapune regimului de sancțiuni occidentale și ale privațiuni pentru mulți lideri ce gravitează în jurul nucleaului de putere de la Kremlin.
În prezent, Rusia poartă acest „război energetic” pe două fronturi: cel nordic asigurat de proiectul Nord Stream 2 și cel putin asigurat de Turkish Stream. Dar ambele au în vizor scoaterea de pe rută a Ucrainei și oricărui tip de avantaje care să mijlocească relația comercială dintre Rusia și Europa. Deși UE mimează un soi de atașament față această chestiune delicată pentru Ucraina, singurul aliat puternic al Kievului în toată această poveste sunt SUA.
Acestea sunt principalele conducte prin care Rusia își propune alimentarea suplimentară a Europei cu gaz rusesc. Miza politică în nord este de ocolire a Ucrainei și de interconectare și mai profundă cu Germania, principala forță politică din UE, iar în sud întărirea legăturilor cu Turcia condusă de regimul din ce în ce mai autoritar al președintelui Erdogan și extensia spre zonă sud-estică a Europei în țările din Balcani.
Germania admite importanța politică
Luna aprilie a fost una extrem de importantă a discuțiilor Rusiei cu partenerii săi pe această dimensiune. Cu toate că și Germania vrea realizarea gazoductului Nord Stream 2, Berlinul realizează că astfel o mare parte a importanței strategice a Ucrainei, ca zonă tamponă între Rusia și Europa, se va pierde, iar negocierile de pace vor deveni unele și mai dificile pentru Kiev și aspirațiile sale europene.
La ultimele discuții de pe 10 aprilie pe tema conducetei Nord Stream 2, cancelarul german Angela Merkel a declarat într-o conferință comună cu liderul de la Kiev, Petro Poroșenko, că Rusia trebuie să rcunoască întâi rolul Ucrainei în tranzitul gazelor naturale ruse către Europa.
Până acum, Berlinul a dat asigurări că era vorba despre o infrastructură pur „comercială” şi a ridicat, la sfârşitul lui martie, ultimele obstacole din calea construirii acestui gazoduct care leagă Rusia şi Germania prin marea baltică, un complemt al Nord Stream 1.
„Există de asemenea factori politici de luat în considerare”, a declarat Merkel. Ea a apreciat că Nord Stream 2 este „un proiect fără claritate cu privire la rolul Ucrainei în tranzit nu este posibil”. Cancelarul a recunoscut că proiectul gazoductului nu va schimba cu nimic importanta dependenţă a Europei de gazele naturale ruse.
Mai precis, este vorba despre garantarea pentru Kiev a drepturilor tranzitului terestru, plătit de Moscova. Rusia încearcă să scape de această povară și financiară, dar și ca pârghie de negocieri politice între Kiev și Moscova. Într-un interviu acordat cotidianului german Handelsblatt, Poroşenko a acuzat recent Rusia că vrea să impună o „blocadă economică şi energetică” Ucrainei prin această conductă submarină.
„Proiectul nu are fundament economic”, a dat el asigurări, apreciind că Nord Stream 2 este un ”proiect politic finanţat de Rusia” şi că modernizarea reţelei transucrainene este posibilă la un preţ mai mic.
De asemenea, În cadrul Uniunii Europene (UE), cu Polonia în frunte, proiectul gazoductului Nord Stream 2 este foarte criticat, din cauza importanţei politico-economice pe care o are pentru Rusia. Principalul motiv este legat de faptul că acest gazoduct ar ocoli Ucraina, în prezent un loc tranzit esenţial pentru vânzarea gaxelor ruse către Europa.
Proiectul ar de asemenea o importantă miză economică pentru Germania. Proiectul Nord Stream 1 a fost lansat în 2005 și avea ca obiectiv să pună aprovizionarea cu gaze naturale a Europei la adăpost de conflictul în domeniul gazelor, recurent, între Moscova şi Kiev.
Nord Stream 1 a fost dat în folosinţă în 2011, iar Nord Stream 2 ar urma să dubleze capacitatea la 55 de miliarde de metri cubi, la sfârşitul lui 2019.
