de Isac Mihai | iun. 4, 2020 | Balcani, Caucaz, Federatia Rusa, Federatia Rusa, Info Militar, Marea Neagra, România, Știri, Ucraina
Navele militare NATO, întâmpinate în forță de flota militară rusă
Forțele militare ruse din Crimeea au desfășurat exerciții antiaeriene masive folosind complexele de apărare antiaeriană S-400 Triumf și sistemele de rachete și artilerie antiaeriană Pantsir-S, relatează serviciul de presă al Flotei ruse din Marea Neagră (FRMN), citat de mass-media regională, preluată de agenția de presă KARADENIZ PRESS. Conform exercițiului, forțele ruse au respins atacurile aeriene convenționale. Acțiunea în forță vine la câteva zile de la exercițiile aeriene ale statelor NATO în spațiul aerian al Mării Negre, României și Ucrainei, fiind folosite bombardiere strategice .
S-400, răspunsul rus
“În cadrul verificării nivelului de pregătire al forțelor și mijloacelor de serviciu ale apărării antiaeriene, echipaje ale avioanelor și elicopterelor FRMN și ale marii unități de aviație a Regiunii Militare Sud au executat un antrenament cu divizioanele de rachete antiaeriene ale sistemului S-400 și cu echipajele complexelor autopropulsate de rachete și artilerie Pantsir”, se arată în comunicatul autorităților militare ruse, citat de mass-media.
În calitate de ținte aeriene inamice au fost folosite avioane militare modele Su-27, Su-30SM și Su-24, precum și elicoptere Mi-8 și Ka-27.
În peninsula Crimeea sunt desfășurate cel puțin 10 unități militare dotate cu cu sisteme de rachete antiaeriene S-400 ori sisteme de rachete și atilerie Pantsir-S. Partea rusă efectuează periodic astfel de exerciții pe fondul intensificării exercițiilor aeriene NATO în regiune.
Exerciții navale masive
În cursul acestei săptămâni, echipaje ale forțelor navale ruse vor efectua exerciții ce presupun lansarea de focuri de artilerie și rachete împotriva unor ținte maritime, terestre și aeriene, potrivit biroului de presă al Flotei Mării Negre (02.06.2020), citat de agenția de presă KARADENIZ PRESS. Navele și ambarcațiunile Flotei Mării Negre au fost deja desfășurate pe mare pentru derularea exercițiilor, informează biroul de presă.
„Cele 37 de nave, ambarcațiuni și nave de susținere ale Flotei Mării Negre au fost desfășurate pe trasee pentru o serie de exerciții. În faza inițială, echipajele s-au pregătit pentru răspuns la luptă în regim de urgență, inclusiv cu plecarea din baze către zonele desemnate”, a precizat biroul de presă într-un comunicat.
Pe parcursul săptămânii ce urmează, echipajele vor executa foc de artilerie și lansări de rachete împotriva țintelor navale, aeriene și din zona de coastă. Forțele ruse vor derula și exerciții de desfășurare comună și manevre în diferite formațiuni, se mai arată în comunicatul citat.
Torpile împotriva NATO
Anterior echipajele submarinelor diesel-electrice Rostov pe Don și Kolpino, aparţinând Flotei ruse din Marea Neagră (FRMN), au executat lansări de torpile, din imersiune, precizează Ministerul rus al Apărării. În timpul exerciţiului, marinarii ruşi au ieșit într-un poligon naval din Marea Neagră, unde au desfășurat o serie de acțiuni pregătitoare și au efectuat scufundarea pentru executarea tragerilor.
Lansările au fost efectuate cu torpile fără încărcătură explozivă. În locul focosului, torpilele au aparatura de înregistrare, iar după consumarea acumulatorilor acestea dobândesc flotabilitate pozitivă și pot fi recuperate din apă cu ajutorul unei nave speciale pentru torpile.
„Echipajele submarinelor Rostov-pe-Don și Kolpino ale Flotei Mării Negre au efectuat trageri cu torpile în timp ce se aflau în imersiune”, a precizat biroul de presă al FRMN. Ținta către care s-au îndreptat torpilele a fost reprezentată de către un nava din cadrul forțelor navale ruse, subliniind vulnerabilitatea navelor NATO în apele Mării Negre.
Ministerul rus al Apărării susţine, în comunicatul de presă, ca exerciţiile cu lansări de torpile sunt un obligatori pentru pregătirea marinarilor de pe submarine și se desfășoară în conformitate cu planul de pregătire pentru luptă al forțelor navale ale Flotei ruse din Marea Neagră (FRMN).
Vânătoare de submarine
Submarinelor diesel-electrice Rostov pe Don și Kolpino au participat anterior la un alt exerciţiu militar. Subarinele ruseşti au desfășurat exerciții pe mare pentru pentru a căuta și detecta un submarin inamic. În cadrul scenariului de luptă, unul dintre submarine simulează rolul unui inamic în timp ce echipajul celui de-al doilea vas îl căută.
În cadrul exercițiilor pentru căutarea și urmărirea submarinului inamic au fost implicate și navele de război antisubmarin Muromets și Yeisk. Acestea au efectuat și antrenamente de tragere cu torpilele fiind urmăriți în special timpii de lansare, se mai precizează în comunicat.
Exercițiile militare rusești arată în mod clar posibila vulnerabilitate a forțelor navale NATO în timpul prezenței în apele Mării Negre și hotărârea părții ruse de a folosi orice avantaj posibil, inclusiv cunoașterea aprofundată a spațiului strategic pontic.
