de Vitalie Goncearov | aug. 11, 2014 | Federatia Rusa, Info Caspica, Știri, Ucraina, Uncategorized @ro
Rusia nu-si slabeste presiunile de la granita cu Ucraina, in ciuda protestelor si a sanctiunilor occidentale. Moscova a ordonat o noua serie de exercitii militare cu rol disuasiv in nord-vestul Rusiei. Fortele aeropurtate ruse au inceput luni manevre de anvergura in regiunea Pskov. ‘Intre 11 si 16 august, pe teritoriul regiunii Pskov se vor desfasura, in doua etape, manevre de comanda si control ale Diviziei nr.76 de garda aeropurtate Cernigov cu aterizare pe teren necunoscut si tragere la tinta’, a indicat Irina Kruglova, purtatoare de cuvant a armatei ruse. Potrivit acesteia, aproximativ 3.000 de parasutisti si 12 de vehicule militare vor fi lansati de avioane-cargo Il-76. ‘Pentru aplicarea de atacuri aeriene impotriva unor tinte terestre ale unui ipotetic inamic, vor fi mobilizate peste 30 de avioane de lupta si elicoptere’, a mai spus purtatoarea de cuvant citata, mentionand printre acestea avionul de lupta Su-24, elicoptere militare Mi-28, Mi-24 si elicopterul-cargo Mi-8. Faza activa a acestor aplicatii este programata sa aiba loc intre 14 si 15 august, iar in cadrul acesteia vor fi efectuate atacuri si misiuni de distrugere a instalatiilor strategice inamice. In operatiunile la sol vor fi utilizate sisteme de artilerie ‘2s25’ , ‘Sprut’, ‘2S-9’, ‘Nona’, ‘D30’, precum si sisteme antiracheta ‘Strela-10’ si ‘Igla’. Aceste aplicatii militare fac parte dintr-o serie de manevre care au intensificat tensiunile in crestere intre Rusia si Occident. Acesta din urma acuza Moscova de destabilizarea situatiei din Ucraina, prin furnizarea de sprijin separatistilor prorusi care opereaza in regiunile ucrainene Lugansk si Donetk.
de Madalin Necsutu | mart. 10, 2014 | Caucaz, Federatia Rusa, Info Caspica, Info Militar, Marea Neagra, Minoritați, Orientul Mijlociu, Razboi energetic, Știri, Turcia, Ucraina, UE, Uncategorized @ro
Până în prezent, Turcia nu a fost foarte vocală în cadrul escaladării tensiunilor din cadrul crizei crimeene, dar cu siguranță desfășurarea evenimentelor din Marea Neagră interferează puternic cu interesele Turciei în zonă. Politica „zero conflicte cu vecinii”, de altfel o reflecție a celei formulate în 1931 de părintele spiritual al Turciei moderne, Mustafa Kemal „Ataturk”, sintetizată prin „pace acasă, pace în lume”, este pe cale să fie încercată de poziția periclitată a Turciei la Marea Neagră.
Conjunctura politico-militară creată de Rusia în peninsula ucraineană lovește în situația dificilă a etnicilor tătări vorbitori de limbă turcă din Crimeea, prinși în mijlocul tensiunilor inter-etnice izbucnite între ruși și ucraineni. În proporție de circa 12% în Crimeea, tătării crimeeni turcofoni reprezintă o sensibilitate aparte pentru moștenirea culturală turcă în zonă. Turcia și-a făcut clară poziția încă de la începutul conflictului mocnit din Crimeea, atunci când șeful diplomației turce, Ahmet Davutoglu, a vorbit clar și răspicat, pe 2 martie, într-o vizită la Kiev, despre faptul că Ankara este preocupată de situația tătarilor din această zonă. Odată cu escaladarea crizei, Turcia și-a nuanțat discursul diplomatic și-a afirmat că tătarii din Ucraina au nevoie de protecția Turciei. În paralel, populația turcă și-a manifestat în stradă sprijinul pentru tătarii crimeeni, organizând marșuri în Istanbul, Ankara sau Antalya. „Vocea străzii” a determinat verbal, ca în cadrul unui neoficial Tratat pentru definirea agresorului, că Federația Rusă se află acum în această postură. „Turcia ajută-ți frații!” și „Umăr la umăr împotriva dușmanului”, au fost doar câteva sloganuri ale protestatarilor adunați în fața impozantei clădiri a consulatului Rusiei aflate în Piața Taksim din Istanbul. La fel ca și basarabenii, tătarii din Crimeea au răni adânci în memoria colectivă cauzate de deportărilor sovietice și a procesului intensiv de deznaționalizare iar autoritățile de la Ankara sunt supuse și acestor presiuni interne de a intra în ecuația conflictului aflat în plină desfășurare, mai ales într-un an electoral în care vor avea loc atât alegeri locale, cât și prezidențiale.
