de Mihai Cernev | mai 27, 2016 | Federatia Rusa, Info Militar, Știri, Ucraina, UE, Uncategorized @ro
Liderul rus, Vladimir Putin, refuza conditiile statelor occidentale pentru ridicarea sanctiunilor impotriva Rusiei
Preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, a declarat, intr-un interviu pentru cotidianul grec Kathimerini, că nu există probleme irezolvabile în relaţiile UE-Rusia,. „Noi nu credem că există probleme irezolvabile în relaţiile pe care le avem cu UE”, a subliniat liderul rus pentru cotidianul grec, citat de agentia de presa KARADENIZ PRESS. „Pentru a reveni pe drumul parteneriatului multidimensional este important să se renunţe la logica vicioasă la jocurilor de o singură parte şi să se ia în considerare opinia şi interesele celuilalt”, a adăugat Putin.
Rusia face apel la dialog, în spiritul parteneriatului cu UE, asupra unui spectru larg de probleme, de la relaxarea reglementărilor privind eliberarea vizelor pînă la domeniul energiei, însă nu observă vreun semn de disponibilitate din partea opusă, a mai spus Vladimir Putin in articolul publicat joi de cotidianul grec Kathimerini
De la Atlantic la Pacific
Vladimir Putin a mai subliniat importanţa stabilirii unei zone de cooperare economică şi umanitară de la Oceanul Atalntic pînă la Oceanul Pacific, reiterand doleante mai vechi ale diplomatiei de la Moscova. „Sînt încrezător că trebuie trase concluziile corespunzătoare din urma evenimentelor din Ucraina şi trebuie început lucrul pentru a crea o zonă de cooperare economică şi umanitară bazată pe arhitectura securităţii egale şi indivizible pe o suprafaţă vastă de la Atlantic, pînă la Pacific”, a spus Putin.
„Rusia şi Europa au ajuns acum la o răscruce de drumuri, cînd este nevoie să răspundem la întrebarea: cum vedem viitorul relaţiilor noastre, în ce direcţie vrem să ne îndreptăm?” a mai declarat liderul rus.
Sanctiunile raman
Uniunea Europeană consideră că este necesar să menţină regimul sancţiunilor împotriva Moscovei, pînă la implementarea în întregime a prevederilor Acordului de la Minsk, a afirmat, joi, Donald Tusk, preşedintele Consiliului European, citat de KARADENIZ PRESS.
Prezent la ceremonia de deschidere a summit-ului G7 din Japonia, oficialul european şi-a exprimat convingerea că UE îşi va menţine constantă atitudinea curentă în privinţa relaţiilor cu Rusia, inclusiv regimul sancţiunilor, pînă la implementarea Acordului de la Minsk.
Sarja impotriva Kiev-ului
Anterior, într-un interviu pentru cotidianul ungar Magyar Nemzet, Serghei Lavrov, ministrul rus de Externe, a declarat că legarea regimului sancţiunilor de implementarea Acordului de la Minsk încurajează regimul de la Kiev să saboteze acest acord. „Uniunea Europeană a legat anularea sancţiunilor de implementarea Acordului de la Minsk de către Rusia. Această legătură este absurdă pentru că, asa cum se cunoaşte, ţara noastră nu este parte a conflictului din Ucraina,” a mai afirmat oficialul rus.
Reamintim ca acordul de la Minsk a fost semnat în februarie 2015, fiind semnat de autorităţile de la Kiev şi miliţiile pro-independenţă din sud-estul Ucrainei după o serie de negocieri la care au mai participat Germania, Franţa şi Rusia.
Acordul, puternic contestat in Ucraina, prevede implementarea unui armistiţiu, retragerea armamentului greu de pe linia frontului, un schimb de prizonieri şi reforme constituţionale care a trebui să ofer un statut special zonelor rebele.
Flancul estic al NATO, consolidat
NATO va aborda subiectul desfășurării de forțe suplimentare în Europa de Est, cu prilejul summitului Alianței din iulie, de la Varșovia, a declarat joi ministrul de externe german, Frank-Walter Steinmeier, relatează mass-media internationala, citata de agentia de presa KARADENIZ PRESS.
„Germania și-a respectat întotdeauna promisiunile și acordurile privind măsurile de securitate ale NATO și acordurile încheiate în cadrul summitului anterior din Țara Galilor”, a declarat Steinmeier într-o conferință de presă comună cu omologul lituanian, Linas Linkevicius. „Acorduri vor fi încheiate și la Varșovia și ne vom asuma responsabilitatea”, a subliniat ministrul german.
La rândul său, Linkevicius a declarat că Europa de Est are nevoie de o prezență aliată vizibilă și palpabilă în regiune. „Sperăm că la summitul NATO de la Varșovia vor fi luate decizii importante care vor întări flancul de est al Alianței”, a menționat Linkevicius.
Aprecieri baltice
Lituania apreciază eforturile Germaniei, îndeosebi participarea țării la misiunea NATO de poliție aeriană, trimiterea de trupe care iau parte la exerciții militare în Lituania și cooperarea în domeniul armamentelor și echipamentelor, a spus ministrul de externe lituanian. Linkevicius a menționat faptul că partenerii din Alianță au fost activi în mod special în regiunea baltică. „Desigur, un batalion nu poate proteja tot teritoriul, totuși, procesul capătă contur, solidaritatea partenerilor NATO ne bucură”, a declarat ministrul lituanian.