Submarine, indispensabile în spațiul pontic
B-1B decapitează flota rusă
Două bombardiere strategice americane au participat, alături de aeronave aparținând aliaților NATO și altor parteneri europeni, printre care s-au aflat și România, la un exercițiu militar care a testat “decapitarea” flotei rusești din Marea Neagră.
Forțele Aeriene Americane au dezvăluit că două bombardiere B-1B au participat, săptămâna trecută, pe 29 mai, la un exercițiu militar numit Bomber Task Force, desfășurat în Marea Neagră. Aeronavele americane au exersat “proceduri pentru angajarea rachetei anti-navă AGM-158C, sau LRASM (Long Range Anti-Ship Missile), în timpul misiunii de pregătire”, scrie publicația thedrive.com, citată de agenția de presă KARADENIZ PRESS.
“Exercițiul s-a concentrat puternic pe angajarea viitoare a acestor bombardiere împotriva amenințărilor maritime. Aceste zboruri arată că există un interes pentru modul în care aceste capabilități ar putea susține contingentele în Europa și în Marea Neagră, unde ar putea prezenta o provocare serioasă pentru marina rusească, iar Kremlinul a observat asta”, a mai scris publicația citată.
The Drive scrie că anunțul Forțelor Aeriene americane reprezintă un mesaj clar destinat Rusiei și flotei sale din Marea Neagră, care ar putea deveni teatrul unor mobilizări masive de rachete anti-navă, în cazul unui conflict major, deși marina rusă are un avantaj în această regiune.
„Considerând toate acestea, sisteme de apărare cu rachete anti-navă pe coasta țărilor aliate și partenere din regiunea Mării Negre, precum și armele anti-navă lansate pe cale aeriană ar putea fi deosebit de importante în orice luptă navală. Un singur B-1B poate transporta 24 JASSM-uri și probabil este capabil să poarte o un număr similar de LRASM-uri. Flota Mării Negre a Rusiei are puțin peste 50 de nave de suprafață și șase submarine. Astfel, un grup relativ mic de B-1B ar putea încerca, în mod realist, să le angajeze pe toate cu mai multe rachete într-o perioadă relativ scurtă de timp”, mai scrie publicația.
România a participat la exercițiul din 21 mai cu avioanele de vânătoare F-16 și Mig-21, potrivit unei imagini postate de thedrive.com. (Mihai Isac)
de Isac Mihai | mai 20, 2020 | Federatia Rusa, Marea Neagra, Știri
Armata rusa suspendă temporar aplicațiile
Armata rusă reduce anvergura exerciţiilor sale pe perioada pandemiei de COVID-19 şi nu planifică organizarea unor manevre în apropierea liniei de frontieră cu ţări membre ale NATO, a anunţat recent ministrul de externe rus Serghei Lavrov, citat de agenţia de presă RIA Novosti, preluată de agenția de presă KARADENIZ PRESS. „În perioada pe care o traversăm cu toţii, adică în perioada epidemiei de coronavirus, militarii noştri au anunţat că reduc amploarea exerciţiilor şi că nu planifică organizarea lor în apropierea liniei de contact cu Alianţa Nord-Atlantică”, a declarat Lavrov în cursul unei videoconferinţe de presă.
Diplomație militară
În martie, viceministrul rus al apărării general-colonelul Aleksandr Fomin declarase într-un interviu acordat semioficiosului „Izvestia” că armata rusă încearcă să găsească „puncte de înţelegere” cu NATO. „Din proprie iniţiativă, am încetat să mai desfăşurăm exerciţii militare în apropierea imediată a graniţelor Rusiei cu ţări occidentale. Avioanele noastre survolează Marea Baltică cu transponderele deschise. Facem dovada unei deschideri fără rezerve în desfăşurarea exerciţiilor militare”, a afirmat Fomin, citat de grupul media RBK.
Problema avioanelor de vânătoare ruseşti care zboară cu transponderele oprite peste Marea Baltică în spaţiul aerian internaţional, în imediata apropiere a ţărilor baltice – Lituania, Letonia, Estonia, toate membre ale NATO şi unde Alianţa Nord-Atlantică efectuează misiuni de protejare a spaţiului lor aerian – au făcut obiectul mai multor controverse între NATO şi Moscova.
Moratoriu unilateral
Totodată, cotidianul Izvestia susţine că Rusia menţine de două luni un moratoriu unilateral cu privire la organizarea de exerciţii militare, sugerând că iniţiativa Moscovei nu a găsit ecou în cadrul NATO, care a desfăşurat la 15 mai operaţiunea internaţională Open Spirit în Letonia, iar în iunie plănuieşte să organizeze exerciţii denumite Allied Spirit.
Cu toate acestea, avioanele ruseşti de vânătoare continuă să survoleze Marea Baltică şi Marea Neagră, zone de interes comun la graniţa dintre Rusia şi NATO. Potrivit agenţiei de presă Interfax, două bombardiere ruseşti de tipul Tu-22M3, cu autonomie mare de zbor, au efectuat marţi un zbor deasupra Mării Negre. „În cadrul acestei misiuni, bombardierele pe distanţe lungi au parcurs circa 4.500 de km şi s-au aflat în zbor peste cinci ore”, se menţionează într-un comunicat al Ministerului Apărării rus, citat de Interfax.
