Obiectivele rușilor în ofensiva spre Harkov

de | mai 15, 2024 | Analize, UCRAINA | 0 comentarii

Vineri, 10 mai 2024, forțele rusești au declanșat un atac dinspre regiunea Belgorod, în nord, pe direcția Harkov, al doilea oraș ca mărime din Ucraina, aflat la mai puțin de 50 de kilometri de frontieră. Atacul a început cu un bombardament de artilerie, apoi cu avansul peste graniță a infanteriei însoțită de blindate. Surprinzător a […]

Vineri, 10 mai 2024, forțele rusești au declanșat un atac dinspre regiunea Belgorod, în nord, pe direcția Harkov, al doilea oraș ca mărime din Ucraina, aflat la mai puțin de 50 de kilometri de frontieră. Atacul a început cu un bombardament de artilerie, apoi cu avansul peste graniță a infanteriei însoțită de blindate. Surprinzător a fost numărul destul de redus al blindatelor comparativ cu atacurile rusești din Donbass (la Bakhmut sau Avdiivka), precum și cu bombardamentul mai scăzut ca intensitate față de aceleași bătălii din estul Ucrainei. Oricum, în câteva zile ucrainenii au distrus mai multe zeci de blindate rusești. În schimb, au preponderență atacurile de infanterie, cu drone și aplicarea războiului electronic (EW).

Una din explicațiile posibile pentru numărul redus de blindate implicate este rețeaua destul de redusă de drumuri în regiunea aleasă pentru atac, o șosea importantă (M20) fiind mai la vest, este posibil ca rușii să intenționeze să o intercepteze după dezvoltarea ofensivei. Astfel, rușii au atacat pe porțiunea de frontieră mai la est, nu pe calea directă, pe șoseaua M20, care le-ar fi oferit un acces mai facil spre Harkov. A doua explicație, mai probabilă, este că atacul inițial este o diversiune pentru a atrage rezervele ucrainene, urmând că ulterior să vină un atac mai puternic chiar pe această șosea. Se pare că începe să se confirme, rapoarte spun că rușii au atacat ulterior Hoptivka, mai la vest, chiar pe șoseaua M20.

Atacul inițial, încă nu știm dacă este cel principal sau unul de diversiune, are loc mai la est, adică mai aproape de Luhansk, respectiv orășelul Vovceansk, aflat la 5 km de graniță, pentru care se dau acum lupte, care este la 70 de kilometri vest de râul Oskil, la est de acesta fiind trupele ruse din regiunea Luhansk, în partea de nord a acestui râu rușii fiind chiar pe malul opus. Rușii au atacat spre sud pe două direcții separate de râul Doneț, la est spre Vovceansk, la vest spre Hlyboke.

Pare a fi oarecum ciudat locul ales pentru acest atac inițial, pe două direcții separate de râul Doneț, în sensul că sunt atacuri separate care nu se pot sprijini unul pe altul, tocmai din cauza acestui râu care separă forțele atacatoare. Dar dacă privim harta, totul începe să capete sens, dar depinde și de capacitatea rușilor de a duce o astfel de ofensivă ambițioasă, cel puțin.

Pătrunderea de la est de Doneț, spre Vovceansk, nu poate amenința Harkovul, având la dreapta ei un obstacol natural ca și râul Doneț. Poate doar atrage rezervele ucrainene care să fie blocate aici, pentru a întâmpina o posibilă pivotare spre est, dacă această pătrundere nu este controlată, iar o pivotare spre est ar putea amenința spatele trupelor ucrainene ce se apără împotriva rușilor din Luhansk pe malul râului Oskil, ceea ce ar influența negativ pozițiile ucrainenilor mai la sud de râu, unde se apără pe malul opus, la Svatove și Kremina. Chiar dacă ar părea un pariu imposibil, o pătrundere a rușilor spre est cale de 70 de kilometri până la râul Oskil, acest aspect nu poate fi neglijat, așa că e nevoie de trupe de apărare și acoperire, mai ales că rușii au posibilitatea să mai încerce pătrunderi de pe teritoriul lor spre sud, de-a lungul graniței dintre Vovceansk și râul Oskil.

