de Isac Mihai | apr. 29, 2020 | Federatia Rusa, Info Militar, Orientul Mijlociu, Știri, Turcia
Armata turcă, gata să trimită noi forțe în Siria
Ministerul turc al Apărării a acuzat miliţia kurdă YPG pentru atacul cu bombă produs marţi în centrul oraşului Afrin din nordul Siriei, soldat potrivit ultimului bilanţ cu moartea a cel puţin 40 de civili, între care 11 copii, relatează mass-media regională, citată de agenția de presă KARADENIZ PRESS. Explozia a avut loc într-o zonă aglomerată a oraşului, a precizat ministerul pe Twitter, difuzând şi o înregistrare în care se vede un fum negru ridicându-se în aer şi se aud sirene de ambulanţe şi poliţie.
Buturuga kurdă
Ankara consideră YPG o grupare teroristă asociată cu militanţii kurzi de pe teritoriul său şi a desfăşurat mai multe operaţiuni militare de anvergură în nordul Siriei pentru a o împinge cât mai departe de graniţă. În martie 2018, armata turcă şi insurgenții sirieni pe care îi are aliaţi au recuperat controlul asupra oraşului Afrin din mâinile YPG.
Explozia de ieri a fost una din cele mai sângeroase produse într-o regiune aflată sub controlul forţelor susţinute de Turcia. Ankara acuză frecvent YPG (Unităţile de protecţie a poporului) pentru astfel de atacuri, în timp ce gruparea susţine că nu atacă civili ci doar ținte militare legitime.
Președintele turc Recep Tayyip Erdogan, sigur de o victorie militară în Siria
Ofensivă iminentă
Surse militare de la Ankara, citate de mass-media turcă, au anunțat că forțele militare turce vor iniția o nouă ofensivă în Siria pentru a îndepărta pericoul terorist (n.r.-termen folosit de autoritățile turce pentru mișcările politico-militare kurde) de la granița turcă.
Mass-media locală a semnalat deja concentrarea grupărilor paramilitare pro-turce în diferite segmente ale zonei controlate de facto de Turcia în nordul Siriei. Această reorganizare este considerat un preludiu înaintea declanșării ofensivei, pe fondul actualei pandemii care a afectat grav economia Turciei și a regiunii. Printre zonele de concentrare se numără și importantul complex militar de lângă orașul Taftanaz (regiunea Idlib), construit de partea turcă pentru forțele locale subordonate, precum Armata Unită Turkmenă din Siria (n.r.- Birleşik Türkmen Ordusu), în perimetrul unei foste baze aeriene militare siriene.
Analiști militari consideră că Turcia va încerca să unească teritorial o parte importantă a zonelor controlate deja în mod direct ori prin proxy cu scopul consolidării într-o uniune politică a diferitelor mici formațiuni parastatale deja formate cu sprijinul armatei și serviciilor de informații turce.
Condamnare americană
Atacul a fost condamnat şi de Departamentul de Stat al SUA, a cărui purtătoare de cuvânt Morgan Ortagus a subliniat că explozia „a luat viaţa a zeci de oameni veniţi la cumpărături în piaţa centrală pentru a se pregăti de ieşirea din Ramadan”.
Purtătoarea de cuvânt a Departamentului de Stat a notat că „rapoartele iniţiale indică faptul că multe victime au fost civili, inclusiv copii” şi a reiterat apelul Washingtonului la o încetare a focului în Siria. „Astfel de laşităţi sunt inacceptabile din partea oricăruia dintre actorii implicaţi în conflict”, a insistat ea. (Mihai Isac)
de Isac Mihai | apr. 28, 2020 | Caucaz, Federatia Rusa, Federatia Rusa, Știri
Liderul rus Vladimir Putin, prelungește restricțiile până la 12 mai
Preşedintele rus Vladimir Putin a prelungit azi măsurile de izolare în Rusia până la 12 mai pentru a încetini propagarea noului coronavirus în ţară, făcând un anunţ în acest sens în cursul unei teleconferinţe cu înalţi responsabili guvernamentali şi şefi ai regiunilor ruse, relatează mass-media oficială rusă, citată de agenția de presă KARADENIZ PRESS. Restricţiile urmau să fie ridicate la sfârşitul lunii aprilie, dar Putin a declarat că vârful epidemiei de COVID-19 nu a fost atins încă în Rusia, afirmând că are în vedere o relaxare progresivă a măsurilor restrictive după 12 mai.