Contre politice
NATO ceruse anterior Rusiei să participe la actualizarea Documentului de la Viena, care defineşte măsuri de consolidare a încrederii, securităţii şi de reducere a ameninţărilor privind apariţia unor conflicte militare în regiunea ţărilor membre ale Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE), notează RIA Novosti şi Izvestia.
Documentul de la Viena a fost încheiat sub egida OSCE pentru facilitarea interacţiunii între Rusia şi NATO în domeniul securităţii. Documentul datează din 1991, iar de atunci a fost actualizat de mai multe ori. El conţine mecanismele de bază pentru prevenirea incidentelor militare în Europa, precum şi reguli de notificare asupra unor exerciţii militare.
Relaţiile dintre Rusia şi NATO s-au deteriorat după ce Moscova a anexat în 2014 peninsula ucraineană Crimeea, pe fondul unei politici faţă de Occident amintind de perioada Războiului rece. (N.G.)
de Isac Mihai | apr. 30, 2020 | Balcani, Federatia Rusa, Marea Neagra, R. Moldova, România, Știri, Ucraina, UE
Republica Moldova rămâne la mâna Gazprom
România continuă să investească în domeniul energetic, inclusiv din R.Moldova. Potrivit prim-ministrului, Ludovic Orban, Guvernul discută cu companiile aflate în portofoliul statului planuri foarte ample de investiții, relatează mass-media de la București, citată de agenția de presă KARADENIZ PRESS. „De exemplu, Transgazul trebuie să fie implicat la maximum în procesul de extindere a rețelelor, în finalizarea gazoductului BRUA (Bulgaria-România-Ungaria-Austria), în finalizarea gazoductului Ungheni-Chișinău și în alte proiecte de investiție. Toate companiile din domeniul energiei vor pune în practică planurile de investiții pe care le-au discutat la nivelul Ministerului Economiei, astfel încât să susțină procesul investițional”, a declarat Ludovic Orban în cadrul unui interviu pentru Digi24.
Desant guvernamental
Ministrul Economiei și Infrastructurii de la Chișinău, Sergiu Railean a inspectat zilele trecute câteva loturi de șantier ale conductei Iași-Ungheni-Chișinău, precum și complexul administrativ al „Vestmoldtransgaz” de la Ghidighici, se arată în comunicatul de presă remis redacției KARADENIZ PRESS. Înaltul oficial s-a documentat pe marginea implementării Proiectului investițional „Costrucția gazoductului Ungheni-Chișinău” și dificultăților în contextul restricțiilor impuse de starea de urgență. Acesta s-a mai interesat despre activitatea muncitorilor și respectarea regulilor de protecție, prevăzute de protocol.
„Este în interesul nostru să asigurăm securitatea energetică a țării, dar și a regiunii prin diversificarea rutelor de livrare a gazelor naturale. De aceea, prin interconectarea cu rețelele de transport din România și integrarea Moldovei în sistemul energetic european, vom putea materializa acest obiectiv. Monitorizăm îndeaproape progresul acestui proiect strategic ca să asigurăm finalizarea proiectului în termenii stabiliți și să beneficiem de conductă până la sfârșitul anului curent”, a spus Sergiu Railean.
Investiții de milioane
Iulian Butnaru, administratorul „Vestmoldtransgaz” a informat că lucrările se derulează conform termenilor planificați. Din 120 de km de tronson linear, 106 au fost deja finalizați. Oficiul administrativ al companiei „Vestmoldtransgaz”, care va monitoriza sistemul gazier, este aproape pregătit de darea în exploatare. În acest context, administratorul companiei a ținut să mulțumească ministrului Economiei și Infrastructurii pentru intervenția sa în soluționarea accesului muncitorilor români pe șantierele din Republica Moldova în perioada stării de urgență. Zilnic pe șantierul gazoductului lucrează 130-150 de muncitori, care asigură continuarea lucrărilor la conductă.
De la începutul anului 2019 până în prezent sunt desfășurate lucrări pe toate cele 7 loturi aferente construcției, termenul anunțat de investitor cu privire la finalizarea acestora și darea în exploatare a gazoductului fiind a doua jumătate a anului 2020. Valoarea estimată a proiectului este de 76 milioane de euro conform proiectului devizelor de cheltuieli din cadrul documentației de proiect elaborate de SNTG Transgaz, România, se mai arată în comunicatul remis redacției.
Asigurări oficiale
Transgaz dă asigurări că lucrările la gazoductul Ungheni-Chişinău sunt în grafic şi vor fi gata în prima jumătate a acestui an, în replică la o serie de articole apărute în presa din Republica Moldova, potrivit cărora conducta va fi finalizată abia anul viitor, se arată într-un comunicat citat de mass-media. “Referitor la articolele «Conducta Iaşi – Ungheni – Chişinău va fi pregătită în 2021 pentru livrarea de gaze naturale din România în Republica Moldova» (agora.md); «Gazoductul Iaşi – Ungheni – Chişinău ar putea fi dat în exploatare abia în anul 2021» (jurnaltv.md); «Transgaz din România amână pentru 2021 finalizarea conexiunii gaziere cu Republica Moldova» (mold-street.com); «Gazoductul Iaşi – Ungheni nu va fi dat în exploatare nici în 2020» (deschide.md), pentru corecta informare a tuturor celor interesaţi, SNTGN Transgaz SA consideră necesare şi relevante următoarele clarificări: Lucrările de execuţie la gazoductul Ungheni – Chişinău sunt în grafic pe toate loturile, termenul de finalizare fiind semestrul I 2020”, se arată în comunicatul citat.