Problema este cum o va face Turcia ținând cont de relația strânsă pe care o are cu Federația Rusă. Va onora revendicările interne și își va exercita influența într-o zonă în care a investit foarte mult pe linie culturală de la începutul anilor `90? Sau va aborda problema ca parte a unui stat angajat și pivot strategic al NATO în regiune? Ori va prefera să nu-și sacrifice relațiile economice atât de strânse cu Moscova? Despre acestea din urmă se poate afirma că au o dinamică specială, dar nu neapărat în sensul bun al cuvântului. Relațiile diplomatice au început să se dezghețe odată cu destrămarea Uniunii Sovietice, dar au luat cu adevărat avânt în ultima decadă prin urcarea în fruntea Executivului de la Ankara a actualului premier Recep Erdogan. În tot acest timp, aceștia au avut nu mai puțin de 30 de întâlniri la nivel înalt în care cele două țări și-au consolidat cooperarea economică, dar nu au putut niciodată armoniza și partea politică a relației bilaterale. Dacă în 2012 schimburile comerciale dintre cele două țări se ridicau la 26 de miliarde de dolari, miniștrii de Externe Davutoglu și Lavrov promiteau să le ridice la 100 de miliarde în următorii doi, cu o Turcie care este dependentă de gazele și energia electrică din Rusia.
Nu aceeași înțelegere există în sfera politicii între cele două state. Chiar dacă în cadrul unei vizite a lui Erdogan la Sochi, pe 16 mai 2009, premierul turc vorbea despre responsabilitatea comună a Turciei și a Rusiei pentru stabilitatea în regiune (a Mării Negre) în cazul unor dosare precum Nagorno-Karabah, Orientul Mijlociu sau problema cipriotă, niciunul dintre acestea nu a consemnat vreun progres în ultimii cinci ani. În cadrul conflictului înghețat din Nagorno-Karabah aproape nimic nu s-a schimbat, cu toate că Turcia a recunoscut voalat genocidul armean ca un „act inuman” și „greșit”. În tot acest timp, Rusia și-a întărit relațiile cu Armenia, fapt însă care nu a influențat în niciun fel relația tensionată Erevan-Ankara. În Orientul Mijlociu, Turcia și Rusia se află pe poziții diametral opuse în dosarul sirian, acolo unde Moscova continuă să obțină beneficii în dreptul lui Bashar al-Assad, în detrimentul Turciei care susține opoziția politică și armată a regimului sirian. În ceea ce privește chestiunea cipriotă, Moscova are interese în sectorul bancar cipriot, acolo unde mulți dintre oligarhii ruși își țin averile în offshore-uri, iar Turcia nu vrea ca partea greacă a insulei să fie salvată de Rusia prin tot felul de injecții de capital sau ajutor în ceea ce privește tehnica pentru extracția hidrocarburilor din zona de coastă.
