Transgaz, memorandum cu BERD

Transgaz, memorandum cu BERD

România vrea să devină un jucător important pe piața energetică europeană

România vrea să devină un jucător important pe piața energetică europeană

Transgaz și BERD (Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare) au semnat un memorandum de înțelegere privind cooperarea și susținerea programului de investiții al Transgaz, relatează mass-media de specialitate, preluată de agenția de presă KARADENIZ PRESS. În baza documentului, BERD va lua în considerare participarea la finanțarea proiectelor Transgaz prin furnizarea de instrumente de împrumut sau de participații.

Obiectivele Transgaz include extinderea, modernizarea și înlocuirea rețelei interne românești, pentru a crește accesibilitatea utilizatorilor finali la rețelele de gaze, îmbunătățirea siguranței în aprovizionare și diversificarea surselor de energie; colaborarea pentru dezvoltarea interconectării rețelelor de gaze naturale, cu scopul de a îmbunătăți siguranța în aprovizionare și diversificarea surselor de gaze în toată regiunea și cooperarea în proiecte de cercetare și dezvoltare pentru „ecologizarea gazelor” pentru a trece la sisteme de gaze mai curate.

Planuri ambițioase

Transgaz are un plan de dezvoltare pe zece ani în care proiectele FID (Final Investment Decision) și A-FID (Advance Final Investment Decision) sunt în valoare totală de 1,25 miliarde euro. Între Transgaz și BERD există o cooperare de succes în ceea ce privește finanțarea proiectului BRUA. BERD a acordat Transgaz un împrumut de 278 milioane RON pentru acest proiect.

Totodată, România are în vedere asigurarea accesului la Coridorului Sudic de gaze, se arată într-un comunicat al Ministerului Economiei și Energiei (MEEMA) remis în urma participării secretarului de stat Niculae Havrileț la cea de-a șasea reuniune a Consiliului Consultativ al Coridorului Sudic de gaze de la Baku, în Republica Azerbaidjan.

În acest moment, proiectul se află în fază înaintată de implementare, înregistrând progrese în proporție de peste 90%, fiind așteptată finalizarea acestuia până la sfârșitul anului 2020.

Rezerve importante

În intervenția sa din marja reuniunii, Niculae Havrileț a reiterat sprijinul României pentru dezvoltarea Coridorului Sudic de gaze și interesul țării noastre de a se implica în etapele de extindere a proiectului, având în vedere potențialul infrastructurii de transport oferit de Interconectorul de gaze dintre România și Bulgaria și gazoductul BRUA, care pot contribui semnificativ la consolidarea rolului Coridorului Sudic de gaze către Balcani și Europa Centrală.

Totodată, Havrileț a subliniat că rezervele importante ale Mării Negre, împreună cu cele din zona Mării Caspice și din Bazinul Mediteranei de Est au un rol semnificativ în consolidarea securității energetice regionale și europene. (N.G.)

Share our work
Knock-out ortodox. Un alt eșec al Patriarhiei Moscovei la Amman

Knock-out ortodox. Un alt eșec al Patriarhiei Moscovei la Amman

Presedintele rus Vladimir Putin și patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse Kirill, un tandem politic redutabil

Presedintele rus Vladimir Putin și patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse Kirill, un tandem politic redutabil

Rusia este bântuită de decizia Constantinopolului de a acorda independența bisericii ucrainene. Biserica Ortodoxă Rusă continuă demersurile pentru menținerea pe ordinea de zi a problemei apartenenței teritoriului ucrainean la „lumea rusă”. La jumătatea lunii martie, în Amman (Iordania), la inițiativa Moscovei, a avut loc o întâlnire care s-a transformat într-un alt fiasco ortodox pentru Biserica Ortodoxă Rusă. Moscova și-a supraestimat influența și doar câteva din cele 15 biserici ortodoxe autocefale au acceptat invitația de a participa. La reuniune au participat Biserica Ortodoxă a Ierusalimului, Biserica Ortodoxă Rusă, Biserica Ortodoxă Sârbă, Biserica Ortodoxă Română, Biserica Ortodoxă Poloneză și Biserica Ortodoxă din Ținuturile Cehe și din Slovacia.

Începând de anul trecut, Rusia nu a abandonat încercările de a organiza o revoltă generală împotriva Patriarhiei Ecumenice din cauza acordării autocefaliei bisericii ucrainene chiar și după o ruperea formală a relațiilor dintre Biserica Ortodoxă Rusă și Patriarhia Ecumenică. Acuzațiile de schismă la adresa Constanipolului și Kievului, răspândite de propaganda rusă în toată lumea au devenit parte integrantă a strategiei Bisericii Ortodoxe Ruse.

