de Isac Mihai | nov. 12, 2018 | Principal, Știri, Ucraina, Ucraina, Uncategorized @ro
Ucraina, confruntată cu un nou an electoral
Controversata Nadia Savcenko, considerată mult timp erou al Ucrainei, arestată ulterior pentru planificarea unei lovituri de stat, este gata să să candideze la președinție, a declarat sora acesteia Vera Savcenko, pentru glavkom.ua, citată de mass-media internațională.
”Pentru ea este o chestiune de principiu. Dacă își va depune candidatura la alegerile prezidențiale, apoi, speră și la o anumită imunitate”, a mai declarat Vera Savcenko, care și-a anunțat intenția de a participa activ la campanie.
Nadia Savcenko, arestată și plasată în detenție provizorie de Tribunalul raionului „Şevcenko” din Kiev, își va forma o echipă pentru a se încadra în cursa prezidențială.
”Fondurile necesare pentru campania electorală a candidaturii sorei mele vor fi colectate prin intermediul ”Platformei civico-politice” N.Savcenko”, a mai declarat Vera Sacvenko. Pentru colectarea de fonduri, partidul politic urmează să deschidă un cont bancar. În prezent sunt implicată într-o procedură de reînregistrare a ”platformei politice”, urmând să fiu numită președinte al forței politice în locul Nadiei – din unele motive ”tehnice”, pentru a avea posibilitatea să semnez documentele oficiale și să deschidem contul bancar”, a mai declarat sursa citată.
Nadia Savcenko, acuzată că pregătea o lovitură de stat la Kiev, dar și de relații ilegale cu separatiștii din Donbass, nu este considerată una dintre favoritele scrutinului din martie 2019, principalii candidați fiind actualul președinte Poroșenko și Iulia Timoșenko, liderul Batkivștina. (N.G.)
de Razvan Iorga | nov. 12, 2018 | Analize, Federatia Rusa, Principal, R. Moldova, UE
Oameni la protest în centrul Chișinăului pentru recuperarea miliardului furat. Foto credit: BIRN
Oficialii de la Bruxelles suspectează autoritățile din Republica Moldova că nu doresc să-i pedepsească pe cei aflați în spatele ingeniosului furt a unui miliard de dolari SUA din sistemul bancar. Experții consideră că, pentru partidul de guvernământ, interesul politic vine pe primul loc, scrie portalul Balkan Insight într-o analiză detaliată.
Uniunea Europeană intensifică presiunea asupra autorităților de la Chișinău pentru a pedepsi pe cei care au pus la cale sistemul prin care peste 1 miliard de dolari SUA au dispărut în 2014 din băncile moldovenești, dar și să recupereze banii, pe fondul suspiciunilor că guvernul trage de timp pentru a obține dividende politice.
Ilan Șor, eminența cenușie a furtului care aproape a falimentat cea mai săracă țară a Europei, condamnat în primă instanță, rămâne liber în așteptarea rezultatului recursului. Criticii consideră că roțile justiției se mișcă prea încet și se întreabă dacă principalul partid de guvernământ așteaptă să vadă dacă sprijinul partidul condus de Șor poate fi necesar pentru a obține o majoritate după alegerile parlamentare din februarie 2019.
Numai câteva persoane au fost trimise în închisoare pentru implicarea în schema complexă de fraudare a Băncii Naționale a Moldovei cu 13 miliarde lei moldovenești, în valoare de aproape 1 miliard de dolari sau aproximativ 15% din producția economică a Republicii Moldova.
În două rapoarte pregătite pentru Banca Centrală de la Chișinău, anchetatorii internaționali din cadrul Departamentului de Investigații al firmei Kroll susțin că dovezile sugerează că zeci de companii au fost implicate într-o „acțiune masivă, coordonată de fraudare” care a avut loc într-o perioadă de peste trei ani. Cu toate acestea, cu excepția lui Șor, autoritățile moldovenești au păstrat secrete numele celor identificați în aceste rapoarte.
„Există suspiciuni că nu există dorința de a investiga, de a recupera banii sau de a îi pedepsi pe cei vinovați”, a declarat, săptămâna trecută, într-o emisiune politică difuzată în fosta republică sovietică, ambasadorul UE în Moldova, Peter Michalko.
„Nu numai că partenerii internaționali așteaptă să audă despre recuperarea fondurilor, ci și cetățenii Moldovei pentru că își doresc banii înapoi”, a spus Michalko.
„Au fost aduse pagube mari țării. Aceasta este cu siguranță una dintre marile așteptări”, a adăugat el, referindu-se la o serie de probleme care au înrăutățit, în ultimii ani, relațiile dintre Chișinău și Bruxelles.
Calcule politice
Răbdarea UE față de Chișină pară să fi ajuns la capăt, la patru ani după ce au semnat un acord de asociere menit să stimuleze reformele economice și politice într-o țară ruptă între integrarea cu Occidentul și vechile legături cu Rusia.
