Premierul Marcel Ciolacu a declarat, marţi seara, că Maia Sandu este singura soluţie europeană şi democratică pentru Republica Moldova, iar România va ajuta ţara vecină, pentru că acolo „sunt români, nu sunt altceva”. Premierul Ciolacu a fost întrebat despre ultimele ameninţări ale Rusiei la adresa preşedintei Republicii Moldova, Maia Sandu, a cărei politică a fost comparată de purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Externe, Maria Zaharova, cu politica celui de-al Treilea Reich.
Soluție europeană
„Maia Sandu este singura soluţie europeană şi democratică pentru Republica Moldova. Nu există altă soluţie democratică decât Maia Sandu. Pentru că şi doamna Maia Sandu are alegeri, România va ajuta Republica Moldova, pentru că în Republica Moldova sunt români, nu sunt altceva. Nu mai sunt moldoveni, nu mai există limba moldovenească, este limba română şi sunt români (…) Este greu să-şi extindă frontul în acest moment domnul dictator Putin (…) Este un război hibrid, este normal să fie aceste ameninţări, dar există şi o logică militară, care arată că, dacă în Ucraina este un război armat, în Republica Moldova este un război hibrid”, a răspuns premierul Marcel Ciolacu, citat de mass-media de la București.
Critici dure
Oligarhul fugar Ilan Șor, metamorfozat în lider al blocului politic „Victorie” a criticat interviul acordat de premierul român Marcel Ciolacu.
Șor a declarat că nu se poate aștepta la altceva, având în vedere că guvernul moldovean și-a abandonat propria identitate. „Maia Sandu face tot posibilul pentru a pregăti terenul pentru anexare: instituirea limbii române, umplerea țării cu „experți” români, primirea militarilor străini cu pâine și sare”. Desigur, Ciolacu crede că ea este „singura soluție democratică pentru Republica Moldova”. Numai că „democrația” lui înseamnă renunțarea noastră completă la independență și suveranitate în favoarea României”, a declarat Ilan Șor. El consideră că principala amenințare la adresa Republicii Moldova nu vine „din străinătate, ci de la trădătorii din interiorul țării”. „Politicienii corupți ar trebui să înțeleagă că Moldova aparține poporului său și nu celor care visează să devină parte a României”, a conchis Șor.
Ripostă socialistă
La rândul său, Partidul Socialiștilor din Republica Moldova și-a exprimat indignarea față de ultimele declarații ale premierului român Marcel Ciolacu. „Este un discurs anti-moldovenesc, care a insultat repetat țara noastră și cetățenii săi, negând existența poporului moldovenesc și a limbii moldovenești”, se menționează într-o declarație a PSRM.
„Nu avem întrebări față de dl Ciolacu și formațiunea sa politică. Dar avem o mulțime de întrebări față de președinte, guvern și majoritatea parlamentară din Republica Moldova, care lasă această declarație șovinistă fără o reacție adecvată. Nu înțelegem de ce Ambasadorul României nu a fost convocat la Ministerul Afacerilor Externe cu explicații vizavi de aceste declarații ofensatoare ale șefului guvernului român.
Suntem revoltați de refuzul continuu al Ministrului Afacerilor Externe și Integrării Europene, Mihai Popșoi, de a se prezenta în Parlament și a explica starea relațiilor moldo-române în lumina declarațiilor jignitoare repetate ale prim-ministrului român adresate poporului moldovean.
Avem întrebări și față de formațiunile politice din Moldova care se consideră parteneri ai lui Marcel Ciolacu și ai Partidului Social Democrat din România condus de acesta. Lipsa reacției lor la declarațiile politicianului român ne face să credem că ei împărtășesc declarațiile premierului.
Considerăm de datoria noastră să-i amintim d-lui Ciolacu că Moldova a existat cu 400 de ani înainte de crearea României, iar referințele la limba moldovenească originală sunt cunoscute cel puțin din secolul al XVII-lea. Poporul moldovean nu a renunțat și nu va renunța la identitatea sa națională și la limba sa, oricât de mult și-ar dori liderii unor state vecine”, spun socialiștii de la Chișinău, citatți de mass-media pro-rusă.
Războiul limbii moldovemești
Teoria existenței limbii moldovenești este un subiect controversat și complex, având rădăcini în contextul istoric, politic și cultural al Republicii Moldova. Aceasta teorie susține că limba vorbită în Republica Moldova este distinctă de limba română.
Ideea unei limbi moldovenești separate a apărut în contextul influenței sovietice asupra teritoriului Moldovei, care a fost anexat de Uniunea Sovietică în 1940, sub forma Republicii Socialiste Sovietice Moldovenești (RSS Moldovenești). În perioada sovietică, autoritățile au promovat noțiunea de „limbă moldovenească” ca parte a unei politici mai ample de rusificare și de distanțare a populației din regiune de România, subliniind ideea unei identități naționale separate.
Lingvistic, „limba moldovenească” se referă la dialectul estic al limbii române, vorbit în Republica Moldova. În perioada sovietică, aceasta a fost scrisă folosind alfabetul chirilic. După căderea Uniunii Sovietice, alfabetul latin a fost reinstaurat, și s-a revenit treptat la normele lingvistice ale limbii române moderne. Totuși, persistă anumite influențe ruse și sovietice în vocabular și în anumite aspecte ale limbii vorbite.
Dezbaterea asupra limbii moldovenești nu este doar una lingvistică, ci și una politică și identitară. Ea reflectă tensiunile dintre orientarea pro-europeană și cea pro-rusă din cadrul societății moldovenești. Partidele și mișcările pro-rusești tind să susțină ideea unei limbi moldovenești separate pentru a sublinia distincția culturală și politică față de România, în timp ce forțele pro-europene și unioniste susțin ideea că moldovenii vorbesc limba română.
În prezent, instituțiile educaționale și guvernamentale din Republica Moldova recunosc limba română ca limba oficială a țării, conform Constituției. Totuși, subiectul limbii rămâne un punct sensibil și de dezbatere în contextul mai larg al identității naționale și al orientării geopolitice a Republicii Moldova.
Transnistria, fortăreața limbii moldovenești
Statutul limbii moldovenești în regiunea separatistă Transnistria, care s-a autoproclamat independentă de Republica Moldova la începutul anilor ’90, reflectă complexitățile și tensiunile politice și culturale din zonă. În Transnistria, limba moldovenească are un statut oficial, dar este scrisă folosind alfabetul chirilic, spre deosebire de restul Republicii Moldova, unde limba română (denumită oficial limba moldovenească până la schimbări constituționale) este scrisă cu alfabetul latin.
