TurkStream: Gazprom reia exporturile de gaz către Slovacia

TurkStream: Gazprom reia exporturile de gaz către Slovacia

Firma de stat SPP, operatorul rețelei de gazoducte din Slovacia, a început să importe gaze naturale rusești via conducta TurkStream de la 1 februarie, iar livrările sunt așteptate să se dubleze începând din luna aprilie, a declarat președintele SPP, Vojtech Ferencz pentru presa locală. SPP nu are de gând să pună capăt contractului existent cu grupul rus Gazprom, care expiră în 2034, a mai spus Vojtech Ferencz pentru portalul de știri Dennik N.

Războiul gazelor

Exporturile de gaze naturale rusești via conductele din perioada sovietică, care trec prin Ucraina, au fost oprite la 1 ianuarie 2025, după ce autoritățile de la Kiev au refuzat să reînnoiască un acord de tranzit cu Moscova.
Atât Slovacia cât și Ungaria au făcut presiuni pentru reluarea livrărilor de gaze rusești. Premierul slovac, Robert Fico, a declarat luna trecută că președintele Rusiei, Vladimir Putin, a promis Slovaciei că grupul Gazprom va găsi o rută alternativă pentru a livra cantitățile de gaze prevăzute în contract.
Rusia și Turcia au lansat în mod oficial gazoductul TurkStream, cu o capacitate de 31,5 miliarde metri cubi pe an, în luna ianuarie 2020. Această conductă transportă gazele naturale rusești spre țările din sudul Europei via Marea Neagră și Turcia.

Opțiune turcă

Președintele turc, Recep Tayyip Erdogan, a anunțat anterior că negociază cu omologul său rus Vladimir Putin exportul de gaz rusesc în Slovacia printr gazoductul TurkStream, în urma deciziei Ucrainei de a opri tranzitul gazului rusesc către Europa. ‘De când Ucraina a întrerupt gazul către Slovacia, am spus că vom lua măsuri și am vorbit cu Putin despre nevoile de gaze ale Slovaciei’, a declarat Erdogan la o conferință de presă comună cu premierul slovac Robert Fico, aflat anterior într-o vizită oficială la Ankara.
Premierul slovac a afirmat anterior că a primit din partea președintelui rus Vladimir Putin asigurări că Rusia va livra în continuare gaz Slovaciei pe o rută alternativă, prin gazoductul TurkStream împreună cu extensia acestuia, Balkan Stream.
Dar capacitatea acestor conducte este limitată și costurile de transport sunt mai mari, prin urmare soluția nu mulțumește Slovacia, care amenință Ucraina cu sistarea livrării de energie electrică și a ajutoarelor destinate refugiaților ucraineni dacă Kievul nu restabilește tranzitul gazului rusesc.
Fico i-a mulțumit lui Erdogan pentru că i-a sugerat această opțiune și pentru că se află în contact cu Rusia, amintind că este necesar să se ajungă la un acord cu Moscova pentru creșterea fluxului de gaz. ‘Negociem, nu știm dacă se va ajunge la un acord, dar nu există nicio lege europeană care să-l împiedice’, a insistat premierul slovac.

Atac cu drone

Ministrul de externe rus Serghei Lavrov a avut ulterior o convorbire telefonică cu omologul său turc Hakan Fidan, a anunțat recent președinția rusă, după ce Ucraina a atacat cu drone pe teritoriul rus o stație de comprimare a gazoductului TurkStream, atac descris de Rusia drept un act de ‘terorism energetic’. Rusia a asigurat că gazoductul prin care furnizează gaz Turciei și Europei funcționează normal, dar fragmente din dronele ucrainene doborâte au provocat ‘pagube nesemnificative’ unei clădiri și echipamentului stației de comprimare.
‘Pe 11 ianuarie 2025, regimul de la Kiev, cu obiectivul de opri furnizarea de gaz țărilor europene, a încercat să atace cu nouă drone infrastructura stației de comprimare Ruskaia în satul Gai-Kodzor (în regiunea Kranodar), care pompează gaz prin TurkStream’, a semnalat luni mai devreme Ministerul rus al Apărării, care susține că toate cele nouă drone au fost doborâte.

Acuzații dure

Potrivit purtătorului de cuvânt al președinției ruse, Dmitri Peskov, citat de mass-media internațională, acest atac ‘este în esență continuarea politicii de terorism energetic la care Kievul recurge’ sub tutela ‘prietenilor săi de peste Ocean’, o referire la SUA. El a amintit în acest context de sabotajul asupra conductelor Nord Stream în Marea Baltică și de refuzul Kievului de a prelungi de la 1 ianuarie acordul cu compania rusă Gazprom pentru livrarea de gaz rusesc către Europa prin conductele de pe teritoriul Ucrainei.
‘Toate acestea sunt în folosul Statelor Unite, întrucât își pot crește considerabil livrările de gaz lichefiat către piețele europene. Iar acest gaz se vinde la prețuri foarte mari’, a mai remarcat purtătorul de cuvânt al președintelui rus Vladimir Putin.
‘Ministrul nostru de externe (Serghei) Lavrov a discutat duminică despre aceasta (despre atacul ucrainean n.red) cu omologul său turc Hakan Fidan. Directorul executiv al Gazprom, (Alexei) Miller a discutat de asemenea cu omologul său din compania turcă Botas. A vorbit, de fapt, despre pericolul critic al unor astfel de acte teroriste ale regimului de la Kiev’, a mai spus Dmitri Peskov.

Gazoduct strategic

Gazoductul TurkStream a fost inaugurat în urmă cu cinci ani și unește prin Marea Neagră localitatea rusă Anapa cu cea turcă Kiyikoy, de unde aprovizionează Turcia și Europa. Acest gazoduct a devenit esențial după ce Ucraina a oprit de la 1 ianuarie tranzitului gazului rusesc către Europa.

Proiectul a fost lansat de Gazprom (compania energetică de stat a Rusiei) în parteneriat cu BOTAŞ (compania de stat pentru transportul gazelor din Turcia), ca parte a eforturilor Rusiei de a-și diversifica rutele de export și de a evita rutele de tranzit tradiționale prin Ucraina.

Punctul de plecare este stația compresoare Russkaya, lângă Anapa (Rusia), iar conducta traversează Marea Neagră și ajunge în Turcia, lângă localitatea Kıyıköy (regiunea Tracia). Din Kıyıköy, gazul este distribuit către rețeaua internă a Turciei și mai departe spre țări din sud-estul Europei.

Proiectat să transporte aproximativ 31,5 miliarde metri cubi (bcm) de gaze pe an, împărțiți pe două linii a câte 15,75 bcm fiecare. Prima linie este destinată necesarului de consum al Turciei, iar a doua linie (TurkStream 2) se extinde spre Europa de Sud-Est (Bulgaria, Serbia, Ungaria etc.).

Scop și context geopolitic

Rusia urmărește să-și reducă dependența de tranzitul prin Ucraina, în contextul tensiunilor politice și conflictelor din ultimii ani prin diversificarea rutelor de export:

Turcia, în căutare de securitate energetică, caută să-și asigure surse stabile de aprovizionare cu gaze și să își consolideze poziția de nod energetic regional. Având control asupra unor rute directe, Moscova își menține influența în Europa de Sud-Est, iar Ankara își întărește rolul strategic între producătorii din Est și consumatorii din Vest.

Conducta a fost inaugurată oficial în ianuarie 2020, iar impact economic și politic a fost enorm. Pentru Turcia asigură o sursă importantă de energie, potențial mai stabilă și la prețuri negociate direct cu Gazprom. De asemenea, Turcia beneficiază de taxe de tranzit și de o poziție consolidată ca hub energetic regional.