Cei doi miniștri au abordat, printre altele, subiecte precum situația din Ucraina, relațiile cu Rusia, vecinătatea estică și securitatea energetică. Steinmeier a avut o întrevedere și cu președinta Lituaniei, Dalia Grybauskaite, cu care a abordat teme similare.
Demers estonian
Premierul estonian, Taavi Roivas, solicită prezenţa permanentă a trupelor NATO în statele baltice pentru a descuraja orice tentativă de extindere a Rusiei în zonă, potrivit unui interviu acordat ziarului german Die Welt, citat de agentia KARADENIZ PRESS. „Avem nevoie de o prezenţă continuă a câte unui batalion (NATO) în Estonia, Letonia şi Lituania”, a declarat Roisvas, citat de ziarul german Die Welt. „Nu pot exista întreruperi (în trimiterea militarilor NATO în ţările baltice). Descurajarea (oricărei ofensive din partea Rusiei) trebuie să constituie noua normă”, a insistat premierul estonian. Trimiterea trupelor prin rotaţie este o idee bună, a subliniat Roivas, „dar trebuie să fie prezente mereu”.
Reamintim ca NATO a convenit în 1997 cu Rusia să nu trimită un număr substanţial de militari în statele membre din Europa de Est care să staţioneze permanent.
La summitul organizatiei din iulie, alianţa militară intenţionează să trimită militari în statele baltice pentru exerciţii desfăşurate în mod regulat, fara insa a incalca acordurile anterioare.
Nadia Savcenko, eliberata
Preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, a semnat ordinul de graţiere a pilotului militar ucrainean Nadia Savcenko, adusă în Ucraina miercuri cu un avion trimis de şeful statului ucrainean, Petro Poroşenko.
„Astăzi, un avion rus a adus la Moscova doi cetăţeni ruşi – Aleksandr Aleksandrov şi Evgheni Ierofeiev”, a declarat Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al Preşedinţiei Rusiei, citat de KARADENIZ PRESS. „În paralel, preşedintele Vladimir Putin a semnat ordinul prin care o graţiază pe Nadia Savcenko; ea a fost dusă la Kiev cu un avion trimis de preşedintele Petro Poroşenko”, a precizat Peskov.
Liderul de la Kiev, Petro Poroşenko a confirmat că avionul cu Nadia Savcenko a aterizat la Kiev. „Un avion prezidenţial în care este eroina Nadia Savcenko tocmai a aterizat”, a spus el.
Schimb de prizonieri
Pilotul militar ucrainean Nadia Savcenko a fost eliberată de Rusia în cadrul unui schimb de prizonieri cu Ucraina, au anunţat miercuri surse oficiale citate de presa ucraineană, preluate de KARADENIZ PRESS. Conform surselor citate, Nadia Sancenko a fost eliberată în schimbul cetăţenilor ruşi Evgheni Ierofeiev şi Aleksander Aleksandrov, care erau deţinuţi în Ucraina. Ierofeiev şi Aleksandrov, cadre active ale serviciilor de informatii militare ruse, au fost transferaţi la Moscova cu un avion al preşedintelui rus, Vladimir Putin.
Pilotul militar ucrainean Nadia Savcenko a fost găsită vinovată de moartea jurnaliştilor ruşi Igor Korneliuk şi Anton Voloşin şi a fost condamnată de o instanţă rusă la 22 de ani de închisoare. Nadia Savcenko, în vârstă de 34 de ani, a fost transferată din oraşul rus Rostov-on-Don la Kiev cu avionul preşedintelui Ucrainei, Petro Poroşenko.
Donbas pentru Crimeea
Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a declarat joi că Rusia îl va ajuta pe liderul de la Kiev, Petro Poroșenko să readucă Donbas-ul în cadrul Ucrainei din considerente umanitare, dar că peninsula Crimeea va rămâne în componența Rusiei. Declarațiile acestuia survin după ce Poroșenko comentase miercuri că „așa cum am adus-o înapoi pe Nadia, așa vom aduce înapoi Donbasul și Crimeea”. „Dacă el a avut în vedere aducerea înapoi a Donbasului din considerente umanitare, atunci o astfel de declarație poate fi acceptată; aceasta este și ceea ce noi sperăm la Moscova”, a declarat Peskov.
„În ceea ce privește Crimeea, nu comentăm cu privire la pretenții asupra unor regiuni rusești”, a adăugat el. Rusia a anexat Crimeea în martie 2014, în urma unui referendum contestat de comunitatea internațională și Kiev la care majoritatea locuitorilor peninsulei s-au pronunțat pentru separarea de Ucraina și aderarea la Federația Rusă. Președintele rus Vladimir Putin a semnat la 25 mai un decret de grațiere a femeii pilot ucrainene, Nadia Savcenko, condamnată la 22 de ani de închisoare pentru presupusă complicitate la moartea a doi jurnaliști ruși în estul Ucrainei în 2014. Ca urmare, Savcenko a fost eliberată la schimb cu doi militari ruși, care fuseseră condamnați la 14 ani de închisoare în Ucraina, după ce au fost capturați în teatrul conflictului militar din Donbas.