Conform constituției Transnistriei, regiunea are trei limbi oficiale: moldovenească (scrisă în alfabet chirilic), rusă și ucraineană. În practică, limba rusă domină în administrația publică, în educație și în media, fiind limba de facto a guvernării și a vieții publice. Limba moldovenească, chiar dacă este oficial recunoscută, este utilizată într-o măsură mult mai restrânsă.
Școlile din Transnistria oferă programe de studiu în cele trei limbi oficiale. Cu toate acestea, numărul școlilor care predau în limba moldovenească (chirilică) este limitat comparativ cu cele care folosesc limba rusă. Există tensiuni și conflicte referitoare la utilizarea limbii române cu alfabet latin, iar autoritățile transnistrene au luat măsuri împotriva școlilor care doreau să folosească alfabetul latin pentru limba română, argumentând că aceasta nu respectă legislația locală.
Utilizarea alfabetului chirilic pentru limba moldovenească în Transnistria este văzută de multe ori ca un instrument de rusificare și de menținere a influenței culturale și politice ruse în regiune. Aceasta face parte din strategia mai largă a liderilor transnistreni de a se distanța de Republica Moldova și de a menține legăturile strânse cu Federația Rusă.
Existența limbii moldovenești în Transnistria este un subiect folosit de către mașina de propagandă a Moscovei, care reflectă tensiunile interne și geopolitice ale regiunii. Folosirea alfabetului chirilic și statutul său relativ secundar în comparație cu limba rusă subliniază complexitățile identitare și culturale din această zonă disputată pe fondul reimperializării politici externe a Federației Ruse.
Vineri, 10 mai 2024, forțele rusești au declanșat un atac dinspre regiunea Belgorod, în nord, pe direcția Harkov, al doilea oraș ca mărime din Ucraina, aflat la mai puțin de 50 de kilometri de frontieră. Atacul a început cu un bombardament de artilerie, apoi cu avansul peste graniță a infanteriei însoțită de blindate. Surprinzător a fost numărul destul de redus al blindatelor comparativ cu atacurile rusești din Donbass (la Bakhmut sau Avdiivka), precum și cu bombardamentul mai scăzut ca intensitate față de aceleași bătălii din estul Ucrainei. Oricum, în câteva zile ucrainenii au distrus mai multe zeci de blindate rusești. În schimb, au preponderență atacurile de infanterie, cu drone și aplicarea războiului electronic (EW).
Una din explicațiile posibile pentru numărul redus de blindate implicate este rețeaua destul de redusă de drumuri în regiunea aleasă pentru atac, o șosea importantă (M20) fiind mai la vest, este posibil ca rușii să intenționeze să o intercepteze după dezvoltarea ofensivei. Astfel, rușii au atacat pe porțiunea de frontieră mai la est, nu pe calea directă, pe șoseaua M20, care le-ar fi oferit un acces mai facil spre Harkov. A doua explicație, mai probabilă, este că atacul inițial este o diversiune pentru a atrage rezervele ucrainene, urmând că ulterior să vină un atac mai puternic chiar pe această șosea. Se pare că începe să se confirme, rapoarte spun că rușii au atacat ulterior Hoptivka, mai la vest, chiar pe șoseaua M20.
Atacul inițial, încă nu știm dacă este cel principal sau unul de diversiune, are loc mai la est, adică mai aproape de Luhansk, respectiv orășelul Vovceansk, aflat la 5 km de graniță, pentru care se dau acum lupte, care este la 70 de kilometri vest de râul Oskil, la est de acesta fiind trupele ruse din regiunea Luhansk, în partea de nord a acestui râu rușii fiind chiar pe malul opus. Rușii au atacat spre sud pe două direcții separate de râul Doneț, la est spre Vovceansk, la vest spre Hlyboke.
Pare a fi oarecum ciudat locul ales pentru acest atac inițial, pe două direcții separate de râul Doneț, în sensul că sunt atacuri separate care nu se pot sprijini unul pe altul, tocmai din cauza acestui râu care separă forțele atacatoare. Dar dacă privim harta, totul începe să capete sens, dar depinde și de capacitatea rușilor de a duce o astfel de ofensivă ambițioasă, cel puțin.
Pătrunderea de la est de Doneț, spre Vovceansk, nu poate amenința Harkovul, având la dreapta ei un obstacol natural ca și râul Doneț. Poate doar atrage rezervele ucrainene care să fie blocate aici, pentru a întâmpina o posibilă pivotare spre est, dacă această pătrundere nu este controlată, iar o pivotare spre est ar putea amenința spatele trupelor ucrainene ce se apără împotriva rușilor din Luhansk pe malul râului Oskil, ceea ce ar influența negativ pozițiile ucrainenilor mai la sud de râu, unde se apără pe malul opus, la Svatove și Kremina. Chiar dacă ar părea un pariu imposibil, o pătrundere a rușilor spre est cale de 70 de kilometri până la râul Oskil, acest aspect nu poate fi neglijat, așa că e nevoie de trupe de apărare și acoperire, mai ales că rușii au posibilitatea să mai încerce pătrunderi de pe teritoriul lor spre sud, de-a lungul graniței dintre Vovceansk și râul Oskil.
Pătrunderea de la vest de Doneț, spre Hlyboke, dacă nu este controlată, poate fi folosită de către ruși ca o flancgardă pentru un atac principal de-a lungul șoselei M20 direct spre Harkov. Ar putea acoperi astfel flancul stâng al unei forțe principale de atac a rușilor direct spre acest mare oraș.
Am expus posibilitățile de manevră ale rușilor în urma atacului lor din 10 mai 2024, după dezvoltările de până în prezent, dar nimeni nu știe încă care sunt planurile comandamentului rus. În mod sigur au obiective clare, dar îndeplinirea acestora depinde și de posibilitățile lor proprii, dar în mai mare măsură de reacția adversarului, respectiv a ucrainenilor.
Să ne amintim, la 24 februarie 2022 au avut ca obiective declarate de către Putin denazificarea întregii Ucraine, în traducere cucerirea acesteia și înlocuirea conducerii cu una obedientă Moscovei, ulterior, după eșecul lor de la Kiev, Summy, Cernigov și inclusiv Harkov, acesta s-a schimbat din mers în securizarea Donbassului și regiunilor deja cucerite etc.
Astfel, îndeplinirea obiectivelor rusești depinde de posibilitățile lor și de reacția ucrainenilor.