Șor a fost condamnat în primă instanță și a primit, în luna iunie a anului trecut, o condamnare la șapte ani și jumătate de închisoare. Recursul său este în curs de desfășurare. În ciuda faptului că i-a fost interzis să călătorească în afara țării, a reușit să obțină permisiunea instanței pentru a se trata în străinătate, fiind văzut într-un hotel de lux israelian în luna august.
Partidul său, care îi poartă numele, este în plină campanie electorală pentru viitoarele alegeri parlamentare din 24 februarie 2019; un loc parlamentar îi poate oferi imunitate lui Șor, iar o prezență puternică a partidul său în viitorul Parlament de la Chișinău se poate dovedi folositoare pentru Partidul Democrat (n.r.-formațiune care conduce și actuala coaliție de guvernământ), când va veni momentul construirii unei noi alianțe de guvernare, consideră unii analiști.
Dacă, pe de altă parte, partidul nu reușește să treacă pragul de 6% pentru a intra în Legislativ, Șor „poate fi sacrificat pe altarul luptei împotriva corupției”, a declarat analist politic Ion Tăbârță.
Între timp, atacurile lui Shor împotriva opoziției și potențialul său de a atrage posibili alegători de la socialiști convin de minune Partidului Democrat.
„Ilan Șor are o misiune dublă: să hărțuiască opoziția și să-i atragă posibili alegători ai Partidului Socialist”, a declarat Tăbârță pentru BIRN.
„Persoane absolut oneste”
Când Partidul Democrat a preluat conducerea coaliției de guvernământ, la scurt timp după arestarea fostului prim-ministru Vlad Filat în octombrie 2015, ei au promis să organizeze un panou electronic care să arate cât de mult din sumele sustrase în „jaful secolului” au fost recuperate. Dar până în ziua de azi, doar aproximativ 10% din bani au fost recuperați, după ce au fost vândute unele dintre activele deținute de cele trei bănci falimentare implicate în furt.
„Miliardul furat este în drum spre Moldova”, a declarat vicepreședintele Partidului Democrat, Vladimir Cebotari, la sfârșitul lunii trecute, într-o emisiune de televiziune.
Cebotari a declarat că 90% dintre cei implicați în furt au fost identificați și că au fost inițiate cazuri penale în ceea ce privește 90% din banii furați.
În schimb, colegul său de partid, premierul Pavel Filip, a declarat, la sfârșitul anului trecut, că în 90% din cazurile identificate de Kroll „suspecții sunt persoane absolut oneste”.
Prezent la aceeași emisiune cu Cebotari, analistul politic Igor Munteanu a declarat că vizitele lui Șor și înțelegerile de afaceri încehiate în continuare sugerează că este „sub protecția aparentă a PDM”.
Michalko, ambasadorul UE, a sugerat autorităților să se uite mai atent la acțiunile lui Șor în calitate de primar al orașului Orhei, la nord de capitala.
El a subliniat, de asemenea, din nou preocuparea UE față de o reformă fiscală controversată, care prevede că oamenii vor putea legaliza banii și bunurile care nu au fost declarate în scopuri fiscale, pentru o taxă de 3%. Criticii spun că legea legalizează, în mod efectiv, furtul.
Într-un studiu publicat pe 1 noiembrie de către ong-ul Expert Group de la Chișinău, analistul Sergiu Gaibu a susținut că în Republica Moldova și în alte părți ale Europei de Est există un risc tot mai mare ca „instituțiile statului să devină actori cheie în spălarea banilor”.
Analistul politic Tăbârță, a declarat că Partidul Democrat, deocamdată, nu va ceda presiunilor venite din partea UE.
„Acum, pentru partidul de guvernământ, obiectivul major este cel de a rămâne la putere”, a menționat el, „și după alegeri, prin posibila resetare a unor instituții de stat și prin numirea unor noi oameni, probabil că vor încerca să redreseze relații cu Bruxelles, care au avut de suferit în ultimii ani”.
Materialul a fost tradus după un interviu publicat de portalul de limbă engleză Balkan Insight și semnat de Mădălin Necșuțu
de Isac Mihai | nov. 7, 2018 | Balcani, Federatia Rusa, Federatia Rusa, Principal, R. Moldova, UE, UE, Uncategorized @ro
Armata Republicii Kosovo, semn al independentei fata de Serbia
Serbia nu îşi va călca în picioare Constituţia şi demnitatea prin recunoaşterea statului artificial Kosovo de dragul perspectivei europene, a subliniat recent ministrul de externe sârb Ivica Dacic, transmite Tanjug, citat de KARADENIZ PRESS. Referitor la o declaraţie recentă a parlamentarului german Peter Beyer potrivit căreia Serbia nu va putea adera la Uniunea Europeană în absenţa recunoaşterii (independenţei) Kosovo de către Belgrad, Dacic a declarat cotidianului Vecernje Novosti că mesajul ar trebui să fie luat în serios întrucât Beyer este un oficial al Uniunii Creştin-Democrate (CDU), partidul cancelarului german Angela Merkel.