Atmosferă secretă

În capitala regatului iordanian, Amman, la Hotelul Fairmont pe 25 februarie, a avut loc, la inițiativa Moscovei, o întâlnire a 6 reprezentanți ai unor biserici ortodoxe. După discuții într-o atmosferă pompoasă și secretă, un comunicat a fost publicat pe 27 februarie. Documentul vorbește despre o înțelegere „multiculturală” între cele trei lumi religioase, despre un „dialog pan-ortodox” și alte clișee obișnuite în astfel de circumstanțe. Cu toate acestea, o solicitare și o mustrare subtilă față de politica promovată de Constantinopol au putut fi citite printre rânduri, inclusiv insistența că toate deciziile ar trebui luate pe baza „consensului pan-ortodox”. Întâlnirea de la Amman a fost prezentată ca o alternativă la Consiliul Ecumenic.

Eșec pentru Putin

Președintele rus Vladimir Putin s-a implicat personal în organizarea evenimentului ortodox, dar încercarea de a organiza o răscoală s-a transformat într-un eșec diplomatic. La invitația Bisericii Ortodoxe Ruse, patru din cei 15 primați s-au adunat în Amman – Patriarhul Ierusalimului Teofilos, care reușește să mențină relații atât cu Constantinopolul, cât și cu Moscova, Patriarhul Sârb Irineu, Mitropolitul Țărilor Cehe și Slovacia Rostislav și liderul Bisericii Ortodoxe Ruse, Kiril. Bisericile română și poloneză și-au trimis delegații la Amman, dar nu întâi-stătătorii.

Aliații, care au fost odată fideli ai Moscovei, precum primații Antiohiei (cu sediul la Damasc), Georgiei și Bulgariei au refuzat să participe la întâlnire. Cu toate acestea, participarea la reuniune nu indică sprijinul total al bisericilor participante. Toate au propriile probleme cu teritoriul canonic care au apărut ca urmare a schimbărilor politice globale. De exemplu, situația din Macedonia și Muntenegru rămâne problematică după prăbușirea Iugoslaviei și este logic că biserica sârbă va trebui mai devreme sau mai târziu să se confrunte cu dificultăți pe teritoriul său canonic. Prin urmare, cel puțin pentru sârbi, isteria Bisericii Ortodoxe Ruse ca răspuns la autocefalia la parohia ucraineană este un caz interesant de observat.

Summitul-de-la-Amman-un-eșec-al-strategiei-Patriarhiei-Ortodoxe-Ruse.

Summitul-de-la-Amman-un-eșec-al-strategiei-Patriarhiei-Ortodoxe-Ruse.

Război interortodox

În ciuda eșecului de la Amman, Biserica Ortodoxă Rusă continuă să își susțină agresiv poziția, insistând pe faptul că nu toate bisericile și-au trimis reprezentanți la Consiliul Ecumenic din Creta din 2016. La respectiva reuniune au lipsit, printre alții, și Patriarhia Ortodoxă Rusă.

În 2016, 10 din 15 biserici s-au reunit în Creta, reprezentând majoritatea bisericilor ortodoxe autocefale. Așadar, o astfel de retorică nu este altceva decât o încercare de a delegitimiza Constantinopolul – de a provoca o schismă, așa cum se spune în Biserica Ortodoxă Rusă.

Rusia a acuzat de mai multe ori Constantinopolul că invadează un „teritoriu străin” – Ucraina. Cu toate acestea, la Constantinopol nu au fost tolerate tacticile folosite pentru „Amman”, considerând că întrunirea nu corespunde canoanelor.

Evident, Rusia mizează pe un sprijin masiv, lucru subliniat de șeful Bisericii Ortodoxe Ruse, dar celelalte biserici ortodoxe, una câte una, refuză să participe la aventurile inițiate de Moscova. Pentru a nu oferi imaginea unui fiasco diplomatic complet, Mitropolitul Hilarion al Bisericii Ortodoxe Ruse, care coordonează „relațiile internaționale” ale Patriarhiei moscovite, a anunțat o serie de întâlniri în viitor până când „problema cu Ucraina va fi rezolvată”. Astfel, Rusia va continua să-și umfle penele pe frontul religios.

Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, un susținător al independenței Bisericii Ortodoxe din Ucraina, condusă de patriarhul Epifanie

Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, un susținător al independenței Bisericii Ortodoxe din Ucraina, condusă de patriarhul Epifanie

Geostrategie religioasă

Inițiativa de a acorda independența Patriarhiei de la Kiev a venit de la Verkhovna Rada în 2016, în ajunul Consiliului Ecumenic. Un alt impuls pentru aceasta a fost utilizarea activă de către Rusia a canalelor religioase ale Patriarhiei Moscovei din Ucraina pentru a incita la ura etnică și propagandă, lucru care a devenit evident după ocuparea Crimeei și izbucnirea războiului din Donbass.
Astfel, acțiunile Rusiei în lumea ortodoxă trebuie monitorizate cu atenție mare. Kremlinul folosește religia atât pentru diplomație, dar mai ales pentru a obține avantaje importante din punct de vedere al serviciilor de informații și al activității subversive și de sabotaj

Pentru partea rusă este unul și același lucru. În primul rând, factorul ortodox rămâne unul dintre pilonii „lumii rusești”. Ortodoxia este folosită pentru a  ascunde sprijinul rus pentru militanții din Donbass, cât și implicarea rusă în menținerea republicilor separatiste, care împânzesc spațiul post-sovietic.

În al doilea rând, religia rămâne una dintre principalele moduri de a influența politica.

Strategia politică rusă se bazează pe folosirea religiei, adaptată particularităților regionale din țările pe care Kremlinul le consideră în zona sa de influență. Iar astăzi, Ucraina este ținta „cruciadei” secolului XXI datorită obținerii autocefaliei.

În acest moment, autocefalia Bisericii Ortodoxe din Ucraina este recunoscută pe deplin de Patriarhia Ecumenică de Constantinopol (6 ianuarie 2019), Patriarhia Ortodoxă a Alexandriei (8 noiembrie) și Biserica Ortodoxă Greacă (12 octombrie). Dar acum nimic nu împiedică alte bisericile să adopte hotărâri similare.

Reamintim că în ianuarie 2019, Ucraina a luat parte la semnarea și acordarea unui tomos Bisericii ucrainene. Înainte de aceasta, la Kiev a avut loc un Consiliu de unificare, după care mitropolitul Epifanii a devenit șeful bisericii nou create. Tomosul implică recunoașterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Prin aceasta se recunoaște independența bisericii ucrainene. Calea spre aceasta a fost una lungă, în 2016, Verkhovna Rada (Parlamentul) din Ucraina s-a adresat Arhiepiscopului Constantinopolului, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, cerând să acorde autocefalia bisericii ucrainene. (Marianna Prysiazhniuk-Kiev)

Share our work
Putin, așteptat la Chișinău în 2020

Putin, așteptat la Chișinău în 2020

Liderul rus Vladimir Putin, îngerul politic pentru Igor Dodon

Liderul rus Vladimir Putin, îngerul politic pentru Igor Dodon

Preşedintele Republicii Moldova, Igor Dodon, a declarat că aşteaptă că până la mijlocul acestei veri în Republica Moldova să vină într-o vizită oficială fie liderul de la Kremlin, Vladimir Putin, fie premierul rus Mihail Mişustin. Vizita ar urma să aibă loc la doar câteva luni înainte de alegerile prezidenţiale, preconizate pentru toamna anului 2020. „Noi aşteptăm vizita lui Putin sau a lui Mişustin. Presupun că până în iunie-iulie aceste vizite ar putea avea loc”, a declarat Igor Dodon într-o emisiune la postul de televiziune „Primul în Moldova”, citat de agenția de presă KARADENIZ PRESS. Dodon a precizat că în cadrul vizitei va fi semnat un acord care le va permite cetăţenilor moldoveni care muncesc în Federaţia Rusă să beneficieze de pensie. Şeful statului a mai adăugat că pentru luna mai este confirmată vizita preşedintei Parlamentului de la Moscova, Valentina Matvienko, care va prezida lucrările unui forum al regiunilor din Federația Rusă care au încheiate parteneriate cu regiuni din Republica Moldova, în special Găgăuzia. (Mihai Isac)

Share our work
Ucraina, pregătită să relanseze „programul de rachete”

Ucraina, pregătită să relanseze „programul de rachete”

Ucraina, confruntată cu o insurgență prelungită în Donbass

Ucraina, confruntată cu o insurgență prelungită în Donbass

Ucraina va reanima în curând programul de construcţie a rachetelor, a anunţat recent secretarul Consiliului pentru Securitate Naţională şi Apărare (SNBO) de la Kiev, Aleksei Danilov, adăugând că în acest fel ţara va putea să riposteze oricărui agresor, potrivit publicaţiei ucrainene Segodnia, citată de mass-media de la București. El s-a declarat încrezător că în curând va fi reanimat „programul nostru de rachete”, care include atât mijloace de apărare împotriva atacurilor cu rachete, cât şi rachete de atac.