Situație dificilă
„Situaţia rămâne dificilă. Specialiştii şi oamenii de ştiinţă cu care suntem în contact permanent pentru a ne verifica planurile şi măsurile spun că vârful (contaminărilor) nu a fost încă atins”, a declarat Putin în reuniunea cu guvernatorii difuzată de televiziunile de stat din Federație.
Această ieşire din izolare va fi variabilă în funcţie de regiuni şi se va face „potrivit situaţiei epidemiologice a momentului şi a stabilităţii sale”, a precizat el.
Şeful statului rus a ordonat guvernului condus de premierul Mihail Mişustin să propună noi măsuri „de urgenţă” pentru susţinerea economiei şi a populaţiei şi să pregătească recomandări pentru relaxarea progresivă a restricţiilor de izolare din cauza epidemiei de COVID-19 până la 5 mai.
Vladimir Putin anunţase la începutul lunii aprilie o lună întreagă de concediu plătit pentru a incita populaţia să rămână acasă. În pofida măsurilor de susţinere a antreprenorilor, în special reduceri de impozite şi facilităţi de credit, numeroase întreprinderi ar putea să nu supravieţuiască acestei sistări a activităţii.
Date oficiale contestate
Potrivit preşedintelui Putin, Rusia a reuşit să-şi crească capacităţile de producţie pentru a fi în măsură să înceapă din mai 2020 să fabrice 2.500 de ventilatoare şi 8,5 milioane de măşti de protecţie în fiecare lună. Producţia testelor de depistare a infecţiilor a fost multiplicată de nouă ori şi în fiecare zi sunt realizate circa 150.000, a adăugat el.
Putin a recunoscut totuşi că penurii de material de protecţie persistă şi a ordonat guvernului să ia măsuri suplimentare pentru a creşte producţia.
Rusia a raportat marţi 6.411 de noi cazuri de contaminare cu noul coronavirus în ultimele 24 de ore, ceea ce ridică totalul infecţiilor la 93.558, precum şi 72 de noi decese, bilanţul total al morţilor fiind de 867, cea mai mare parte la Moscova, conform Interfax.
O parte a mass-media din Federația Rusă și activiștii opoziției contestă vehement datele oficiale, pe fondul intensificării știrilor false și a teoriilor conspiraționiste răspândite de rețelele sociale. (N.G.)
de Isac Mihai | apr. 28, 2020 | Federatia Rusa, Info Militar, Intelligence, Orientul Mijlociu, Știri, UE
Germania își modernizează forțele militare terestre, navale și aeriene
La nivel global se investeşte tot mai mult în armament, în ciuda pandemiei mondiale actuale. Pe primele locuri se poziţionează, pe mai departe, SUA şi China. Totuşi, prin comparaţie, în 2019 nicio altă ţară nu şi-a sporit cheltuielile militare aşa cum a făcut Germania, arată Deutsche Welle, citată de agenția de presă KARADENIZ PRESS. Cheltuielile militare la nivel global au atins în 2019 cel mai înalt nivel de la sfârşitul Războiului Rece. Pe parcursul anului trecut, cheltuielile militare s-au ridicat la 1.917 miliarde de dolari (1.782 miliarde de euro) la nivel mondial, o creştere anuală cu 3.6%, cea mai mare din 2010, potrivit unui raport al Institutului Internaţional de Cercetare pentru Pace de la Stockholm (SIPRI).
SUA, primul loc
Cel mai mare buget continuă să fie cel al Statelor Unite, care a crescut cu 5.3% în 2019, ajungând la 732 miliarde de dolari şi reprezentând 38% din cheltuielile la nivel global. După şapte ani de scădere, cheltuielile militare ale Statelor Unite au început să crească din nou începând cu 2018, conform politicii promovate de administrația Trump.
Pe locul doi se situează China, cu 261 miliarde de dolari şi o creştere anuală de 5.1%, urmată de India cu 71.1 miliarde de dolari şi o creştere anuală de 6.8%.