”Dar dacă lucrurile ar sta aşa, atunci care este scopul dialogului de la Bruxelles şi al procesului obositor – pentru noi – şi extrem de frustrant dacă rezultatul este cunoscut dinainte? Bătălia diplomatică pentru Kosovo-Metohija este încă în faţa noastră”, a spus şeful diplomaţiei sârbe.
Blocaj politic
Problema Kosovo este cel mai mare obstacol în calea integrării europene a Serbiei, a afirmat preşedintele sârb Aleksandar Vucic, comentând o declaraţie recentă a comisarului european pentru politică de vecinătate şi negocieri în vederea extinderii Johannes Hahn, conform căreia Kosovo nu este singura problemă esenţială pe calea aderării Serbiei la Uniunea Europeană. Potrivit lui Vucic, menţinerea păcii şi a stabilităţii şi apărarea securităţii cetăţenilor sârbi din Kosovo-Metohija vor deveni din ce în ce mai dificile, întrucât este tot mai evident că nu va exista o soluţie de compromis.
Acest lucru este cauzat de atmosfera din Serbia centrală şi din Kosovo-Metohija, ca şi de factori externi care nu doresc un acord, a declarat Vucic pentru postul de televiziune sârb Pink. ”Cetăţenii trebuie să înţeleagă că economia poate înregistra progrese numai dacă avem pace şi stabilitate şi dacă nu există niciun incident serios în Kosovo”, a reiterat Aleksandar Vucic.
Reamintim că Republica Kosovo şi-a declarat independenţa în februarie 2008, aceasta fiind recunoscută până în prezent de 23 dintre cele 28 de state membre ale Uniunii Europene. Ţările membre UE care nu au făcut acest lucru sunt Spania, România, Slovacia, Grecia şi Cipru. În acest moment, între Priștina și Belgrad se duce un război diplomatic dur pentru a obține, respectiv împiedica, recunoașterea independenței kosovare.
Negocierile sârbo-kosovare mediate de Bruxelles au dus la un acord cadru în 2013. Totuşi, fiecare parte susţine că cealaltă îşi încalcă angajamentele în domenii precum energia, învăţământul şi drepturile minorităţii sârbe din Kosovo.
NATO sprijină independența Kosovo
Kosovo, armată proprie
Parlamentul din Kosovo, teritoriu din Balcani ce se bazează pe trupele NATO pentru a-i asigura protecţia, a aprobat recent crearea unei armate naţionale, deşi minoritatea sârbă susţine că măsura este ilegală, relatează mass-media internațională, citată de KARADENIZ PRESS. Deputaţii sârbi din Parlamentul de la Priștina, susţinuţi viguros de Belgrad, care nu recunoaşte independenţa Kosovo, au blocat o astfel de măsură în trecut spunând că înfiinţarea unei armate naţionale necesită o schimbare a Constituţiei.
Însă, trei legi promovate de guvernul kosovar şi votate de parlamentul unicameral de la Pristina modifică mandatul Forţei de Securitate din Kosovo (KSF), care va deveni astfel o armată naţională cu 5.000 de militari activi şi 3.000 de rezervişti – ceea ce, susţine guvernul kosovar, nu necesită modificări ale Constituţiei. Măsura a fost aprobată cu 98 de voturi în parlamentul de 120 de locuri al Kosovo, deşi a fost boicotată de cei 11 deputaţi sârbi. Un al doilea vot va avea loc în zilele următoare.
Legi contestate
Forţa de Securitate din Kosovo este alcătuită din 2.500 de militari, echipată cu armament uşor şi pregătită de NATO. Ea asigură misiuni precum gestionarea situaţiilor de criză, protecţia civilă şi aprovizionarea.
‘Cele trei legi au un singur scop, acela de a proteja integritatea teritorială a Kosovo, de a proteja cetăţenii tuturor comunităţilor din Kosovo’, a declarat premierul Ramush Haradinaj înaintea votului.
Teritoriul balcanic fără ieşire la mare, cu 1,8 milioane de locuitori, este încă păzit de 4.000 de militari NATO la aproape două decenii de la încheierea războiului. NATO a declarat că nu intenţionează să părăsească Kosovo în viitorul apropiat, dar a sugerat că orice schimbare a statutului KSF ar putea conduce la o reducere a forţelor sale. ‘Orice schimbare în structura, mandatul şi misiunea Forţei de Securitate din Kosovo trebuie decisă de autorităţile kosovare’, a declarat un oficial NATO, citat de mass-media internațională.
UE, obiectiv pentru Belgrad și Priștina
Garanții pentru Kremlin
Serbia nu vrea şi nu va adera la Alianţa Nord-Atlantică, a declarat recent, în Rusia, Maja Gojkovici, preşedintele Parlamentului de la Belgrad, informează site-ul agenţiei Tass. „În actualele condiţii geopolitice marcate de instabilitate, Serbia a decis în Parlament să menţină neutralitatea militară. Ca naţiune, vrem să ne protejăm spaţiul aerian şi ţara”, a declarat Maja Gojkovici într-un discurs rostit în Duma de Stat, Camera inferioară a Parlamentului Rusiei.