„Vom putea atunci răspunde oricărui agresor”, a spus Danilov, în contextul în care oficialii ucraineni denumesc frecvent Rusia drept „agresor” pentru rolul său în conflictul din Donbas (estul Ucrainei). Kievul şi Occidentul acuză Moscova că-i sprijină pe rebelii separatişti cu armament, resurse financiare şi mercenari şi chiar cu militari din trupele regulate, care în perioada de început a conflictului 2014-2015 îşi făceau oficial „concediul în Doneţk şi Lugansk”.

Moștenire sovietică

În epoca sovietică, cea mai mare parte a rachetelor din arsenalul strategic al URSS era asamblată la uzinele din Ucraina, a evocat şeful SNBO, indicând că 98% din producţia de rachete a URSS revenea Ucrainei. El a amintit în acest sens uzinele din Harkov, Dnepropetrovsk, Pavlograd etc. Fostul preşedinte ucrainean Leonid Kucima lucrase în acea perioadă la cea mai mare întreprindere de construire a rachetelor din Uniunea Sovietică, Iujmaş din Dnepropetrovsk.

Ministerul Apărării ucrainean îşi anunţase anterior intenţia de a achiziţiona „câteva mii de sisteme de rachete” în valoare de „1 milion de dolari”, notează Segodnia în pagina sa electronică.

Cursa înarmării

În contextul războiului din estul ţării, Ucraina este îngrijorată de noul program de înarmare al Federației Ruse. Ministerul rus al Apărării a difuzat la 20 februarie o înregistrare video cu ceea ce a numit drept testare a aşa-numitei drone submarine Poseidon, care are capacitatea să transporte încărcătură nucleară şi denumită drept „noua armă apocaliptică” a Rusiei, fiind capabilă – conform unor experţi militari – să provoace un tsunami de 90 de metri în cazul detonării unui focos nuclear în apropiere de ţărm.

Cadrele video publicate prezintă proceduri pregătitoare pentru lansarea unui dispozitiv în formă cilindrică, asemănător cu o torpilă, cu o lungime de peste 10 metri şi un diametru de aproximativ un metru. Imaginile cuprind şi câteva secunde de la ieşirea acesteia din compartimentul de torpile, potrivit Segodnia. (N.G.)

Share our work
Războiul Gazprom-Naftogaz, jucat și în România

Războiul Gazprom-Naftogaz, jucat și în România

Gazprom, atacată judiciar de Naftogaz

Gazprom, atacată judiciar de Naftogaz

Compania Naftogaz a început procesul de recuperare a prejudiciilor în urma decizie din 2018 a instanței de arbitraj de la Stockholm în dosarul împotriva concernului rus Gazprom, au declarat surse din cadrul companiei, citate de mass-media de la Kiev. Oficialii Naftogaz au declarat că în următoarele săptămâni avocații companiei vor depune actele necesare în instanțele românești, relatează mass-media de la Kiev, citată de agenția de presă KARADENIZ PRESS. Sursele Naftogaz consideră că Gazprom deține, în mod direct ori prin intermediari, în România active de câteva miliarde de dolari. Printre acestea se numără un lanț național de stații de benzină, interese majore în producerea de gaze, energie electrică, etc.

Anterior ANRE a adoptat o decizie prin care filialei gigantului rus din România i se acordă “o licență pentru exploatarea comercială a capacităților de producere a energiei electrice”. Asta după ce NIS Petrol a obținut de la ANRE licență pentru activitatea de furnizare a energiei electrice.

NIS Petrol are un portofoliu de șase perimetre de petrol și gaze pe teritoriul României, având la toate statut de operator. Mass-media de la București a anunțat că grupul sârb Naftna industrija Srbije (NIS), controlată de Gazpromneft, divizia petrolieră a gigantului rus de stat Gazprom, a încheiat un contract cu operatorul sistemului național de transport al țițeiului și condensatului din România, Conpet, care are ca obiect transportul pe calea ferată până la granița cu Serbia a țițeiului extras de subsidiara românească NIS Petrol din perimetrele concesionate în vestul țării.
Surse Gazprom au declarat pentru KARADENIZ PRESS că războiul din instanțele românești va dura cel puțin doi ani de zile, iar concernul va contesta în instanță orice demers Naftogaz.