Cu toate acestea, Rusia știe că Turcia este fereastra ei spre Marea Mediterană și un factor de echilibru la Marea Neagră, datorită Tratatului de la Montreux din 1936 care dă dreptul Turciei să dețină controlul asupra strâmtorilor care leagă Marea Neagră de cea Marea Mediterană. Tocmai de aceea Rusia a dorit să testeze reacția Turciei, odată cu intrarea zilele trecute în Marea Neagră a distrugătorului USS Truxtun care va participa la o serie de exerciții comune cu forțele navale române și bulgare, trimițând avioane de recunoaștere. Imediat ce acestea s-au apropiat de spațiul aerian turc, Ankara a ridicat imediat avioane de vânătoare pentru interceptarea aeronavei ruse. Prin acest gest, Turcia și-a declarat practic intențiile de a fi alături de aliații săi din NATO la Marea Neagră pentru orice fel de scenariu, inclusiv unul militar. În acest joc încordat, Moscova trebuie să țină piept unei coaliții formate din primele două armate din NATO – SUA și Turcia – precum și tuturor țărilor riverane la Marea Neagră din diverse posturi care nu văd deloc cu ochi buni sintagma „lacului rusesc”. În ceea ce privește Turcia, cifrele oferite de un studiu recent al Institutului pentru Studierea Problemelor Păcii și ale Războiului din Stockholm, analistul Hurhan Yentürk arată că Turcia și-a dublat cheltuielile cu înarmarea, din 2006, de la circa 11,5 miliarde de lire turcești (circa 5,75 miliarde de dolari) la 20,6 miliarde de lire (10,3 miliarde de dolari), în 2013. Banii au fost alocați numai pentru Ministerul turc al Apărării. Portalul globalfirepower.org, specializat în analiză militară, opinează însă că bugetul tuturor instituțiilor domeniul apărării s-a ridicat anul trecut la 18,2 miliarde de dolari și a plasat armata turcă, în baza a nu mai puțin de 50 de indici, pe poziția a opta în lume ca forță, într-un top dominat de SUA și apoi de Rusia. Cu un astfel de bagaj soft și hard power, Turcia nu poate fi exclusă din jocul intereselor de la Marea Neagră iar Moscova trebuie să fie nu numai atentă la reacția Bruxellesului și Washingtonului în privința invadării Crimeei, ci va trebui să ia în calcul și centrul multivectorial de putere de la Ankara. Deocamdată, Turcia se înscrie în tiparele întregii comunități internaționale la nivel de discurs diplomatic, fără a renunța în subsidiar la agenda intereselor proprii față de Crimeea și echilibrul puterii la Marea Neagră, fapt deloc de neglijat pentru Moscova și ambițiile sale de a-și păstra intact brâul de securitate în zona răsăriteană a Europei, dar și în Caucaz.
de Madalin Necsutu | feb. 9, 2014 | Asia Centrală, Caucaz, Federatia Rusa, Info Caspica, Info Militar, Marea Neagra, Minoritați, R. Moldova, România, Știri, Turcia, UE, Uncategorized @ro
Presedintele Romaniei, Traian Basescu, si omologul sau turc, Abdullah Gul, la Ankara
Este o întrebare la care Bucureștii ar trebui să reflecteze poate mai mult decât o fac în prezent. Asta a susținut și președintele Traian Băsescu în vizita de stat pe care a efectuat-o cu doar câteva zile în urmă la Ankara. Cu prerogative puternice în zona politicii externe, șeful statului a menționat clar și răspicat că în linia politicii externe a României este inclus sprijinul pentru aderarea Turciei la UE. Practic, această mențiune se înscrie în paralele în cadrul eforturilor de lobby ale României pe lângă Bruxelles pentru Republica Moldova. Cu toate că pentru această țară sprijinul ține de puternice sensibilități de ordin istoric, cultural și identitar, în această ecuație Turcia trebuie sprijinită cel puțin la fel de tare. De ce? Turcia este putere emergentă din punct de vedere economic, poziționându-se pe locul 17 în lume ca nivel de PIB. Forța economică a Turciei se transmite automat în zona militară, acolo unde Turcia deține cea de-a doua armată din cele 29 de state care formează Alianța Nord-Atlantică, cu un număr de 495.000 de soldați, de două ori mai mulți decât are Franța, țară care îi urmează în acest clasament. Datorită celor două componente de bază, Ankara a putut să-și dezvolte în ultimul deceniu o politică multivectorială și să își promoveze interesele atât în zona Orientului Mijlociu, Africa de Nord sau Asia centrală. Poziția sa strategică pivotantă îi permite să aibă relații comerciale strânse cu toate zonele geografice din proximitatea ei, fapt ce i-a adus renumele de „Tigru Euroasiatic”.
Pentru România este importantă poziția în curs de întărire la Marea Neagră pe care o are în prezent Turcia, stat despre care se poate afirma cu lejeritate că este al doilea jucător ca relevanță în bazinul Mării Negre și poate singurul care poate într-adevăr contrabalansa influența Rusiei în această zonă. La fel de semnificativ este și faptul că România conlucrează cu Turcia deja în cadrul sistemului american antirachetă, acolo unde urmează a fi amplasat radarul scutului. Odată cu mutarea personalului bazei aeriene americane de la Manas din Kîrghîzstan, la Mihail Kogălniceanu în România, prezența forțelor americane în zona Mării Negre va fi una și mai solidă, alături de ce circa 5.000 de soldați americani instalați în sudul Turciei, la baza aviatică a SUA de la Incirlik. De altfel, șeful statului român a dat un semnal puternic în ceea ce privește interoperabilitatea sistemelor militare ale Turciei și ale României, atunci când la finalul vizitei sale la Ankara, aceasta a simulat un zbor cu un aparat F-16. Aceste avioane urmează să intre în curând și în dotarea armatei române din 2016 și urmează să asigure misiuni de poliție aeriană pentru flancul sud-estic al NATO.