Reacția ucrainenilor
Ucrainenii erau conștienți de comasarea trupelor rusești în regiunea Belgorod, astfel că nu a fost o surpriză ca și cea din 6 septembrie 2022, când ofensiva ucraineană de la sud de Harkov i-a luat pe nepregătite pe ruși, ofensivă disimulată de cea începută în 30 august în regiunea Kherson. Atunci rușii au fost prinși pe picior greșit fiindcă nu au reușit să vadă comasarea a cinci brigăzi ucrainene în zonă, brigăzi care printr-un atac surpriză i-au dat peste cap eliberând peste 8500 kmp de teritoriu ucrainean, până dincolo de râul Oskil.
Spre comparație, rușii au cucerit până acum 100 de kmp în ofensiva lor spre Harkov. Mass-media ucraineană și unele declarații ale unor comandanți de rang inferior din regiune sunt foarte critice față de această situație și de pierderile teritoriale, dar aceștia pierd din vedere imaginea de ansamblu.
100 de kmp este insignifiant față de ambițiile rusești, este suficient să exemplificăm cu pătrunderea de la Ocheretyne, care ar putea duce la câștigarea de către ruși a 100 de kmp (vezi https://karadeniz-press.ro/patrunderea-de-la-ocheretyne-cauze-si-perspective/). Rușii au reușit până acum câștiguri incrementale cu prețul unor pierderi îngrozitoare, iar pătrunderea de până acum la nord de Harkov nu a făcut excepție, pierderile rușilor fiind enorme, mai ales în personal. Încă mai au resurse, dar nu se știe până când, în acest ritm.
Realitatea este că ucrainenii au putut să vadă această concentrare de trupe în regiunea Belgorod, nu era un secret, totul este vizibil cu ajutorul dronelor și sateliților occidentali, care au livrat informațiile către ucraineni. La ora actuală frontul este foarte străveziu, se pot vedea concentrările de trupe de ambele părți, iar surpriza tactică este greu de obținut. Mai ales că au apărut informații publice, conform cărora foștii luptători Wagner (după moartea lui Prigojin) sunt trimiși la Belgorod, la fel și alte trupe de mercenari și nu numai, ci și trupe regulate.
Problema ce se pune este faptul că SUA le-a interzis ucrainenilor să folosească armamentul occidental pentru a lovi teritoriul rusesc de teama unei escaladări (o absurditate, din moment ce Rusia escaladează permanent). De aceea ucrainenii au folosit armamentul occidental doar pentru a lovi ținte doar din teritoriul ucrainean ocupat, inclusiv Crimeea. Astfel, HIMARS, Storm Shadow și alte arme occidentale au lovit ținte doar în Donbass, Zaporoje, Kherson și Crimeea. Pentru a lovi ținte pe teritoriul rusesc ucrainenii au folosit rachete și drone de fabricație proprie, și au făcut-o cu mult succes, lovind sedii ale instituțiilor de forță rusești, depozite de muniții și combustibil, inclusiv rafinării pentru a afecta grav economia rusă.
Multe din aceste lovituri au avut loc în regiunea Belgorod, limitrofă Ucrainei, unde se concentrau materiale, armament, combustibil și altele necesare pentru a alimenta mașina de război rusească în Ucraina. Ba chiar au avut loc raiduri îndrăznețe dincolo de graniță, tot în regiunea Belgorod, dar fără soldați ucraineni, pentru a nu putea fi interpretate ca și invazie a teritoriului rus de către ucraineni. Raidurile erau făcute de către voluntarii ruși din armata ucraineană ce luptă împotriva lui Putin și de către voluntarii internaționali, inclusiv români și moldoveni, mulți dintre ei grupați în Battlegroup Getica (au pagină pe Facebook, îi puteți urmări). Inclusiv în raidul de luna trecută până aproape de orașul Belgorod au participat activ românii și moldovenii din Getica.
Mulți experți s-au grăbit să afirme că scopul concentrării de trupe rusești în Belgorod și al atacului lor este chiar eliminarea posibilității unor astfel de raiduri ucrainene dincolo de graniță care dovedesc slăbiciunea rușilor în protejarea propriilor granițe în timp ce ei sunt împotmoliți într-un război de mai bine de doi ani fără să-și atingă obiectivele în ciuda pierderilor imense. Puțin probabil.
Pe de altă parte, după cum spuneam, mass-media ucraineană, dar și cea occidentală, este foarte critică asupra reacției ucrainenilor la această pătrundere rusească la granița nordică. Dar toți aceștia pierd din vedere imaginea de ansamblu, respectiv faptul că bătălia nu se dă pentru cucerirea a 100 de kmp sau și mai mult, ci este un război în toată regula, în care de multe ori nu contează cine câștigă sau pierde un teritoriu, ci cine câștigă sau pierde războiul.
Tactica ucraineană
La ora actuală ucrainenii sunt în defensivă, inițiativa este de partea rușilor, ei pot alege unde să lovească și cum, ucrainenii pot doar să reacționeze și să se apere. Ei adoptă o tactică prin care sunt dispuși să cedeze teritoriu (fiindcă au de unde) și în schimb să câștige timp. Fiindcă au nevoie de timp, timp în care să le sosească ajutorul militar occidental deja aprobat. Iar rușii știu că intră în criză de timp, fereastra lor de oportunitate în care au superioritate totală începe să se închidă pe măsură ce ajutorul militar occidental începe să sosească pe front.
De aceea ucrainenii luptă în defensivă cedând teren pas cu pas, scopul lor este să câștige timp, dar și să provoace pierderi cât mai mari rușilor. Și până acum le-a mers bine.
Mulți se întreabă de ce nu s-au apărat pe frontieră la nord, permițând rușilor să pătrundă până la Vovceansk, de ce nu au comasat trupele la frontieră apărând fiecare centimetru de teritoriu ucrainean? Simplu, fiindcă nu așa se face. Frederick cel Mare al Prusiei spunea cine apără totul nu apără nimic.
Astfel, planurile defensive se fac nu pentru apărarea la frontieră, ci pe linia naturală și/sau fortificată cea mai bună în spatele frontierei. Dar până inamicul ajunge acolo, el este permanent hărțuit de trupele de acoperire care se retrag prin luptă care caută să câștige timp pentru perfecționarea apărării și să provoace cât mai multe pierderi inamicului. Partea cu pierderile le-a cam ieșit ucrainenilor, rușii atacând preponderent cu infanteria, iar la angajamentele de infanterie ucrainenii sunt net superiori calitativ, în ciuda superiorității numerice evidente a rușilor. Astfel, și în aceste prime zile ale ofensivei de la nord, pierderile rusești au fost foarte mari, dar știm că rușilor nu le pasă de acest lucru.