Pentru țările din Balcani reprezintă o diversificare a aprovizionării cu gaze naturale, însă le poate face și mai dependente de Rusia, dacă nu există surse alternative (cum ar fi gazul lichefiat sau conductele provenind din Azerbaidjan ori alte regiuni).

Pentru Rusia scade riscul de întreruperi de tranzit prin Ucraina și întărește relațiile bilaterale cu Turcia și alte state care cumpără gaz prin această rută. Totodată, subliniază nevoia Uniunii Europene de a găsi alternative și de a-și consolida propriile surse de energie sau rute de aprovizionare pentru a evita o dependență majoră de Gazprom.

TurkStream este unul dintre proiectele energetice majore care modifică harta aprovizionării cu gaze naturale în Europa de Sud-Est. A devenit operațional într-un context geopolitic marcat de tensiuni între Rusia și Ucraina, accentuând importanța Turciei ca punte energetică între Est și Vest, dar și influența Moscovei în regiune.

România, eforturi de consolidare a securității navale la Marea Neagră în 2025

România, eforturi de consolidare a securității navale la Marea Neagră în 2025

Ministrul Apărării, Angel Tîlvăr, a declarat recent la şedinţa de autoevaluare a activităţii Forţelor Navale, că în acest an se va acorda o atenţie specială programelor de înzestrare destinate Forţelor Navale, atât pe componenta maritimă, cât şi pe cea fluvială, se arată în comunicatul MApN, citat de agenția KARADENIZ PRESS. Președintele Klaus Iohannis a subliniat recent, la Consiliul informal UE, necesitatea creșterii finanțării pentru apărare, atât în bugetele naționale, cât și în bugetul Uniunii Europene, pledând, totodată, pentru mobilizarea ‘tuturor instrumentelor aflate la dispoziția UE care ar putea genera resurse adecvate pentru apărare’.

Mediu de securitate imprevizibil

”Mediul de securitate din regiunea Mării Negre va fi în continuare imprevizibil şi va solicita un nivel ridicat de atenţie din partea aliaţilor riverani. În cadrul eforturilor depuse de România, ca furnizor de securitate în această regiune, Forţele Navale Române reprezintă una dintre principalele structuri garante ale protejării flancului estic al NATO în zona aflată în responsabilitatea noastră”, a arătat înaltul oficial.

Ministrul Apărării, Angel Tîlvăr, a participat recent, la şedinţa de autoevaluare a activităţii Forţelor Navale ale Armatei României pentru anul trecut şi prezentarea obiectivelor din 2025. Potrivit MApN, Angel Tîlvăr a transmis felicitări conducerii Statului Major al Forţelor Navale şi întregului personal al categoriei de forţe pentru ”rezultatele excelente obţinute în activitatea desfăşurată în 2024, într-un context de securitate plin de provocări pentru regiunea Mării Negre”.

El a subliniat că misiunile executate de Forţele Navale Române în zona de responsabilitate au asigurat libertatea de navigaţie şi au contribuit la menţinerea unui mediu sigur, în special prin diminuarea riscurilor prezentate de minele navale aflate în derivă în Marea Neagră. Totodată, ministrul a apreciat aportul structurilor marinei militare la asigurarea contribuţiei României la operaţionalizarea grupării navale MCM Black Sea, alături de Bulgaria şi Turcia.

”În cadrul eforturilor depuse de România, ca furnizor de securitate în această regiune, Forţele Navale Române reprezintă una dintre principalele structuri garante ale protejării flancului estic al NATO în zona aflată în responsabilitatea noastră. Toate aceste eforturi sunt vizibile prin faptul că, astăzi, cu un conflict armat în partea de nord a Mării Negre, se poate naviga în siguranţă, iar lupta împotriva minelor marine aflate în derivă este un succes euroatlantic la care România a avut şi are o contribuţie importantă”, a declarat Angel Tîlvăr.

El a evidenţiat execuţia bugetară, de peste 99 la sută, cu care Forţele Navale au încheiat anul fiscal 2024, ceea ce arată capacitatea acestei categorii de forţe de a utiliza eficient şi judicios fondurile alocate. În acest context, Tîlvăr a arătat că echipa de conducere a Ministerului Apărării va continua să sprijine Forţele Navale Române pentru înzestrare şi modernizare.

”Având în vedere provocările curente şi viitoare din mediul de securitate regional şi faptul că Forţele Navale au o contribuţie esenţială la consolidarea capacităţilor de apărare ale României, ca aliat riveran Mării Negre, vom acorda o atenţie specială, în anul 2025, programelor de înzestrare destinate acestei categorii de forţe, atât pe componenta maritimă, cât şi pe cea fluvială”, a concluzionat ministrul Angel Tîlvăr.

Consolidarea forțelor

Viceamiralul Mihai Panait, şeful Statului Major al Forţelor Navale, a arătat, în intervenţia sa, că în anul de instrucţie 2024, Forţele Navale Române au continuat misiunea permanentă de furnizare a securităţii în zona de responsabilitate şi contribuţia semnificativă la îndeplinirea angajamentelor ţării noastre faţă de Alianţa Nord-Atlantică şi Uniunea Europeană.

Astfel, Forţele Navale Române au acţionat atât pentru conducerea şi coordonarea forţelor din serviciul de luptă permanent şi a grupurilor de luptă maritim şi fluvial, cât şi pentru executarea misiunilor specifice de supraveghere şi avertizare timpurie împotriva minelor marine provenite din zona de nord a Mării Negre, odată cu declanşarea războiului din Ucraina.

Şeful Statului Major al Forţelor Navale a arătat că, în anul 2024, direcţiile principale de acţiune au fost consolidarea structurii de forţe, prin dezvoltarea programelor de reparaţii, modernizare şi înzestrare, realizarea unei posturi de descurajare şi apărare, prin prezenţă navală permanentă pe mare şi pe fluviu, precum şi prin îndeplinirea angajamentelor, precum şi îmbunătăţirea condiţiilor pentru resursa umană.

În ceea ce priveşte misiunile internaţionale executate în anul precedent, Forţele Navale Române au continuat participarea la Operaţiile SEA GUARDIAN şi EUNAVFOR MED IRINI, cu fregatele ”Regina Maria” şi ”Regele Ferdinand”, iar cu puitorul de mine şi plase 274 ”Viceamiral Constantin Bălescu” au deţinut, timp de şase luni, în a doua jumătate a anului, comanda Grupării Navale Permanente a NATO de Luptă Contra Minelor SNMCMG-2, pentru a doua oară în istorie. De asemenea, nava-şcoală ”Mircea” a executat, în Marea Mediterană, un marş internaţional de instrucţie cu studenţi de la Academia Navală ”Mircea cel Bătrân”, precum şi cu opt studenţi străini de la academii navale partenere din Bulgaria, Letonia, Polonia, Spania şi Turcia.

Misiuni de monitorizare

Potrivit MApN, pentru asigurarea libertăţii de navigaţie în bazinul pontic, Forţele Navale Române au executat misiuni specifice de monitorizare şi cercetare atât sub comandă naţională, cât şi ca parte a grupării navale a grupului operativ pentru combaterea minelor marine din Marea Neagră – MCM Black Sea TG (Mine Countermeasures Black Sea Task Group), alături de partenerii din Bulgaria şi Turcia.

În ceea ce priveşte obiectivele asumate pentru anul în curs, viceamiralul Panait a menţionat derularea programelor de reparaţii, modernizare şi înzestrare, participarea la exerciţiile şi operaţiile multinaţionale desfăşurate sub egida NATO şi a UE, consolidarea nivelului de interoperabilitate cu aliaţii şi partenerii, adaptarea, transformarea şi modernizarea programelor de învăţământ militar, precum şi creşterea gradului de satisfacţie şi încredere a personalului prin modernizarea şi optimizarea condiţiilor de muncă în unităţi.