Nu mai puțin important este faptul că această colaborare politico-militară ar putea constitui un factor extrem de important în privința Republicii Moldova, țară al cărui teritoriu este presărat cu puncte etnice de presiune care pot fi apăsate oricând de factori externi. Fapt cert care poate fi urmărit cu ochiul liber la nivel societal și politic peste Prut. Turcia are o influență importantă în zona găgăuză a Republicii Moldova prin prisma populației de origine turcică, dar de religie creștină. La rândul său, Turcia și-a propus dublarea în următorii câțiva ani a volumului de schimburi comerciale cu Republica Moldova la circa un miliard de dolari anual, deci ar avea și un interes economic sporit față de această zonă. Același lucru și l-a propus și România care în prezent are un volumul de comerț bilateral cu Turcia de 6 miliarde de dolari, iar în următorii ani ținta este de atingere a cuantumului de 10 miliarde de dolari, în condițiile în care deja Turcia este cel mai important partener de afaceri al României din afara Uniunii Europene.
În ciuda turbulențelor politice interne din prezent, Turcia nu a abandonat niciodată drumul său european. Chiar săptămâna trecută premierul Recep Erdogan a realizat un mini-turneu diplomatic la Bruxelles, Berlin și Paris, principalele capitale care dau ora exactă în UE. Anul 2014 reprezintă de asemenea marcarea a jumătate de secol de la intrarea în vigoare, la 1 decembrie 1964, a Acordului de asociere dintre Turcia și Comunitatea Economică Europeană (CEE), precursoarea UE. Recent, la Bruxelles, președintele CE Jose Manuel Barroso i-a spus premierului Erdogan cum că statul de drept și independența justiției sunt precondiții esențiale ale intrării în UE. Același mesaj l-a avut și președintele Traian Băsescu, zilele trecute, la Ankara, atunci când a fost întrebat la un forum economic româno-turc despre ce anume trebuie să facă Turcia pentru a-și grăbi pașii spre UE. Băsescu a replicat că, în negocierile cu UE, României i-a fost cel mai dificil să negocieze capitolul „Justiție” și că și acum țara noastră are multe probleme neîncheiate, fapt pentru care plătește un important preț politic prin intermediul unor proiecte de țară blocate, precum aderarea la spațiul Schengen.
Nu în ultimul rând, șeful statului le-a explicat voalat autorităților de la Ankara că UE este „o monedă cu două fețe” și că nu tot ce se vrea de la Bruxelles se compensează în partea beneficiilor pentru membrii UE. Așadar, Turcia va trebuie să trateze abil cu UE și să nu se aștepte la rezulte imediate, chiar și după ce se consideră că a încheiat anumite capitole de negociere. Cu toate acestea, chiar dacă România nu este tocmai în primul eșalon al vocilor în UE, Turcia se poate bizui pe sprijinul României la Bruxelles și poate de aceea ar fi important ca, pentru toate motivele expuse mai sus, lobby-ul Bucureștilor pentru Ankara la UE să se apropie ca intensitate de cel făcut pentru Chișinău. Într-o poză mai mare, România va fi cea mai câștigată. La fel, UE va putea să vorbească apoi din nou de securitate energetică și rute energetice alternative după fiasco-ul Nabucco. Un eșec contorizat în urma unui joc dur cu Ankara, cu reverberații la Baku și în general în zona Caspică, singura sursă viabilă de energie pentru UE ca alternativă la gazul rusesc. Iar concesiile politice făcute pentru Turcia, comparativ cu Rusia, vor avea cu siguranță un cu totul alt preț.