Referitor la liniile de apărare, planurile NATO pentru defensiva Țărilor Baltice în cazul unei agresiuni ruse prevedeau o retragere pe o linie defensivă în spate. Dar după 2022, când au ieșit la iveală masacrele de la Bucea, Irpin și alte localități eliberate de sub ocupația rusă, balticii au cerut revizuirea planurilor de apărare ale NATO pentru a nu lăsa nici măcar temporar vreo porțiune de teritoriu la discreția inamicului.
Dar ucrainenii, în situația actuală de la Harkov, cunoscând concentrarea de trupe rusești, au evacuat din timp fâșia de graniță pentru a nu-și expune civilii. Totodată, prin cedarea treptată prin luptă a teritoriului de la graniță, se creează și un spațiu în care se poate folosi fără discriminare armamentul american, pentru a lovi obiective din teritoriul ocupat, nu din cel rusesc. Adevărata linie de rezistență a ucrainenilor ar trebui să fie ceva mai în spate, pe un obstacol natural sau pe o linie cel puțin întărită în prealabil (cel puțin din toamna lui 2023), dacă nu fortificată.
Deci, în prima fază a acestei ofensivei rusești, au atacat creând două buzunare în interiorul teritoriului ucrainean nord de Harkov, buzunare separate de râul Doneț, spre Vovceansk la est de râu și spre Hlyboke, la vest. Atacurile au loc preponderent cu infanteria, prea puține vehicule blindate fiind angajate, și acelea au fost în mare parte distruse de apărarea ucraineană. La ora actuală rușii încercă să lărgească și să adâncească aceste buzunare, ucrainenii luptând în defensivă preferând să cedeze teritoriu ca să câștige timp și să provoace pierderi inamicului. La patru zile după începerea ofensivei rusești, au început să dea contraatacuri limitate pentru a-i întârzia și măcina pe ruși și să le reducă momentul ofensiv.
Cert este că până la ora actuală rușii nu au angajat un atac decisiv pe vreuna din aceste direcții, atacurile lor din aceste buzunare par a fi atacuri diversioniste, de fixare, în vederea unui atac ulterior pe o direcție principală, cu niște obiective clare. Până la ora actuală nu avem cum să cunoaștem care ar fi aceste obiective, singurul semn ar fi atacul de mai la vest, asupra Hoptivka, pe șoseaua M20, calea directă spre Harkov. Fie că rușii intenționează să securizeze această șosea și să continue ulterior avansul spre Harkov pe calea cea mai directă, fie face parte din campania de disimulare a obiectivului/obiectivelor principale.
Obiectivele rușilor prin această ofensivă
Am spus și o repet, este încă prea devreme pentru a intui obiectivele rușilor în această ofensivă din Harkov. Ei au acum inițiativa și o folosesc, dar încă nu știm ce urmăresc exact. Dar am să trec în revistă posibilele lor obiective, urmând ca în viitorul apropiat să ne putem face o idee.
1. Cucerirea Harkovului
Pare a fi cel mai logic, dar este un obiectiv prea ambițios față de posibilitățile dovedite până acum de armata rusă. Să ne amintim că rușii nu au reușit să ducă la îndeplinire acest obiectiv în februarie-martie 2022, când erau în plină ofensivă și armata ucraineană era mult mai slabă și într-o postură mult mai proastă, trebuind să lupte pe multiple fronturi și direcții, inclusiv spre Kiev, Summy, Cernigov, plus la sud și est, în Donbass, Zaporoje și Kherson, ajungând ca ucrainenii să lupte la Nikolaev (Mykolayv) pentru a stopa avansul rusesc spre Odessa. Mai ales în situația actuală, când rușii fac eforturi susținute pentru a sparge defensiva ucraineană la Chasiv Yar, acesta fiind chiar un punct strategic care ar putea influența dezvoltarea ulterioară a operațiunilor militare.
Estimările asupra concentrării de trupe rusești la nord, disponibile pentru ofensiva spre Harkov, dacă acesta ar fi obiectivul final, variază de la sursă la sursă. Se vorbește de un număr între 30000 și 50000 de militari cu tehnica de luptă aferentă. Aceste cifre mi se par destul de mari, poate sunt exagerate, dar contează și calitatea trupelor, vezi cazurile Bakhmut și Avdiivka. Dacă la Avdiivka rușii au pierdut circa 15000 de militari pentru acest orășel, vă dați seama ce ar însemna luptele de stradă în al doilea oraș ca mărime din Ucraina, cu o populație de 1,5 milioane locuitori și o suprafață de 310 kmp. O zonă urbană densă, în care trebuie să lupți stradă cu stradă, casă cu casă. Spre comparație, Bakhmut avea o populație de 70000 de locuitori și o suprafață de 41 kmp, iar Avdiivka 3700 locuitori pe o suprafață de 29 kmp. Numai ca să vă faceți o idee ce ar însemna luptele de stradă într-un oraș de 310 kmp, dar care are și tunele de metrou și subsoluri. Pentru Avdiivka rușii au pierdut între o treime și o jumătate din cât au acum concentrați pentru ofensivă, dintre care au pierdut deja câteva sute și vor mai pierde. Pentru a-l cuceri ar fi nevoie de un număr mult, mult mai mare.
Dar adevărul este că doar rușii cunosc cu adevărat numărul de soldați și tehnică de luptă de acolo, dar la fel NATO și ucrainenii au o idee cât mai apropiată de realitate, sateliții și dronele de recunoaștere pot da o imagine apropiată de realitate. Ori, acest număr este mult prea redus nu pentru a-l cuceri, ci chiar pentru a-l ataca mai serios. În cel mai fericit caz rușii ar putea pătrunde în periferii, fără un ajutor substanțial. Iar ucrainenii, după cum s-a văzut până acum, îl vor apăra cu ferocitate, la fel cum am văzut la Mariupol, când a fost nevoie de 82 de zile de asediu pentru a ocupa acest oraș total înconjurat și fără posibilitatea de a primi ajutor.
Acest obiectiv este imposibil în actuala configurație de forțe.
2. Încercuirea Harkovului
Acest obiectiv ar fi la fel de logic, dar și acesta depășește cu mult posibilitățile actuale ale armatei ruse. Adică ar fi foarte logic ca rușii să încerce înconjurarea Harkovului ca să-l oblige să se predea după un asediu prin care apărătorilor și populației rămase după ce mare parte s-ar fi retras să li se taie accesul la exterior, privându-i de resursele necesare. Este ceea ce în trecut se numea cucerirea cetății sau orașului prin foame, respectiv un asediu îndelungat.
Pentru asta rușii ar avea nevoie de mult mai multe trupe, enorm de multe, pentru a realiza un inel puternic care să înconjoare orașul de 310 kmp. Asta ar însemna un inel lung de cel puțin 60 de kilometri, dar care trebuie protejat și spre interior, și spre exterior. Fiindcă trebuie să reziste atacurilor și dinspre interior și dinspre exterior. Plus un coridor de legătură sigur lung de 50 de kilometri până la frontieră, fiindcă inelul trebuie aprovizionat permanent și protejat continuu contra atacurilor. Ar necesita un număr mai mare de trupe și tehnică decât pentru un atac direct, ceea ce este imposibil pentru ruși. Să ne gândim doar că distanța dintre Avdiivka și Chasiv Yar este de 45 de kilometri, și rușii încă luptă din greu pe ambele direcții.
Mai departe, în februarie-martie 2022 rușii nu au reușit să cucerească Cernigov, Summy sau Harkov, au încercat să le depășească, dar și-au împrăștiat forțele, facilitând succesul contraofensivei ucrainene care i-a făcut să renunțe la aceste direcții de atac.
Fiindcă există o mare diferență între obiective și mijloacele disponibile pentru a îndeplini aceste obiective, iar comandamentul rus tocmai aici a dat greș, și ar da greș din nou dacă ar stabili aceste obiective pentru ofensiva lor fără să țină seama de posibilități.
Obiectiv imposibil în actuala configurare de forțe.
3. Atac de disimulare și distragere
La ora actuală, acest obiectiv mi se pare cel mai apropiat de realitate. Rușii, în efortul lor de a cuceri Chasiv Yar, obiectiv strategic situat pe o înălțime, a cărui ocupare le-ar putea da posibilități de a dezvolta ulterior ofensiva pe trei direcții, respectiv au posibilitatea să aleagă între cele trei direcții care să fie atacul principal și cele secundare (Kostiantynivka, Kramatorsk, Sloviansk) realizând astfel cucerirea Donbassului aproape în întregime, obiectivul lui Putin încă din aprilie 2022, când rușii au renunțat la atacurile spre Kiev, Cernigov, Summy și Harkov.
Ori, deschiderea unui nou front la nord, spre Harkov, îi obligă pe ucraineni să mute trupe de pe frontul de est și sud pentru a face față noului atac. Manevra a reușit, ucrainenii au mutat inclusiv Brigada 47 Mecanizată, cea aflată pe front la pătrunderea de la Ocheretyne (vezi https://karadeniz-press.ro/patrunderea-de-la-ocheretyne-cauze-si-perspective/). În ideea că ucrainenii au o mare problemă cu personalul până la intrarea în vigoare a legii mobilizării, plus probleme cu muniția și armamentul, până la sosirea pe front în cantități suficiente a ajutorului american.
Dar acest atac de distragere poate fi dezvoltat ulterior, în funcție de evoluția situației. Rușii se grăbesc să profite de fereastra de oportunitate care este pe cale să se închidă în curând, respectiv superioritatea lor în muniție și armament, așa că presează, iar pătrunderea de la Harkov trebuie privită și în acest context.
Odată pătrunși cât de cât în adâncime, li se deschid posibilități de manevră care să îi pună pe ucraineni pe picior greșit din punct de vedere operațional, chiar dacă primesc ajutorul american.
Am vorbit de posibilitatea folosirii pătrunderii de la vest de Doneț, spre Hlyboke, ca și flangardă cuplată cu un avans direct de la Hoptivka pe șoseaua M20 spre Harkov. Desigur, nu vor putea cuceri Harkovul, dar îi va obliga pe ucraineni să scoată mai multe trupe de pe frontul de est pentru a face față acestei amenințări, deoarece un avans puternic spre Harkov va crea emoție în Ucraina și îi va obliga pe conducători să reacționeze, respectiv să mute trupe care vor lipsi de la apărarea Chasiv Yar, spre exemplu. De asemenea, rușii ar putea în același timp să profite de pătrunderea de la Ocheretyne și să manevreze spre nord, ocolind linia defensivă luată de Brigada 115 spre a ajunge cât mai aproape de Chasiv Yar, amenințându-l de la sud. Asta în loc să manevreze la sud pentru a cuceri 100 kmp care nu înseamnă nimic din punct de vedere strategic, ducând într-o fundătură.
O altă posibilitate, mult mai problematică, ar fi dezvoltarea buzunarului de la est de Doneț, spre Vovceansk. Acesta nu poate ajuta la un atac asupra Harkovului, fiind la est de râu, dar poate manevra spre est, către râul Oskil. Da, sunt 70 de kilometri până acolo, dar o manevră spre est, cuplată cu alte pătrunderi de dincolo de frontieră pe direcția de manevră care să suplimenteze flancul stâng al acestei pătrunderi, ar putea amenința spatele trupelor ucrainene ce se apără pe râul Oskil, făcându-le să cedeze pozițiile și să se retragă spre sud. Astfel s-ar putea face legătura între trupele rusești din Luhansk și cele din provincia Harkov, punându-i pe ucraineni într-o postură dificilă. De aceea ucrainenii vor trebui să aloce alte trupe pentru a controla acest intrând, de asemenea acestea lipsind din apărarea Donbassului.
4. Bombardarea Harkovului
Enumerarea acestui obiectiv posibil pare a fi oarecum ciudată, dar este de o probabilitate foarte ridicată. În ideea că orașele ucrainene mari, chiar depărtate de linia frontului, sunt permanent bombardate de către ruși. Dar există o diferență majoră aici, între bombardamentul în adâncime și cel de pe linia apropiată a frontului.
Mass-media raportează de fiecare dată când au loc atacuri asupra orașelor ucrainene, sunt clădiri lovite cu victime civile, este tragic. Dar aceste bombardamente au loc cu rachete de croazieră de tipul Kalibr sau altele, mai rar cu Kinjal, și cu drone iraniene Shahed, deoarece aviația rusă nu poate pătrunde în adâncime de teama rachetelor antiaeriene. Cele mai puternice astfel de bombardamente sunt cu maxim 200 astfel de vectori, fiindcă aceste rachete sunt foarte scumpe și sunt foarte puține, unele sunt interceptate de apărarea antiaeriană și atacurile sunt răspândite asupra mai multor orașe ucrainene departe de front. Dar produc victime și emoție.
Dar acest tip de bombardament este nimic față de bombardamentul de artilerie pe care rușii îl execută asupra satelor și orășelelor de pe linia de front. Artileria clasică, cu tunuri de mai multe calibre, este cel mai mare ucigaș de pe front, și așa este de la primul război mondial încoace. Nu tancurile, aviația, sau infanteria, ci artileria este cel mai mare ucigaș, responsabil de cele mai multe pierderi de vieți omenești.
Deși rușii încă au o superioritate majoră în artilerie, aceasta s-a degradat în timp din mai multe motive. Dacă la atacul asupra Sieverodonetsk și Lysyceansk în vara lui 2022 artileria rusă trăgea circa 20000 de obuze pe tot frontul, la Bakhmut în 2023 trăgea doar 6000 pe întreg frontul, iar la Avdiivka la începutul lui 2024 trăgea 3000 pe întreg frontul. Totuși, aveau superioritate totală față de ucraineni, dovadă fiind faptul că au reușit să niveleze total cu artileria orașele de pe linia de front, cum ar fi Marinka, Bakhmut, Popasna, Avdiivka. Au distrus cu artileria până la temelii orașe pe care pretindeau că vor să le elibereze.
Harkovul a fost și el lovit de rachete și drone după 2022, care au provocat distrugeri și victime, dar ce ar fi dacă ar ajunge sub bătaia artileriei rusești? Ar fi făcut una cu pământul, nicio clădire nu ar mai rămâne în picioare.
Dar pentru asta, Harkovul ar trebui să ajungă în bătaia artileriei ruse, respectiv rușii să reușească să ajungă la 20 de kilometri de Harkov. Să securizeze o zonă până la 20 de km de Harkov, să-și instaleze artileria și apoi să tragă sute de obuze pe zi asupra orașului. Ar fi un dezastru pentru Harkov și pentru Ucraina. În momentul în care zeci de obuze cad asupra Kievului distrugând blocuri și omorând civili, ucrainenii vor trebui să reacționeze și să apere orașul mutând mai multe trupe de pe frontul de est pentru a proteja Harkovul. Nu numai trupe, ci și tehnică militară, inclusiv artilerie pentru tiruri de contrabaterie, iar acestea vor lipsi din est, facilitându-le rușilor o victorie acolo.
Cum se poate realiza asta, respectiv aducerea Harkovului în bătaia tunurilor rusești? Simplu, prin cucerirea și securizarea unui sat ca și Lyptsi, aflat la 20 de kilometri de periferiile nordice ale Harkovului, pe direcția atacului din buzunarul estic, dar de unde ar putea ține sub controlul artileriei o mare parte din șoseaua M20 de mai la est, ajutând astfel la pătrundere spre acest oraș. Ori, ucrainenii vor trebui să se bată ca Lyptsi sau alte localități limitrofe să nu cadă în mâinile rușilor, sau dacă le pierd cumva, rușii să nu aibă un cordon de siguranță ca să își poată desfășura în voie piesele de artilerie.
Concluzii
Eu merg pe varianta 3 și 4 combinată. Dar ideea este că rușii au reușit deschiderea unui nou front care îi pune pe ucraineni într-o postură dificilă, având în vedere că se confruntă cu o presiune crescândă din partea rușilor pe frontul estic, mai cu seamă la Chasiv Yar, și trebuie să facă față și pătrunderii neașteptate de la Ocheretyne, plus intensificarea atacurilor de-a lungul întregului front.
Ucrainenii trebuie să gestioneze cu atenție acest nou front din Harkov deoarece, deși la ora actuală nu reprezintă o amenințare majoră, ar putea deveni dacă nu este tratat cu seriozitate, prin potențialele posibilități de manevră ale rușilor dacă reușesc să se consolideze și să poată executa atacuri pe mai multe direcții.
Pe de altă parte, înlocuirea lui Serghei Shoigu în acest week-end din postul de ministru al apărării, după 12 ani în această poziție, plus scandalul de corupție rezultat cu arestări la cel mai înalt nivel în același minister (inclusiv adjunctul lui Shoigu), dovedește faptul că în Rusia există o mare nemulțumire pentru că lucrurile nu merg deloc bine în războiul din Ucraina. De parcă nu s-ar ști că întreaga societate rusă este coruptă până în măduva oaselor. Astfel că Putin caută și găsește un țap ispășitor pentru această situație, făcând pe marele incoruptibil, sacrificându-l chiar pe unul dintre cei mai apropiați colaboratori ai săi, tocmai pentru a da vina pentru eșecul din Ucraina pe corupția din ministerul apărării.
De câteva zile, forțele ruse au făcut progrese reduse, dar semnificative, de-a lungul frontierei în regiunea Kharkiv din Ucraina. Progresul lor, deși adâncimea este doar de câteva mile, a dus la ocuparea a aproximativ 100 de kilometri pătrați din teritoriul ucrainean. În regiunile estice, mai puternic fortificate ale Ucrainei, Rusia a avut nevoie de mai multe luni pentru a realiza câștiguri similare.
Rusia susține că forțele sale au intrat în orașul de graniță Vovchansk, o afirmație contestată de Ucraina. Orașul a fost supus bombardamentelor intense în ultimele zile, ceea ce a dus la evacuarea a câteva mii de locuitori.
Denys Yaroslavskyi, fost comandant al unei unități Speciale de Recunoaștere ucrainene, își amintește de implicarea sa în contraofensiva Ucrainei din Kharkiv, în toamna anului 2022, care a respins invazia rusă inițială până la graniță. El a criticat lipsa de pregătire, atribuind-o mai degrabă neglijenței sau chiar corupției. Atât agențiile de informații ucrainene, cât și cele occidentale erau conștiente de acumularea de forțe ruse de-a lungul frontierei, cu estimări care indicau acumularea a până la 40.000 de trupe. Cu toate acestea, în ciuda acestei conștientizări, Ucraina părea nepregătită pentru incursiune. Denys și-a exprimat îngrijorarea cu privire la posibilitatea ca orașul Vovchansk să cadă din nou în mâinile rușilor. El a menționat că populația orașului s-a redus semnificativ din cauza războiului, iar alte sute de oameni au mai fugit în ultimele zile.
În Kharkiv, Rusia folosește tactici deja arhicunoscute, inclusiv bombardamente masive și utilizarea bombelor ghidate lansate din avioane la distanță mare de linia frontului. Ofensiva din Kharkiv agravează constrângerile resurselor Ucrainei, cu sprijinul militar limitat din partea SUA prelungind dezechilibrul în puterea de foc.
Situația subliniază problemele mai profunde în cadrul forțelor Ucrainei, inclusiv mobilizarea lentă și pregătirea defensivă inadecvată. Oficialii ucraineni susțin că orașul Kharkiv nu este în imediată amenințare de invazie terestră, dar pe măsură ce forțele ruse înaintează, riscul crește.