”În contextul unui mediu de securitate marcat de războiul ruso-ucrainean, Forţele Navale Române îşi propun să demonstreze angajamentul ferm pentru consolidarea răspunsului internaţional la numeroasele provocări, prin contribuţia continuă şi importantă la misiunile şi operaţiile conduse de NATO şi UE sau sub mandat OSCE şi ONU, precum şi în cadrul exerciţiilor multinaţionale. Prin cooperarea cu structurile similare din ţările aliate şi partenere, Forţele Navale Române vor acţiona şi în perioada următoare în spiritul principiului coeziunii strategice, pentru a transmite un mesaj puternic în ceea ce priveşte soliditatea posturii de descurajare şi apărare a Alianţei Nord-Atlantice pe flancul estic”, a arătat şeful Statului Major al Forţelor Navale.

An intens

La rândul său, şeful Statului Major al Apărării, generalul Gheorghiţă Vlad, a menţionat că ”din punct de vedere operaţional, anul de instrucţie 2024 a fost unul foarte intens pentru Forţele Navale Române, fiind momente în care se aflau în misiune internaţională, în Marea Neagră şi Marea Mediterană, chiar şi trei nave militare în acelaşi timp, cu peste 400 de militari la bord în total. Astfel de momente ne-au întărit convingerea că marinarii militari au un nivel ridicat de pregătire şi sunt capabili să exploateze la maximum tehnica din dotare. Fie că vorbim de activităţile desfăşurate la mare sau la fluviu, Forţele Navale Române demonstrează, prin modul în care le desfăşoară, că reuşesc să îşi îndeplinească obiectivul de a dezvolta conştiinţa navală acolo şi unde îşi doresc. Sunt sigur că Statul Major al Forţelor Navale îşi va executa misiunile cu acelaşi profesionalism caracteristic, iar Statul Major al Apărării va contribui cu sprijinul necesar şi cu întreaga camaraderie”.

Priotitate strategică

Modernizarea Forțelor Navale Române reprezintă o prioritate strategică pentru MApN, ținând seama de provocările de securitate din regiunea Mării Negre, care sunt amplificate de contextul geopolitic actual, în care războiul de agresiune al Federației Ruse împotriva Ucrainei intră în cel de-al patrulea an, a afirmat anterior ministrul Apărării, Angel Tîlvăr, citat de KARADENIZ PRESS. El a informatcă s-a întâlnit, la sediul Ministerului Apărării Naționale, cu președintele Grupului Damen, Kommer Damen.
‘Este esențial să identificăm, împreună cu partenerii internaționali, cele mai eficiente soluții care să răspundă cerințelor operaționale și provocărilor din acest important mediu de acțiune. Am discutat, în acest context, despre importanța transferului de tehnologie modernă și a cooptării industriei românești de apărare în programele de înzestrare care implică producția și mentenanța de echipamente pentru forțele noastre navale’, a afirmat Angel Tîlvăr.
Ministrul a subliniat angajamentul României față de procesul de modernizare a Forțelor Armate, demonstrat prin alocarea constantă a unui procent de 2% din PIB, începând cu anul 2017, ridicat de anul trecut la 2,5%.

Anterior, înaltul oficial a declarat că ”pe de o parte, și NATO este o alianță defensivă, dar și vocația României este vocația unei țări care nu a avut, știu eu, pusee agresive în toată istoria, motiv pentru care această bază, de exemplu, dacă faceți trimitere la Kogălniceanu, este cea mai avansată bază de pe Flancul Estic cred și să nu uităm că România are și interese economice în Marea Neagră, avem zona economică specială, urmează să exploatăm acolo resursele pe care România le are. Și cred că, dacă vă uitați pe orice Atlas, vedeți că țările care au astfel de zone economice se gândesc și la posibilitatea de a le asigura protecție”.

Necesități de securitate

Conform experților, România trebuie să acorde o atenție cât mai mare capacităților de supraveghere și culegere de informații (ISR – Intelligence, Surveillance, Reconnaissance). Forțele române trebuie să își dezvolte capacitățile de detectare, monitorizare și urmărire a activităților navale și aeriene în regiune. România trebuie să investească în sisteme de supraveghere la țărm (radare de coastă modernizate), drone maritime, avioane de patrulare și echipamente de recunoaștere avansate.

Totodată, România trebuie să mențină o prezență navală credibilă în bazinul Mării Negre, formară din nave moderne, suficient de numeroase și bine echipate, pentru a asigura patrularea zonelor de interes, escortă și reacție rapidă. Bucureștiul ar trebui să analizeze operaționalizarea și consolidarea unor grupe de luptă care să poată răspunde oricărei încălcări a spațiului maritim.

Capacități de apărare

România ar putea desfășura sisteme de rachete de coastă cu rază medie și lungă (ex. Naval Strike Missile, Exocet, Harpoon sau altele similare) care să ofere descurajare și protecție împotriva ambarcațiunilor ostile. De asemenea, pot fi folosite baterii mobile de coastă, pentru flexibilitate și pentru evitarea vulnerabilităților unui singur punct fix.

Protecția infrastructurii critice este o necesitate, precum apărarea platformelor marine de extracție (cum ar fi cele de gaze din Marea Neagră). De asemenea, partea română trebuie să asigure securitatea porturilor comerciale maritime (ex: Constanța, Mangalia) împotriva atacurilor convenționale și hibride.

România trebuie să își mărească capacitatea de a sprijini operațiuni NATO și UE, dar și flexibilitate pentru a participa la misiuni comune sau multinaționale (de la misiuni de asigurare a securității maritime până la operațiuni de control al armelor sau de gestionare a crizelor).

Modernizare și înzestrare

Inzestrarea ideală a Forțelor Navale Române presupune achiziționarea și modernizarea unor nave de suprafață performante, sisteme de apărare de coastă avansate, submarine, aviație maritimă, elicoptere navale și drone, toate integrate într-o structură care să asigure interoperabilitatea cu partenerii NATO. În privința navelor de suprafață, planul de corvete are în vedere cumpărarea a patru platforme noi, înarmate cu sisteme moderne de rachete și senzori, care să ofere capabilități antinavă, anti-submarin și anti-aeriene. Fregatele existente, de tip T22R (Regele Ferdinand și Regina Maria), necesită îmbunătățiri la sistemele de rachete, radare și echipamente de luptă electronică, pentru a spori capacitatea de luptă și a menține compatibilitatea cu standardele alianței.

O prioritate semnificativă constă în reluarea planului de a cumpăra unul sau două submarine moderne diesel-electrice, posibil cu propulsie independentă de aer, care să ofere României o prezență disuasivă subacvatică în regiune și să permită misiuni extinse de supraveghere. Un submarin modern, dificil de detectat, poate lovi ținte navale și terestre (dacă este dotat cu rachete de croazieră), sporind puternic potențialul de descurajare. Pe componenta de apărare de coastă, se urmărește dotarea cu baterii de rachete antinavă mobile, cu rază medie sau lungă de acțiune, menite să acopere întregul litoral românesc. Integrarea acestor baterii într-un sistem unificat de comandă și control ar permite coordonarea rapidă cu navele de suprafață și aviația.

Aviație maritimă

Forțele Navale Române au nevoie și de avioane de patrulare maritimă (MPA), precum P-8 Poseidon sau modele similare, ori de platforme modificate de tip C-295, pentru misiuni de cercetare și supraveghere pe distanțe mari. Elicopterele navale multifuncționale, echipate cu senzori de ultimă generație și capabilități de luptă anti-submarin și anti-suprafață, ar completa aceste forțe și ar putea fi operate de pe fregate și corvete. În plus, dotarea cu drone de suprafață și subacvatice, pentru recunoaștere și monitorizarea minelor, precum și cu drone aeriene lansate de pe nave sau de la țărm, ar îmbunătăți considerabil conștientizarea situațională și reacția rapidă la incidente.