de Vitalie Goncearov | ian. 20, 2014 | Caucaz, Federatia Rusa, Info Caspica, Intelligence, Știri, Uncategorized @ro
Jocurile Olimpice de la Soci sunt din nou in atentia islamistilor caucazieni care lupta de ani de zile impotriva fortelor armante ale Federatiei Ruse. Acestia au amenintat, intr-o inregistrare video difuzata de site-ului jihadist vdagestan. com, ca vor comite atentate in perioada desfasurarii Jocurilor Olimpice de la Soci, a caror deschidere este prevazuta la 7 februarie. Aceasta inregistrare de 49 de minute, intitulata „Apel din partea lui Suleiman si Abdurahman inaintea operatiunii din Volgograd”, este prezentata ca un mesaj de adio al celor doi atacatori sinucigasi. inregistrarea arata imagini de la doua atacuri in Volgograd, pregatirea unei bombe si modul in care aceasta este atasata la bratul unui atentator sinucigas si conectata la un detonator in palma lui. Cele doua persoane, care cheama „la desfasurarea jihadului nu doar in Caucaz, ci si in marile orase din Rusia”, asigura ca un numar mare de tineri sunt pregatiti sa participe la atentate sinucigase, cum au fost cele din Volgograd. Vdagestan.com estte site-ul islamistilor din Daghestan, o republica din Caucazul rus, dintre cele mai instabile si mai afectate de rebeliunea islamista. Securitatea este o preocupare majora a autoritatilor ruse in legatura cu Jocurile Olimpice de Iarna de la Soci, care incep pe 7 februarie. „In ceea ce priveste Jocurile Olimpice, am pregatit un cadou pentru tine si pentru turisti, pentru a razbuna sangele musulmanilor raspandit peste tot in lume”, afirma doi indivizi de aproximativ 25 de ani, cu fetele descoperite, prezentandu-se ca autori ai atentatelor sinucigase de la Volgograd (sudul Rusiei), care s-au soldat cu aproximativ 34 de morti la sfarsitul lunii decembrie. Mesajul este adresat presedintelui rus, Vladimir Putin.
de Isac Mihai | nov. 19, 2013 | Caucaz, Info Caspica, Marea Neagra, Știri, UE, Uncategorized @ro
Noul premier georgian, Irakli Garibashvili, un apropiat al oligarhului Bidzina Ivanishvili
Noul președinte al Georgiei, Giorgi Margvelașvili, a aprobat, în mod oficial candidatura lui Iraklii Garibașvili la funcția de prim-ministru al fostei republici sovietice, relatează serviciul de presă al președintelui georgian, citat de agenţia de presă KARADENIZ PRESS. Garibașvili îl va înlocui în funcția de premier pe liderul partidului „Visul gerogian”, miliardarul Bidzina Ivanișvili, care și-a anunțat anterior demisia. Garibașvili a prezentat deje parlamentului de la Tbilisi spre aprobare lista noului cabinet de miniștri, care nu va suferi schimbări semnificative faţă de guvernul condus de predecesorul său.
Noul premier va fi ales în curând și în funcția de președinte a „Visului Georgian”, acesta fiind unul din fondatorii partidului. Conform mass-media gerorgiana, această decizie va fi adoptată la congresul partidului care va avea loc în data de 24 noiembrie 2013.
Numire controversată
Contestatarii noului premier au atras atenţia că Iraklii Garibașvili, născut în iunie 1982, a ocupat, în perioada 2004-2012, diferite funcții de conducere în cadrul companiei Cartu Group, care este deţinută de fostul premier, oligarhul Ivanișvili. În guvernul predecesorului său (începând cu octombrie 2012), Garibașvili a ocupat funcția de ministru de interne.
Garibașvili a fost înaintat la funcția de premier pe 2 noiembrie. Prezentându-l pe succesorul său (fost ministru de Interne), Ivanișvili l-a descris ca pe o „persoană practică, care datorită muncii de zi cu zi, a reușit în decurs de un an să creeze în stat o poliție la standard european”.
Analiştii politici de la Tbilisi au atribuit ascensiunea meteorică a noului premier tenacităţii arătate de acesta în calitate de ministru de Interne, în timpul mandatului său fiind arestaţi mai mulţi lideri ai fostei guvernări, considerati apropiati ai fostului presedinte Mihail Saakasvilli. Sursele citate au precizat că Iraclii Garibașvili a fost răsplătit de către miliardarul Bidzina Ivanișvili cu funcţia de premier al Georgiei.
de Vitalie Goncearov | oct. 28, 2013 | Federatia Rusa, Info Caspica, Info Militar, Intelligence, Jurnal de Front, Orientul Mijlociu, Știri, Turcia, UE, Uncategorized @ro
Aviatia israeliana, pregatita sa distruga ambitiile nucleare militare ale Teheranului
Adjunctul ministrului israelian al Apărării, Danny Danon, a avertizat că Israelul ar putea ataca instalaţiile nucleare iraniene, suspectând că regimul islamist de la Teheran ar putea produce în circa o lună uraniu înalt îmbogăţit la nivelul necesar fabricării unei bombe atomice, relateaza mass-media locala, citata de agentia de presa KARADENIZ PRESS. Oficialul israelian afirmă că Iranul lucrează la dezvoltarea unor centrifuge noi şi avansate ceea ce va permite regimului de la Teheran să obţină foarte rapid uraniu îmbogăţit. În sprijinul spuselor sale, Danon citează un studiu făcut public joi de Institutul american pentru Ştiinţă şi Securitate Internaţională, în care se susţine că Iranul, dacă şi-ar folosi toate centrifugele şi rezervele de uraniu slab şi mediu îmbogăţit ar putea obţine uraniu înalt îmbogăţit într-un interval de 1 – 1,6 luni.