Potrivit Agerpres, sursele citate au mai precizat că după finalizarea proiectului “Dezvoltări ale SNT în zona de Nord-Est a României în scopul îmbunătăţirii aprovizionării cu gaze naturale a zonei precum şi a asigurării capacităţii de transport spre/dinspre Republica Moldova, capacitatea de transport dinspre România spre Republica Moldova, va fi de 1,5 până la 2,2 miliarde mc/an aşa cum s-a convenit cu autorităţile guvernamentale din Republica Moldova, res-pectiv de 4 până la 6 milioane mc/zi”.
SNTGN Transgaz SA este operatorul tehnic al Sistemului Naţional de Transport (SNT) şi răspunde de func-ţionarea acestuia în condiţii de calitate, siguranţă, eficienţa economică şi protecţie a mediului înconjurător. În îndeplinirea misiunii asumate, compania desfăşoară activitatea de transport gaze naturale în conformitate cu prevederile legislaţiei şi reglementărilor europene şi naţionale în vigoare privind transportul gazelor naturale prin conducte.
Gazoductul Iași-Ungheni-Chișinău este deja în întârziere
Bani îngropați
Gazoductul Iași-Ungheni-Chișinău ar putea deveni operațional abia în 2021, chiar dacă în Republica Moldova, lucrările s-ar putea finaliza în 2020, relata anterior Radio România Chișinău. Compania românească Transgaz a prelungit termenul de construcție și dare în folosință a infrastructurii gaziere pe teritoriul României. Astfel, interconectarea cu gaze a fost amânată cu doi ani, ceea ce ar influența tarifele, consideră experții citați de Radio România Chișinău.
Inițial, lucrările ar fi trebuit să se încheie în 2019. Potrivit planului de dezvoltare a sistemului național de transport de gaze, între 2013 și 2018, au fost realizate lucrări de 2,28 milioane de euro, iar anul trecut urmau a fi efectuate lucrări de circa 24 de milioane de euro. Costurile totale sunt estimate la peste 174 de milioane de euro.
Expertul Ion Preașcă de la Chișinău apreciază că infrastructura din România este gata în proporție de 10 la sută. Orice amânare ar putea provoca majorări tarifare în condițiile unei piețe liberalizate, mai spune Ion Preașcă.
„Dacă nu sunt făcute lucrările în România, va fi doar o țeavă îngropată. Segmentul Iași-Ungheni stă îngropat din 2014, e o investiție care se amortizează și trebuie recupeată din tarif. Ne-au dat banii europenii și-am îngropat în pământ și stau acolo neutilizați.”
Compania Transgaz trebuie să construiască pe teritoriul României, un gazoduct care trece prin Onești, Gherăiești și Lețcani, precum și stații de comprimare.
O parte din mediile politice de la Chișinău consideră gazoductul Iași-Ungheni-Chișinău drept un proiect de natură strategică menit să asigure securitatea energetică a Rep. Moldova prin diversificarea surselor de aprovizionare cu gaz.
Investiție cu bucluc
Într-o amplă anchetă publicată la începutul anului 2019, sub semnătura jurnaliștilor Mădălin Necșuțu și Cristian Pantazi, o serie de analiști își manifestau îngrijorarea față de soarta acestui important proiect.
În opinia Otiliei Nuțu, specialist in piața de energie la organizația Expert Forum din București, viabilitatea acestui proiect depinde de mai mulți factori: ”Are Transgaz capacitatea financiară să acopere toată construcția, în condițiile în care i se iau dividendele la buget? Apoi, rămâne de văzut cum vor influența investiția Transgaz incertitudinile de pe piața de gaze din România. Altfel spus, vom mai avea ce să exportăm, dacă piața s-a reglementat din nou?”, se întreabă Nuțu.
”În plus, există și discuții privind recuperarea investiției: vor fi suficiente tarifele?, de situația de pe piața de gaze din Moldova: vor avea acces corect pe piață furnizorii români?, de independența reglementatorului de la Chișinău, de accesul gazului în rețeaua MoldovaGaz”, încheie Otilia Nuțu.
Și chiar după finalizarea gazoductului, adică undeva în anul 2020, este aproape cert ca tot gazul rusesc să fie consumat preponderent în Moldova, cel puțin încă o bună perioadă de timp.
”Cred că Moldova va continua să cumpere gaze naturale de la Gazprom, probabil pe baza unor contracte pe termen scurt. Având în vedere că acolo se consumă relativ puțin, este rezonabil de luat în calcul că Moldova se va putea aproviziona cu gaz rusesc chiar dacă scade semnificativ tranzitul prin Ucraina”, crede Victor Grigorescu. (Mihai Isac)
de Isac Mihai | apr. 26, 2020 | Asia Centrală, Balcani, Caucaz, Federatia Rusa, Marea Neagra, R. Moldova, România, Știri, Ucraina, UE
Pripyat, mărturie vie a holocaustului nuclea abia evitat
Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a adoptat, la 8 decembrie 2016, o rezoluţie prin care data de 26 aprilie a fost desemnată ca Ziua internaţională de reamintire a dezastrului de la Cernobîl (fosta URSS, în prezent pe teritoriul Ucrainei), potrivit www.un.org/en/observances/chernobyl-remembrance-day , citată de agenția de presă KARADENIZ PRESS.