Însă şantierul celui de-al doilea gazoduct scoate la suprafață tensiunile din cadrul UE, iar Comisia Europeană (CE) şi mai multe ţări din Europa de Est doresc să-şi reducă dependenţa faţă de gigantul rus Gazprom.
Consumul de gaze naturale ruse în Europa continuă să crească an de an, partea de piaţă a Gazprom reprezentând, în 2017, 35% în UE cu 28 de membri. În Germania, importurile de la Gazprom reprezintă 60%, astfel că Rusia caută să consolideze această dependenţă de gazele sale.
Garanții dubioase
La scurt timp după discuțille dintre Angela Merkel și Petro Poroșenko, Bruxelles-ul a precizat că Ucraina a dovedit că poate fi un nod de tranzit important pentru Europa pentru gazul rusesc. Astfel, că Bruxelles-ul și Berlin au promis să garanteze tranzitul de gaze rusești prin Ucraina și după construirea Nord Stream 2
Ministerul Federal al Germaniei pentru Afaceri Economice și Energie, Peter Altmaier, și vicepreședintele Comisiei Europene pentru Energie, Maroš Šefčovič, au făcut astfel de declarat după o întâlnire de la Berlin de pe 16 aprilie.
„Trebuie să spun că Ucraina, în ciuda condițiilor dificile, a reușit să pompeze 97 de miliarde de metri cubi de gaz într-un mod sigur în ultimii ani, în ultimele ierni, după ce au stabilit un nou record, ceea ce confirmă faptul că tranzitul funcționează bine și este de importanță strategică pentru furnizarea cu gaz nu numai a unei țări atât de mari ca Ucraina, ci și a Europei Centrale și de Est. Prioritatea noastră este să ne asigurăm că tranzitul este menținut mai departe „, a spus Sefcovic.
Potrivit acestuia, Comisia Europeană a susținut declarația cancelarului Angela Merkel în acest context. Comisarul european a mulțumit șefului guvernului german pentru asistență continuă în situațiile în care a fost necesar să se discute ceva la nivel trilateral – Ucraina, Rusia și Europa – în special atunci când era necesar să se convină asupra tranzitului neîntrerupt al gazelor în timpul iernii au existat probleme.
În ceea ce privește Nord Stream 2, poziția Comisiei Europene, a reamintit vicepreședintele, este că conducta ar trebui construită în conformitate cu aceleași reguli ca toate celelalte conducte din UE.
Opoziția SUA
Apropierea energetică din Germania și Rusia prin intermediul extinderea conductei Nord Stream, ocolind Ucrainei, nu este văzută cu ochi buni la Washington. Subiectul a fost discutat, la Washington, între ministrul ucrainean de Interne, Arsen Avakov și secretar de stat adjunct în diplomația americană pentru afaceri europene și euroasiatice, Wess Mitchell.
Părțile au discutat despre „modul în care, în cooperare cu partenerii americani, să se prevină construcția conductei de gaze”, a declarat un diplomat ucrainean prezent la discuții, citat de Ukrinform.
Poziția SUA pe acest subiect este aspru criticată constant de la Moscova. Într-un interviu recent pentru Tass, ministrul adjunct al Afacerilor Externe al Rusiei, Alexander Grușko, a declarat că implementarea proiectului de gazoduct Nord Stream 2 depinde de faptul dacă Uniunea Europeană va fi capabilă să reziste presiunii Statelor Unite pe acest subiect.
„Ideea este dacă Europa va rezista presiunii americanilor, care au folosit toate oportunitățile pentru a împiedica implementarea acestui proiect și în același timp convinge europenii să cumpere LNG din SUA”, a spus Grușko.
El a mai spus că, din perspectiva Rusiei, proiectul va asigura o securitate energetică sporită Europei.
„Credem că, dacă securitatea energetică a Europei va avea o prioritate maximă, nu va exista nicio îndoială că acest proiect o va asigura”, a subliniat ministrul adjunct de externe al Rusiei.
Frontul turcesc
Construcția primului picior la mare adâncime al conductei Turkish Stream a fost finalizată luni lângă litoralul turc al Mării Negre, a precizat Gazprom.