Pătrunderea de la vest de Doneț, spre Hlyboke, dacă nu este controlată, poate fi folosită de către ruși ca o flancgardă pentru un atac principal de-a lungul șoselei M20 direct spre Harkov. Ar putea acoperi astfel flancul stâng al unei forțe principale de atac a rușilor direct spre acest mare oraș.

Am expus posibilitățile de manevră ale rușilor în urma atacului lor din 10 mai 2024, după dezvoltările de până în prezent, dar nimeni nu știe încă care sunt planurile comandamentului rus. În mod sigur au obiective clare, dar îndeplinirea acestora depinde și de posibilitățile lor proprii, dar în mai mare măsură de reacția adversarului, respectiv a ucrainenilor.

Să ne amintim, la 24 februarie 2022 au avut ca obiective declarate de către Putin denazificarea întregii Ucraine, în traducere cucerirea acesteia și înlocuirea conducerii cu una obedientă Moscovei, ulterior, după eșecul lor de la Kiev, Summy, Cernigov și inclusiv Harkov, acesta s-a schimbat din mers în securizarea Donbassului și regiunilor deja cucerite etc.

Astfel, îndeplinirea obiectivelor rusești depinde de posibilitățile lor și de reacția ucrainenilor.

Reacția ucrainenilor

Ucrainenii erau conștienți de comasarea trupelor rusești în regiunea Belgorod, astfel că nu a fost o surpriză ca și cea din 6 septembrie 2022, când ofensiva ucraineană de la sud de Harkov i-a luat pe nepregătite pe ruși, ofensivă disimulată de cea începută în 30 august în regiunea Kherson. Atunci rușii au fost prinși pe picior greșit fiindcă nu au reușit să vadă comasarea a cinci brigăzi ucrainene în zonă, brigăzi care printr-un atac surpriză i-au dat peste cap eliberând peste 8500 kmp de teritoriu ucrainean, până dincolo de râul Oskil.

Spre comparație, rușii au cucerit până acum 100 de kmp în ofensiva lor spre Harkov. Mass-media ucraineană și unele declarații ale unor comandanți de rang inferior din regiune sunt foarte critice față de această situație și de pierderile teritoriale, dar aceștia pierd din vedere imaginea de ansamblu.

100 de kmp este insignifiant față de ambițiile rusești, este suficient să exemplificăm cu pătrunderea de la Ocheretyne, care ar putea duce la câștigarea de către ruși a 100 de kmp (vezi https://karadeniz-press.ro/patrunderea-de-la-ocheretyne-cauze-si-perspective/). Rușii au reușit până acum câștiguri incrementale cu prețul unor pierderi îngrozitoare, iar pătrunderea de până acum la nord de Harkov nu a făcut excepție, pierderile rușilor fiind enorme, mai ales în personal. Încă mai au resurse, dar nu se știe până când, în acest ritm.

Realitatea este că ucrainenii au putut să vadă această concentrare de trupe în regiunea Belgorod, nu era un secret, totul este vizibil cu ajutorul dronelor și sateliților occidentali, care au livrat informațiile către ucraineni. La ora actuală frontul este foarte străveziu, se pot vedea concentrările de trupe de ambele părți, iar surpriza tactică este greu de obținut. Mai ales că au apărut informații publice, conform cărora foștii luptători Wagner (după moartea lui Prigojin) sunt trimiși la Belgorod, la fel și alte trupe de mercenari și nu numai, ci și trupe regulate.

Problema ce se pune este faptul că SUA le-a interzis ucrainenilor să folosească armamentul occidental pentru a lovi teritoriul rusesc de teama unei escaladări (o absurditate, din moment ce Rusia escaladează permanent). De aceea ucrainenii au folosit armamentul occidental doar pentru a lovi ținte doar din teritoriul ucrainean ocupat, inclusiv Crimeea. Astfel, HIMARS, Storm Shadow și alte arme occidentale au lovit ținte doar în Donbass, Zaporoje, Kherson și Crimeea. Pentru a lovi ținte pe teritoriul rusesc ucrainenii au folosit rachete și drone de fabricație proprie, și au făcut-o cu mult succes, lovind sedii ale instituțiilor de forță rusești, depozite de muniții și combustibil, inclusiv rafinării pentru a afecta grav economia rusă.