„Serbia nu doreşte şi nu intenţionează să adere la NATO. Istoria noastră în privinţa acestei relaţii este prea dificilă pentru a ne mai gândi. Totuşi, Serbia rămâne deschisă cooperării, iar politica de neutralitate militară face posibilă cooperarea activă cu toţi partenerii din regiune şi din alte zone, în interesul stabilităţii”, a precizat Gojkovici.
Kosovo, așa-zis stat
Kosovo este pentru Serbia un aşa-zis stat, indiferent cum se referă la el Washingtonul şi ambasadorul SUA la Belgrad, a declarat recent preşedintele sârb Aleksandar Vucic, comentând o declaraţie a ambasadorului american Kyle Scott conform căreia Kosovo este un stat suveran, relatează mass-media sârbă. „Ar fi fost frumos din partea lui să fi arătat ceva mai mult respect pentru ţara gazdă”, a afirmat Vucic, adăugând că reprezentantul guvernului sârb care a participat la evenimentul în cadrul căruia Kyle Scott a făcut respectiva declaraţie, ar fi trebuit să reacţioneze. „Orice ar însemna pentru dumneavoastră aşa-zisul guvern din Kosovo, pentru noi este un aşa-zis guvern”, a insistat preşedinte sârb, care a mai menţionat în context că datoria diplomaţilor nu este de a-i corecta pe jurnalişti, ci de a le răspunde la întrebări.
Bătălia pentru resurse
Parte integrantă a Kosovo’, ‘proprietate a Serbiei’: lacul artificial Gazivode aminteşte cât de departe este un acord de normalizare între Pristina şi Belgrad, care ar trece printr-o modificare a frontierelor, notează France Presse, citată de mass-media. Susţinută public de către Washington şi cu jumătate de voce de Paris, respinsă de Berlin, această idee are meritul simplităţii aparente.
Evocată fără a intra în detalii în această vară de preşedinţii sârb şi kosovar, Aleksandar Vucic, şi Hashim Thaci, ea ar consta – potrivit presei locale – într-un schimb de teritorii: Serbia ar oferi cel puţin parţial Valea Presevo (populată preponderent de albanezi) şi va recupera zona situată la nord de oraşul divizat Mitrovica, unde staţionează în continuare o forţă internaţională de menţinere a păcii.
Cu o lungime de 24 de km şi traversat de graniţă, lacul cu 370 de milioane de metri cubi de apă reaminteşte însă că nimic nu este simplu între Serbia şi fosta sa provincie predominant albaneză, a cărei independenţă Belgradul refuză să o recunoască.
Serbia a pierdut controlul asupra Kosovo în urma bombardamentelor NATO care au forţat-o să-şi retragă trupele implicate într-un conflict împotriva gherilei separatiste kosovare albaneze (1998-1999, 13.000 de morţi). Potrivit estimărilor, circa 120.000 de sârbi au rămas în Kosovo şi îşi susţin fidelitatea faţă de Belgrad.
Gazivode, noul front in razboiul economic sarbo-kosovar
Gazivode, pe care kosovarii albanezi îl numesc Ujman, se întinde în proporţie de trei sferturi pe teritoriul kosovar, dar într-un sector predominant sârb, unde Pristina nu a ajuns să-şi impună jurisdicţia. Lacul are o importanţă crucială pentru independenţa energetică şi alimentarea cu apă a provinciei Kosovo.
‘Gazivode arată cel mai bine în multe privinţe amploarea problemei cu care ne confruntăm, diferenţele noastre, luptele noastre politice aprige’, a declarat Aleksandar Vucic în timpul vizitării acestui lac la 9 septembrie. Pristina s-a opus acestei vizite, dar apoi a cedat: ‘Au existat presiuni din partea Uniunii Europene, nu am avut de ales’, a explicat ministrul de externe kosovar Behgjet Pacolli.
Trei săptămâni mai târziu, Hashim Thaçi a replicat printr-o sesiune foto în cursul unei plimbări cu barca cu motor pe lac, suscitând indignarea Belgradului. ‘O vizită normală la una dintre frumuseţile noastre’, a spus el.
În timpul vizitei lui Aleksandar Vucic, lucrătorii de la baraj l-au decorat cu un drapel sârbesc. ‘Dreptul de a gestiona Gazivode aparţine Serbiei’, a declarat Srdjan Vulovic, directorul companiei ‘Ibar’, societate publică înfiinţată de Belgrad, care vinde apă în Kosovo aşa cum a făcut-o şi în perioada iugoslavă. Potrivit acestuia, barajul a fost construit în anii 1970 şi ‘întregul împrumut, în valoare de aproximativ 90 de milioane de dolari, a fost rambursat de Republica Serbia’.
Linii roșii
Şeful negociatorilor kosovari, Avni Arifi, avertizează că la viitoarele discuţii va considera ‘deplasată orice tentativă de a lansa vreo dezbatere legată de lac’. ‘Este o resursă a Kosovo, (…) şi nu discutăm despre resursele noastre cu Serbia’, a declarat el pentru AFP. Lacul aparţine ‘teritoriului inalienabil al unei ţări suverane’, adaugă şi premierul Ramush Haradinaj.