Adunarea Generală a ONU a recunoscut, astfel, că „trei decenii după dezastrul de la Cernobîl, consecinţele serioase pe termen lung ale acestuia persistă încă, precum şi continuarea necesităţilor comunităţilor şi teritoriilor afectate” şi a invitat „toate statele membre, agenţiile relevante ale sistemul Organizaţiei Naţiunilor Unite şi alte organizaţii internaţionale, precum şi societatea civilă, să respecte această zi”.
Milioane de victime
Site-ul ONU aminteşte că o explozie la Centrala Nucleară de la Cernobîl din 1986 a împrăştiat un nor radioactiv asupra unor mari părţi ale Uniunii Sovietice, în prezent teritorii ale Belarusului, Ucrainei şi Federaţiei Ruse, iar aproape 8,4 milioane de persoane din aceste ţări au fost expuse la radiaţii.
Guvernul sovietic a recunoscut nevoia de asistenţă internaţională abia în 1990, precizează www.un.org. În acelaşi an, Adunarea Generală a ONU a adoptat Rezoluţia 45/190, solicitând „o cooperare internaţională pentru a aborda problema şi atenuarea consecinţelor la centrala nucleară de la Cernobîl”. A fost înfiinţat un grup de lucru inter-agenţii care să coordoneze cooperarea în privinţa dezastrului de la Cernobîl.
În 1991, ONU a creat Fondul de încredere (fiduciar) de la Cernobîl, aflat în prezent sub conducerea Oficiului pentru Coordonarea Afacerilor Umanitare (OCHA).
Din 1986, organizaţiile ONU şi majoritatea ONG-urilor au lansat peste 230 de proiecte de cercetare şi asistenţă diferite în domeniile sănătăţii, siguranţei nucleare, reabilitării, mediului, producţiei de alimente naturale şi informaţiilor.
Schimbare de strategie
În 2002, Organizaţia Naţiunilor Unite a anunţat o schimbare în strategia de la Cernobîl, cu un nou accent pe o abordare de dezvoltare pe termen lung, notează www.un.org/en/observances/chernobyl-remembrance-day. PNUD şi birourile sale regionale din cele trei ţări afectate au preluat conducerea în implementarea noii strategii. Pentru a oferi sprijin programelor internaţionale, naţionale şi publice destinate dezvoltării durabile a acestor teritorii, în 2009, ONU a lansat Reţeaua Internaţională de Cercetare şi Informare Cernobîl (ICRIN).
La 26 aprilie 1986, două explozii au zguduit reactorul cu numărul 4 al centralei nucleare de la Cernobîl. În timpul incendiului, care a mistuit reactorul timp de zece zile, au fost răspândite în atmosferă cantităţi uriaşe de substanţe radioactive.
Belarus a fost ţara cel mai grav afectată de dezastrul de la Cernobîl, deoarece până la 70 la sută din precipitaţiile radioactive au căzut pe teritoriul acestei ţări. Nici România nu a scăpat de efectele catastrofei, măsurătorile efectuate la vremea respectivă înregistrând o creştere foarte mare a radiaţiilor, chiar de 10.000 de ori mai mari decât valorile normale înregistrate.
Cernobîl, un dezastru nuclear aproape uitat
Ambiții nucleare
Centrala nucleară Cernobîl este situată la 18 km nord-est de oraşul Pripiat şi la 16 km de frontiera Ucrainei cu Belarus, respectiv la 110 km nord de capitala Kiev. În urmă cu 30 de ani, centrala lucra la capacitate maximă, adică cu toate cele patru reactoare, fiecare cu o capacitate de producţie de 1GW pe zi. Centrala acoperea la vremea respectivă 10% din necesarul de energie al fostei republici sovietice. Construcţia centralei a început în 1970, primul reactor fiind terminat în 1977. În 1986, alte două reactoare se aflau în faza de construcţie.
Potrivit unui studiu publicat la New York, în aprilie 2010, aproape un milion de oameni din mai multe părţi ale globului au murit din cauza contaminării radioactive produse după accidentul de la centrala nucleară din Cernobîl, din 1986.
Cartea, editată de Academia de ştiinţe de la New York şi lansată cu ocazia împlinirii a 24 de ani de la catastrofă, cu titlul „Chernobyl: Consequences of the Catastrophe for People and the Environment” (Cernobîl: Consecinţe ale catastrofei asupra oamenilor şi mediului), a fost scrisă de Aleksei Iablokov, de la Centrul pentru Politici de Mediu din Moscova şi respectiv Vasili Nesterenko şi Aleksei Nesterenko de la Institutul pentru protecţie împotriva radiaţiilor din Minsk (Belarus).
Conform cărţii, până în anul 2005, între 112.000 şi 125.000 de persoane din cele 830.000 care au participat la operaţiunile de decontaminare şi sigilare a reactorului nuclear de la Cernobâl, şi-au pierdut viaţa. Numărul total al deceselor la scară globală, în perioada 1986-2004, provocate de accidentul de la Cernobîl, este de 985.000.
Cernobîl rămâne în memoria colectivă
Țări afectate
Cele mai afectate state, pe lângă cele din fosta URSS, au fost Norvegia, Suedia, Finlanda, Iugoslavia, Bulgaria, Austria, România, Grecia şi părţi extinse din Germania şi Marea Britanie, potrivit sursei citate. Aproximativ 550 de milioane de europeni şi între 150 şi 230 de milioane de oameni din emisfera nordică rusă şi nu numai, au fost expuşi unui nivel ridicat de radioactivitate. Norul radioactiv rezultat a atins după 9 zile de la accident părţi din SUA şi Canada.