Raport strategic
Raportul a fost publicat în timp ce Casa Albă încearcă să îi convingă pe membrii Congresului să oprească pentru moment programul de înăsprire a sancţiunilor faţă de Iran având ca scop forţarea regimul de la Teheran de a permite accesul inspectorilor ONU la instalaţiile nucleare, pentru a da o şansă negocierilor amiabile, ce se vor finaliza luna viitoare.
În discuţiile pe tema dosarului nuclear iranian, preşedintele Obama a afirmat că Iranul ar avea nevoie de mai mult de un an pentru a obţine suficient uraniu îmbogăţit încât să fie în măsură să producă bomba atomică.
La randul sau, preşedintele iranian Hassan Rohani a declarat că ţara sa nu este interesată să producă arme nucleare, dar producţia de combustibil nuclear este un drept al Iranului. Deşi neagă că ţara sa ar dezvolta bomba nuclerară, regimul de la Teheran a blocat accesul inspectorilor internaţionali la anumite facilităţi nucleare suspecte, ceea ce face imposibil să se afle dacă acestea sunt sau nu în conformitate cu Tratatul de neproliferare nucleară pe care Iranul l-a semnat.
Avertisment israelian
În acest context, Danny Danon, adjunctul ministrului israelian al Apărării, a avertizat că Israelul ar putea ataca instalaţiile nucleare iraniene. „Noi am spus foarte clar de fiecare dată că Israelul nu va sta să privească la modul în care Iranul va dezvolta armament care să aşeze Israelul, întregul Orient Mijlociu şi chiar întreaga lume sub umbrela de teroare iraniană”, a atras atenţia Danny Danon.
Reamintim ca in perioada 15-16 octombrie, la Geneva au avut loc negocieri ale grupului 5+1 cu Iranul (China, SUA, Franţa, Marea Britanie, Rusia şi Germania), pe tema programului nuclear. După finalizarea primei runde de discuţii, negociatoarea SUA, Wendy Sherman a lansat un apel la prudenţă din partea Congresului, cerând să nu fie înăsprite sancţiunile, pentru a favoriza bunul mers al negocierilor cu statul Iran.
Mulţi congresmeni însă, în asentiment cu Israelul, cu Iordania şi Arabia Saudită nu sunt de acord cu relaxarea sancţiunilor, suspectând Iranul că încearcă să fabrice arme nucleare sub paravanul unui program nuclear civil. Regimul islamist de la Teheran respinge acuzaţiile.
Miscare americana
„Credem că a venit vremea să facem o pauză, pentru a vedea dacă negocierile pot lua amploare” a declarat anterior Wendy Sherman, reprezentanta Washingtonului la negocierile dintre grupul P5 + 1 (China, SUA, Franţa, Marea Britanie, Rusia şi Germani), într-o intervenţie pentru postul de televiziune public american Voice of America. „Începem să ne înţelegem, să ne înţelegem nevoile şi să percepem aspiraţiile popoarelor din ţările noastre”, a mai explicat Sherman, făcând referire la concluziile discuţiilor ce au avut loc recent la Geneva între grupul P5 + 1 şi Iran.
După finalul primei runde de negocieri purtate la Geneva în perioada 15 – 16 octombrie, Wendy Sherman a lansat un apel la prudenţă din partea Congresului, cerând să nu fie înăsprite sancţiunile, pentru a favoriza bunul mers al negocierilor cu statul Iran. În context, purtătoarea de cuvânt a Departamentului de Stat Jen Psaki a precizat că executivul lucrează cu aleşii americani în vederea suspendării procesului legislativ în curs, informează Agerpres.