Surpriză germană
La acest bilanţ semnificativ al cheltuielilor militare la nivel global a contribuit şi Germania, care, în 2019, şi-a sporit chetuielile militare cu zece procente faţă de anul precedent. Niciun alt stat din primele 15 ţări ale clasamentului privind volumul cheltuielilor militare nu a crescut investiţiile în armament într-o asemenea măsură ca Germania. Concret, Berlinul a alocat 49,3 miliarde de dolari pentru dotarea armatei sale, precizează Deutsche Welle, citat de KARADENIZ PRESS.
Politologul Max Mutschler de la Internaţional Center for Conversion (BICC) din Bonn atrage atenţia asupra obiectivului propus de alianţa NATO la summitul desfăşurat în 2014 în Ţara Galilor, anume ca fiecare stat membru să aloce două procente din PIB pentru apărare. Un obiectiv pe care partenerii NATO urmau să-l atingă în decurs de zece ani.
,,Încă înaintea administraţiei Trump s-au exercitat presiuni asupra Germaniei pentru a-şi spori cheltuielile militare. Vedem acum efectele acestor presiuni. În pofida sumelor ridicate, alocate apărării, Germania este încă departe, totuşi, de a fi atins acest ţel”, apreciază Mutschler.
Germania trimite sistemele de artilerie PZH 2000 pentru a descuraja o invazie rusă în statele baltice
Rusia, amenințare potențială
Expertul SIPRI Diego Lopes da Silva crede că sporirea chletuielilor militare de către Germania are şi o altă explicaţie, anume că „Berlinul percepe Rusia din nou tot mai puternic drept ameninţare”.
Moscova se poziţionează pe locul patru în ce priveşte cheltuielile miliare, cu un volum de 65,1 miliarde de dolari, în 2019. Cât de mult alocă Rusia din buget apărării, comparativ cu alte sectoare, se poate constata raportând suma la PIB: aproape patru procente. Germania, însă, a alocat în 2019 numai 1,38% din PIB apărării.
Lopes da Silva e de părere că percepţia Berlinului cu privire la ameninţarea din partea Moscovei nu e unică la nivel mondial. Şi alte state privesc cu îngrijorare investiţiile masive ale Rusiei în armament. Că e aşa se poate constata şi analizând actualul raport SIPRI. Astfel, şase din cele 15 state care investesc cel mai mult în armament la nivel global sunt membre NATO: SUA, Germania, Franţa, Marea Britanie, Italia şi Canada. Cheltuielile militare ale acestor şase ţări însumează aproape jumătate din bugetele alocate apărării în întreaga lume. În 2019, statele NATO au investit aproximativ 1035 de miliarde de dolari în dotarea militară.
Max Mutschler nu este deloc surprins de aceste cifre: ,,Cheltuielile militare se orientează în funcţie de scenariile worst case (cel mai rău caz).” Opinia publică percepe în prim plan adesea conflictele economice dintre state. În spatele acestora se află nu rareori, însă, zăngănitul armelor.
,,În cazul situaţiei tensionate dintre SUA şi China, de exemplu, nu ştim dacă se va ajunge la un conflict înarmat. Dar armatele celor două state se pregătesc pentru un astfel de scenariu şi au mare succes în munca lor de lobby”, apreciază Mutschler. (Mihai Isac)
de Isac Mihai | apr. 26, 2020 | Asia Centrală, Balcani, Caucaz, Federatia Rusa, Marea Neagra, R. Moldova, România, Știri, Ucraina, UE
Pripyat, mărturie vie a holocaustului nuclea abia evitat
Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a adoptat, la 8 decembrie 2016, o rezoluţie prin care data de 26 aprilie a fost desemnată ca Ziua internaţională de reamintire a dezastrului de la Cernobîl (fosta URSS, în prezent pe teritoriul Ucrainei), potrivit www.un.org/en/observances/chernobyl-remembrance-day , citată de agenția de presă KARADENIZ PRESS.
Adunarea Generală a ONU a recunoscut, astfel, că „trei decenii după dezastrul de la Cernobîl, consecinţele serioase pe termen lung ale acestuia persistă încă, precum şi continuarea necesităţilor comunităţilor şi teritoriilor afectate” şi a invitat „toate statele membre, agenţiile relevante ale sistemul Organizaţiei Naţiunilor Unite şi alte organizaţii internaţionale, precum şi societatea civilă, să respecte această zi”.