Soldații ucraineni cred că, în timp ce obiectivul principal al Rusiei poate fi capturarea regiunii Donbas din est, aceștia exploatează, de asemenea, vulnerabilitățile de-a lungul frontului de 1.000 de kilometri, așa cum se întâmplă în Kharkiv. Unul dintre aceștia a declarat: ,,Desigur că sunt furios. Când ne luptam pentru acest teritoriu în 2022, am pierdut mii de oameni. Ne-am pus viețile în pericol. Și acum, pentru că cineva nu a construit fortificații, pierdem oameni din nou.”
Un general important al Ucrainei a afirmat, sub anonimat, că situația din nordul regiunii Kharkiv s-a deteriorat semnificativ după ce Rusia a pretins că a capturat alte patru sate în timpul extinderii ofensivei surpriză peste graniță.
Un oficial regional ucrainean a subliniat că progresul Rusiei nu este încă semnificativ, dar a recunoscut că luptele terestre în zonă se intensifică. În același timp, vorbind la televiziunea britanică, secretarul de externe al Regatului Unit, David Cameron, a recunoscut că este un ,,moment extrem de periculos, Rusia a invadat practic Ucraina din nou „.
Scopul exact al noii mișcări a Rusiei, care a început în primele ore ale dimineții de 9 mai, este ambiguu. Aceasta ar putea fi pentru a crea o zonă tampon menită să reducă atacurile ucrainene asupra teritoriului rus sau, posibil, chiar pentru a lansa un nou asalt asupra orașului Kharkiv, la 30 de kilometri spre sud. De asemenea, ar putea fi o încercare de a atrage forțele ucrainene departe de alte obiective cheie rusești mai la sud, aceasta fiind aspectul subliniat de președintele ucrainean Volodymyr Zelensky în discursul său de duminică seara. Acesta a declarat că ,,Ideea din spatele atacurilor în regiunea Kharkiv este de a întinde forțele ucrainene și de a submina moralul și fundamentul capacității ucrainenilor de a se apăra”.
Oleksandr Syrskyi, șeful armatei Ucrainei, a informat pe canalele sale de socializare duminică că operațiunile defensive sunt în desfășurare și că situația pe câmpul de luptă este dificilă. Conform informațiilor oferite de Ministerul Apărării din Moscova, Rusia susține acum că controlează nouă sate ucrainene de la graniță, grupate în două zone, aflate la doar câțiva zeci de kilometri unul față de celălalt, la nord-est de orașul Kharkiv.
Syniehubov, șeful Administrației Militare Regionale Kharkiv, a insistat că controlul asupra satelor de la graniță este încă contestat și nu cedat, însă grupul DeepStateMap, o organizație non-guvernamentală ucraineană care monitorizează evoluțiile de pe câmpul de luptă, a indicat că șapte sate ucrainene din Kharkiv se află sub controlul total sau parțial al Rusiei.
Schimbările guvernamentale recente de la Moscova indică faptul că Federația Rusă dorește să facă uitate greșelile trecutului și să își schimbe abordarea pentru a avea mai mult succes pe frontul din Ucraina. Andrei Belousov, în vârstă de 65 de ani și specialist în domeniul economic, va prelua funcția de ministru al Apărării, experiența sa cea mai recentă fiind cea de prim-vicepremier în guvernul anterior.
Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al președintelui rus, a subliniat că înlocuirea ministrului apărării cu un civil nu va afecta structura militară a armatei, menționând că generalul de armată Valeri Gherasimov va continua să conducă direct ostilitățile din Ucraina.
Potrivit purtătorului de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, schimbarea are sens deoarece Rusia se apropie de o situație similară cu cea a Uniunii Sovietice la mijlocul anilor 1980, când cheltuielile militare și autoritățile de aplicare a legii reprezentau 7,4% din produsul intern brut.
Acest lucru înseamnă că este vital să se asigure că aceste cheltuieli sunt aliniate și integrate mai bine în economia generală a țării, motiv pentru care Putin dorește acum un economist civil în funcția de ministru al apărării.
Potrivit procedurilor parlamentare, noii miniștri vor fi supuși audierilor în comisiile specializate ale Consiliului Federației, iar marți, 14 mai, candidaturile lor vor fi dezbătute în plen, urmând ca președintele să emită decretele de numire în funcție.
Premierul desemnat, Mihail Mișustin, a prezentat propunerile pentru posturile de vicepremieri și miniștri civili în Duma de Stat la sfârșitul săptămânii trecute. O altă modificare importantă propusă de președintele Putin în structura de putere a statului este reorganizarea Serviciului Federal de Cooperare Tehnico-Militară, care acum va fi subordonat direct șefului statului și va fi supravegheat de noul secretar al Consiliului de Securitate, Serghei Șoigu.
Andrei Belousov, absolvent al Facultății de Economie a Universității de Stat din Moscova în 1981, cu distincție, și-a susținut teza de doctorat despre formarea și utilizarea capitalului de lucru. El are un istoric lung în poziții guvernamentale importante, apropiate de nucleul dur al Kremlinului.
În 2000, Belousov a fost numit consilier al prim-ministrului rus și a devenit viceministru al economiei șase ani mai târziu. Din 2008 până în 2012, a fost director al departamentului pentru economie și finanțe în aparatul guvernamental, aceeași perioadă în care Putin a fost prim-ministru.
În 2012, a fost numit ministru al economiei. Din 2013 până în 2020, Belousov a fost consilier al președintelui rus. Din 2020, a lucrat ca prim-viceprim-ministru. În 2020, când premierul Mihail Mișustin a contractat COVID, Belousov a preluat pe scurt atribuțiile acestuia în timp ce acesta se recupera.
În 2017, agenția media rusă RBC a afirmat că Belousov a fost unul dintre oficialii care l-au convins pe Putin că economia digitală și tehnologia blockchain sunt cruciale pentru viitor. Belousov a declarat pentru RBC într-un interviu din 2023: ,,Pot spune că ceea ce o țară suverană trebuie să aibă cu siguranță este deținerea propriilor semnificații. Cine suntem noi, de unde venim, încotro ne îndreptăm? Nu avem altă opțiune pentru țara noastră decât să dobândim sau să reproducem această identitate’’. Potrivit RBC, Belousov nu a servit în Forțele Armate. Conform declarației lui Dmitri Peskov, numirea lui Belousov în funcția de ministru al apărării este văzută ca un pas către inovare și idei avansate în cadrul ministerului, precum și către o integrare mai profundă a economiei de război în cea națională.
Andrei Belousov a avut un rol foarte important în programul de dezvoltare și producție a dronelor militare și civile din Rusia. Belousov a declarat în noiembrie 2023 că Rusia și-a propus să producă aproximativ 11.000 de drone grele, medii și ușoare pentru uz civil în 2024.