Viteza medie a construcției în zona de adâncime, efectuată de vasul „Spirit Pioneering”, a ajuns la 4,3 km pe zi. Eficiența maximă – 5,6 km pe zi – a fost realizată de două ori în luna februarie, detaliază un comunicat al Gazprom, citat de Karadeniz Press.
Nava amintită va continua construirea la mare adâncime a celui de-al doilea segment al conductei de gaze în al treilea trimestru din 2018.
„Proiectul Turkish Stream continuă cu succes și a fost realizată o etapă importantă – a fost construită prima etapă a gazoductului. Rata de construcție este una ridicată”, a declarat Alexei Miller, directorul executiv al Gazprom.
Începând cu data de 7 mai 2017, când a început construcția din larg a gazoductului Turkish Stream, au fost construite un total de 1.161 km de gazoduct sau 62% din totalul conductei, a precizat Miller. „Fără îndoială, Turkish Stream va juca un rol important în îmbunătățirea securitatea energetică a Turciei și a Europei „, a mai spus directorul Gazprom.
Gazprom a început construcția secțiunii din apă a gazoductului lângă coasta rusă a Mării Negre în mai 2017. Proiectul presupune construcția conductei de gaze prin Marea Neagră către partea europeană a Turciei și granița cu Grecia. Lungimea părții din mare a conductei ar trebui să ajungă undeva pe la aproximativ 930 km, iar cea terestră de pe teritoriul turc la circa 180 km.
Prima ramificație va oferi gaz rusesc pieței turcești, iar a doua pentru furnizarea de gaze către țările din Europa de Sud și Sud-Est. Capacitatea fiecărui segment atinge 15,75 miliarde metri cubi de gaz pe an.
Primele livrări de gaze sunt planificate pentru sfârșitul anului 2019. Construcția unei secțiuni maritime a conductei de gaze este realizată de către South Stream Transport B.V., o subsidiară a Gazprom.
Investitiile Gazprom în construcția conductei de gaze turcești pentru 2018 sunt planificate la aproximativ 182,4 miliarde de ruble (2,9 miliarde de dolari) față de aproape 93 miliarde de ruble (1,49 miliarde de dolari) în 2017. Gazprom estimează costul Turkish Stream la circa 7 miliarde de euro.
Turcia este a doua piață de export a Gazprom. În prezent, livrările rusești de gaze către Turcia sunt efectuate prin conducta de gaz Blue Stream și coridorul trans-balcanic.
Toate aceste ecuații energetice devin din ce în ce mai complicate, iar rolul Ucrainei în asigurarea tranzitului gazelor rusești către Europa este pe cale să fie estompat. Acest fapt va reduce la minimul puterea de negociere a Kievului cu Moscova pe toate nivelurile. În astfel de condiții, este puțin probabil ca Rusia să își înceteze implicarea militară în războiul din estul Ucrainei și să-și anuleze anexarea peninsulei Crimeea. (M.N.)
de Isac Mihai | apr. 29, 2018 | Federatia Rusa, Federatia Rusa, Info Militar, Jurnal de Front, Principal, Știri, Ucraina, Ucraina
An-225 Mriya, propus de Kiev statelor NATO
Compania de stat ucraineană Antonov a anunţat că este pregătită să furnizeze mai multe avioane Antonov 124 unor armate din ţări membre NATO pentru a compensa retragerea grupului rus Volga-Dnepr, care nu va prelungi un contract pe care îl are cu Alianţa Nord-Atlantică şi care expiră la sfârşitul anului, relatează mass-media internațională, citând un comunicat de presă al companiei, preluată de agenția KARADENIZ PRESS. ”Antonov este pregătit să-şi extindă cooperarea în cadrul proiectului cu garanţia de a livra cantitatea de avioane necesară”, a declarat și un purtător de cuvânt al companiei.
Moscova răspunde dur
Compania privată rusă Volga-Dnepr a anunţat la 18 aprilie că nu va prelungi un contract care expiră la sfârşitul anului 2018 pentru furnizarea de avioane Antonov 124 pentru zece armate europene din cadrul NATO. Experții consideră că această decizie este luată ca răspuns la noile sancțiuni adoptate de Occident împotriva Federației Ruse.