Multe din aceste lovituri au avut loc în regiunea Belgorod, limitrofă Ucrainei, unde se concentrau materiale, armament, combustibil și altele necesare pentru a alimenta mașina de război rusească în Ucraina. Ba chiar au avut loc raiduri îndrăznețe dincolo de graniță, tot în regiunea Belgorod, dar fără soldați ucraineni, pentru a nu putea fi interpretate ca și invazie a teritoriului rus de către ucraineni. Raidurile erau făcute de către voluntarii ruși din armata ucraineană ce luptă împotriva lui Putin și de către voluntarii internaționali, inclusiv români și moldoveni, mulți dintre ei grupați în Battlegroup Getica (au pagină pe Facebook, îi puteți urmări). Inclusiv în raidul de luna trecută până aproape de orașul Belgorod au participat activ românii și moldovenii din Getica.

Mulți experți s-au grăbit să afirme că scopul concentrării de trupe rusești în Belgorod și al atacului lor este chiar eliminarea posibilității unor astfel de raiduri ucrainene dincolo de graniță care dovedesc slăbiciunea rușilor în protejarea propriilor granițe în timp ce ei sunt împotmoliți într-un război de mai bine de doi ani fără să-și atingă obiectivele în ciuda pierderilor imense. Puțin probabil.

Pe de altă parte, după cum spuneam, mass-media ucraineană, dar și cea occidentală, este foarte critică asupra reacției ucrainenilor la această pătrundere rusească la granița nordică. Dar toți aceștia pierd din vedere imaginea de ansamblu, respectiv faptul că bătălia nu se dă pentru cucerirea a 100 de kmp sau și mai mult, ci este un război în toată regula, în care de multe ori nu contează cine câștigă sau pierde un teritoriu, ci cine câștigă sau pierde războiul.

Tactica ucraineană

La ora actuală ucrainenii sunt în defensivă, inițiativa este de partea rușilor, ei pot alege unde să lovească și cum, ucrainenii pot doar să reacționeze și să se apere. Ei adoptă o tactică prin care sunt dispuși să cedeze teritoriu (fiindcă au de unde) și în schimb să câștige timp. Fiindcă au nevoie de timp, timp în care să le sosească ajutorul militar occidental deja aprobat. Iar rușii știu că intră în criză de timp, fereastra lor de oportunitate în care au superioritate totală începe să se închidă pe măsură ce ajutorul militar occidental începe să sosească pe front.

De aceea ucrainenii luptă în defensivă cedând teren pas cu pas, scopul lor este să câștige timp, dar și să provoace pierderi cât mai mari rușilor. Și până acum le-a mers bine.

Mulți se întreabă de ce nu s-au apărat pe frontieră la nord, permițând rușilor să pătrundă până la Vovceansk, de ce nu au comasat trupele la frontieră apărând fiecare centimetru de teritoriu ucrainean? Simplu, fiindcă nu așa se face. Frederick cel Mare al Prusiei spunea cine apără totul nu apără nimic.

Astfel, planurile defensive se fac nu pentru apărarea la frontieră, ci pe linia naturală și/sau fortificată cea mai bună în spatele frontierei. Dar până inamicul ajunge acolo, el este permanent hărțuit de trupele de acoperire care se retrag prin luptă care caută să câștige timp pentru perfecționarea apărării și să provoace cât mai multe pierderi inamicului. Partea cu pierderile le-a cam ieșit ucrainenilor, rușii atacând preponderent cu infanteria, iar la angajamentele de infanterie ucrainenii sunt net superiori calitativ, în ciuda superiorității numerice evidente a rușilor. Astfel, și în aceste prime zile ale ofensivei de la nord, pierderile rusești au fost foarte mari, dar știm că rușilor nu le pasă de acest lucru.

Referitor la liniile de apărare, planurile NATO pentru defensiva Țărilor Baltice în cazul unei agresiuni ruse prevedeau o retragere pe o linie defensivă în spate. Dar după 2022, când au ieșit la iveală masacrele de la Bucea, Irpin și alte localități eliberate de sub ocupația rusă, balticii au cerut revizuirea planurilor de apărare ale NATO pentru a nu lăsa nici măcar temporar vreo porțiune de teritoriu la discreția inamicului.