Milioane de victime
Site-ul ONU aminteşte că o explozie la Centrala Nucleară de la Cernobîl din 1986 a împrăştiat un nor radioactiv asupra unor mari părţi ale Uniunii Sovietice, în prezent teritorii ale Belarusului, Ucrainei şi Federaţiei Ruse, iar aproape 8,4 milioane de persoane din aceste ţări au fost expuse la radiaţii.
Guvernul sovietic a recunoscut nevoia de asistenţă internaţională abia în 1990, precizează www.un.org. În acelaşi an, Adunarea Generală a ONU a adoptat Rezoluţia 45/190, solicitând „o cooperare internaţională pentru a aborda problema şi atenuarea consecinţelor la centrala nucleară de la Cernobîl”. A fost înfiinţat un grup de lucru inter-agenţii care să coordoneze cooperarea în privinţa dezastrului de la Cernobîl.
În 1991, ONU a creat Fondul de încredere (fiduciar) de la Cernobîl, aflat în prezent sub conducerea Oficiului pentru Coordonarea Afacerilor Umanitare (OCHA).
Din 1986, organizaţiile ONU şi majoritatea ONG-urilor au lansat peste 230 de proiecte de cercetare şi asistenţă diferite în domeniile sănătăţii, siguranţei nucleare, reabilitării, mediului, producţiei de alimente naturale şi informaţiilor.
Schimbare de strategie
În 2002, Organizaţia Naţiunilor Unite a anunţat o schimbare în strategia de la Cernobîl, cu un nou accent pe o abordare de dezvoltare pe termen lung, notează www.un.org/en/observances/chernobyl-remembrance-day. PNUD şi birourile sale regionale din cele trei ţări afectate au preluat conducerea în implementarea noii strategii. Pentru a oferi sprijin programelor internaţionale, naţionale şi publice destinate dezvoltării durabile a acestor teritorii, în 2009, ONU a lansat Reţeaua Internaţională de Cercetare şi Informare Cernobîl (ICRIN).
La 26 aprilie 1986, două explozii au zguduit reactorul cu numărul 4 al centralei nucleare de la Cernobîl. În timpul incendiului, care a mistuit reactorul timp de zece zile, au fost răspândite în atmosferă cantităţi uriaşe de substanţe radioactive.
Belarus a fost ţara cel mai grav afectată de dezastrul de la Cernobîl, deoarece până la 70 la sută din precipitaţiile radioactive au căzut pe teritoriul acestei ţări. Nici România nu a scăpat de efectele catastrofei, măsurătorile efectuate la vremea respectivă înregistrând o creştere foarte mare a radiaţiilor, chiar de 10.000 de ori mai mari decât valorile normale înregistrate.
Cernobîl, un dezastru nuclear aproape uitat
Ambiții nucleare
Centrala nucleară Cernobîl este situată la 18 km nord-est de oraşul Pripiat şi la 16 km de frontiera Ucrainei cu Belarus, respectiv la 110 km nord de capitala Kiev. În urmă cu 30 de ani, centrala lucra la capacitate maximă, adică cu toate cele patru reactoare, fiecare cu o capacitate de producţie de 1GW pe zi. Centrala acoperea la vremea respectivă 10% din necesarul de energie al fostei republici sovietice. Construcţia centralei a început în 1970, primul reactor fiind terminat în 1977. În 1986, alte două reactoare se aflau în faza de construcţie.
Potrivit unui studiu publicat la New York, în aprilie 2010, aproape un milion de oameni din mai multe părţi ale globului au murit din cauza contaminării radioactive produse după accidentul de la centrala nucleară din Cernobîl, din 1986.
Cartea, editată de Academia de ştiinţe de la New York şi lansată cu ocazia împlinirii a 24 de ani de la catastrofă, cu titlul „Chernobyl: Consequences of the Catastrophe for People and the Environment” (Cernobîl: Consecinţe ale catastrofei asupra oamenilor şi mediului), a fost scrisă de Aleksei Iablokov, de la Centrul pentru Politici de Mediu din Moscova şi respectiv Vasili Nesterenko şi Aleksei Nesterenko de la Institutul pentru protecţie împotriva radiaţiilor din Minsk (Belarus).