de Isac Mihai | apr. 29, 2016 | Federatia Rusa, Info Militar, Intelligence, Jurnal de Front, Marea Neagra, România, Știri, Ucraina, Uncategorized @ro
Sarbatori pascale din Ucraina, amenintate de razboi
Autoritățile separatiste din estul Ucrainei au anunțat vineri că au arestat mai mulți agenți ai serviciilor secrete ucrainene, pe care i-au acuzat că pregăteau un atentat împotriva „președintelui autoproclamatei Republici Populare Donețk”, Aleksandr Zaharcenko, relateaza mass-media regionala, citata de agentia de presa KARADENIZ PRESS.”Ne-a parvenit o informație conform căreia un atentat împotriva unor înalte personalități ale statului, printre care și eu, era în curs de pregătire”, a declarat așa-zisul „președinte” al regiunii separatiste Donețk, în cadrul unei conferințe de presă organizate în acest fief al rebelilor proruși.
„Mai multe persoane au fost arestate și o încărcătură explozibilă a fost interceptată. Ei pregăteau o explozie care mă viza pe mine și coloana mea de mașini, de Paști”, a precizat Zaharcenko. Toate persoanele arestate sunt, potrivit liderului separatist, „membri activi ai serviciilor de securitate ucrainene” (SBU).
La rândul său, așa-zisul „Minister al securității de stat” al republicii autoproclamate Donețk a precizat că suspecții arestați aveau complici în zonă, care le-au oferit informații cu privire la deplasările lui Zaharcenko.
Negatii ucrainene
„În rândul rebelilor, lupte pentru influență au loc în mod constant și deja în timpul tentativelor de atentat precedente ei au încercat să facă responsabilă partea ucraineană”, a declarat Oleksandr Motujianik, un purtător de cuvânt al armatei ucrainene. „Nu suntem implicați în nicio tentativă”, a spus el.
Reamintim ca Ucraina este de doi ani de zile afectata de un război în care armata ucraineană luptă împotriva separatiștilor susținuți militar de Rusia, potrivit Kievului și Occidentului, în timp ce Moscova dezminte aceste acuzații. De la declanșarea lui, în aprilie 2014, conflictul a făcut peste 10 mii de morti și a provocat exodul a peste 1,5 milioane de oameni.
În pofida instaurării unui armistițiu care a permis încetarea aproape totală a luptelor, violențe mai au încă loc destul de des de-a lungul liniei frontului.
Armistitiu pascal
Ucraina speră că armistițiul precar din estul țării va putea fi consolidat cu ocazia sărbătorii Paștilor care începe duminică, a afirmat viceministrul de externe al acestei țări Vadim Pristaiko, citat de KARADENIZ PRESS. El a mai declarat că „speră să utilizeze această nouă ocazie în timpul Paștilor, care sunt cea mai importantă sărbătoare în liturghia ortodoxă”.”Sperăm că acest lucru va dura și că vom putea rezolva ulterior o problemă după alta”, aplicând celelalte dispoziții ale acordului de Minsk din februarie 2015, cum ar fi retragerea forțelor, „până la o soluție politică”, a adăugat el.
Sperante de pace
De asemenea, viceministrul de externe al Ucrainei, Vadim Pristaiko, și-a exprimat speranța ca se va organiza o noua reuniune ministeriala în format Normandia „în primele zece zile ale lunii mai, dacă toate părțile sunt de acord”. (N.r.: formatul „Normandia” regrupează Franța, Germania, Rusia și Ucraina).
Ministrul ucrainean a făcut aceste afirmații la finalul unei dezbateri în Consiliul de Securitate al ONU privind situația din estul Ucrainei, confruntată cu o insurecție separatistă.
A fost prima reuniune oficială a Consiliului consacrată acestui dosar din data de 11 decembrie 2015. Organizată la cererea Ucrainei, membru nepermanent al Consiliului din ianuarie 2016, ea a devenit repede, asemenea precedentelor de la declanșarea acestei crize, un dialog al surzilor între Kiev și occidentali, pe de o parte, și Rusia, pe de altă parte.
Razboiul acuzatiilor
Vadim Pristaiko a mai acuzat Moscova că „a desfășurat în Donbas (est) o forță mixtă de 34.000 de persoane, alcătuită din trupe ruse regulate și militanți locali și străini”.
La rândul său, ambasadorul rus Vitali Ciurkin a afirmat că Kievul „nu are niciun plan precis pentru aplicarea acordului de la Minsk”. „Este doar retorică”, a spus el.
Întrebat în legătură cu perspectiva unei consolidări a armistițiului în perioada Paștilor, diplomatul rus și-a exprimat „speranța că acest lucru se va întâmpla”. „Paștile reprezintă ceva care continuă să ne unească, Rusia și Ucraina”, a adăugat Vitali Ciurkin.
Avertismente oficiale
Ministerul Afacerilor Externe de la Kiev a atras atenţia cetăţenilor Ucrainei care planifică să viziteze Rusia asupra faptului ca autorităţile ruse au efectuat mai multe arestari ale unor cetateni ucraineni, considerate ilegale de catre reprezentantii MAE ucrainean. Într-o declaraţie din partea Serviciului de presă al Ministerului de Externe ucrainean se precizează: „Ministerul de Externe ucrainean anunţă cu îngrijorare pe cetăţenii ucraineni că Federaţia Rusă a arestat ilegal mai mulţi ucraineni, că autorităţile ruse acţionează într-un mod inuman, au un comportament incompatibil cu demnitatea umană, folosesc presiunile şi tortura, folosind chiar unele metode inacceptabile de tortură fizică şi psihologică”.