‘Vucic şi amicii săi politici din Serbia ştiu foarte bine’ că acest lac ‘este călcâiul lui Ahile al Kosovo’ a cărei ‘independenţă şi stabilitate ar fi pusă sub semnul întrebării’ dacă ‘ar reveni Serbiei’, susţine Agon Dida, expert kosovar în probleme energetice.
Lacul furnizează apă celor două centrale cu cărbune ‘Kosovo A’ şi ‘Kosovo B’, care produc 95% din energia electrică a provinciei.
‘Fără Gazivode, Kosovo ar fi lipsit de energie electrică’, recunoaşte Srdjan Vulovic. ‘Kosovo ar fi într-o situaţie de risc energetic’, recunoaşte şi Agon Dida. Fără răcire, ‘Kosovo A’ şi ‘Kosovo B’ s-ar putea opri rapid, lăsând în întuneric circa 1,8 milioane de persoane.
Potrivit lui Ilir Abdullahu, directorul noii staţii de epurare a apelor uzate care a rezolvat lipsa cronică de apă din Pristina, lacul este ‘singura alternativă pentru aprovizionarea’ acestei infrastructuri. Circa 700.000 de locuitori din sudul regiunii depind de el.
Dar preşedintele sârb Aleksandar Vucic spune că dependenţa este dublă: ‘Nici oamenii din Zubin Potok şi Ibar Kolasin (sectoarele sârbeşti) nu pot rămâne fără Gazivode’. (M.B.)
de Isac Mihai | nov. 7, 2018 | Federatia Rusa, Federatia Rusa, Orientul Mijlociu, Orientul Mijlociu, Principal, Știri, Turcia, Uncategorized @ro
Ankara vrea să trimită nave militare în Qatar
Ankara și Doha negociază semnarea unor contracte de peste 5 miliarde de dolari SUA pentru livrarea de diferite sisteme de armament și asistență militară turcească către emiratul islamic, relatează surse guvernamentale de la Ankara, citate de KARADENIZ PRESS. Tancuri, nave și alte sisteme de armament de producție turcească urmează să înzestreze armata emiratului. În acest moment, aproximativ 3.000 de soldaţi turci, dotați cu tancuri și sisteme de artilerie, se află în Qatar, în timp ce baza ar putea găzdui un contingent de 5.000. Concomitent, Ankara plănuiește desfășurarea în emirat a unui contingent suplimentar format din avioane și elicoptere de luptă, precum și a unui grup de nave de luptă, după construirea infrastructurii necesare.
Tancuri și nave
Emiratul dorește să achiziționeze un număr de câteva zeci de tancuri de producție turcească model Altay, fabricat de Otokar, subsidiară a Koc Holding, una din principalele producătoare de armanent din Turcia. Sursele citate au mai menționat faptul că partea qatariotă este pregătită să finanțeze parțial și dezvoltarea proiectului Kaplan MT/ Harimau Hitam/Tigru Negru, un model de tanc dezvoltat în comun de Turcia și Indonezia. Contribuția emiratului la acest proiect s-ar ridica la aproximativ 1 miliard de dolari SUA, inclusiv prin plata anticipată a unui număr de unități.
Transportorul ușor de infanterie Otokar Kobra va dota forțele de securitate internă qatariote, precum și armata din Emirat, Doha dorind să achiziționeze câteva zeci, după o modernizare a sistemelor de luptă și comunicații. Doha mai analizează și posibilitatea achiziționării unor sisteme amfibii blindate ACV-15 și de artilerie autopropulsată T-155 Fırtına, modernizate de industria de apărare turcă cu sprijinul financiar al Emiratului.
Ankara mai dorește să vândă Emiratului 3 nave de luptă din clasa MILGEM, de fabricație proprie, flota statului arab fiind în acest moment cea mai slab înzestrată categorie de forțe militare de care dispune. Forțele navale militare turce folosesc deja un număr de 3 corvete din această clasă, fiind în desfășurare negocieri avansate cu Pakistan, Indonezia și Bangladesh pentru vinderea unor nave similare.
Sursele citate de KARADENIZ PRESS au mai menționat că partea turcă este gata să sprijine pregătirea personalului militar qatariot necesar pentru deservirea sistemelor rusești de rachete S-400 pe care Doha plănuiește să le achiziționeze.
T-155 Fırtına și-a dovedit eficacitatea în luptele cu rebelii kurzi
Pavăză turcă
Ministrul de externe turc, Mevlut Cavusoglu, a respins cererea de închidere a bazei militare a ţării sale din Qatar, formulată de adversarii regimului de la Doha, calificând-o drept ”nerealistă”, într-o declaraţie publicată recent de ziarele qatariote, citate de mass-media internațională. Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite (EAU), Bahrein şi Egipt au cerut închiderea bazei ”Tariq ben Ziyad” în cadrul seriei de condiţii vizând izolarea diplomatică şi economică a Qatarului, iniţiată în iunie 2017.