Conform cărţii, până în anul 2005, între 112.000 şi 125.000 de persoane din cele 830.000 care au participat la operaţiunile de decontaminare şi sigilare a reactorului nuclear de la Cernobâl, şi-au pierdut viaţa. Numărul total al deceselor la scară globală, în perioada 1986-2004, provocate de accidentul de la Cernobîl, este de 985.000.
Cernobîl rămâne în memoria colectivă
Țări afectate
Cele mai afectate state, pe lângă cele din fosta URSS, au fost Norvegia, Suedia, Finlanda, Iugoslavia, Bulgaria, Austria, România, Grecia şi părţi extinse din Germania şi Marea Britanie, potrivit sursei citate. Aproximativ 550 de milioane de europeni şi între 150 şi 230 de milioane de oameni din emisfera nordică rusă şi nu numai, au fost expuşi unui nivel ridicat de radioactivitate. Norul radioactiv rezultat a atins după 9 zile de la accident părţi din SUA şi Canada.
Celelalte trei reactoare au continuat să producă electricitate până în decembrie 2000. Cum „sarcofagul” de beton construit în grabă în 1986 deasupra reactorului risca să se prăbuşească şi să lase descoperite 200 de tone de magmă cu un nivel de radioactivitate foarte ridicat, comunitatea internaţională s-a angajat să finanţeze construirea unei noi casete, mai sigure. Astfel, s-a construit o arcadă metalică, în greutate de 25 de tone şi măsurând 110 metri înălţime, pentru a fi amplasată deasupra sarcofagului fisurat. Suma totală a fost de 2,2 miliarde euro furnizată de peste 45 de ţări donatoare, prin fonduri gestionate de Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD).
Întrucât agenţiile Naţiunilor Unite şi-au îndreptat atenţia de la asistenţa umanitară către prevenire, recuperare, remediere şi dezvoltarea capacităţii, a fost adoptată o abordare integrată a dezvoltării durabile pentru a răspunde nevoilor regiunilor şi comunităţilor afectate. Agenţiile, fondurile şi programele au continuat să lucreze strâns cu guvernele din Belarus, Federaţia Rusă şi Ucraina pentru a oferi asistenţă pentru dezvoltare comunităţilor afectate de la Cernobâl. (N.G.)
de Isac Mihai | mart. 12, 2020 | Analize, Federatia Rusa, Principal, Ucraina
Liderul rus, Vladimir Putin, îngerul politic al președintelui Dodon
Luni, 9 martie, la Haga, încep audierile cu privire la prăbuşirea aeronavei Boeing MH 17, doborâte în 2014 de către un lansator de rachete rusesc de tip „Buk“, relateaza cotidianul Adevarul intr-un material publicat recent.
Procurorul Olandei şi coordonatorul echipei internaţionale de anchetă, Fred Westerbek, au raportat că au dovezi despre implicarea rusă în nefericitul incident.
In momentul de faţă, sunt patru suspecţi principali, dintre care trei sunt cetăţeni ruşi. O problemă mare pentru Kremlin este că aceste trei persoane nu sunt simpli cetăţeni, care s-au trezit din greşeală în Donbass – aşa cum Rusia încearcă să convingă comunitatea internaţională – ci sunt militari profesionişti şi mercenari GRU, cunoscuţi pentru participarea lor în cadrul unor operaţiuni clandestitne din Ucraina.
Astfel, procesul MH17 va fi un alt pas în expunerea regimului criminal al Federaţiei Ruse şi victoria dreptului internaţional asupra nelegiuirilor.
Zborul MH17, care a urmat ruta Kuala Lumpur-Amsterdam, a fost doborât pe teritoriul ocupat al Ucrainei, pe 17 iulie în 2014. Tragedia s-a soldat cu uciderea a 298 de pasageri. Anchetatorii au publicat concluziile oficiale vara trecută. Răspunsul la întrebarea principală – cine a doborât avionul – va fi judecat la Haga începând de astăzi.
Conform informaţiilor oficiale, cei patru suspecţi sunt: Igor Girkin („Strelkov“), Sergey Dubinsky, Oleg Pulatov, şi un cetăţean ucrainean care a colaborat cu separatiştii din estul Ucrainei. Potrivit anchetei, aceşti patru au coordonat livrarea lansatorului de rachete.
Cea mai interesantă întrebare, este totuşi: cum de „oamenii simplii“ din estul Ucrainei, aşa cum afirmă Rusia, au avut acces la un sistem de rachete antiaeriene?
Ancheta pre-proces a fost realizată de un grup internaţional, care a inclus reprezentanţi ai Olandei, Australiei, Malaeziei, Belgiei şi Ucrainei. În procesul anchetei au fost ascultate sute de conversaţii telefonice şi evidenţiate dovezi conform cărora lansatorul „Buk“ a aparţinut brigadei a 53-a, de rachete antiaeriene ale armatei ruse situate în regiunea Rostov. Dar mai există si o nuanţă. Pentru a implementa un sistem de apărare aeriană deţinut de armata rusă, este necesar acordul înalţilor oficiali care se află la Kremlin. Astfel, audierile în instanţă pot fi „începutul sfârşitului“ la nivel internaţional pentru o întreagă verticală de putere.
În plus, istoricul acestor suspecţi ridică noi probleme pentru leadershipul rus. De exemplu, conform datelor oficiale, Igor Girkin, cunoscut şi sub numele de „Strelkov“, este un mercenar profesionist, angajat al serviciilor speciale ruse. S-a „glorificat“ după războiul din Donbass, dar este cunoscut de către cercuri înguste din cauza participării lui în războiul din Transnistria, dar şi în conflictele din Bosnia sau Cecenia. În momentul doborârii Boeing-ului, Girkin a condus „Ministerul Apărării“ al „DNR“ şi i-a coordonat pe militanţii separatişti. Mai mult, se pare că tot el a fost cel care a organizat livrarea lansatorul „Buk“ înapoi către unitatea militară din regiunea Rostov.
Un alt suspect este Sergey Dubinsky „Hmuryi“, care a luptat la rândul său în Afganistan sau Cecenia. La rândul său, Oleg Pulatov „Gyurza” este locotenent colonel aflat în rezervă, al Forţelor Aeriene Ruse. Este cunoscut că Pulatov a fost lângă „Buk“ în timpul tragerii. Al patrulea suspect, Leonid Kharchenko, cetăţean al Ucrainei, este comandant de informaţii al GRU „DNR”. Kharchenko era un subordonat al lui Pulatov şi al lui Dubinsky. Conform unor informaţii, Kharchenko a fost ucis, iar cei trei ruşi se ascund în Federaţia Rusă. Toate cele patru persoane sunt căutate la nivel internaţional.
Rusia neagă acuzaţiile, prezentând versiuni alternative şi reciproc excluse. În general, Rusia a acuzat ancheta oficială că a falsificat toate probele. Cu toate acestea, în UE şi, în special în Olanda, Rusia a lansat o campanie de informare pentru de a discredita echipa de anchetă si rezultatele de investigaţie. În ajunul procesului de la Haga, în Ţările de Jos s-au intensificat activităţile unei reţele de organizaţii publice, al căror scop este acela de a delegitima concluziile procurorilor. Cu participarea jurnalistei Russia Today, Yana Ershova şi a bloggerului olandez Max van der Werff, un film „documentar“ a fost creat cu filmări de la locul prăbuşirii aeronavei Boeing. Dar, în acea zonă, militanţii separatişti au interzis accesului reprezentanţilor oficiali ai OSCE, nu şi autorilor acestui film. Coincidenţă? Nu cred. De asemenea, realizatorii nu ascund faptul că filmul a fost produs cu asistenţa militanţilor „DNR“. Dar, Amsterdam-ul cunoaşte bine modul în care Rusia modelează opinia publică. În special, Ministerul de Interne al Olandei a comandat Universitatăţii din Amsterdam un studiu privind diseminarea propagandei ruse. Oamenii de ştiinţă au stabilit o reţea de site-uri prin care a fost distribuit conţinut manipulat.
Tactica informaţională a Kremlinului este să pună la îndoială dovezile adunate, să manipuleze detaliile şi să schimbe contextul pentru a se elibera de responsabilitate, deoarece mizele procesului din Haga sunt prea mari. Mai mult, în timpul audierilor, vor fi audiate mărturii ale unor persoane, ale căror nume sunt secrete. Astăzi, nimeni nu poate prezice cât va dura procesul în cazul MH17, dar, fără îndoială, procesul va deveni un punct de cotitură pentru Rusia.
Marianna Prysiazhniuk, jurnalist ucrainean