„Congresul are prerogativele sale pe care nu le controlăm, însă avem discuţii foarte serioase cu aleşii din Congres. Lucrăm în parteneriat cu ei . Este nevoie ca această colaborare să continue, pentru a ajunge la o concluzie satisfăcătoare. Şi eu sunt sigură că acest lucru se va întâmpla „, a declarat Wendy Sherman, dând dovadă de optimism în privinţa deschiderii Congresului faţă de relaxarea sancţiunilor impuse regimului de la Teherean.
Sanctiuni economice
Deşi în ziua începerii negocierilor de la Geneva, administraţia Obama anunţa că este pregătită să ridice „rapid” sancţiunile împotriva Iranului, dacă ţara răspunde temerilor comunităţii internaţionale cu privire la programul său nuclear, numeroşi congresmeni atât republicani cât şi democraţi par să se fi pus de acord că presiunea asupra Iranului trebuie întărită, nu scăzută.
În asentiment atât cu Israelul, cât şi cu Iordania şi Arabia Saudită, o serie de congresmeni sunt de părere că sancţiunile nu trebuie suspendate decât după ce Iranul acceptă să oprească imediat producţia de uraniu imbogatit. Abia atunci se va putea vorbi despre ridicarea sancţiunilor economice faţă de regimul de la Teheran, informează mass-media regionala.
Reamintim ca Legislativul american a adoptat în iulie 2013 sancţiuni foarte dure vizând mai ales sectorul auto. Senatul, controlat de democraţi, va propune la rândul său o serie de măsuri, cele două versiuni urmând să fuzioneze într-un final. Nu a fost făcut public un calendar oficial al acestui demers legislativ.
„Am spus că orice acţiune parlamentară trebuie aliniată cu strategia noastră de negociere pe viitor”, a declarat anterior purtătoarea de cuvânt a Departamentului de Stat Jen Psaki. „‘Înţelegem că este posibil ca Congresul să examineze noi sancţiuni. Noi credem totuşi că este momentul să facă o pauză”.
Rusia „nu are motive să aplaude”
Federatia Rusa consideră că negocierile privind dosarul nuclear iranian încheiate miercuri la Geneva ar fi putut să aibă rezultate mai bune şi nu sunt motive pentru a „aplauda”, relatează mass-media internationala, citata de agentia de presa KARADENIZ PRESS. „Rezultatele sunt mai bune decât ale rundei precedente de la Alma-Aty, dar aceasta nu garantează progrese ulterioare. Nu există motive să aplaudăm. S-ar fi putut lucra mai bine”, a declarat adjunctul ministrului de externe rus Serghei Riabkov.
Reacţia Rusiei vine după ce negociatorul şef al Iranului, Abbas Araghchi, a anunţat anterior la Geneva că va accepta vizite-surpriză în site-urile sale nucleare, ca parte a etapei finale a planului prezentat la Geneva, corectând astfel o declaraţie anterioară.
Potrivit lui Riabkov, distanţa de parcurs între poziţiile Iranului şi ale celor cinci membri permanenţi ai Consiliului de Securitate al ONU – SUA, China, Rusia, Marea Britanie, Franţa şi Germania – „se calculează în kilometri, în timp ce progresele pe această cale nu sunt echivalente decât cu o jumătate de metru”. Conform oficialului rus, principala dificultate o constituie „absenţa încrederii reciproce între participanţii la negocieri”. Acesta a calificat negocierile de la Geneva drept „dificile, uneori tensionate, uneori imprevizibile din punct de vedere al rezultatelor”.
Contacte diplomatice
Reamintim că preşedintele american Barack Obama şi preşedintele iranian Hassan Rohani au discutat la telefon la sfârşitul lunii septembrie, acesta fiind primul contact la nivel înalt între Statele Unite şi Iran de la Revoluţia islamică din 1979.
Secretarul de stat american John Kerry a reconfirmat ulterior dorinţa Statelor Unite de a soluţiona pe cale diplomatică dosarul nuclear iranian. „La ora actuală, fereastra diplomatică se deschide din ce în ce mai mult”, a declarat Kerry în timpul unui discurs susţinut la Londra, cu două zile înainte de începerea negocierilor internaţionale de la Geneva privind dosarul nuclear iranian.
John Kerry s-a mai întâlnit la Londra cu şefa diplomaţiei europene Catherine Ashton, în centrul discuţiilor aflându-se dosarul nuclear iranian, în perspectiva negocierilor ce au avut loc la Geneva marţi şi miercuri.