Anterior, confruntată cu posibilitatea unei invazii din partea acestei coaliții, Doha a dorit să adere la NATO, demers respins în termeni categorici de secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg.
‘Credem că această cerere este deopotrivă nerealistă şi inoportună’, a afirmat el, amintind că Turcia şi Qatarul au semnat un acord în domeniul apărării în 2014, ‘cu mult înainte de criza din Golf’. El a mai spus că impasul diplomatic trebuie rezolvat fără întârziere.
Conflict regional
Reamintim că la data de 5 iunie 2017, Arabia Saudită, EAU, Bahrein şi Egipt şi-au întrerupt brusc relaţiile cu Qatar, acuzând micul emirat de sprijinirea grupărilor islamiste, inclusiv a Frăţiei Musulmane, şi apropierea de Iran. Închiderea bazei turce din Qatar face parte din cele 13 solicitări formulate de adversarii autorităţilor de la Doha.
Qatarul a respins aceste acuzaţii, afirmând că este ţinta unei tentative de schimbare în forță a autorităților legitime de la Doha.
Qatar şi Turcia, două ţări care sprijină gruparea Frăţia Musulmană, şi-au consolidat relaţiile în ultimii ani, notează AFP. Emirul Qatarului, şeicul Tamim bin Hamad bin Khalifa Al Thani, a fost primul lider străin care l-a contactat pe preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan în timpul puciului eşuat în 2016.
Armata-turcă-garantul-securității-Emiratului-Qatar
Investiții de miliarde
La începutul crizei din Golf, Turcia a figurat printre printre primele ţări care au acordat sprijin Qatarului în contextul unui embargo aerian, maritim şi terestru impus de vecinii emiratului bogat în zăcăminte de gaze.
La rândul său, autoritățile de la Doha au anunțat recent acordarea unui împrumut de 15 miliarde de dolari fragilului sector bancar din Turcia şi a oferit Ankarei drept ”cadou” un Boeing 747, denumit şi ”Jumbo Jet” datorită mărimii sale, în valoare de 400 milioane de dolari. Prin acest anunț, Qatar-ul a oferit un nou sprijin politic și economic pentru redresarea lirei, după ce Banca Turciei a restrâns lichidităţile şi a limitat vânzările monedei.
Emirul din Qatar a aprobat un pachet de proiecte economice, investiţii şi depozite, după o întâlnire cu preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan, care a avut loc la Ankara. Banii proveniţi din Qatar vor fi canalizaţi către bănci şi pieţele financiare, a declarat o sursă din guvernul turc. Lira s-a depreciat în acest an cu aproape 40% faţă de dolar, din cauza temerilor provocate de controlul tot mai mare al preşedintelui Erdogan asupra economiei şi a apelurilor sale repetate pentru reducerea dobânzilor, în pofida inflaţiei ridicate.
Conflictul cu Statele Unite s-a concentrat pe majorarea tarifelor pentru importuri şi reţinerea în Turcia a unui pastor american, eliberat ulterior, şi a provocat deprecierea puternică a lirei.
Qatarul, interzis în NATO
Secretarul general al NATO Jens Stoltenberg a exclus ideea aderării Qatarului la Alianţă, aşa cum a pledat anterior ministrul Apărării acestei ţări din Golful Persic, demers refuzat și de Ankara. „NATO este o alianţă pentru America de Nord şi Europa. Acest lucru este specificat în articolul 10 al tratatului fondator“, a precizat Stoltenberg, intervievat pe marginea unor declaraţii recente ale Ministrului Apărării din Qatar. În altă ordine de idei, şeful NATO a salutat parteneriatul cu Doha.
Ministrul Apărării din Qatar Khalid bin Mohammad Al Attiyah a declarat anterior pentru revista militară „Altalya“ că ambiţia strategică pe termen lung a ţării sale este aderarea la Alianţa Nord-Atlantică. „Suntem un aliat principal din afara NATO. Ambiţia este de a deveni membru cu drepturi depline“, a subliniat ministrul din Qatar. În plus, el s-a declarat pentru găzduirea unor „unităţi NATO“ sau măcar a unui „centru specializat“ în teritoriul Qatarului. În prezent, Qatarul pune la dispoziţia Statelor Unite importanta bază militară Al Udeid, unde se mai sunt desfășurate și contingente din alte state NATO ori implicate în lupta împotriva terorismului, precum Australia.
Anterior, mass-media franceză a lansat o serie de speculații cu privire la apropierea dintre Qatar și Moscova. Potrivit cotidianului francez „Le Monde“, liderii saudiţi i-au solicitat preşedintelui francez Emmanuel Macron să intervină pentru a împiedica achiziţionarea de către Doha a unor rachete ruseşti S-400. În caz contrar, Arabia Saudită și aliații ameninţau cu lansarea unei acţiuni militare împotriva Qatarului, inclusiv invazia terestră. (Mihai Isac)
de Isac Mihai | nov. 6, 2018 | Principal, Știri, Ucraina, Ucraina, UE, UE
Activista Katerina Gandzyuk, victimă a luptei împotriva corupției din Ucraina
Procurorul General al Ucrainei, Iurii Luțenko, și-a anunțat marți demisia în timpul unui discurs în Rada Supremă, în care a comentat crearea unei comisii parlamentare de investigație cu privire la moartea activistei anticorupție, Kateryna Handzyuk, relatează mass-media de la Kiev, citată de agenția de presă KARADENIZ PRESS. Înaltul oficial a declarat că îşi depune demisia, pe care o va trimite Administrației Prezidențiale, protestând față de campania de propagandă declanșată de opoziția politică și unele instituții media, care acuză autoritățile de la Kiev de moartea tinerei activiste.
Diferite surse media de la Kiev consideră că procurorul general Iurii Luțenko se folosește de acest eveniment tragic pentru a demisiona din funcție, în vederea implicării în campaniile electorale din 2019, când vor fi aleși președintele Ucrainei (martie 2019) și noua legislatură a Radei Supreme (octombrie 2019).
Ucraina, una dintre cele mai corupte state din Europa
„PR pe sânge”
Procurorul General al Ucrainei a dat asigurări că organele de drept de la Kiev dețin dovezi cu privire la numele celui care a comandat crima, însă din cauza unor politicieni și activiști publici, care în această situație încearcă să-şi promoveze imaginea, au loc scurgeri de informații cu privire la investigarea acestui atac. El a caracterizat campania drept „PR pe sânge” și a întrebat deputații cui să i se încredințeze investigarea acestui dosar – „ecranului TV” sau anchetatorilor?
Societatea civilă şi diferiți politicieni din opoziție acuză autorităţile de la Kiev că încurajează astfel de atacuri nefăcând nimic pentru a-i pedepsi pe făptaşi. Moartea sa a creat un şoc în Ucraina şi printre partenerii occidentali ai Kievului. Uniunea Europeană şi Statele Unite au cerut autorităţilor ucrainene să pună capăt atacurilor împotriva societăţii civile.
Procurorul General al Ucrainei, Iurii Luțenko, demisionează din funcție
Protest în fața morții
Sute de suporteri ai activistei ucrainene anticorupție, Kateryna Handzyuk, care a decedat duminică din cauza rănilor suferite în urma unui atac cu acid au manifestat duminică seara la Kiev, cerând tragerea la răspundere a celor vinovați, relatează mass-media locală, citată de agenția de presă KARADENIZ PRESS. „Katia (Katerina) a murit. Detaliile vor fi disponibile în curând”, a indicat pe Facebook un grup care a publicat până acum cu regularitate buletine despre starea de sănătate a activistei şi informaţii cu privire la investigarea acestui atac, când un necunoscut a aruncat asupra ei aproape un litru de acid sulfuric.
Potrivit mass-media de la Kiev, Katerina Gandziuk a decedat în urma unui cheag de sânge, după o serie de intervenţii chirurgicale la care a fost supusă în urma atacului. Moartea ei vine după un val de atacuri împotriva activiștilor civici ucraineni.
Promisiuni și condoleanțe prezidențiale
Preşedintele ucrainean Petro Poroşenko a confirmat decesul şi a prezentat condoleanţe rudelor militantei în timpul unei întâlniri cu reprezentanţi ai comunităţii ucrainene din Turcia, unde a efectuat duminică o vizită oficială. „Mă adresez forţelor de ordine să facă tot posibilul pentru ca asasinii Katerinei Gandziuk să fie găsiţi, judecaţi şi pedepsiţi”, a scris de asemenea Poroşenko într-o postare pe contul său de Twitter.
Militantă şi consilieră a primarului din Herson (sud), Katerina Gandziuk, 33 de ani, a denunţat corupţia în cadrul filialei regionale a Ministerului de Interne ucrainean şi a fost atacată la sfârşitul lunii iulie. Ea a fost atunci spitalizată în stare „gravă”, cu arsuri pe mai mult de 30% din suprafaţa corpului său. (N.G.)
de Isac Mihai | nov. 6, 2018 | Federatia Rusa, Federatia Rusa, Info Militar, Principal, Știri, Ucraina, Ucraina, Uncategorized @ro
Vladimir Putin și Donald Trump vor avea discuții în Argentina
O întâlnire ”lungă” şi de ”substanţă” între preşedintele rus Vladimir Putin şi omologul său american Donald Trump ar putea avea loc în marja summitului G20, programat să se desfăşoare între 30 noiembrie şi 1 decembrie în Argentina, a declarat recent Iuri Uşakov, un consilier al Kremlinului, citat de RIA Novosti, relatează agențiile internaționale, citate de KARADENIZ PRESS. Uşakov a subliniat în acelaşi timp că aspecte legate de desfăşurarea acestei întâlniri mai trebuie încă puse la punct cu Washingtonul.
Confruntare amânată
Totodată, întâlnirea dintre Putin şi Trump, anunţată pentru 11 noiembrie la Paris, cu ocazia ceremoniilor dedicate împlinirii a 100 de ani de la încheierea Primului Război Mondial, va fi una scurtă, a indicat Iuri Uşakov, pe fondul intensificării divergențelor dintre cele două părți pe diferite dosare geopolitice, inclusiv cel nuclear iranian.
Cei doi lideri nu s-au mai întâlnit faţă în faţă de la ultimul lor summit din iulie, la Helsinki, o întrevedere ce a provocat indignare în SUA, întrucât s-a considerat că preşedintele american a fost prea conciliant cu omologul său rus, în condiţiile în care Rusia face obiectul unei anchete în Statele Unite pentru ingerinţă în alegerile prezidenţiale din 2016.
Deocamdată, Casa Albă nu a făcut nicio declaraţie cu privire la posibilele întâlniri între Putin şi Trump. Consilierul pentru securitate naţională al preşedintelui american, John Bolton, a declarat săptămâna aceasta, după o vizită la Moscova, că i-a transmis preşedintelui Vladimir Putin o invitaţie a Casei Albe de a efectua o vizită la Washington anul viitor. Bolton a menţionat că întâlnirea dintre cei doi lideri la Paris va fi scurtă şi mai mult ”un exerciţiu de curtoazie”.
Probleme spinoase
Chiar dacă întrevederea Putin-Trump preconizată la Paris nu va fi de lungă durată, Kremlinul consideră că cei doi lideri vor face un schimb de opinii referitor la mai multe teme din actualitatea internaţională, inclusiv relaţiile bilaterale şi Tratatul privind Forţele nucleare intermediare (INF), din care SUA şi-au exprimat recent intenţia de a se retrage, conform agenţiei de mass-media de la Moscova.
Relaţiile dintre Moscova şi Washington, aflate în prezent la cel mai scăzut nivel de la încheierea Războiului Rece, sunt afectate îndeosebi de divergenţele care persistă cu privire la Siria, Ucraina şi acuzaţiile privind ingerinţa rusă în alegerile prezidenţiale din SUA în 2016, acuzaţii pe care Rusia le respinge, notează AFP.
Kremlinul surprins
Putin i-a spus consilierul pentru securitate naţională al Casei Albe, John Bolton că Rusia este uneori surprinsă de măsurile, în opinia sa, nejustificate pe care Washingtonul le ia împotriva Moscovei. Cu toate acestea, liderul de la Kremlin a afirmat că doreşte să aibă noi discuţii cu Trump, posibil luna viitoare la Paris. ‘Ar fi util să continuăm un dialog direct cu preşedintele Statelor Unite (…) De exemplu, la Paris, dacă partea americană este interesată de aceste contacte’, a declarat Putin. ‘Noi abia răspundem la măsurile pe care le luaţi, însă ele continuă să vină’, i-a spus Putin lui Bolton.
‘Indiferent care sunt abordările, este posibil şi necesar să căutăm puncte de convergenţă’, a continuat Putin, menţionând că schimburile comerciale între Rusia şi Statele Unite sunt în creştere în pofida sancţiunilor.
Semnarea Intermediate Nuclear Forces Treaty (INF) a fost considerat un succes diplomatic
INF, părăsit de SUA
Cei doi lideri vor merge la Paris la 11 noiembrie pentru a participa la ceremoniile de comemorare a sfârşitului Primului Război Mondial, la care sunt aşteptaţi peste 60 de şefi de stat şi de guvern.
John Bolton s-a întâlnit recent la Moscova cu mai mulţi oficiali ruşi înainte de a fi primit de preşedintele Putin. Vizita sa are loc după anunţul lui Donald Trump în legătură cu retragerea Statelor Unite ale Americii din Tratatul privind Forţele Nucleare Intermediare (Intermediate Nuclear Forces Treaty, INF) încheiat cu URSS în timpul Războiului Rece.
Tratatul a fost semnat în 1987 de ultimul lider al Uniunii Sovietice, Mihail Gorbaciov, şi de preşedintele american de atunci, Ronald Reagan.
Acest tratat, care a interzis utilizarea unei serii întregi de rachete cu rază de acţiune variind între 500 şi 5.000 de km, a pus capăt crizei declanşate în anii 1980 prin desfăşurarea de rachete SS-20 sovietice, cu focoase nucleare, îndreptate atunci împotriva capitalelor occidentale.
Puncte slabe
Kremlinul a declarat că Tratatul privind Forţele Nucleare Intermediare (Intermediate Nuclear Forces Treaty, INF) are punctele sale slabe, însă abordarea Statelor Unite de a anunţa că intenţionează să se retragă fără să propună altceva în schimb este periculoasă.
‘Desigur, există puncte slabe în tratat, însă a rupe acordul fără a oferi altceva în loc este ceva cu care nu suntem de acord’, a declarat purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov. ‘Să respingi mai întâi documentul şi să vorbeşti apoi despre posibilitatea ipotetică, efemeră de a încheia un nou tratat reprezintă o poziţie periculoasă’, a mai spus el. (M.B.)