Celelalte trei reactoare au continuat să producă electricitate până în decembrie 2000. Cum „sarcofagul” de beton construit în grabă în 1986 deasupra reactorului risca să se prăbuşească şi să lase descoperite 200 de tone de magmă cu un nivel de radioactivitate foarte ridicat, comunitatea internaţională s-a angajat să finanţeze construirea unei noi casete, mai sigure. Astfel, s-a construit o arcadă metalică, în greutate de 25 de tone şi măsurând 110 metri înălţime, pentru a fi amplasată deasupra sarcofagului fisurat. Suma totală a fost de 2,2 miliarde euro furnizată de peste 45 de ţări donatoare, prin fonduri gestionate de Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD).
Întrucât agenţiile Naţiunilor Unite şi-au îndreptat atenţia de la asistenţa umanitară către prevenire, recuperare, remediere şi dezvoltarea capacităţii, a fost adoptată o abordare integrată a dezvoltării durabile pentru a răspunde nevoilor regiunilor şi comunităţilor afectate. Agenţiile, fondurile şi programele au continuat să lucreze strâns cu guvernele din Belarus, Federaţia Rusă şi Ucraina pentru a oferi asistenţă pentru dezvoltare comunităţilor afectate de la Cernobâl. (N.G.)
de Razvan Iorga | dec. 30, 2019 | Analize, Asia Centrală, Balcani, Caucaz, Federatia Rusa, Marea Neagra, R. Moldova, România, Ucraina, UE
Profesorul LSE Christopher Cocker a vorbit despre pericolele din zona Mării Negre
Profesorul britanic de la London School of Economics (LSE), Christopher Cocker a declarat într-un interviu pentru Balkan Insight și portalul partener Sinopsis, că Marea Neagră va continua să fie o zonă plină de turbulențe din cauză accentelor militare crescute ale Rusiei. Profesorul Coker consideră că există „o preocupare” tot mai evidentă pentru ceea ce se întâmplă în regiunea Mării Negre.
„Știm ce s-a întâmplat acum cîteva luni în nordul regiunii, în zona strâmtorii Kerci și există mereu pericolul ca Rusia să găsească un pretext pentru o nouă situație de criză”, a declarat acesta, citat de sinopsis.info.ro, portalul partener al BI.
Nu trebuie exclus nici pericolul reprezentat de o extindere militară a Rusiei după ocuparea peninsulei Crimeea. „Acest lucru este oricând posibil, e nevoie doar de provocarea unui nou incident. Dacă Putin va continua să scadă în sondaje sau dacă simte că poziția sa internă este compromisă, e posibil ca el să încerce o nouă <<aventură externă>>”. (…)
Și tot legat de situația tensionată din Marea Neagră, nu trebuie uitate „nici tot mai evidentele probleme generate de relația Turciei cu NATO și apropierea sa de Rusia. „Rusia e oricum interesată de existența unor conflicte înghețate. Moscova le inventează, apoi le detensionează pentru o vreme, pentru a se folosi de ele ori de câte ori are nevoie”.
Transnistria și conflictele înghețate
Se poate anticipa o escaladare a situației din regiunea separatistă Transnistria?
Tanc sovietic din regiunea separatistă transnistreană
„Cred că pe moment Rusia controlează situația de acolo”, crede Christopher Coker, „dar conflictul poate fi oricînd escaladat dacă e în interesul Moscovei. Cam așa stau lucrurile”. Totodată, prof. Coker consideră că Moldova nu ar avea nicio șansă, din punct de vedere militar, să facă față potențialelor pericole ce ar veni din Transnistria.
Poate fi folosită Transnistria ca un model a unui conflict înghețat și în estul Ucrainei?
„Problema acolo este dată de faptul că situația de conflict se poate extinde, inclusiv în zona de coastă a Odessei. De aceea, Rusia susține regimurile cleptocratice locale. E drept că ocazional mai înlătură pe unii dintre lideri, care sînt în fond gangsteri ce nu pot fi controlați deplin întotdeauna”.
„Și totuși Rusia pare să încerce să ajungă la o soluționare a conflictului cu Ucraina, dar mai ales să primească ”un fel de garanții” că Ucraina și Georgia nu vor fi primite în NATO. De ce? Dacă te uiți la declarațiile recente ale președintelui francez Macron despre Rusia, există percepția că Uniunea Europeană – dacă e să dobândească un rol geopolitic global – trebuia să restaureze relațiile sale cu Rusia. Și dacă UE nu se poate baza pe garanții de securitate din partea Statelor Unite atunci ar trebui o îmbunătățire a relațiilor cu Moscova, altfel situația poate deveni periculoasă.
Neutralitatea, Ucraina și R. Moldova
„Nu cred că Moldova are, în acest moment, prea multe șanse ca să iasă de pe orbita Rusiei, spun asta sincer. Acest lucru nu este negociabil pentru ruși și nu cred că vor ceda. (…) Ceea ce dorește Rusia este un fel de garanție din partea Occidentului că Ucraina și Georgia nu vor adera la NATO, iar în acest context Moldova ar putea fi forțată să își asume o falsă neutralitate militară.
Președintele ucrainean Volodimir Zelensky (S) și omologul său rus Vladimir Putin
Nu sunt prea multe lucrurile pe care Occidentul ar fi dispus să le ofere în schimbul neimplicării Rusiei în zona țărilor din Parteneriatul estic, mai consideră C. Coker.