„Prin urmare trebuie să fiţi cu atenţie şi precauţi la trecerea frontierelor, ca nu cumva să fiţi privaţi de libertate în mod ilegal de către autorităţile ruse la punctele de control vamal”, se mai precizează în comunicat.
Ministerul de Externe ucrainean a mai atras atenţia şi asupra transportului ilegal care a crescut: „În ultima vreme, Ministerul de Externe al Ucrainei a primit mai multe solicitări de la familile celor ce au fost reţinuţi în Federaţia Rusă pentru că ar fi transportat ilegal droguri. Din aceast motiv, Ministerul de Externe al Ucrainei recomandă persoanelor ce se ocupă de transporturi să fie extrem de atenţi cu intermediarii şi să nu accepte transportul anumitor produse necunoscute”.
Reamintim ca in ultimii doi ani autoritatile federale ruse au arestat, sub diferite acuzatii, un numar mare de cetateni ucraineni, actiuni condamnate de catre oficialii ucraineni. Conform unor surse oficiale de la Kiev, citate de KARADENIZ PRESS, prin arestarile unor numerosi cetateni ucraineni, autoritatile federale ruse doresc se exercite presiuni asupra oficialilor ucraineni in vederea eliberarii, ca parte a unui schimb de prizonieri, de catre Kiev a unui numar de luptatori separatisti si soldati rusi, retinuti de catre fortele ucrainene in timpul actiunilor antiteroriste din estul Ucrainei.
de Ihor Lubyanov | mart. 9, 2016 | Alte regiuni, Federatia Rusa, R. Moldova, Știri, Turcia, UE, Uncategorized @ro
Olanda, o piedica importanta pentru parcursul european al Ucrainei?
Pe 1 ianuarie 2016, în sfârşit, a şi început să fie activă zona comerţului liber între Uniunea Europeană şi Ucraina. Tot atunci Federaţia Rusă a lansat un şir de sancţiuni împotriva Ucrainei, închizându-i propria piaţă. Acordul de liber comerţ este ultima parte a Acordului de asociere Ucraina-UE, intrat în vigoare. Cu toate astea, au mai rămas obstacole semnificative pentru aprobarea lor de state europene.
Mulţi în România îşi aduc aminte de rolul pe care au jucat Olanda şi Finlanda acum câţiva ani, cu privire la Spaţiul Schengen şi aderarea României la acesta. Tot aşa şi în cazul Ucrainei, – Ţările de Jos au aprobat o decizie de a vota asocierea Ucrainei printr-un referendum naţional pe 6 aprilie. Cu toate că Comisia Europeană şi Guvernul Olandei au deja declarat susţinerea Ucrainei, iar referendumul este consultativ (adică, nu este obligatoriu pentru autorităţi), există un pericol ca va fi prefăcut chiar într-un plebiscit pentru viitorul Europei.
Test politic
Referendumul va fi organizat pe baza celor 400 de mii de semnături în urma campaniei online a blogului satiric GeenStijl, Burgercomite EU şi euroscepticii din Forul Democraţiei. Toate organizaţiile sunt considerate liberali de stângă, care de altfel cred că Ucraina este prea mare şi prea săracă pentru a beneficia de comerţ liber cu UE. Foarte interesant că asemenea pretenţii nu se pun în cazul asocierii Georgiei şi a Republicii Moldova.
Şi întocmai acesta este unul dintre cele mai mari succese ale Rusiei în ultimii ani, ceea ce este prea puţin discutat. Şi, bineînţeles, ruşii vor depune toate eforturile posibile ca Ucraina să sufere eşec cu integrarea europeană.
Razboi mediatic
A şi început acum cateva saptamani cu vestita afacere privind 24 de tablouri din „secolul de aur” al picturii olandeze care, cum afirmă mediile din Ţările de Jos, se află în Ucraina, fiind furate din Muzeul Frislandei de Vest din Olanda acum 11 ani. Olanda oficial cere de Ucraina restituirea acestor tablouri, dar Ucraina nici nu recunoaşte prezenţa lor pe teritoriul ţării. Mediile olandeze au prezentat o serie de programe afirmând că tablourile furate se află în Donbas, fiind proprietatea batalionului de naţionalişti ucraineni OUN. Timp de octombrie-noiembrie, posturi de televiziune şi ziare din Olanda erau pline de „fasciştii ucraineni care ne-au furat patrimoniul şi care luptă împotriva independentiştilor din Donbas şi bombardează civilii”. Bineînţeles, istoria va mai fi folosită de mai multe ori până la referendum, influenţându-l în mod semnificativ. Mai ales, în urma situaţiei din ce în ce mai tensionate cu fugiţii din Siria şi celelalte ţări arabe în UE, poziţia Ucrainei devine din ce în ce mai slabă.
În ultimul an s-a văzut clar că majoritatea mediilor europene, din diverse motive, s-au întors cu spatele Ucrainei. Acest lucru reflectă şi politica multor partide din UE, care ba sunt direct plătite de Rusia, ba sunt dependente de propaganda pseudo-liberală a acestora. Lucrul interesant este că mediile în general nu sunt împotriva Ucrainei din cauza corupţiei existente, ci din cauza unor pricine închipuite: a „naţionalismului”, „atitudinii crude faţă de civilii din Donbas”, „nerespectării drepturilor minorităţilor sexuale” etcetera.