În domeniul luptei electronice și cibernetice, este esențială dezvoltarea capacităților de bruiaj și contramăsuri menite să contracareze rachetele ghidate și sistemele de supraveghere inamice, alături de măsuri solide de protecție a rețelelor de comandă și control împotriva atacurilor informatice. Pentru ca toate aceste programe de modernizare să funcționeze optim, bazele navale de la Constanța și Mangalia trebuie modernizate, astfel încât să poată susține noile platforme și sisteme. De asemenea, formarea și pregătirea continuă a personalului, inclusiv exerciții comune cu aliații, vor asigura operarea și întreținerea corespunzătoare a echipamentelor avansate și vor menține nivelul ridicat de pregătire cerut de misiunile actuale și viitoare.

Riscuri geopolitice

România se află într-o zonă cu riscuri geopolitice crescute, iar o forță navală bine echipată și pregătită reprezintă un pilon critic de securitate.

Inzestrarea trebuie să includă modernizarea fregatelor existente, achiziționarea de corvete, submarine, sisteme de apărare costieră cu rachete moderne și dezvoltarea capacităților de supraveghere avansate.

Integrarea în structurile NATO și coordonarea cu aliații vor amplifica eficiența Forțelor Navale Române și vor spori stabilitatea regională la Marea Neagră.

Pe termen lung, o flotă care să cuprindă corvete noi, fregate modernizate, un (sau două) submarine, sisteme puternice de apărare de coastă și mijloace aeriene specializate (elicoptere și avioane de patrulare) este esențială pentru a răspunde provocărilor de securitate dintr-un mediu maritim în continuă schimbare.

Statut juridic aparte

Marea Neagră are un statut juridic și geopolitic aparte, în mare parte din cauza Convenției de la Montreux (1936). Aceasta reglementează regimul strâmtorilor Bosfor și Dardanele, impunând restricții privind prezența navelor de război ale statelor neriverane (non-litorale) în Marea Neagră. Principalele prevederi relevante pentru subiectul unei posibile structuri navale NATO permanente sunt:

Navele militare ale statelor neriverane pot tranzita strâmtorile Bosfor și Dardanele, cu anunț prealabil către autoritățile turce. Durata maximă de staționare a acestora în Marea Neagră este în general limitată la 21 de zile.

Există limitări și la tonajul total al forțelor navale neriverane care pot fi prezente simultan în Marea Neagră.

Pe de altă parte, statele riverane (Turcia, România, Bulgaria, Ucraina, Georgia, Rusia) nu au restricții de durată pentru prezența propriilor nave în Marea Neagră.

Prezență navală NATO

România, Bulgaria și Turcia sunt state riverane și membre NATO. Navele lor pot sta nelimitat în Marea Neagră, fiecare în propriile baze, pentru că aceste țări nu sunt supuse restricțiilor Convenției de la Montreux în ceea ce privește durata de staționare. Prin urmare, este posibil ca aceste marine să participe la misiuni și exerciții comune sub egida NATO, practic asigurând o „prezență aliată continuă” la Marea Neagră.

SUA, Marea Britanie, Franța, Italia etc. (state neriverane) pot trimite nave în Marea Neagră, dar trebuie să respecte limitele Convenției de la Montreux (în special regula celor 21 de zile și limite de tonaj).

Așadar, ele pot participa doar prin rotație la orice misiune pe termen lung, neputând menține simultan și permanent un contingent naval la Marea Neagră.

În prezent, NATO menține două grupe navale multinaționale principale: Standing NATO Maritime Group 1 (SNMG1) și Standing NATO Maritime Group 2 (SNMG2).

SNMG2 are zona de operații în Marea Mediterană și efectuează rotații periodice în Marea Neagră (escale și exerciții comune). Totuși, acest grup nu poate staționa permanent în Marea Neagră cu forțe aparținând unor state neriverane, din cauza restricțiilor Montreux.

În practică, nu există (și e puțin probabil să existe) o bază navală NATO unică precum cele din alte regiuni (ex. baze navale comune din Marea Mediterană), din cauza: aspectelor politice și de securitate din zonă (proximitatea Rusiei, tensiuni regionale), dar și a restricțiilor Convenției de la Montreux care ar complica rotația navelor neriverane.

Cu toate acestea, Turcia, România și Bulgaria pot găzdui, în propriile baze, exerciții și misiuni sub umbrela NATO – nu ca „bază NATO” de sine stătătoare, ci ca instalații naționale disponibile pentru forțele aliate prin acorduri de cooperare.

Marea Neagră și flotele NATO

Forțe navale române, bulgare și turce modernizate pot reprezenta un nucleu permanent de forțe NATO la Marea Neagră, fiind completate periodic de nave ale altor aliați. În ultimii ani, aceste state au cooperat mai strâns, efectuând exerciții comune (ex. „Sea Shield”, „Poseidon”) sub comandă NATO.

Navele țărilor neriverane pot opera pe termen scurt (până la 21 de zile) și pot efectua exerciții cu statele riverane. Această prezență rotativă este folosită pentru a demonstra solidaritatea NATO, pentru a pregăti interoperabilitatea și pentru a descuraja eventuale acțiuni ostile.

Crearea și dezvoltarea unor centre de antrenament avansate (la mal și pe mare) în România, Bulgaria sau Turcia, sub auspiciile NATO, este o altă măsură recomandată de experti. Aceste centre pot oferi antrenament permanent pentru forțele navale și pot facilita o prezență aliată intensă (dar nu neapărat „permanentă” în sensul strict al cuvântului).

Marea Neagră poate găzdui o prezență NATO continuă prin marinele statelor riverane membre (România, Bulgaria, Turcia), însă o structură navală permanentă cu nave din state neriverane este limitată de Convenția de la Montreux (în special de regula celor 21 de zile).

Practic, se poate menține o prezență aliată constantă în regiune prin cooperarea celor trei țări riverane (membre NATO) și prin rotația navelor altor aliați (SUA, Marea Britanie, etc.), care pot veni pe perioade determinate.

O bază navală NATO „oficială” în Marea Neagră (similară unor baze din Atlantic sau Mediterană) este mai puțin probabilă, însă baze naționale modernizate și deschise forțelor aliate îndeplinesc, în practică, roluri similare de sprijin și proiecție a forței.

Semnal românesc

Președintele Klaus Iohannis a subliniat recent, la Consiliul informal UE, necesitatea creșterii finanțării pentru apărare, atât în bugetele naționale, cât și în bugetul Uniunii Europene, pledând, totodată, pentru mobilizarea ‘tuturor instrumentelor aflate la dispoziția UE care ar putea genera resurse adecvate pentru apărare’. În cadrul intervenției sale, șeful statului român a susținut necesitatea consolidării securității și apărării europene ca prioritate strategică în actualul context geopolitic, în care Rusia rămâne principala amenințare pentru securitatea europeană și euroatlantică, precizează sursa citată.
În acest sens, președintele României a pledat pentru ‘o abordare inovativă și ambițioasă a finanțării, pentru adaptarea capabilităților și a industriei de apărare la noile condiții geostrategice, aspecte care trebuie să se reflecte atât în deciziile politice, cât și în cele operative privind mecanismele și instrumentele financiare’.
De asemenea, el a indicat importanța conectării proceselor de reformare a industriilor naționale de apărare la mecanismele UE, precum și necesitatea unei abordări cuprinzătoare a domeniului apărării, care să contribuie la susținerea obiectivelor de ansamblu ale Uniunii Europene.
Președintele a accentuat faptul că ‘actualul context al provocărilor la adresa securității nu mai permite abordări separate, nivelul amenințărilor și costurile apărării depășind capacitățile individuale ale statelor membre UE’.

Effort UE-NATO

Klaus Iohannis s-a pronunțat, în acest sens, pentru un ‘efort comun, la nivel european, și o cooperare strânsă la nivelul UE, dar și al NATO, precum și cu partenerii de încredere la nivel global, pentru a asigura o poziție puternică de descurajare și apărare în Europa și dincolo de aceasta’. În același timp, el a accentuat faptul că NATO rămâne ‘baza apărării colective în Europa’ și a pledat cu prioritate pentru o cooperare UE-NATO consolidată, în spirit de complementaritate, cu accent special pe industria de apărare și dezvoltarea capabilităților, dar și în ceea ce privește acordarea de asistență militară și ajutor financiar pentru Ucraina.
În ceea ce privește relațiile UE-SUA, președintele s-a pronunțat pentru menținerea unui parteneriat transatlantic solid și reciproc avantajos, esențial pentru securitatea și prosperitatea ambelor maluri ale Atlanticului. În context, acesta și-a exprimat încrederea într-o agendă de discuții constructivă și pragmatică, în beneficiul Uniunii, al SUA și al statelor membre, ca parte din aceeași comunitate de valori și interese.
De asemenea, Klaus Iohannis a subliniat faptul că România sprijină pe deplin obiectivul dezvoltării în continuare a unui parteneriat solid între Uniunea Europeană și Marea Britanie, evidențiind importanța avansării acestuia cu prioritate pe palierul de securitate și apărare. Mai ales în circumstanțele geopolitice actuale, președintele României a arătat că Regatul Unit rămâne ‘un partener valoros pentru Uniune, exprimând încrederea că această cooperare se va dezvolta în continuare în regiunea extinsă a Mării Negre, unde sprijinul pentru Republica Moldova și Ucraina rămâne esențial’.

Binom strategic

Programul reuniunii a cuprins, de asemenea, o întâlnire a liderilor UE cu secretarul general al NATO, Mark Rutte, respectiv o întâlnire cu prim-ministrul Regatului Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord, Keir Starmer, remarcă mass-media internațională.

Dezbaterile liderilor UE au avut ca subiect central securitatea și apărarea europeană, temă cu o relevanță majoră pe agenda europeană curentă. A fost prima reuniune a liderilor UE dedicată discutării exclusive a acestui subiect și care a vizat identificarea de direcții de orientare strategică în perspectiva ‘Cartei Albe’ privind viitorul apărării europene, care urmează să fie prezentată de către Comisia Europeană în prima parte a acestui an.
Au fost analizate aspecte legate de modalitățile de consolidare a capacităților de apărare europene, inclusiv printr-o finanțare adecvată și prin consolidarea parteneriatelor Uniunii cu actori globali care împărtășesc aceleași valori și interese. De asemenea, au fost abordate Parteneriatul Strategic UE-SUA și modalitățile de aprofundare a legăturii transatlantice, precum și cooperarea UE-NATO.
Discuțiile au avansat pe baza a două principii cheie, respectiv asumarea unei responsabilități sporite a Europei pentru propria sa apărare, pentru a deveni mai rezilientă și mai eficientă în domeniul securității și apărării, și aprofundarea cooperării la nivel european pe acest palier, inclusiv în domeniul industriei de apărare, care are nevoie de predictibilitate și coerență, inclusiv din perspectiva contribuției la obiectivul general de dezvoltare economică și socială a Uniunii.

Flancul pontic

Întărirea posturii de apărare şi descurajare pe flancul estic al NATO, cu un accent deosebit pe zona Mării Negre, având în vedere provocările actuale de securitate, a fost punctul esenţial al recentei întrevederii a ministrului român al Apărării, Angel Tilvăr, cu ambasadorul Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord în România, Giles Matthew Portman.

Discuţiile s-au concentrat pe aspecte cheie legate de securitatea regiunii Mării Negre, consolidarea dimensiunii de apărare a parteneriatului strategic dintre România şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, precum şi aprofundarea cooperării în cadrul structurilor aliate.
„Un punct esenţial al conversaţiilor a fost întărirea posturii de apărare şi descurajare pe flancul estic al NATO, cu un accent deosebit pe zona Mării Negre, având în vedere provocările actuale de securitate”, se arată în comunicatul citat de agenția de presă KARADENIZ PRESS.
Ministrul Tîlvăr a subliniat impactul pozitiv pe care acordul de cooperare în domeniul apărării, semnat în noiembrie 2024, la Londra, cu secretarul apărării din Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, John Healey, îl are în consolidarea securităţii regionale şi al angajamentelor comune în cadrul NATO. De asemenea, a reliefat intenţia României de a continua dezvoltarea parteneriatului strategic cu Regatul Unit, prin implicarea activă în iniţiative comune de securitate şi apărare, susţinerea Ucrainei în faţa agresiunii ruseşti şi consolidarea sprijinului pentru Republica Moldova, în vederea întăririi stabilităţii şi securităţii în regiune.

Parteneriat strategic

„Acordul de cooperare în domeniul apărării cu Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord a confirmat importanţa parteneriatului nostru strategic şi a deschis oportunităţi noi de întărire a relaţiilor militare bilaterale. Ambele ţări şi-au intensificat eforturile pentru asigurarea unui răspuns ferm şi eficient la situaţia de securitate din regiunea Mării Negre, întărind astfel postura de descurajare şi apărare în faţa provocărilor de securitate regionale şi globale”, a subliniat oficialul român.
Ministerul Apărării Naţionale continuă dialogul intens cu partenerii strategici ai României pentru dezvoltarea continuă a cooperării internaţionale în domeniul apărării, care să genereze instrumentele necesare gestionării provocărilor complexe de securitate generate de impredictibilitatea mediului internaţional.
Reamintim că la 13 noiembrie 2024, ministrul român al Apărării, Angel Tîlvăr, şi secretarul Apărării din Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, John Healey, au semnat, la Londra, un acord de cooperare în domeniul apărării menit să întărească parteneriatul de lungă durată dintre România şi Marea Britanie şi să răspundă provocărilor actuale de securitate.
Acordul  consolidează şi extinde bunele relaţii existente în domeniul apărării, în vederea abordării comune a problemelor strategice curente cu beneficii reciproce pentru cele două forţe armate. Documentul prevede domenii precum logistica şi sprijinul pentru apărare, tehnologia, achiziţiile şi dezvoltarea capabilităţilor, planificarea resurselor, comunicaţiile şi informatica, contracararea ameninţărilor hibride, exerciţiile, operaţiile internaţionale sub mandat ONU, controlul armamentelor, formarea şi educaţia militară.

Patriot românesc pentru Ucraina. Tîlvăr: ‘O decizie de țară’. Ce urmează pentru București?

Patriot românesc pentru Ucraina. Tîlvăr: ‘O decizie de țară’. Ce urmează pentru București?

Ministrul Apărării, Angel Tîlvăr, a afirmat recent, într-un interviu acordat agenției de presă AGERPRES, că estimează că în februarie 2025 va fi semnat contractul privind sistemul PATRIOT care îl înlocuiește pe cel cedat de România către Ucraina. Sistemul Patriot este operat de un număr considerabil de state din spațiul NATO și nu numai, printre care Statele Unite, Germania, Olanda, Grecia, Spania, Polonia, România, dar și țări din Orientul Mijlociu, cum ar fi Arabia Saudită, Qatar și Emiratele Arabe Unite. De asemenea, Israelul este unul dintre utilizatorii importanți, mai ales pentru a se apăra de potențiale atacuri cu rachete balistice sau cu rază scurtă, sistemul fiind integrat în rețeaua extinsă de apărare aeriană a țării.