„America are propriile interese în ce privește Moscova”. Profesorul britanic crede că – pe linia inițiată de Henry Kissinger – temerile Americii sînt legate de o posibilă alianță a Rusiei cu China, iar singura modalitate de a stopa acest lucru este să permiți capitalului occidental să se reîntoarcă în Rusia, să ții funcționale conductele energetice și să ajuți Kremlinul să nu devină un satelit al Beijingului.
„Din punctul de vedere al Americii, care poate fi identic cu cel al lui Donald Trump, Rusia este împinsă înspre orbita Chinei prin atitudinea Occidentului față de ceea ce se întâmplă în Ucraina și Crimea. Situația din Crimeea e cu atât mai delicată cu cât se știe că aceasta nu se mai întoarce la Ucraina. Nu se mai poate acum nici o formă de dublă suveranitate sau de dublă administrare a Crimeii. Ucraina va avea probabil mai multe șanse de reușită la negocieri dacă va avea o formă de neutralitate militară, precum a avut Austria în 1945, spre exemplu. Ca să iau un alt exemplu, un model ar fi ”finlandizarea”, respectiv păstrarea unui statut de neutralitate care să permită păstrarea independenței teritoriale. Numai că se pare că Ucraina nu are o clasă politică capabilă de o astfel de decizie”.
Întrebat dacă consideră că și în cazul Republicii Moldova asumarea unei neutralități militare ar putea facilita o rezolvare a conflictului transnistrean, profesorul C. Coker a spus: „da, cred că este o posibilitate”.
Ce ne facem cu Balcanii?
„Nu văd posibilă o eventuală extindere a NATO în Balcanii de Vest”, mai spune prof. Coker.
„Sincer, cred că e vorba mai curînd de o <<oboseală a extinderii>>. S-a vehiculat recent un sondaj care spunea că 2/3 din cei chestionați (un eșantion de 60 mii de persoane – n.e.) nu ar vrea ca articolul 5 de funcționare a Alianței să fie invocat pentru apărarea Albaniei sau a Muntenegrului. Asta spune că oamenii nu își doresc să fie apărați militar, ci doar că există o saturație în ce privește ideea de extindere în continuare a Alianței Nord-Atlantice”.
„SUA mai susțin extinderea, într-o oarecare măsură, însă europenii dau deja înapoi de ceva vreme. Dacă americanilor nu pare să le pese de consecințele atitudinii lor, europenii se remarcă prin inconsistență. Oricum, problema de fond este dată de faptul că Balcanii de Vest rămîn în continuare o regiune volatilă”.
În acest sens, Christopher Coker a amintit problemele deja știute – diviziunea interetnică și politică din Bosnia, inconsistența Serbiei, care rămîne jumătate pro-Vest, jumătate pro-Rusia, situația delicată din Macedonia sau Kosovo etc – dar a ținut să reliefeze și noul context geo-politic din regiune.
„Acum avem noi jucători în Balcanii de Vest. Dacă, spre exemplu, în timpul războiului din Kosovo existau doar trei jucători – SUA, UE și Rusia, acum numai aici avem nu mai puțin de șapte. Iar unul dintre cei mai importanți dintre aceștia este acum China”. [Când a numărat ”jucătorii” din Balcani, prof. Coker s-a gândit la cei trei tradiționali, la China, după cum a menționat, plus statele balcanice propriu-zice, fiecare cu interese proprii, în primul rînd – n.e.].
„În acest moment, chinezii investesc masiv din punct de vedere economic în Balcani. Să luăm doar exemplul căii ferate ce va lega Atena de Budapesta. Ceea ce încearcă ei să facă este să integreze economiile din Balcani [în sfera de influență a Chinei – n.e.], ceea ce este contrar viziunii UE, care ar vrea să integreze Balcanii într-o Europă mai largă.
Mai nimeni nu face ceva pentru apropierea Balcanilor de restul Europei și de aceea, din această perspectivă, UE simte China ca principalul său rival sistemic în regiune. Nu Rusia este cea mai mare problemă în Balcani, ci China. Tot așa, mai ai inițiativa 17+1 (de cooperare economică între Beijingul și țările din Europa centrală și de est) sau faptul că unele țări, precum Ungaria sau Grecia, au devenit deja foarte apropiate de China. (…) Problema e, așa cum am mai spus, că Balcanii rămân o regiune extrem de divizată și volatilă”.
Christopher Coker este profesor de relații internaționale la London School of Economics (LSE) și director al IDEAS, think tank-ul pentru politica externă al LSE. Este autor al cărților: Rebooting Clausewitz (Hurst, 2015), Men at War: what fiction has to tell us about conflict from the Iliad to Catch 22 (Hurst, 2014); The Improbable War: China, the US and the logic of Great Power War (Hurst, 2015); Future War (Polity, 2016). Cea mai nouă carte publicată a sa este The Rise of the Civilizational State (Polity, 2019) și pregătește pentru 2020 cartea Why War?