Strategie ruseasca
Precum a fost menţionat mai sus, există două modele clare a influenţei Rusiei asupra politicienilor şi a ziariştilor din Europa care devin din ce în ce mai puţin pro-ucraineni.
Primul model este liberal, descris în general mai sus. Partidele europene de stângă, dar şi liberalii europeni, au o atitudine permanent dureroasă faţă de încercările Ucrainei de a promova principiul egalităţii între comunism şi nazism, dar şi politica decomunizării spaţiului public. Asemenea atitudine au avut-o şi faţă toate celelalte ţări est-europene în timpul decomunizării lor. Logicul acestor, şoptit şi de Kremlin, este „de eşti împotriva comuniştilor, înseamnă că eşti nazist”. Mai mult, atitutinea conservatoare a majorităţii populaţiei ucrainene faţă de „drepturile minorităţilor” susţinute în Vechea Europă, este încă un minus pentru ţară. Însăşi existenţa forţelor de dreaptă în Ucraina, precum Svoboda sau Sectorul de Dreaptă, cu toate că susţinute de numai 5-10% din populaţie, este criticată de UE, – cu toate că majoritatea absolută a ţărilor europene au în parlamentele lor reprezentanţa şi mai mare a naţionaliştilor şi a xenofobilor. În această paradigmă intră şi problema economică: „Ucraina este coruptă, săracă, cere bani şi nu face reforme”. Luând în considerare toate astea, Rusia nici nu prea are nevoie de agenţi de influenţă în mediul socialiştilor şi al liberalilor, deoarece şi primii şi alţii totdeauna au folosit aceste pretenţii fără să se gândească la faptul că prin acesta îi susţin pe ruşi. Doar luptă pentru libertate! În anii treizeci din secolul trecut, dictatorul sovietic Iosif Stalin, i-au numit „idioţi utili”. Printre aceştia se numără şi oamenii europeni de afaceri, extrem de iritaţi de sancţiuni impuse împotriva Federaţiei Ruse, care dăunează intereselor lor economice.
Jocuri politice
Al doilea model este poziţia forţelor de dreaptă. Era de aşteptat că toate aceste „minusuri” se vor preface în „plusuri” pentru conservatori şi naţionalişti europeni. Şi în timp ce devin tot mai puternici în urma crizei cu refugiaţii, ar putea sprijini cât de cât Ucraina. Cu toate astea, nu este deloc aşa. Cea mai mare „vină” a ucrainenilor în ochii xenofobilor din UE este că ucrainenii au luptat şi luptă pentru Uniunea Europeană, organizaţia pe care aceştia o urăsc, – şi împotriva Rusiei, pe care o susţin tot aşa de sincer, ca o alternativă conservatoare pentru civilizaţia europeană. Respectiv, logicul naţionaliştilor, de foarte multe ori direct plătiţi de Putin, este că Ucraina ar putea sprijini Uniunea prea liberală şi opusă intereselor naţionale, dar şi poziţia Statelor Unite, un „ocupant” pentru Europa. Şi aici ucrainenii nu arată conservatori, ci prea liberali. Adevărul de care s-au convins timp de doi ani este că dreapta în Europa va fi totdeauna pe partea Rusiei şi niciodată – a Ucrainei.
Buturuga ucraineana
Dacă adăugăm la aceasta poziţia istoricamente pro-rusă a Franţei, a Italiei, a Greciei etcetera, şi un sentiment profund pro-rus în Europa de Vest, – vom vedea că situaţia Ucrainei este extrem de complicată. Geopolitic vorbind, Ucraina este una dintre ţări importante care nu trebuiau şi nu puteau să apară pe harta lumii. Dar a apărut, şi nu există scăpare, – dacă Ucraina îşi va apăra statalitatea, va fi un sfârşit pentru Rusia pe care o cunoaştem, dar şi pentru Europa pe care o cunoaştem. Pentru că există prea multe mituri de schimbat. Acelaşi lucru în cazul Macedoniei, al Slovaciei, al Georgiei, al Croaţiei, al Belarusului, – dar sunt incomparabil mai mici. Adevărul este că în momentul de faţă Ucraina nu are aliaţi adevăraţi. Poate, în afară de Lituania. Şi încearcă să se folosească mai degrabă de inamicii Moscovei actuale, care sunt mult mai numeroşi. Dar va trebui să lupte în mod permanent, fiind un fel de Israel al Europei.
În ciuda acestor fapte, de multe ori se pare că cei mai mari duşmani ai integrării Ucrainei la UE sunt înşişi politicieni ucraineni. Au deja substituit integrarea europeană cerută de populaţie cu regimul liber fără vize, aşteptat în august 2016. Dar nici acesta nu-l pot duce până la capăt. Însă, acesta este un cu totul alt subiect.
de Ihor Lubyanov | mart. 8, 2016 | Federatia Rusa, Știri, Ucraina, UE, Uncategorized @ro
Ucraina mizeaza pe sprijinul comunitatii internationale
În anul 1898 scriitorul englez H.G.Wells a publicat cunoscutul său roman fantastic „Războiul lumilor”. Acesta descrie experienţele unui narator anonim din Londra, Anglia în timp ce oraşul este invadat de marţieni. În anul 1938, în Statele Unite, radioul preda şi o piesă bazată pe roman. Cu toate că dictorul a anunţat dinainte că fusese doar opera artistică, a stârnit panicul în nord-estul Americii. Ne vom întoarce la subiectul mai târziu. Iar acum să ne întrebăm: dacă marţienii ar fi existat cu adevărat, ne-ar fi invadat pământul şi ar vrea să ne extermineze cu totul, – am duce tratative cu ei? Chiar de trei ori?