Parteneriat strategic

‘Vreau să salut faptul că, la sfârșitul acestui an, Guvernul american a luat decizia să aprobe livrarea către România a trei sisteme PATRIOT, care erau în program. În plus față de aceste trei sisteme, în ceea ce privește acest sistem, pe care l-am donat, care are o valoare de aproximativ 300 de milioane… deja, parteneri din trei state membre NATO au contribuit din punct de vedere financiar, România urmând să plătească doar transportul și probabil TVA pentru acest echipament. Ne așteptăm ca semnarea pentru acest sistem să aibă loc în luna februarie’, a declarat Ministrul român al Apărării, Angel Tîlvăr.
El evaluează că ‘foarte repede, acest sistem a fost aprobat și contractul va fi semnat, ceea ce se încadrează în estimările noastre, atunci când am luat decizia susținută de Parlament de a face această donație’.
Despre cedarea unui sistem PATRIOT către Ucraina, Tîlvăr a declarat că ‘a fost o decizie de țară’, relatează mass-media de la București.

Priorități pentru România

”În primul rând, vreau să pornesc spunând un lucru care este bine să fie știut de toată lumea, și anume faptul că România încă din 2017 a avut un plafon de 2% (din PIB pentru Apărare – n.r.), ceea ce ne-a permis să achiziționăm echipamente pe care acum alții le contractează și pe care le vor avea peste ani de zile. Mă refer la echipamente de tip PATRIOT sau HIMARS. Deci România a fost un frontliner din acest punct de vedere. Pe de altă parte, anul trecut am avut un buget care, după părerea mea, a satisfăcut nevoile noastre, deși orice minister și orice ministru își dorește pentru ministerul pe care îl conduce o alocare cât mai mare, dar suntem de partea României și știm că România are priorități și are multe, multe situații la care trebuie să ofere soluții, din punct de vedere intern. Această estimare de 5% este o propunere, evident, statele… Pentru că la ora actuală pot să vă spun că doar 23 din cele 32 de state membre NATO au un plafon de 2% atins. Deci, din acest punct de vedere, cred că există o marjă, o libertate a fiecărei țări de a vedea măsura care poate să facă o astfel de alocare și cred că lucrurile fiind în discuție este prematur să tragem concluzii” a mai declarat acesta.
”Ceea ce este evident este că situația creată de Rusia prin agresiunea asupra Ucrainei, dar și mediul de securitate internațional fac să putem vorbi de o prioritate din punct de vedere al alocărilor pentru Apărare, pentru că este un mediu de securitate destul de plin de provocări, cu un anumit grad de volatilitate, iar țările trebuie să facă față nevoilor de apărare” a mai punctat Ministrul român al Apărării, Angel Tîlvăr.

Soluție avansată

Sistemul Patriot reprezintă una dintre cele mai avansate soluții de apărare antiaeriană și antibalistică, fiind conceput să intercepteze rachete, avioane și alte amenințări aeriene cu un grad ridicat de precizie. Dezvoltat de compania Raytheon și folosit inițial de Armata Statelor Unite, acest sistem se bazează pe un complex format din radar, centru de comandă și rachete defensive, toate integrate pentru a detecta, urmări și elimina ținte chiar și la altitudini mari ori la distanțe semnificative.

Radarul, cu tehnologie performantă, scanează spațiul aerian și trimite informațiile către unitatea de control, care analizează datele și calculează traiectorii, selectând cea mai potrivită rachetă pentru interceptare. Lansarea este aproape instantanee, racheta Patriot având capacitatea să-și ajusteze traiectoria în zbor pentru a contracara manevrele țintei.

Din punct de vedere tehnic, sistemul a cunoscut mai multe versiuni și modernizări, creșterea constantă a eficienței fiind esențială pentru a răspunde noilor tipuri de amenințări, cum ar fi rachetele balistice tactice. Patriot a devenit renumit în timpul Războiului din Golf, când a fost utilizat pentru a proteja forțele coaliției împotriva atacurilor cu rachete. De atunci, numeroase țări, printre care și România, au ales să achiziționeze sau să opereze astfel de sisteme pentru a-și consolida apărarea națională. Principalul avantaj îl constituie flexibilitatea, Patriot poate funcționa atât ca un sistem autonom, cât și integrat în rețele mai largi de apărare, comunicând cu alte echipamente radar sau sisteme similare de la aliați. Acest lucru îi permite să răspundă rapid la amenințări variate, fie că sunt rachete balistice cu rază scurtă, avioane inamice sau drone.

Pe lângă performanțele tehnice, sistemul își dovedește relevanța prin fiabilitate și prin faptul că operatorii au ocazia să se antreneze la cele mai înalte standarde de apărare aeriană. Fiecare baterie Patriot este deservită de un echipaj specializat, care monitorizează permanent parametrii de zbor și coordonează atacurile defensive. Rachetele au motoare puternice, sisteme de ghidare avansate și focoase concepute să maximizeze șansele de a doborî ținta la distanță sigură de zonele protejate.

Astăzi, Patriot rămâne un nume de referință în domeniul apărării antiaeriene și un simbol al colaborării internaționale, fiind prezent în dotarea multor state NATO și considerate un element strategic pentru securitatea regională. Prin îmbinarea tehnologiilor moderne de detecție și interceptare cu pregătirea operatorilor, el oferă capacitatea de a contracara amenințări complexe într-un mod eficient, demonstrând, în același timp, adaptabilitate continuă la evoluția riscurilor din spațiul aerian și balistic.

Semnal politic

Unul dintre primele momente de referință în care Patriot a demonstrat capacitățile sale defensive a fost în timpul Războiului din Golf, când forțele americane l-au folosit pentru a intercepta rachetele Scud lansate de Irak. În operațiunile militare ulterioare din Irak și Afganistan, sistemul a continuat să ofere protecție împotriva amenințărilor aeriene, fie că vorbim de rachete sau de avioane inamice. Țări precum Arabia Saudită l-au implementat inclusiv în contextul conflictelor din regiune pentru a se apăra de atacuri provenite de la rebelii Houthi, care au lansat de-a lungul timpului rachete balistice spre teritoriul saudit.

Israelul, deși cunoscut pentru multiplele sale tehnologii de apărare, a valorificat și platforma Patriot în principal ca sistem suplimentar de contracarare a rachetelor venite din zonele vecine. Fiind integrat cu alte echipamente defensive, cum ar fi sistemul Iron Dome, Patriot completează capacitățile de interceptare pe distanțe mai mari, în special împotriva rachetelor balistice cu rază medie și lungă. Prin modernizările constante, fiecare stat care deține Patriot își poate actualiza componentele – radarul, software-ul și rachetele – pentru a contracara noile tipuri de amenințări, fapt care explică popularitatea lui în rândul țărilor membre NATO și partenerilor lor din alte regiuni.

‘STEADFAST DART 25’, exercițiu masiv pe flancul balcanic al NATO

‘STEADFAST DART 25’, exercițiu masiv pe flancul balcanic al NATO

În vederea participării la exercițiul multinațional ‘STEADFAST DART 25’ (STDT’25), pe teritoriul României sunt programate, începând de miercuri, 22 ianuarie, deplasări de tehnică militară și personal aparținând forțelor armate ale Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, relatează serviciul de presă al MApN de la București, citat de agenția de presă KARADENIZ PRESS.

Consolidarea capacității de reacție

Exercițiul face parte din seria de activități de instruire planificate la nivel aliat și are ca obiectiv principal consolidarea capacității de reacție și a interoperabilității forțelor participante. Unitățile britanice vor tranzita și desfășura activități în diverse zone din țara noastră, în cooperare cu forțele naționale și cu cele ale altor state aliate dislocate în România. Principalele axe rutiere de deplasare sunt Nădlac – Cincu – Smîrdan și Negru Vodă – Constanța – Smîrdan.
De asemenea, tehnica militară aparținând forțelor armate franceze participante la acest exercițiu va sosi pe calea ferată, pe traseul Carcassonne (Franța) – Voila (România), cel mai probabil pe data de 2 februarie.
În perioada 28 ianuarie – 9 februarie vor avea loc, totodată, deplasări ale militarilor și tehnicii Brigăzii 15 Mecanizată ‘Podu Înalt’ din orașele Iași, Piatra Neamț, Bacău, Botoșani, Dej și Turda, către poligonul Smârdan.
Pentru buna desfășurare a STDT’25, autoritățile naționale, împreună cu aliații NATO, vor lua toate măsurile necesare pentru a minimiza impactul asupra comunităților locale și traficului rutier, deplasările urmând a fi executate, cu preponderență, pe timp de noapte.

Exerciții transparente

Exercițiile NATO precum STDT’25 sunt defensive și transparente, fiind desfășurate cu respect deplin față de obligațiile internaționale ale României, mai subliniază sursa citată.
Mulțumim cetățenilor pentru înțelegere și adresăm rugămintea participanților la trafic să respecte indicațiile reprezentanților autorităților competente pe durata deplasării tehnicii militare, se mai precizează în comunicatul oficial citat de agenția de presă KARADENIZ-PRESS.
‘STEADFAST DART 25’ este un exercițiu planificat în 2024, în cadrul căruia, în premieră de la înființare (1 iulie 2024), Forța de Reacție Aliată va exersa o desfășurare de efective și tehnică militară în context operațional. Exercițiul va demonstra capacitatea NATO de a activa Forța de Reacție Aliată și de a coordona tranziția rapidă a acesteia.
Exercițiul se va desfășura în Bulgaria, Grecia și România, cu participarea a peste 10.000 de militari din Bulgaria, Franța, Grecia, Italia, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, România, Slovenia, Spania și Turcia.

Efort comun

Exercițiile NATO din sud-estul Europei reprezintă un efort comun de pregătire și consolidare a cooperării dintre forțele statelor membre și partenere. Ele contribuie la întărirea securității regionale și demonstrează capacitatea Alianței de a reacționa prompt și eficient în situații de criză. Unul dintre principalele scopuri este creșterea interoperabilității, astfel încât procedurile și echipamentele diferitelor armate să poată fi integrate cu ușurință în orice misiune. De asemenea, se urmărește testarea vitezei de reacție și a capacității de mobilizare în diverse scenarii care pot apărea în regiune, totul într-un efort de descurajare a amenințărilor și de evidențiere a solidarității colective.

Multe dintre exerciții se desfășoară pe uscat, pe mare și în aer, existând și un accent tot mai mare pe componenta multi-domeniu, care include războiul cibernetic sau securitatea spațială. Saber Guardian, de pildă, implică mii de militari în operațiuni de apărare și ofensivă și are loc în mod regulat în țări precum România și Bulgaria. Defender Europe este un alt exemplu, concentrându-se asupra rapidității cu care trupele și echipamentele pot fi mutate pe continent, în timp ce Swift Response se axează pe parașutiști și forțe de reacție imediată. În zona Mării Negre, exerciții navale precum Sea Shield sau Sea Breeze implică numeroase nave de luptă și aviație navală, toate având ca scop întărirea securității maritime.

Poziție strategică

Poziția strategică a României și Bulgariei la Marea Neagră le oferă un rol esențial, cele două țări punând la dispoziție infrastructură, poligoane și facilități portuare. Grecia și Turcia contribuie la componentele aeriană și navală, fiind situate într-o zonă de răscruce între Europa, Asia și Orientul Mijlociu. În plus, alte state din Balcani, cum ar fi Macedonia de Nord, Albania sau Muntenegru, își aduc aportul cu forțe mai mici, însă esențiale pentru coeziunea regională și pentru consolidarea relațiilor în interiorul Alianței.

Echipamentele militare implicate sunt de ultimă generație și includ vehicule blindate, aeronave de luptă moderne, nave militare multi-rol și sisteme avansate de comunicații și informații. Prin acestea se testează atât tacticile de luptă convenționale, cât și capacitatea de a contracara amenințări hibride, precum atacurile cibernetice sau campaniile de dezinformare.

Impactul exercițiilor se traduce printr-o securitate mai puternică în sud-estul Europei, prin încurajarea cooperării economice și politice și printr-o descurajare strategică față de potențiali adversari. Stabilitatea adusă de prezența NATO în zonă, alături de pregătirea temeinică și tehnologiile moderne, pune în evidență capacitatea Alianței de a răspunde rapid oricărui scenariu de criză, menținând pacea și siguranța pe termen lung.

Capacitate de descurajare

Exercițiile de amploare planificate în 2025 pe flancul pontic al NATO sunt, în esență, o continuare a strategiei Alianței de a menține un nivel ridicat de pregătire și coordonare în zona Mării Negre. Regiunea are o importanță strategică sporită din cauza tensiunilor geopolitice care se manifestă de mai mulți ani, iar amplasarea geografică a statelor riverane le plasează pe linia de contact între Europa și spațiul estic. Din acest motiv, organizarea de manevre militare la scară largă are rolul de a demonstra coeziunea țărilor aliate și capacitatea lor de a răspunde rapid oricăror provocări, fie ele convenționale sau hibride. Un alt factor care influențează desfășurarea unor astfel de exerciții este dorința de a testa și perfecționa cooperarea între diferite tipuri de forțe, de la cele terestre și aeriene până la cele navale, inclusiv componente cibernetice și de intelligence. Prin aceste antrenamente, NATO urmărește să își îmbunătățească interoperabilitatea, să asigure libertatea de mișcare a resurselor militare și să ofere un mesaj de stabilitate și susținere pentru țările din regiune, întărind totodată capacitatea de descurajare împotriva eventualelor amenințări.

Trump vs Putin: runda amenințărilor

Trump vs Putin: runda amenințărilor

Președintele american Donald Trump a amenințat Rusia și ”alte țări participante” că va impune tarife, taxe vamale și sancțiuni asupra tuturor produselor vândute de ele Statelor Unite dacă nu se ajunge în curând la un acord privind încheierea războiului din Ucraina.În absența unui acord, ”nu am altă opțiune decât de a pune niveluri ridicate ale taxelor, tarifelor și sancțiunilor asupra a orice este vândut Statelor Unite de către Rusia și asupra diverselor alte țări participante”, a scris președintele american pe rețeaua sa Truth Social.

Presiuni dure

Liderul american nu a precizat numele țărilor pe care le consideră participante. ”Este timpul SĂ SE GĂSEASCĂ UN ACORD”, a mai scris Trump pe Truth Social, dând totodată asigurări: ”Eu nu caut să fac rău Rusiei. Eu iubesc poporul rus și am avut întotdeauna o bună relație cu președintele Putin”.
Președintele american Donald Trump a apreciat ca ”posibile” noi sancțiuni împotriva Rusiei dacă Moscova nu negociază încetarea războiului împotriva Ucrainei. ”Este posibil”, a declarat președintele Statelor Unite, întrebat despre acest subiect în cursul unei conferințe de presă la Casa Albă, reiterând că ”războiul nu ar fi avut loc niciodată dacă aș fi fost președinte” la acea dată.
El a mai afirmat că Statele Unite vor ”lua în considerare” continuarea ajutorului militar pentru Kiev, care s-a ridicat la zeci de miliarde de dolari de la invadarea Ucrainei de către Rusia în februarie 2022. Cu o zi înainte, Trump făcuse presiuni, spunând că Rusia se îndreaptă spre dezastru dacă refuză să negocieze și să încheie un acord de încetare a focului sau de pace cu Ucraina.
SUA au impus deja mai multe pachete de sancțiuni și embargouri asupra importurilor din Rusia, care s-au redus considerabil, ajungând de la 4,3 miliarde de dolari în ianuarie-noiembrie 2023 la 2,9 miliarde în aceeași perioadă anul trecut.
Printre produsele importate de SUA din Rusia se numără în special îngrășămintele și metalele.