Exemplu leton

În urmă cu câteva zile, oficialii Naftogaz au solicitat justiţiei letone să execute decizia şi să pună sechestru pe activele companiei ruse aflate pe teritoriul Letoniei.

Potrivit Gazprom, o ședință de judecată în acest caz este programată pentru sfârșitul lunii aprilie 2020, concernul rus luând în calcul posibilitatea de a-și apăra interesele în instanţă.

Pe 28 februarie 2018 Tribunalul internaţional de arbitraj de la Stockholm a obligat concernul rus Gazprom să plătească societăţii Nafrogaz suma de 2,56 miliarde de dolari pentru încălcarea obligaţiilor contractuale.

Miercuri, 27 noiembrie, Naftogaz a anunţat că tribunalul internaţional de arbitraj de la Stockholm a respins contestaţia formulată de concernul rus Gazprom împotriva deciziei judecătoreşti din 2018.

Activele Gazprom din România, vânate de Naftogaz

Activele Gazprom din România, vânate de Naftogaz

Bătălia de la Chișinău

Compania Naftogaz din Ucraina a depus o cerere privind recunoaşterea şi încuviinţarea executării silite pe teritoriul Republicii Moldova a hotărârii arbitrale din 28 februarie 2018, emisă de tribunalul din cadrul Institutului Arbitral a Camerei de Comerţ din Stockholm.

Menţionăm că, în februarie 2018, Naftogaz a câştigat procesul contra Gazprom în arbitrajul de la Stockholm, gigantul rus fiind obligat să îi achite prejudicii de 2,56 miliarde de dolari, pentru neîndeplinirea condiţiilor privind volumul gazelor tranzitate prin Ucraina, transmite mold-street.com, citat de TVR Moldova.

De atunci, la acestea s-au mai adăugat dobânzi de peste 250 milioane de dolari. În consecinţă, suma ce ar urma să fie încasată de Naftogaz de la Gazprom este de aproape 3 miliarde de dolari.

Pentru încasarea acesteia, compania ucraineană încearcă să obţină recunoaşterea şi executarea deciziei tribunalului de arbitraj internaţional în diverse state, inclusiv Moldova, unde Gazprom deţine active. De exemplu, în Luxembourg instanţa a recunoscut deja decizia de arbitraj, dar Gazprom a contestat-o şi procesul de executare este sistat.

„În alte state, deocamdată, fără succes”, recunoaşte directorul executiv al Naftogaz, Yuriy Vitrenko. „Apropo, în Germania, nu putem proceda la executarea silită. Şi în Polonia avem probleme, şi în Moldova – la fel”, a declarat şeful Naftogaz în cadrul unui interviu pentru un post de radio de la Kiev.

Cerere respinsă

Vitrenko a menţionat că în unele ţări europene colectarea datoriilor de la Gazprom este mai uşoară, iar în unele este „mai dificil din punct de vedere diplomatic”.

În Republica Moldova, cererea Naftogaz de recunoaştere şi încuviinţare a executării silite a hotărârii arbitrale din 28 februarie 2018 a fost depusă abia la finele lunii august 2019, la Curtea de Apel Chişinău.

Pe 13 septembrie 2019, a fost emisă a emis o încheiere prin care a refuzat primirea cererii Naftogaz, „întrucât părţile cauzei, companiile contractante, bunurile şi activele acestora, inclusiv debitorul executării, îşi au sediul sau se află pe teritoriul altor state decât Republica Moldova”. „Astfel, instanţele din Republica Moldova nu au competenţa de a recunoaşte o astfel de hotărâre şi a o pune în executare pe teritoriul RM”, scrie în verdict.

Naftogaz atacă frontal Gazprom

Naftogaz atacă frontal Gazprom

Pretențiile Naftogaz

Naftogaz a depus recurs la Curtea Supremă de Justiţie (CSJ), examinarea căruia a fost amânată deja de trei ori. Următoarea şedinţă ar urma să aibă loc pe 24 decembrie 2019.

Potrivit cererii Naftogaz, citate în încheierea emisă de Curtea de Apel Chişinău, Gazprom deţine active importante în Moldova.