Interviul a fost realizat de către jurnalistul Mădălin Necșuțu
de Isac Mihai | nov. 14, 2019 | Info Militar, Marea Neagra, România, Știri, UE
Unitatea NATO, amenințată de declarațiile Parisului
Statele europene ar trebui să constituie împreună un ‘pilon’ în cadrul NATO, a sugerat miercuri ministrul francez al apărării, Florence Parly, invitată să comenteze declaraţia controversată a preşedintelui Emmanuel Macron despre ‘moartea cerebrală’ a Alianţei, relatează mass-media franceză, citată de agenția de presă KARADENIZ PRESS. ‘Atunci când preşedintele Republicii a vorbit despre moartea cerebrală a NATO, aceasta nu vrea să însemne moartea NATO, dar (…) nimeni nu poate ignora criza pe care o traversează organizaţia’, a afirmat Florence Parly în Senatul Franţei.
Falanga europeană
Desigur, pe un plan strict militar, lucrurile funcţionează. NATO este un instrument robust (…) Dar aceasta nu trebuie să ascundă esenţialul’, a subliniat ea.
Ministrul apărării de la Paris a criticat în special ‘insuficienţa flagrantă a efortului de apărare al europenilor, chiar acolo unde europenii ar trebui să-şi constituie propriul pilon în cadrul Alianţei’.
Există, de altfel, ‘o îndoială serioasă în ce priveşte garanţia de securitate americană’ şi ‘o întrebare profundă privind solidaritatea aliată atunci când turcii îi atacă tocmai pe aceia care luptă împotriva Daesh (Stat Islamic)’ în Siria, a mai spus Florence Parly.
‘Nu putem fi satisfăcuţi cu această situaţie’, a adăugat ea, precizând că, ‘la summitul (NATO) de la Londra, Franţa va pleda pentru lansarea unei reflecţii cu privire la viitorul Alianţei’. ‘Nu va exista apărare europeană fără NATO şi reciproc’, a concluzionat ministrul francez.
Liderul francez Emmanuel Macron, declarații dure la adresa NATO
Moarte cerebrală
Emmanuel Macron, care a făcut din ‘Europa apărării’ una din marile sale teme, a provocat la începutul lunii noiembrie un val de proteste în interiorul Alianţei atunci când, într-un interviu, a apreciat că NATO se află în ‘moarte cerebrală’.
Mulţi dintre aliaţi europeni au respins această descriere a NATO, înaintea summitului ce va avea loc pe 4 decembrie la Londra.
Declaraţiile au fost criticate de cancelarul german Angela Merkel, președintele american Donald Trump şi de preşedinta aleasă a Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, care, la fel ca numeroşi europeni, sunt sceptice faţă de posibilitatea ca Europa să facă faţă militar fără Statele Unite.
Demers european
Miniştrii apărării din Uniunea Europeană au dat undă verde recent unui număr de 13 noi proiecte în cadrul Cooperării Structurate Permanente (PESCO) în materie de securitate şi apărare.
Potrivit agenţiei DPA, 47 de proiecte au fost aprobate până acum, în total, în cadrul PESCO, un proiect de cooperare lansat de state membre ale UE în 2017 pentru a depăşi fragmentarea în materie de apărare şi pentru a reduce dependenţa de SUA.
Conform unui comunicat postat marţi pe site-ul Consiliului, cinci dintre proiectele noi se concentrează pe formare, acoperind domenii precum formarea în domeniul cibernetic, al scufundărilor, al acţiunilor tactice, în domeniul medical, precum şi în domeniul apărării chimice, biologice, radiologice şi nucleare (CBRN). Alte proiecte se concentrează pe consolidarea acţiunilor de colaborare ale UE, precum şi pe dezvoltarea capabilităţilor pe mare, aer şi în spaţiu.
25 pentru PESCO
Douăzeci şi cinci de state membre ale UE, printre care şi România, participă la PESCO, existând o strategie de atragere și a altor țări membre ale blocului comunitar.
Potrivit DPA, unul din proiecte – Sistemul maritim antisubmarin fără pilot, condus de Franţa, Portugalia, Spania şi Suedia – va utiliza tehnologie de vârf şi inteligenţa artificială pentru războiul anti-submarine şi va contribui la protejarea ‘infrastructurilor submarine de mare valoare, precum şi a sistemelor energetice din mare’, dar şi a liniilor submarine de comunicaţii.
UE îşi propune, de asemenea, înfiinţarea unei academii cibernetice şi a unui hub de inovaţie, pentru pregătirea unei forţe de muncă cu expertiză tehnologică, proiect ce va fi condus de Spania şi Portugalia.
La rândul lor, Polonia şi Ungaria vor conduce demersurile de înfiinţare a unui centru medical axat pe asistarea forţelor europene de operaţiuni speciale.
Membrii europeni ai NATO lansează noi proiecte comune
Miliarde pentru apărare
Deşi 22 din statele UE sunt şi membre NATO, blocul european speră să lanseze din 2021 un fond de mai multe miliarde de euro pentru proiectarea şi construirea de noi tancuri, nave şi tehnologii.
‘Nu investim suficient (în apărare), iar aceste investiţii nu sunt suficient de eficiente’, a declarat luni şi ministrul francez al apărării, Florence Parly, la postul de radio France Inter, citând existenţa a 20 de tipuri diferite de aeronave de luptă, comparativ cu şase din SUA.
Franţa va avea un mare rol în 60% din cele 47 de proiecte, adesea împreună cu Germania, Italia şi Spania.
Spre exemplu, Franţa va conduce proiectele de depistare de rachete balistice în spaţiu şi de dezvoltare a unei arme de bruiaj electronic, împreună cu Spania şi Suedia.
Împreună cu Italia, Franţa va dezvolta un prototip pentru o nouă clasă de nave militare, denumită corveta de patrulă europeană. (N.G.)