Dar ucrainenii, în situația actuală de la Harkov, cunoscând concentrarea de trupe rusești, au evacuat din timp fâșia de graniță pentru a nu-și expune civilii. Totodată, prin cedarea treptată prin luptă a teritoriului de la graniță, se creează și un spațiu în care se poate folosi fără discriminare armamentul american, pentru a lovi obiective din teritoriul ocupat, nu din cel rusesc. Adevărata linie de rezistență a ucrainenilor ar trebui să fie ceva mai în spate, pe un obstacol natural sau pe o linie cel puțin întărită în prealabil (cel puțin din toamna lui 2023), dacă nu fortificată.

Deci, în prima fază a acestei ofensivei rusești, au atacat creând două buzunare în interiorul teritoriului ucrainean nord de Harkov, buzunare separate de râul Doneț, spre Vovceansk la est de râu și spre Hlyboke, la vest. Atacurile au loc preponderent cu infanteria, prea puține vehicule blindate fiind angajate, și acelea au fost în mare parte distruse de apărarea ucraineană. La ora actuală rușii încercă să lărgească și să adâncească aceste buzunare, ucrainenii luptând în defensivă preferând să cedeze teritoriu ca să câștige timp și să provoace pierderi inamicului. La patru zile după începerea ofensivei rusești, au început să dea contraatacuri limitate pentru a-i întârzia și măcina pe ruși și să le reducă momentul ofensiv.

Cert este că până la ora actuală rușii nu au angajat un atac decisiv pe vreuna din aceste direcții, atacurile lor din aceste buzunare par a fi atacuri diversioniste, de fixare, în vederea unui atac ulterior pe o direcție principală, cu niște obiective clare. Până la ora actuală nu avem cum să cunoaștem care ar fi aceste obiective, singurul semn ar fi atacul de mai la vest, asupra Hoptivka, pe șoseaua M20, calea directă spre Harkov. Fie că rușii intenționează să securizeze această șosea și să continue ulterior avansul spre Harkov pe calea cea mai directă, fie face parte din campania de disimulare a obiectivului/obiectivelor principale.

Obiectivele rușilor prin această ofensivă

Am spus și o repet, este încă prea devreme pentru a intui obiectivele rușilor în această ofensivă din Harkov. Ei au acum inițiativa și o folosesc, dar încă nu știm ce urmăresc exact. Dar am să trec în revistă posibilele lor obiective, urmând ca în viitorul apropiat să ne putem face o idee.

1. Cucerirea Harkovului

Pare a fi cel mai logic, dar este un obiectiv prea ambițios față de posibilitățile dovedite până acum de armata rusă. Să ne amintim că rușii nu au reușit să ducă la îndeplinire acest obiectiv în februarie-martie 2022, când erau în plină ofensivă și armata ucraineană era mult mai slabă și într-o postură mult mai proastă, trebuind să lupte pe multiple fronturi și direcții, inclusiv spre Kiev, Summy, Cernigov, plus la sud și est, în Donbass, Zaporoje și Kherson, ajungând ca ucrainenii să lupte la Nikolaev (Mykolayv) pentru a stopa avansul rusesc spre Odessa. Mai ales în situația actuală, când rușii fac eforturi susținute pentru a sparge defensiva ucraineană la Chasiv Yar, acesta fiind chiar un punct strategic care ar putea influența dezvoltarea ulterioară a operațiunilor militare.

Estimările asupra concentrării de trupe rusești la nord, disponibile pentru ofensiva spre Harkov, dacă acesta ar fi obiectivul final, variază de la sursă la sursă. Se vorbește de un număr între 30000 și 50000 de militari cu tehnica de luptă aferentă. Aceste cifre mi se par destul de mari, poate sunt exagerate, dar contează și calitatea trupelor, vezi cazurile Bakhmut și Avdiivka. Dacă la Avdiivka rușii au pierdut circa 15000 de militari pentru acest orășel, vă dați seama ce ar însemna luptele de stradă în al doilea oraș ca mărime din Ucraina, cu o populație de 1,5 milioane locuitori și o suprafață de 310 kmp. O zonă urbană densă, în care trebuie să lupți stradă cu stradă, casă cu casă. Spre comparație, Bakhmut avea o populație de 70000 de locuitori și o suprafață de 41 kmp, iar Avdiivka 3700 locuitori pe o suprafață de 29 kmp. Numai ca să vă faceți o idee ce ar însemna luptele de stradă într-un oraș de 310 kmp, dar care are și tunele de metrou și subsoluri. Pentru Avdiivka rușii au pierdut între o treime și o jumătate din cât au acum concentrați pentru ofensivă, dintre care au pierdut deja câteva sute și vor mai pierde. Pentru a-l cuceri ar fi nevoie de un număr mult, mult mai mare.