Sua și Ucraina

În ce îl privește pe președintele ucrainean, Donald Trump a estimat din nou că Zelenski dorește ”un acord”, insistând totodată că numărul victimelor războiului a fost în mare măsură subestimat.
SUA sunt primul susținător militar al Ucrainei. Donald Trump criticase acest ajutor în timpul campaniei sale, însă după învestirea sa nu a spus în mod clar dacă intenționează să îl mențină sau nu.
Rusia și Ucraina caută să-și consolideze pozițiile, așteptând să afle mai mult despre intențiile reale ale președintelui american.

Secretarul general al NATO, Mark Rutte, a subliniat joi că este necesar ca SUA să rămână implicate în sprijinirea Ucrainei în fața invaziei ruse, avertizând totodată că Alianța nu va fi capabilă să se apere în mod colectiv ‘în patru sau cinci ani’ dacă statele membre nu-și cresc cheltuielile pentru apărare la peste 2% din PIB,.
‘Cât privește Ucraina, este necesar ca Statele Unite să rămână angajate și să facem tot posibilul pentru a aduce Ucraina într-o poziție de forță atunci când încep negocierile de pace’, a declarat el în cadrul unui panel consacrat Ucrainei la Forumul Economic Mondial de la Davos.

Ofensivă rusă

Rutte a apreciat că sprijinul acordat Kievului ar trebui sporit, nu ‘redus’, și a insistat asupra schimbării ‘traiectoriei războiului’: ‘Linia frontului se mișcă într-o direcție greșită’.
‘Pentru moment, frontul se deplasează în direcția greșită, de la est la vest’, a comentat el, avertizând că China, Coreea de Nord, Iranul și Rusia ‘lucrează împreună’ făcând din Ucraina ‘nu doar un conflict european, ci unul geopolitic’.
‘Dacă vom obține un acord prost, îl vom vedea pe președintele Rusiei (Vladimir Putin) bătând palma cu liderii Coreei de Nord, Iranului și Chinei, iar noi nu putem accepta aceasta. Din punct de vedere geopolitic, ar fi o mare greșeală’, a subliniat el, afirmând că pacea viitoare în Ucraina ‘trebuie să fie durabilă’.
În plus, Mark Rutte a avertizat că, dacă Ucraina ar pierde războiul, NATO va trebui să își majoreze cheltuielile militare ‘nu cu miliarde, ci cu trilioane’.
Dincolo de conflictul în Ucraina, fostul prim-ministru olandez a avertizat că ‘în patru sau cinci ani’ nu va fi suficient pentru NATO ca statele sale membre să cheltuiască doar 2% din PIB pentru apărare. ‘Două procente nu este nici pe departe suficient. Acum suntem în siguranță, dar NATO nu se va putea apăra în mod colectiv în patru sau cinci ani dacă rămânem la 2%’, a insistat el.

Problemă europeană

Rutte a declarat că ‘problema’ este că țările europene din NATO nu cheltuiesc suficient pentru apărare, menționând că noul președinte american, Donald Trump, a subliniat ‘în mod constant’ acest lucru.
‘Cred că în parte și datorită lui și poate în mare măsură, am văzut această creștere a cheltuielilor NATO pe partea europeană. El considera că, practic, SUA ieșeau prost, iar Europa își finanța practic modelul social și sistemul de sănătate și de pensii, dar subfinanța apărarea’, a spus Rutte.
Necesitatea ca statele membre ale Alianței Nord-Atlantice să-și crească cheltuielile pentru apărare a pus alianța într-un ‘regim de criză’, a afirmat Mark Rutte, citat de Reuters, pronunțându-se pentru majorarea cheltuielilor într-un timp cât mai scurt. ‘Cei care nu sunt la 2% trebuie să ajungă la 2% în câteva luni. Nu mai putem aștepta’, a reiterat el.
În ceea ce privește cifra exactă pe care țările din Alianța Nord-Atlantică vor trebui să o investească în apărare, Rutte a spus că aceasta va fi decisă ‘mai târziu în acest an’, dar că va fi ‘considerabil mai mare de 2%’.

Cotă echilibrată

Membrii NATO trebuie să plătească o ‘cotă echitabilă’ înainte de a lua în considerare o extindere, a declarat la rândul său un oficial american la Davos. ‘Nu putem cere poporului american să lărgească umbrela NATO din moment ce actualii membri nu plătesc o cotă echitabilă’, a declarat Richard Grenell, care tocmai a fost numit de Donald Trump emisar prezidențial pentru misiuni speciale, cu ocazia unui mic dejun organizat în marja Forumului de la Davos.
‘Trebuie să ne asigurăm că acești lideri cheltuiesc suma potrivită. Trebuie să fim capabili să evităm războiul. Și asta presupune o apărare credibilă din partea NATO’, a spus Grenell, criticând faptul că predecesorul lui Donald Trump, Joe Biden, a încetat să mai discute cu președintele rus Vladimir Putin. ‘Americanii sunt foarte frustrați că cheltuim sute de miliarde de dolari și că liderii noștri nu vorbesc între ei pentru a încerca să rezolve problemele’, a spus el.
În 2023, cele 32 de țări ale alianței transatlantice au stabilit un nivel minim al cheltuielilor pentru apărare de 2% din PIB, dar Donald Trump a sugerat recent creșterea acestui nivel la 5%.
În același panel, Mark Rutte a subliniat că, și în ceea ce privește ‘producția industrială, ne aflăm într-o situație foarte proastă’. Aliații trebuie să crească producția în industria de apărare, a pledat Rutte, menționând că această problemă afectează și Statele Unite.
‘Aceasta este o problemă și în SUA. China produce în prezent de șase ori mai rapid decât SUA. NATO pe ansamblu, din California până la Ankara, produce în termeni de muniție într-un an întreg ceea ce Rusia produce în trei luni’, a spus el.

Decizia aliaților

NATO nu este implicată în deciziile luate de statele membre, cum ar fi Statele Unite, cu privire la angajarea în forțele armate pe baza criteriilor de diversitate, egalitate și incluziune (DEI), a mai declarat, joi, la Davos, secretarul general al NATO, Mark Rutte. La începutul acestei săptămâni, administrația președintelui Donald Trump l-a concediat pe comandantul Gărzii de Coastă din SUA, amiralul Linda Lee Fagan, prima femeie care a condus vreodată o structură a forțelor armate americane.
Rutte a explicat că depinde de fiecare țară să își evalueze programele de angajare pe criterii DEI în cadrul propriilor forțe armate. ‘Acesta este decizia aliaților. SUA pot decide acest lucru. Nu este ceva în care NATO este implicată’, a subliniat Rutte într-un interviu la Forumul Economic Mondial de la Davos.
‘NATO este implicată în apărarea colectivă, asigurându-se că, în mod colectiv, cei 32 se pot confrunta cu orice inamic, orice inamic, orice adversar și să se asigure că el sau ea nu va încerca niciodată să captureze un kilometru pătrat de teritoriul NATO. În asta este implicată NATO, iar toate celelalte chestiuni sunt la latitudinea aliaților individuali’, a adăugat Rutte.

Concurs eseuri