Potrivit termenilor acestui contract, numit Salis şi care a fost prelungit în mod constant din 2006, Antonov şi Volga-Dnepr trebuiau să furnizeze fiecare până la şase avioane de transport Antonov 124 unor state membre ale NATO pentru a acoperi deficitul capacităţilor de transport aerian strategic ale Alianţei.
Opțiuni corespunzătoare
NATO a precizat, după anunţul Volga-Dnepr, ”că lucrează cu ţările din contractul Salis pentru a explora opţiunile corespunzătoare nevoilor în domeniu începând din ianuarie 2019”. Cele zece state membre NATO care beneficiază de contractul Salis sunt: Belgia, Republica Cehă, Franţa, Germania, Ungaria, Luxemburg, Norvegia, Polonia, Slovacia şi Slovenia.
Retragerea companiei Volga-Dnepr este o lovitură deosebit de puternică pentru armata franceză, afectată de întârzierea livrărilor şi de problemele tehnice ale noii aeronave de transport militar european A400M şi care este nevoită să se bazeze pe avioanele Antonov 124 pentru misiunile sale externe, în special în regiunea Sahel.
Antonov 225 „Mrya”, propus NATO
Există doar aproximativ 20 de avioane Antonov 124 în lume, deţinute de trei companii: grupul rus Flight Unit FU-224, compania privată ucraineană Antonov Airlines şi Volga-Dnepr, aceasta din urmă deţinând majoritatea aparatelor de acest tip.
Proiectat în epoca sovietică, Antonov 124 are o capacitate de transport de 120 de tone, mult superioară modelului A400M, şi poate transporta inclusiv elicoptere sau vehicule blindate.
Antonov a indicat, de asemenea, posibilitatea de a furniza statelor NATO modelul Antonov 225 „Mrya”, cea mai mare aeronavă cargo din lume, capabilă să transporte până la 250 de tone. Un singur exemplar al acestui model a fost construit până în prezent, neexistând planuri pentru construirea unor noi aparate. (N.G.)
de Isac Mihai | mart. 14, 2018 | Alte regiuni, Federatia Rusa, Federatia Rusa, Info Militar, Intelligence, Jurnal de Front, Marea Neagra, Orientul Mijlociu, Principal, Știri
Statele Unite rămân principala țară exportatoare de armament
Volumul exporturilor de armament a crescut în întreaga lume în perioada 2013-2017, iar Statele Unite şi-au consolidat poziţia de principal exportator, arată un raport elaborat de Institutul Internaţional pentru Pace din Stockholm (SIPRI), citat de agenția de presă KARADENIZ PRESS. „Continuând tendinţele de ascensiune începute în 2000, volumul transferurilor majore de armament în perioada 2013-2017 a fost cu 10% mai mare decât în intervalul 2008-2012”, anunţă Institutul Internaţional de Cercetări pentru Pace din Stockholm (SIPRI).
Rusia, pe locul 2
„Exporturile de armament s-au intensificat în Asia, în Oceania şi în Orientul Mijlociu, atât în intervalul 2008–2012, cât şi între 2013 şi 2017, în timp ce exporturile spre ţări africane, americane şi europene au scăzut”, precizează SIPRI.
Principalii exportatori de armament sunt în ordine Statele Unite, Rusia, Franţa, Germania şi China, reprezentând împreună 74% din totalul exporturilor de armament în intervalul 2013–2017. În ultimii cinci ani, exporturile de armament efectuate de Statele Unite au reprezentat 34% din volumul mondial.
„Intensificarea exporturilor de armament ridică semne de întrebare privind impactul asupra păcii şi securităţii pe plan internaţional”, afirmă Jan Eliasson, preşedintele Consiliului de conducere al SIPRI. „Situaţia evidenţiază necesitatea îmbunătăţirii şi implementării unor mecanisme internaţionale precum Tratatul pentru Controlul Armamentului”, precizează Eliasson. (M.A.B.)