Dar adevărul este că doar rușii cunosc cu adevărat numărul de soldați și tehnică de luptă de acolo, dar la fel NATO și ucrainenii au o idee cât mai apropiată de realitate, sateliții și dronele de recunoaștere pot da o imagine apropiată de realitate. Ori, acest număr este mult prea redus nu pentru a-l cuceri, ci chiar pentru a-l ataca mai serios. În cel mai fericit caz rușii ar putea pătrunde în periferii, fără un ajutor substanțial. Iar ucrainenii, după cum s-a văzut până acum, îl vor apăra cu ferocitate, la fel cum am văzut la Mariupol, când a fost nevoie de 82 de zile de asediu pentru a ocupa acest oraș total înconjurat și fără posibilitatea de a primi ajutor.

Acest obiectiv este imposibil în actuala configurație de forțe.

2. Încercuirea Harkovului

Acest obiectiv ar fi la fel de logic, dar și acesta depășește cu mult posibilitățile actuale ale armatei ruse. Adică ar fi foarte logic ca rușii să încerce înconjurarea Harkovului ca să-l oblige să se predea după un asediu prin care apărătorilor și populației rămase după ce mare parte s-ar fi retras să li se taie accesul la exterior, privându-i de resursele necesare. Este ceea ce în trecut se numea cucerirea cetății sau orașului prin foame, respectiv un asediu îndelungat.

Pentru asta rușii ar avea nevoie de mult mai multe trupe, enorm de multe, pentru a realiza un inel puternic care să înconjoare orașul de 310 kmp. Asta ar însemna un inel lung de cel puțin 60 de kilometri, dar care trebuie protejat și spre interior, și spre exterior. Fiindcă trebuie să reziste atacurilor și dinspre interior și dinspre exterior. Plus un coridor de legătură sigur lung de 50 de kilometri până la frontieră, fiindcă inelul trebuie aprovizionat permanent și protejat continuu contra atacurilor. Ar necesita un număr mai mare de trupe și tehnică decât pentru un atac direct, ceea ce este imposibil pentru ruși. Să ne gândim doar că distanța dintre Avdiivka și Chasiv Yar este de 45 de kilometri, și rușii încă luptă din greu pe ambele direcții.

Mai departe, în februarie-martie 2022 rușii nu au reușit să cucerească Cernigov, Summy sau Harkov, au încercat să le depășească, dar și-au împrăștiat forțele, facilitând succesul contraofensivei ucrainene care i-a făcut să renunțe la aceste direcții de atac.

Fiindcă există o mare diferență între obiective și mijloacele disponibile pentru a îndeplini aceste obiective, iar comandamentul rus tocmai aici a dat greș, și ar da greș din nou dacă ar stabili aceste obiective pentru ofensiva lor fără să țină seama de posibilități.

Obiectiv imposibil în actuala configurare de forțe.

3. Atac de disimulare și distragere

La ora actuală, acest obiectiv mi se pare cel mai apropiat de realitate. Rușii, în efortul lor de a cuceri Chasiv Yar, obiectiv strategic situat pe o înălțime, a cărui ocupare le-ar putea da posibilități de a dezvolta ulterior ofensiva pe trei direcții, respectiv au posibilitatea să aleagă între cele trei direcții care să fie atacul principal și cele secundare (Kostiantynivka, Kramatorsk, Sloviansk) realizând astfel cucerirea Donbassului aproape în întregime, obiectivul lui Putin încă din aprilie 2022, când rușii au renunțat la atacurile spre Kiev, Cernigov, Summy și Harkov.

Ori, deschiderea unui nou front la nord, spre Harkov, îi obligă pe ucraineni să mute trupe de pe frontul de est și sud pentru a face față noului atac. Manevra a reușit, ucrainenii au mutat inclusiv Brigada 47 Mecanizată, cea aflată pe front la pătrunderea de la Ocheretyne (vezi https://karadeniz-press.ro/patrunderea-de-la-ocheretyne-cauze-si-perspective/). În ideea că ucrainenii au o mare problemă cu personalul până la intrarea în vigoare a legii mobilizării, plus probleme cu muniția și armamentul, până la sosirea pe front în cantități suficiente a ajutorului american.