Adevărat, am de gând să vorbesc despre Minsk-3 şi o nouă „împăcare” între Ucraina, Rusia şi teroriştii din Donbas.
In urma cu cateva saptamani, Kievul a fost vizitat de noul reprezentant al Rusiei în grupul de contact cu Ucraina Boris Grîzlov. Cunoscut drept uliu al politicii ruseşti, acesta a încercat să pună un punct clar în soarta Minskului-2, – cică, nici Ucraina, nici „independentiştii” n-au îndeplinit condiţiile acordurilor respective. Şi, bineînţeles, a şi încercat să pună toată vina pe Ucraina: Kievul, spune Grîzlov, n-a început procesul de consultări cu „republici populare” privind statutul lor în noua Constituţie a Ucrainei. A şi uitat rusul că drept condiţia pentru aşa ceva a fost semnată retrocedarea controlului asupra graniţei de stat în regiunile Doneţk şi Luhansk, dar şi alegeri libere din Donbas, cu participarea partidelor şi a mediilor ucrainene. Timp de un an de zile teroriştii nici nu au oprit tragerea permanentă în direcţia ucraineană.
Demers rusesc
Dar, de ce ruşii propun un nou acord? Este pentru prima dată în cei doi ani de zile, când reprezentantul Kremlinului de bună voie ajunge la Kiev cu un mesaj de la Vladimir Putin. Mesajul care sună: „Haideţi să fim prieteni, doar suntem fraţi!” Ca şi totdeauna, nimic nu s-a schimbat.
Pricina principală este clară-clarisimă – preţul petrolului. Ceea ce înseamnă catastrofa naţională pentru ruşi. Cu tot cu sancţiunile vestice pun o cruce grasă pe economia „ursului” timp de cel mai mult trei ani de zile.
Recent, pe piaţa de petrol s-a întors Iran, ceea ce este şi mai tragic pentru Moscova. Situaţia din Siria este într-un impas, iar închiderea graniţelor cu Turcia şi Egipt a stârnit o mânie prost acoperită a turiştilor ruşi care nu prea au unde merge. Mai ales că rubla cade şi ea mai departe.
Visul lui Putin, Uniunea Euro-Asiatică (şi cea Vamală) se autodistruge chiar începând cu anul 2016. Kazahstan şi Belarus au renunţat clar la eliminarea zonei de liber comerţ cu Ucraina, ceea ce înseamnă că marfa ucraineană va putea ajunge la piaţa rusească prin ţările-membre ale Uniunii Vamale. Dar de închis graniţă cu acestea nici vorbă, – atunci Rusia s-ar întoarce direct în anul 2000… Va trebui să înceapă din zero.
Partener de prisos?
Şi mai mult, Drumul de Mătase din China în Europa prin Georgia şi Turcia cu tot cu gazoducte europene cu revers, – fac din Moscova un partener de prisos în economie şi geopolitică.
Aceasta înseamnă că ruşii sunt dispuşi să cadă de acord cu Ucraina, să ajungă la o înţelegere cu aceia, din cauza cărora în doi ani de zile s-au prăbuşit toate visurile lor.
Astfel, varianta rusească a Minskului, cu schimbări politice din cauza şantajului militar, s-au preschimbat în varianta demult propusă de Ucraina şi Vestul: „demilitarizarea regiunii şi abia după schimbări politice”.
Se zvoneşte că Grîzlov a venit însă la Kiev cu o propunere considerată de ruşi „bună”: să aleagă ei împreuna cu ucraineni un lider al Donbasului de tip Kadîrov în Cecenia, păstrând astfel controlul asupra regiunii chiar şi după alegeri ucrainene şi închidere oficială a graniţei. Kievul a renunţat. Ucraina în prezent îşi poate permite luxul de a aştepta. Conflictul militar este de fapt oprit şi dezgheţarea lui ar fi aproape imposibilă, pentru că ar însemna un nou război cald cu soldaţii veniţi din Rusia, pe care Rusia nu prea îi are şi care ar putea provoca prăbuşirea situaţiei în Rusia însăşi. Însă, dacă nu se va face nimic, cele două „republici populare” vor muri de foame timp de un an de zile, fără economie, chiar cu ajutor direct din partea ruşilor, care este servit bandiţilor doar pentru propria îmbogăţire. Pe când populaţia, majoritar în vârstă (tineretul şi clasa medie au plecat demult ba în Ucraina „continentală”, ba în Rusia), va fi nevoită să sufere de lipsa oricăror posibilităţi de a exista. Unica soluţie pentru bande din Donbas ar fi un nou conflict militar cu Kievul, ceea ce fără ajutorul direct al Rusiei (ceea ce va provoca cu siguranţă sancţiuni noi) se va preface într-un dezastru. Au şi proclamat acum două zile o nouă mobilizare. Cu toate că asemenea „mobilizări” noi se proclamă aproape în fiecare săptămână.
Gripa separatista
Analiştii ucraineni, dar şi cei europeni spun clar că suntem martori de o târâre lentă, dar sigură, a Rusiei din Donbas. Ceea ce deloc nu înseamnă că ruşii îl vor redea cu uşurinţă în mâinile ucrainenilor. Rusia va încerca să mai dezvolte conflictul deja fără participarea propriilor trupe, – iar reacţia Ucrainei va provoca o nouă ură a populaţiei din Donbas faţă de Kiev, provocată şi de presa şi televiziunea rusească. Cu toate astea, Kremlinul va încerca să destabilizeze situaţia generală în politica ucraineană, pentru a opri mişcarea acesteia către UE şi NATO.
În orice caz, nu prea se vede ce scop vroia să atingă Putin cu războiul său în Donbas şi ocuparea Crimeei. Singurul răspuns este trist: destabilizarea, haosul şi o nouă cortină de fier. Oare aceasta ar fi obiectivul final?
Foarte interesant, cum se termină romanul lui Wells. După ce marţienii au cucerit cu totul Pământul, începe o epidemie de gripă în urma căreia toţi dintre ei moară. Acum în Ucraina s-a început o epidemie, de o săptămână, în toată ţară. Dar mai ales în Donbas. În „armata” DNR-ului aproape 70% din „soldaţi” s-au îmbolnăvit de gripă şi de pneumonie, recent nivelul de morţi a crescut drastic. Poate, ştia ceva Mister Wells…
de Ihor Lubyanov | mart. 4, 2016 | Federatia Rusa, Știri, Ucraina, UE, Uncategorized @ro
Mikhail Saakasvili vaneaza postul de premier al Ucrainei
La sfârşitul anului 2015 câteva evenimente ar putea influenţa în mod considerabil situaţia din Ucraina care rămâne puţin stabilă. Ar trebui să subliniem, în primul rând, cele întâmplate la Kiev în jurul guvernatorului regiunii Odesa şi fostului preşedinte al Georgiei Miheil Saakaşvili.
General cunoscută a devenit bătaia între Saakaşvili şi actualul ministru al internelor din Ucraina, Arsen Avakov (armean după naţionalitate) pe 14 decembrie. După ce cei doi caucazieni au avut o discuţie aprinsă, Avakov a vărsat un pahar cu apă în georgianul însoţit cu o frază în rusă: „Cară-te din ţara mea!” Situaţia a fost comentată pe larg, chiar cu participarea preşedintelui Federaţiei Ruse Vladimir Putin care a comentat că e de râs să vezi cum un armean şi un georgian în limba rusă discută asupra faptului cine este un ucrainean mai mare. „Mă bucură că vorbesc în rusă”, – a rezumat Putin care şi el are o atitudine învechită şi nu tocmai prietenoasă faţă de ex-preşedinte georgian. Ar fi de adăugat că întâmplarea a avut loc la Consiliul naţional pentru reforme condus chiar de preşedinte Petro Poroşenko şi prim-ministru Arseniy Yatseniuk. Amândoi au vorbit şi ei în rusă. Atitudinea politicienilor faţă de limba ucraineană o vom mai discuta, dar nu aici. La încheierea scandalului s-a pronunţat şi premierul, chemându-l pe Saakaşvili să părăsească Ucraina şi numindu-l clown politic.
Saakasvili contra-ataca
Cauza a fost una şi aceeaşi – Saakaşvili i-a învinuit pe majoritatea politicienilor din guvern şi parlament în corupţie de cel mai înalt nivel, şi a propus Parchetului General să verifice probele acesteia demonstrate de el. Ei, reacţia miniştrilor era de aşteptat, nu?
După conflict, pe 23 decembrie, Saakaşvili a organizat la Kiev Forul naţional anti-corupţie. A fost deja forul doi, după Odesa, – dar trebuie să mai intre pe listă cel puţin cinci oraşe mari din ţară. Obiectivul lui a fost „să vorbesc direct cu societate civilă despre lucrurile discutate la Consiliul pentru reforme”… Seamănă a începutul unei campanii politice.
S-au adunat reprezentanţii platformei democratice din Blocul lui Petro Poroşentko, din Samopomich, activişti din societate civilă.
Grupul politicienilor în jurul lui Saakaşvili devine din ce în ce mai clar. În primul rând se numără printre ele „cardinalul cenuşiu”, consilierul georgianului Saşa Borovik, fostul vice-ministru al economiei. Sunt zvonuri şi zvonuri că este legat cu reprezentanţii Statelor Unite, fiind o legătură directă între SUA şi politicienii din Kiev. În afară de el sunt de numit reprezentanţii platformei liberale a fracţiunii Blocului Poroşenko – Serhiy Leshchenko şi Svitlana Zalişciuk, şefii partidelor Alianţa Democrată Vasyl Hatsko şi Forţa Oamenilor Oleksandr Solontai. Astfel, forul a fost organizat de reprezentanţii tinerei generaţii a politicienilor ucraineni. În culoare se vorbea despre crearea unui partid nou, de dreaptă, şi cu finanţare deschisă şi publică. Au participat foarte mulţi politicieni actuali cu imagine de reformatori, din diverse partide şi chiar din trecut, – adică încă din timpurile lui Kucima şi Ianukovici.
Coruptia, boala strategica
„Avem deja aproape o sută de deputaţi care ne susţin în Parlament, care îl susţin pe Saakaşvili”, – a declarat Borovik. Dar a subliniat că toţi dintre ei sunt parea echipei lui Petro Poroşenko. Acesta a salutat şi el participanţii adunării.
Fostul şef al Serviciul Securităţii Valentyn Nalyvaichenko a învinuit în corupţie nu doar guvernul, dar şi înconjurarea preşedintelui. A declarat că aceasta „doar în anul 2015 au furat la stat cincisprezece miliarde de dolari”. În primul rând este vorbă de protege-ul preşedintelui, omul de afaceri Ihor Kononenko.
Cunoscutul ziarist ucrainean pe filiera anti-corupţie Serhiy Leshchenko s-a alăturat şi el mişcării. „Vă invit pentru unire în toate locurile posibile, – Ucraina este pe locul doi în lume în ceea ce priveşte corupţia. Iar obiectivul nostru este să creăm un mediu toxic pentru corupţionari aici”.
Dacă nu au fost de ajuns georgienii, s-au văzut pe for şi reprezentanţii opoziţiei ruseşti. Este o tradiţie proastă în Ucraina, cauzată de complex puternic de inferioritate, – să-i invite oriunde pe ruşi. Reprezentantul a fost businessman-ul Evgeniy Chichvarkin, care a citit scrisoare de salut din partea „barinului”, a liderului opoziţiei Mihail Hodorkovski. Acesta este sigur că Saakaşvili va deveni cu siguranţă premier.
Un nou Maidan?
Saakaşvili a participat la adunare în poziţia liderului clar, care singurul se bate împotriva hidrei corupţiei ucrainene. „Mai mult de 80% de ucraineni, inclusiv şi noi înşine, credem că corupţia este principalul obstacol pe calea binestării ucrainene. Invităm pe toţi conaţionalii noştri să ne unim pentru a lupta împotriva acestui rău”, – a declarat Saakaşvili. „Politicienii au făcut din Ucraina o vacă cu lapte. Cu toate că vaca a murit demult, ei nu se mai pot opri. Guvernul continuă să folosească schemele corupte. N-a fost niciodată aşa de rău, nici cu Kucima, nici cu „portocalii”, nici cu Ianukovici. Niciodată! Un sfert de secol dăinuie această jefuire a Ucrainei de care suntem martori. Acum 24 de ani Ucraina şi Polonia au fost pe acelaşi nivel. Şi unde-i acuma Polonia? Da Ucraina? De ce? Din cauza corupţiei. Activele ţării se tot reduc, dar pasivele cresc. Avem un statistic extrem de trist.”
A şi declarat despre crearea unei „Mişcări pentru curăţare”, subliniind însă că aceasta nu va fi partid politic, ci doar un for non-guvernamental. „Mişcării i se poate alătura oricine vrea”, – spun organizatorii. Iar liderul „MPC” declară în mod direct: „Este începutul unui Maidan. Unui Maidan nou.”
Yatseniuk, adevarata miza
Chiar înaintea evenimentului ziariştii se întrebau dacă preşedintele Poroşenko l-a „binecuvântat” pe Saakaşvili pentru asemenea iniţiativă anti-Yatseniuk. Sau dacă Saakaşvili încearcă să intre în mod absolut independent în politica ucraineană.
Se vede că deocamdată sarcina principală a organizatorilor este de a găsi deputaţi loiali pentru mişcare pentru ca să participe împreună cu ei la alegeri antici dacă acestea vor avea loc. Pentru că nu prea are sens să aduni o mişcare de mii de oameni fără să organizezi activitatea politică. Au declarat şi „saakaşviliştii” că lupta împotriva corupţiei este posibilă doar ca proces politic. Majoritatea politicienilor deocamdată monitorizează mişcarea georgianului, fără să aibă o încredere în aceasta. Pentru că nu sunt siguri că ex-preşedinte va rămâne fidel anti-corupţiei şi nu o va părăsi pentru un loc bun pe lista lui Poroşenko în parlament.
Care este viitorul politic al lui Saakaşvili? Să nu uităm că la sfârşitul lunii decembrie trebuia să aibă loc raportul guvernului în parlamentul ucrainean. Însă, cu toate că majoritatea deputaţilor a fost împotriva premierului Arseniy Yatseniuk, cerându-i demisia, raportul nu a avut loc. După aceea, s-au bătut Saakaşvili şi Avakov, iar primele luni ale anului ar putea aduce surprize şi surprize. Cu siguranţă, Saakaşvili este acum cel mai popular politician din Ucraina, iar Yatseniuk – cel mai puţin popular. Şi nu ar fi deloc rău pentru Poroşenko să facă o mică modificare, chiar şi cu preţul alegerilor anticipate.
Mai este o explicaţie. Saakaşvili nu are voie să participe la alegeri prezidenţiale, pentru că preşedintele ţării trebuie să trăiască aici cel puţin zece ani. Iar pentru a fi deputatul parlamentului, timp de reşedinţă este de 5 ani. Iar Saakaşvili are unul singur. Însă, pentru funcţie de prim-ministru, nu există niciun fel de limitări…