În primul rând e vorba de cota de 50% din capitalul social al întreprinderii mixte moldo-ruse Moldovagaz, care este de 666.454.080 lei, sau 145.276.094 dolari, conform cursului calculat în momentul constituirii întreprinderii. Drept argument este invocată Hotărârea Guvernului nr. 1068 din 21.10.1998 cu privire la crearea în complexul de gaze al Republicii Moldova a unei societăţi pe acţiuni moldo-ruse, dar şi o serie de declaraţii de presă ale Gazprom sau Moldovagaz.

În plus Gazprom are înregistrate şi 4 mărci comerciale în Registrul Naţional al Mărcilor, ţinut de către Agenţia de Stat pentru Proprietate Intelectuală, „iar potrivit art. 25 alin. (2) al Legii nr. 38/2008 privind protecţia mărcilor, marca poate face obiectul unui gaj, al altor drepturi reale, precum şi al unei executări silite.”

La fel, reprezentanţii creditorului fac referire la diverse articole din mass-media, precum că, Gazprom are către Moldovagaz creanţe în sumă de 431,66 miliarde de ruble ruseşti, adică de circa 6,21 miliarde de dolari.

Sunt invocate şi deciziile Arbitrajului internaţional din Moscova, prin care periodic Gazprom obţine titluri executorii de încasare de datorii de sute de milioane de dolari de la Moldovagaz, „din care unele sunt probabil deja şi recunoscute şi încuviinţate spre executare în Moldova”.

„Aceste creanţe reprezintă bunurile Gazprom împotriva cărora Naftogaz poate cere executarea silită”, mai susţine Naftogaz.

Influență politică

Atât reprezentanţii Moldovagaz, cât şi cei ai Guvernului nu comentează deocamdată pretenţiile Naftogaz faţă de Gazprom. „E problema Gazpromului!”, au declarat surse din cadrul Guvernului, citate de mass-media de la Chișinău.

Totuşi litigiul poate complica şi mai mult situaţia din sectorul gazier al Moldovei. Mai ales în contextul actual, când nu există o siguranţă în asigurarea cu gaze de la începutul anului viitor şi ea depinde în mare parte de relaţiile dintre Gazprom şi Naftogaz – cele două companii ce se află în litigiu.

Sergiu Tofilat, expert la comunitatea WatchDog, consideră că este foarte probabil ca până la urmă instanţele din Moldova să recunoască şi să încuviinţeze executarea silită a deciziei de arbitraj şi respectiv Naftogaz să poată începe procesul de preluare a activelor Gazprom în Moldova.

„Aceasta ar putea complica relaţia cu Gazprom, dar poate crea şi oportunităţi pentru autorităţile de la Chişinău, care dacă găsesc resurse ar putea răscumpăra cota de 50% din capitalul Moldovagaz deţinută acum de gigantul rus. În plus aceasta ar oferi şi posibilitatea de a face ordine la Moldovagaz, inclusiv un audit internaţional care să arate cât de justificate sunt datoriile uriaşe calculate de Gazprom”, susţine expertul.

Totodată Sergiu Tofilat consideră că riscul ca Moldova să rămână fără gaze de la 1 ianuarie 2020 se menţine, deoarece Moscova ar putea realiza scenariul de a sista livrările, dând toată vina pe Ucraina, pe motiv că Naftogaz, respectiv statul ucrainean nu a acceptat condiţiile semnării unui nou contract de tranzit.

Imperiul moldovenesc al Gazprom

Menționăm că Moldovagaz deţine controlul asupra practic întreg sistemului de transport şi distribuţie a gazelor din Moldova prin intermediul a unei reţele de companii.

E vorba de 100% din pachetele de acţiuni la 19 companii, inclusiv 12 societăţi de distribuţie a gazelor, a întreprinderii Moldovatransgaz, care se ocupă de gestiunea reţelei de transport a gazelor, dar şi a Flacara Albastră din Chişinău şi IALG din Străşeni, specializate în servicii în domeniul gazier. La rândul ei, Moldovatransgaz este fondatoare a întreprinderii Transautogaz, iar Bălţi-Gaz la Bălţi-Gaz-Montaj şi Realexpres-Gaz din Sângerei.

Oficial, Moldovagaz este fondatoare şi la întreprinderile de distribuţie din regiunea separatistă. În rapoartele anuale din 2008-2009 chiar a indicat că deţine cel puţin 25% în Tiraspoltrangaz, care este fondatoare a şase întreprinderi de distribuţie din regiune.

Din 2009, gigantul rus Gazprom a deschis şi o reprezentanţă în Chişinău, al cărei administrator este Ghenadi Abaşchin, fost preşedinte la Moldovagaz în perioada 2002-2007. (Mihai Isac/N.G.)

Share our work