Dar acest atac de distragere poate fi dezvoltat ulterior, în funcție de evoluția situației. Rușii se grăbesc să profite de fereastra de oportunitate care este pe cale să se închidă în curând, respectiv superioritatea lor în muniție și armament, așa că presează, iar pătrunderea de la Harkov trebuie privită și în acest context.

Odată pătrunși cât de cât în adâncime, li se deschid posibilități de manevră care să îi pună pe ucraineni pe picior greșit din punct de vedere operațional, chiar dacă primesc ajutorul american.

Am vorbit de posibilitatea folosirii pătrunderii de la vest de Doneț, spre Hlyboke, ca și flangardă cuplată cu un avans direct de la Hoptivka pe șoseaua M20 spre Harkov. Desigur, nu vor putea cuceri Harkovul, dar îi va obliga pe ucraineni să scoată mai multe trupe de pe frontul de est pentru a face față acestei amenințări, deoarece un avans puternic spre Harkov va crea emoție în Ucraina și îi va obliga pe conducători să reacționeze, respectiv să mute trupe care vor lipsi de la apărarea Chasiv Yar, spre exemplu. De asemenea, rușii ar putea în același timp să profite de pătrunderea de la Ocheretyne și să manevreze spre nord, ocolind linia defensivă luată de Brigada 115 spre a ajunge cât mai aproape de Chasiv Yar, amenințându-l de la sud. Asta în loc să manevreze la sud pentru a cuceri 100 kmp care nu înseamnă nimic din punct de vedere strategic, ducând într-o fundătură.

O altă posibilitate, mult mai problematică, ar fi dezvoltarea buzunarului de la est de Doneț, spre Vovceansk. Acesta nu poate ajuta la un atac asupra Harkovului, fiind la est de râu, dar poate manevra spre est, către râul Oskil. Da, sunt 70 de kilometri până acolo, dar o manevră spre est, cuplată cu alte pătrunderi de dincolo de frontieră pe direcția de manevră care să suplimenteze flancul stâng al acestei pătrunderi, ar putea amenința spatele trupelor ucrainene ce se apără pe râul Oskil, făcându-le să cedeze pozițiile și să se retragă spre sud. Astfel s-ar putea face legătura între trupele rusești din Luhansk și cele din provincia Harkov, punându-i pe ucraineni într-o postură dificilă. De aceea ucrainenii vor trebui să aloce alte trupe pentru a controla acest intrând, de asemenea acestea lipsind din apărarea Donbassului.

4. Bombardarea Harkovului

Enumerarea acestui obiectiv posibil pare a fi oarecum ciudată, dar este de o probabilitate foarte ridicată. În ideea că orașele ucrainene mari, chiar depărtate de linia frontului, sunt permanent bombardate de către ruși. Dar există o diferență majoră aici, între bombardamentul în adâncime și cel de pe linia apropiată a frontului.

Mass-media raportează de fiecare dată când au loc atacuri asupra orașelor ucrainene, sunt clădiri lovite cu victime civile, este tragic. Dar aceste bombardamente au loc cu rachete de croazieră de tipul Kalibr sau altele, mai rar cu Kinjal, și cu drone iraniene Shahed, deoarece aviația rusă nu poate pătrunde în adâncime de teama rachetelor antiaeriene. Cele mai puternice astfel de bombardamente sunt cu maxim 200 astfel de vectori, fiindcă aceste rachete sunt foarte scumpe și sunt foarte puține, unele sunt interceptate de apărarea antiaeriană și atacurile sunt răspândite asupra mai multor orașe ucrainene departe de front. Dar produc victime și emoție.

Dar acest tip de bombardament este nimic față de bombardamentul de artilerie pe care rușii îl execută asupra satelor și orășelelor de pe linia de front. Artileria clasică, cu tunuri de mai multe calibre, este cel mai mare ucigaș de pe front, și așa este de la primul război mondial încoace. Nu tancurile, aviația, sau infanteria, ci artileria este cel mai mare ucigaș, responsabil de cele mai multe pierderi de vieți omenești.