Surprize iraniene
Republica Islamica Iran va accepta vizite-surpriză în site-urile sale nucleare, ca parte a etapei finale a planului prezentat la Geneva, a declarat, in timpul ultimei runde de negocieri, reprezentantul Iranului, Abbas Araghchi, corectând astfel o declaraţie anterioară. „Aceste lucruri nu sunt incluse în prima etapă a planului nostru, dar fac parte din faza finală”, a spus Araghchi referindu-se la inspecţiile inopinate. Anterior, Araghchi declarase că în pachetul de propuneri, Iranul nu a oferit posibilitatea efectuării de inspecţii inopinate pe site-urile nucleare din ţară. „Detaliile acestui plan sunt confidenţiale şi vor rămâne aşa până când acestea vor ajunge la un acord, dar subiectul despre care vorbiţi nu este inclus” a spus el ca răspuns la întrebările jurnaliştilor iranieni dacă documentul cuprinde şi Protocolul adiţional la Tratatul de neproliferare, care include inspecţii surpriză la siturile nucleare.
O întâlnire privată între Ministrul adjunct de Externe iranian Abbas Araghchi şi negociatorul şef american, Wendy Sherman, sugerează o schimbare de ton, comparativ cu şedinţele precedente. Un membru al uneia dintre delegaţiile care s-au întâlnit cu reprezentanţii Iranului, a declarat în anonimat pentru Associated Press, că propunerea Teheranului include reducerea nivelurilor de îmbogăţire a uraniului şi a dispozitivelor utilizate în acest scop, aceasta fiind una dintre cerinţele principale ale grupului 5+1.
Razboiul turco-israelian al spionilor
Reamintim ca, in urma cu cateva saptamani, ofiţeri israelieni de rang înalt, citati de cotidianului Yediot Aharonot, au acuzat Turcia că a deconspirat Teheranului o reţea de spionaj a statului evreu în Iran, acţiune care a condus la arestarea mai multor membri ai acestei reţele. ‘Întotdeauna am ştiut că şeful serviciilor secrete turce transmitea informaţii iranienilor’, afirmă unul dintre ofiţerii citaţi, după ce cu o zi în urmă publicaţia americană Washington Post a scris că Iranul a capturat mai mulţi spioni israelieni. Aceşti agenţi, cel mai probabil kurzi, acţionau de pe teritoriul turc, profitând de traversarea facilă a frontierei cu Iranul, şi ar fi fost arestaţi anul trecut.
Deocamdată, guvernul israelian nu a confirmat, dar nici nu a infirmat informaţia. Potrivit ofiţerilor citaţi, care s-au exprimat sub acoperirea anonimatului, relaţiile strânse din trecut dintre serviciile secrete israeliene şi cele turce au avut în cele din urmă un efect de bumerang, întrucât informaţiile sensibile obţinute de Turcia în urma acestei colaborări au ajuns în posesia Iranului.
Acuze reciproce
Cu trei ani în urmă, ministrul israelian al apărării de la acea vreme, Ehud Barak, a afirmat, într-o reuniune cu uşile închise, că există riscul ca informaţii sensibile obţinute de Turcia în urma cooperării cu Israelul, cum ar fi tehnologii ale echipamentelor militare avansate, să ajungă în Iran şi l-a acuzat pe şeful spionajului turc, Hakan Fidan, că este sursa unor scurgeri de informaţii către Teheran. ‘Este un simpatizant al Iranului. Turcii ştiu multe din secretele noastre şi numai ideea că de ele ar putea afla şi Iranul ne preocupă foarte mult’, spunea atunci Barak.
Serviciile secrete israeliene şi turce au cooperat timp de zeci de ani, ţările lor având inamici comuni în regiune, iar la jumătatea anilor ’90 Turcia şi Israelul au oficializat o alianţă strategică, însă relaţiile lor bilaterale s-au înrăutăţit începând din anul 2003, când Recep Tayyip Erdogan a devenit prim-ministru. Tensiunile au culminat în anul 2010, când marina militară israeliană a atacat o flotilă turcă ce transporta ajutoare umanitare şi care a încercat să spargă blocada impusă Fâşiei Gaza, nouă activişti turci fiind ucişi atunci.
Alte surse au declarat cotidianului Yediot Aharonot că Israelul a suspendat cooperarea cu Turcia şi vânzarea de tehnică militară avansată către aceasta după ce a descoperit jocul dublu al Ankarei. Dar, conform unor surse citate de mass-media regionala, Mosadul, serviciul israelian de spionaj extern, a mai colaborat recent cu servicul omolog turc în chestiuni de interes comun, precum riscurile legate de războiul civil din Siria.