Conform declarațiilor date din postura de prim-vicepremier, Andrei Belousov a menționat în 6 ianurie 2024 că Russia planifică să producă peste 32.000 de drone în fiecare an până în 2030, iar producătorii interni să reprezinte 70% din piață. Belousov a mai declarat că Rusia va finanța proiectul național privind UAV-urile cu 696 miliarde de ruble ( aproximativ 7.66 miliarde de dolari) până în 2030.
Cu toate că schimbarea ministrului apărării poate părea surprinzătoare, situația este mai complexă. Serghei Șoigu rămâne un apropiat al președintelui și este promovat la conducerea Consiliului de Securitate, iar numirea unui ministru civil nu indică neapărat o deschidere democratică, ci mai degrabă o orientare către o economie axată pe război, chiar dacă oficial Federația Rusă nu este implicată într-un conflict deschis cu Ucraina.
O nouă filială a Camerei de Comerț și Industrie România – China a fost inaugurată cu fast în Cluj-Napoca, joia trecută, pe 9 mai, eveniment care a fost onorat de prezența ambasadorului Republicii Populare Chineze în România, Han Chunlin.
Emil Culda, președintele acestei filiale, a subliniat semnificația majoră a deschiderii acestei instituții pentru mediul de afaceri din Cluj, având drept obiectiv optimizarea relațiilor comerciale deja robuste între România și China. Deși Camera de Comerț și Industrie România – China are o existență de 25 de ani, deschiderea filialei în Cluj vine în contextul unei cereri crescute din partea mediului de afaceri, în special din regiunea Transilvaniei, care are o activitate comercială intensă cu China. Culda a subliniat importanța de a atrage membri interesați pentru a consolida și mai mult aceste relații, oferindu-le informații actualizate și complete despre potențialul colaborării cu China.
Ambasadorul Han Chunlin a salutat inițiativa și a evidențiat rolul esențial pe care această filială îl va juca în dezvoltarea relațiilor comerciale, servind ca un canal direct între agenții economici din cele două țări. De asemenea, a exprimat speranța că numărul de membri ai filialei va crește semnificativ, având în vedere prezența considerabilă a firmelor chinezești în România, active în domenii variate precum construcții, infrastructură, manufactură și servicii. Han Chunlin a evidențiat și perspectivele promițătoare ale colaborării dintre cele două țări în sectoare precum energia, digitalizarea și IT-ul. În plus, a menționat că anul curent marchează 75 de ani de relații diplomatice între România și China, subliniind importanța consolidării acestor legături în contextul global actual.
Florin Bugnar, vicepreședintele filialei Cluj a Camerei de Comerț și Industrie România-China, a subliniat necesitatea unei conexiuni economice directe între Cluj-Napoca și China, a doua cea mai mare economie mondială, cu o creștere economică rapidă și constantă în ultimele decenii. Bugnar a evidențiat potențialul imens al pieței chineze pentru companiile românești și și-a propus să transforme această filială într-un facilitator principal al afacerilor, contribuind la dezvoltarea Clujului ca un centru comercial important în Europa Centrală și de Est.
La eveniment au fost prezenți aproximativ 300 de invitați, printre care foști deputați, candidați la primăria Cluj-Napoca, oameni de afaceri importanți și profesori universitari, aspect care sublinează interesul puternic pentru inițiativa de consolidare a relațiilor comerciale dintre România și China.
Este important de menționat că în săptămâna anterioară Republica Populară Chineză a efectuat un tur de forță în Europa de Est. Președintele chinez Xi Jinping a fost primit cu căldură la Belgrad miercurea trecută, de către omologul său sârb, Aleksandar Vucic, în cadrul unei întâlniri menite să întărească legăturile economice dintre Beijing și Serbia. China a investit sume considerabile de bani în Serbia și în regiunea Balcanilor, concentrându-se în special pe sectorul minier și cel manufacturier. Un semn al consolidării acestor relații este dat de semnarea unui acord de liber-schimb între Beijing și Belgrad în anul precedent.
Într-o declarație fermă, Aleksandar Vucic, în fața unei mulțimi adunate în fața clădirii guvernului, a subliniat poziția Serbiei în legătură cu integritatea teritorială a Chinei. Vucic a declarat, conform postului de stat sârb RTS, că ,,Taiwanul este China’’.
Vizita lui Xi Jinping la Belgrad coincide cu aniversarea a 25 de ani de la bombardamentul NATO asupra ambasadei Chinei, tragedie care a avut loc pe 7 mai 1999 și a rezultat în moartea a trei persoane. Într-un articol publicat în cotidianul sârb Politika, Xi Jinping a subliniat faptul că NATO a atacat ambasada chineză intenționat. Xi a spus că ,,poporul chinez apreciază pacea, dar nu va tolera niciodată repetarea tragediilor istorice”, lăudând totodată ,,prietenia puternică” dintre China și Serbia.
Ulterior, delegația chineză condusă de preşedintele chinez Xi Jinping a aterizat la în capitala maghiară. Ungaria și China au încheiat 18 acorduri în timpul vizitei la Budapesta, consolidând astfel relațiile bilaterale și confirmând rolul de investitor de top al Beijingului în statul central-european. În cadrul summitului, Xi Jinping a îndemnat Ungaria să joace „un rol mai important” în dezvoltarea relațiilor dintre China și Uniunea Europeană, ținând cont că Ungaria va deține președinția UE în a doua jumătate a anului.
Președintele chinez Xi Jinping și-a exprimat optimismul cu privire la viitorul relațiilor bilaterale, caracterizând colaborarea dintre China și Ungaria drept o ,,călătorie de aur”. Întâlnindu-se cu premierul ungar Viktor Orban în cea de-a treia etapă a turneului său european, Xi Jinping a evidențiat că cele două țări vor progresa în implementarea unor proiecte-cheie, printre care și reconstrucția legăturii feroviare Budapesta-Belgrad. Acest proiect, evaluat la 2,1 miliarde de dolari și finanțat în principal printr-un împrumut din partea Chinei, face parte din cadrul Inițiativei Belt and Road.
De asemenea, conform declarațiilor ministrului de Externe al Ungariei, cele două țări vor iniția pregătirile pentru construcția unei linii feroviare în jurul Budapestei, care va facilita transportul bunurilor produse de fabricile chinezești din estul Ungariei către piețele din Europa de Vest. Unul dintre cei mai importanți investitori chinezi în Ungaria, CATL, lucrează în prezent la construirea unei fabrici de baterii în valoare de 7,3 miliarde de euro în Debrecen, în timp ce producătorul chinez de mașini electrice BYD a făcut publică decizia în 2023 de a construi prima sa fabrică europeană în sudul orașului Szeged.