Deși rușii încă au o superioritate majoră în artilerie, aceasta s-a degradat în timp din mai multe motive. Dacă la atacul asupra Sieverodonetsk și Lysyceansk în vara lui 2022 artileria rusă trăgea circa 20000 de obuze pe tot frontul, la Bakhmut în 2023 trăgea doar 6000 pe întreg frontul, iar la Avdiivka la începutul lui 2024 trăgea 3000 pe întreg frontul. Totuși, aveau superioritate totală față de ucraineni, dovadă fiind faptul că au reușit să niveleze total cu artileria orașele de pe linia de front, cum ar fi Marinka, Bakhmut, Popasna, Avdiivka. Au distrus cu artileria până la temelii orașe pe care pretindeau că vor să le elibereze.

Harkovul a fost și el lovit de rachete și drone după 2022, care au provocat distrugeri și victime, dar ce ar fi dacă ar ajunge sub bătaia artileriei rusești? Ar fi făcut una cu pământul, nicio clădire nu ar mai rămâne în picioare.

Dar pentru asta, Harkovul ar trebui să ajungă în bătaia artileriei ruse, respectiv rușii să reușească să ajungă la 20 de kilometri de Harkov. Să securizeze o zonă până la 20 de km de Harkov, să-și instaleze artileria și apoi să tragă sute de obuze pe zi asupra orașului. Ar fi un dezastru pentru Harkov și pentru Ucraina. În momentul în care zeci de obuze cad asupra Kievului distrugând blocuri și omorând civili, ucrainenii vor trebui să reacționeze și să apere orașul mutând mai multe trupe de pe frontul de est pentru a proteja Harkovul. Nu numai trupe, ci și tehnică militară, inclusiv artilerie pentru tiruri de contrabaterie, iar acestea vor lipsi din est, facilitându-le rușilor o victorie acolo.

Cum se poate realiza asta, respectiv aducerea Harkovului în bătaia tunurilor rusești? Simplu, prin cucerirea și securizarea unui sat ca și Lyptsi, aflat la 20 de kilometri de periferiile nordice ale Harkovului, pe direcția atacului din buzunarul estic, dar de unde ar putea ține sub controlul artileriei o mare parte din șoseaua M20 de mai la est, ajutând astfel la pătrundere spre acest oraș. Ori, ucrainenii vor trebui să se bată ca Lyptsi sau alte localități limitrofe să nu cadă în mâinile rușilor, sau dacă le pierd cumva, rușii să nu aibă un cordon de siguranță ca să își poată desfășura în voie piesele de artilerie.

Concluzii

Eu merg pe varianta 3 și 4 combinată. Dar ideea este că rușii au reușit deschiderea unui nou front care îi pune pe ucraineni într-o postură dificilă, având în vedere că se confruntă cu o presiune crescândă din partea rușilor pe frontul estic, mai cu seamă la Chasiv Yar, și trebuie să facă față și pătrunderii neașteptate de la Ocheretyne, plus intensificarea atacurilor de-a lungul întregului front.

Ucrainenii trebuie să gestioneze cu atenție acest nou front din Harkov deoarece, deși la ora actuală nu reprezintă o amenințare majoră, ar putea deveni dacă nu este tratat cu seriozitate, prin potențialele posibilități de manevră ale rușilor dacă reușesc să se consolideze și să poată executa atacuri pe mai multe direcții.

Pe de altă parte, înlocuirea lui Serghei Shoigu în acest week-end din postul de ministru al apărării, după 12 ani în această poziție, plus scandalul de corupție rezultat cu arestări la cel mai înalt nivel în același minister (inclusiv adjunctul lui Shoigu), dovedește faptul că în Rusia există o mare nemulțumire pentru că lucrurile nu merg deloc bine în războiul din Ucraina. De parcă nu s-ar ști că întreaga societate rusă este coruptă până în măduva oaselor. Astfel că Putin caută și găsește un țap ispășitor pentru această situație, făcând pe marele incoruptibil, sacrificându-l chiar pe unul dintre cei mai apropiați colaboratori ai săi, tocmai pentru a da vina pentru eșecul din Ucraina pe corupția din ministerul apărării.

Share our work

0 Comentarii

Înaintează un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *