Vicepreședintele Turciei, Cevdet Yilmaz, aflat în vizită în România, a declarat că cele două țări trebuie să coopereze strâns pentru securitatea regională, relatează mass-media de la București.
Primire la Cotroceni
Preşedintele României, Klaus Iohannis, l-a primit vineri, pe vicepreşedintele Republicii Turcia, Cevdet Yilmaz, aflat în vizită oficială în România, transmite Agerpres. Iohannis și-a exprimat aprecierea pentru substanţa şi dinamica dialogului politico-diplomatic bilateral, axat pe dezvoltarea continuă a Parteneriatului Strategic România-Turcia, pe toate palierele sale, inclusiv prin iniţiativa lansării Consiliului de Cooperare Strategică la Nivel Înalt dintre cele două ţări, care va dezvolta formatul reuniunilor comune de guvern şi în cadrul căruia vor fi stabilite priorităţile cheie în domeniile strategice de interes comun.
Preşedintele României şi Vicepreşedintele Turciei au salutat nivelul excelent al cooperării economice, Turcia fiind principalul partener comercial al ţării noastre din afara Uniunii Europene şi prima destinaţie extra-comunitară a exporturilor româneşti.
Iohannis a încurajat, în continuare, investiţiile turceşti şi a arătat că oportunităţile oferite de piaţa din România pot contribui la atingerea potenţialului deplin pe acest palier. În planul cooperării în domeniul securităţii, Preşedintele României a exprimat aprecierea pentru contribuţia Turciei la consolidarea posturii Aliate de apărare şi descurajare pe Flancul Estic al NATO şi la Marea Neagră, inclusiv prin participarea la misiuni de Poliţie Aeriană Întărită pe teritoriul României.
Klaus Iohannis a salutat, totodată, buna funcţionare a Grupului Naval de Deminare în Marea Neagră România – Turcia – Bulgaria, iniţiativă care reprezintă un model de cooperare eficientă în regiunea Mării Negre şi între statele aliate riverane. De asemenea, Preşedintele României şi Vicepreşedintele Turciei au avut un schimb de opinii despre principalele evoluţii de interes de pe agenda NATO şi la nivel internaţional, precum şi despre pregătirea rezultatelor Summitului aniversar al NATO de la Washington, D.C.
În ceea ce priveşte situaţia îngrijorătoare din Orientul Mijlociu, preşedintele Klaus Iohannis a subliniat că trebuie evitată escaladarea violenţei, fiind necesară coordonarea eficientă a eforturilor internaţionale în vederea avansării către o pace durabilă în regiune, când condiţiile o vor permite.
Preşedintele României a reafirmat sprijinul ţării noastre pentru consolidarea cooperării UE-Turcia şi a salutat eforturile pe care Turcia le întreprinde pentru găzduirea unui număr mare de refugiaţi, exprimând sprijinul pentru continuarea cooperării în materie dintre UE şi Turcia.
Cevdet Yilmaz: De la începerea războiului din Ucraina, Turcia a luptat foarte mult pentru oprirea războiului
Oficialul turc s-a întâlnit, la Palatul Victoria, cu prim-ministrul Marcel Ciolacu. Cevdet Yilmaz a susţinut o declaraţie de presă comună cu premierul Marcel Ciolacu. Înaltul oficial turc a menţionat actualul acord de deminare semnat de România, Bulgaria şi Turcia. „Pentru asigurarea securităţii la Marea Neagră, noi suntem două ţări riverane care suntem obligate să lucrăm şi să cooperăm şi datorită alianţei pe care o avem. De la începutul războiului şi până la ora actuală am lucrat împreună cu aliaţii noştri români şi bulgari în cadrul grupului de lucru pentru măsurile împotriva minelor în derivă de la Marea Neagră. S-a prevăzut să înceapă în cel mai scurt timp aceste activităţi comune”, a spus Cevdet Yilmaz, potrivit traducerii oficiale.
El a menţionat şi implicarea ţării sale în contextul agresiunii rusești împotriva Ucrainei. „De la începerea războiului din Ucraina, Turcia a luptat foarte mult pentru oprirea războiului, pentru asigurarea securităţii elementare globale, pentru siguranţa navigaţiei la Marea Neagră şi noi vom continua să lucrăm pe acest domeniu, datorită Convenţiei Strâmtorilor de la Marea Neagră, care ne asigură să ne asumăm o mare importanţă pentru asigurarea securităţii în această zonă, pentru a scădea tensiunea din zonă şi pentru asigurarea securităţii zonei noastre”, a declarat Cevdet Yilmaz. Totodată, vicepreşedintele Turciei a vorbit de situaţia regională de securitate. „Suntem de partea păcii, a stabilităţii în zona noastră”, a continuat el. Cevdet Yilmaz a spus că va participa, vineri, la inaugurarea conductei de transport de gaze naturale dintre Tuzla şi Podişor.
„Acest proiect este şi în beneficiul României, dar şi în acelaşi timp în beneficiul, din punct de vedere al energiei, din Uniunea Europeană”, a apreciat acesta. În intervenţia sa de la guvern, Cevdet Yilmaz a amintit că, săptămâna trecută, preşedinţii României şi Turciei au avut un dialog telefonic, în cadrul căruia „au discutat foarte fructuos în legătură cu relaţiile noastre bilaterale şi subiectele regionale”. De asemenea, a mulţumit României pentru susţinerea aderării ţării sale la Uniunea Europeană şi pentru parteneriatul strategic dintre cele două state. „Încrederea reciprocă dintre statele noastre stă la baza relaţiilor bilaterale”, a mai spus vicepreşedintele Turciei. În acest sens, a menţionat şi misiunea de poliţie aeriană efectuată de Turcia în România, sub umbrela NATO. În ceea ce priveşte schimburile economice, Cevdet Yilmaz a spus că ţara noastră este cel mai mare partener comercial al Turciei în UE şi că a fost depăşită, timp de doi ani la rând, ţinta de 10 miliarde de dolari în ce priveşte schimbul comercial.
Ciolacu: Cooperarea economică cu Turcia, unul dintre pilonii de bază ai relațiilor turco-române
Turcia este principalul partener comercial al României din afara Uniunii Europene şi prima destinaţie din afara UE a exporturilor româneşti, a afirmat, vineri, premierul Marcel Ciolacu, după întâlnirea cu vicepreşedintele turc, Cevdet Yilmaz. El a precizat că discuţiile cu oficialul turc au vizat şi contextul de securitate actual, modalităţile optime de cooperare în plan bilateral şi ca aliaţi în cadrul NATO. „Am avut o discuţie extrem de constructivă care a confirmat stadiul excelent al parteneriatului strategic bilateral. Ne propunem să ne concentrăm pe intensificarea dialogului, atât pe plan politic, dar mai ales pe plan economic, cu atât mai mult cu cât minoritatea turco-tătară din România are un rol deosebit de important în consolidarea relaţiilor noastre, fiind o punte durabilă între cele două ţări şi popoare. În plan politic, am discutat cu privire la perspectiva lansării consiliului de cooperare strategică la nivel înalt între România şi Turcia, care va urma, practic, formatul reuniunilor comune de guvern. Astfel, vom putea decide priorităţile-cheie în domeniile strategice de interes pentru ambele state”, a spus Ciolacu, într-o declaraţie comună cu Yilmaz. Ciolacu a subliniat că dezvoltarea cooperării economice reprezintă „unul dintre pilonii de bază” ai relaţiilor dintre cele două ţări. „Am salutat creşterea solidă a comerţului bilateral în ultimii ani. Turcia este principalul partener comercial al României din afara Uniunii Europene şi prima destinaţie extracomunitară a exporturilor româneşti. Avem cifre foarte bune şi pentru anul trecut când comerţul bilateral a depăşit pragul de 10 miliarde de dolari. Ne dorim ca această tendinţă de creştere să se menţină şi pe mai departe”, a adăugat prim-ministrul. Marcel Ciolacu a menţionat cooperarea dintre cele două state în domeniile energiei, transporturilor, agriculturii, industriei de apărare, agro-alimentară, prelucrătoare. „În acelaşi timp, consider prioritar să acţionăm în ce priveşte încurajarea investiţiilor în economia românească. Avem deja proiecte de colaborare cu antreprenorii turci, aflate în diverse etape ale implementării. Dintre acestea, aş menţiona conducta de transport gaz natural Marea Neagră – Podişor, un proiect strategic pentru România, dar şi pentru întreaga regiune”, a mai spus Ciolacu. Acesta a afirmat că discuţiile cu oficialul turc au mai vizat contextul de securitate actual şi modalităţile optime de cooperare, atât pe plan bilateral, cât şi ca aliaţi în cadrul NATO, pentru a putea asigura securitatea la Marea Neagră şi bună a coordonare pe flancul estic al Alianţei. „I-am mulţumit domnului vicepreşedinte pentru participarea Turciei la misiuni de poliţie aeriană ale NATO pe teritoriul României, ceea ce contribuie semnificativ la demersurile de consolidare a posturii aliate de apărare şi descurajare pe flancul estic al NATO. De asemenea, am subliniat şi importanţa grupului naval de deminare Marea Neagră România – Turcia – Bulgaria în contextul actual de securitate, un exemplu concret al modului în care putem coopera pentru asigurarea securităţii în regiunea Mării Negre”, a adăugat Marcel Ciolacu. De asemenea, Ciolacu a precizat că a discutat cu Yilmaz şi despre situaţia de securitate şi implicaţiile războiului ilegal şi neprovocat pe care Rusia l-a declanşat împotriva Ucrainei. „Am reafirmat sprijinul României pentru independenţa, suveranitatea şi integritatea teritorială a Ucrainei, dar am vorbit, de asemenea, şi de procesul de reconstrucţie a Ucrainei. În acest context, am discutat şi despre situaţia din Republica Moldova în actuala conjunctură şi am pledat pentru menţinerea unui sprijin solid în eforturile Chişinăului de a rezista presiunilor hibride menite să inducă dezinformarea populaţiei în scopul afectării directe a stabilităţii sale”, a adăugat prim-ministrul. România consideră că Turcia este o ţară candidată şi un partener – cheie al Uniunii Europene, a mai spus Ciolacu. „Pentru România este importantă consolidarea cooperării dintre Uniunea Europeană şi Turcia în domeniile sectoriale de interes”, a mai spus el. De asemenea, cei doi oficiali şi-au exprimat îngrijorarea faţă de riscul extinderii conflictului la nivel regional în Orientul Mijlociu. „Am reiterat condamnarea atacului iranian asupra Israelului, precum şi sprijinul României faţă de iniţiativele internaţionale care vizează soluţionarea crizei de fâşia Gaza şi ameliorarea situaţiei civililor din enclavă. În acelaşi sens, am susţinut şi necesitatea asigurării libertăţii de navigare din Marea Roşie”, a adăugat prim-ministrul român.
Interese strategice comune
În 2024, relațiile dintre România și Turcia sunt caracterizate prin cooperare solidă și parteneriate strategice, accentuând pe îmbunătățirea legăturilor bilaterale și securitatea regională.
Unul dintre dezvoltările semnificative în relația lor este stabilirea unui plan de acțiune comun pentru a aprofunda legăturile bilaterale. Acest plan include creșterea comerțului bilateral de la 10 miliarde de dolari la 15 miliarde de dolari până în 2025, cu un obiectiv de a depăși 20 de miliarde de dolari până în 2030. Planul acoperă diverse domenii cum ar fi cooperarea industrială, comerțul și investițiile, agricultura, energia și parteneriatele culturale.
De asemenea, ambele țări subliniază rolurile lor în securitatea regională, în special în contextul NATO. Turcia și România au colaborat la mai multe inițiative, cum ar fi acordul de curățare a minelor din Marea Neagră, care vizează îmbunătățirea siguranței rutelor de transport afectate de mine din cauza conflictului din Ucraina. Această inițiativă este un răspuns direct la preocupările de securitate în curs în regiunea Mării Negre și subliniază angajamentul lor de a menține stabilitatea regională.
Mai mult, parteneriatul strategic între România și Turcia este consolidat de angajamentele reciproce pentru pace și stabilitate în Europa de Sud-Est și zona Mării Negre, evidențiind în continuare rolul lor pivot în geopolitica regională.
Într-un gest ce marchează o etapă semnificativă în relațiile bilaterale dintre România și Coreea de Sud, o delegație oficială, condusă de președintele Klaus Iohannis, din care face parte ministrul Apărării Angel Tîlvăr și ministrul Energiei Sebastian Burduja, a efectuat o vizită de importanță majoră la Seul. Scopul vizitei a fost consolidarea cooperării în domeniul apărării și în cel al energiei prin semnarea unor acorduri esențiale, cu un impact strategic pentru ambele țări.
În cadrul acestei vizite istorice, au fost semnate mai multe acorduri bilaterale, în special în domeniile energiei și apărării, marcând astfel un nou capitol în colaborarea dintre cele două state. Unul dintre cele mai importante subiecte ale întâlnirii este cel referitor la contractul privind obuzierele autopropulsate de calibrul 155 mm. Solicitarea României pentru aceste sisteme de artilerie, împreună cu munițiile aferente, este un pas important pentru modernizarea și consolidarea capacităților de apărare ale țării. Compania sud-coreeană Hanwha Aerospace este singura rămasă în competiția demarată pentru achiziționarea obuzierelor.
Acordul de cooperare militară semnat marți, 23 aprilie, între ministrul Apărării Naționale, Angel Tîlvăr, și omologul său coreean, Shin Wonsik, deschide noi orizonturi de colaborare și schimb de tehnologie între cele două state. Acest document reprezintă primul din acest fel încheiat între România și Coreea de Sud și oferă o bază solidă pentru consolidarea relațiilor bilaterale în domeniul apărării.
Ministrul Angel Tîlvăr a subliniat importanța acestui acord, evidențiind faptul că Republica Coreea este primul stat din regiunea Indo-Pacifică cu care România a încheiat un Parteneriat Strategic în 2008. Această nouă etapă de cooperare deschide drumul către o colaborare mai profundă în domeniul apărării, cu beneficii semnificative pentru ambele părți.
Durata contractului pentru achiziționarea obuzierelor de peste 850 de milioane de euro este de 60 de luni, iar finanțarea este asigurată din fonduri de la bugetul de stat. Componentele sistemului obuzier sunt esențiale pentru consolidarea capacităților de apărare ale României și includ următoarele: 18 obuziere de calibrul 155 mm autopropulsate, pe şenile, nouă ţevi de rezervă, 12 maşini de specialitate de transport şi încărcat muniţii, nouă posturi de observare de artilerie auto-propulsate, o autostaţie meteorologică, trei mijloace de evacuare a echipamentelor avariate şi trei sisteme de cercetare acustică. Contractul mai prevede 17.352 de proiectile explozive, 324 de proiectile fumigene, 324 de proiectile de iluminare şi 720 de proiectile inerte pentru instruire.
Odată cu semnarea acestor acorduri, compania sud-coreeană Hanwha Aerospace implicată în furnizarea sistemelor obuzierelor și-a exprimat intenția de a deschide o linie industrială în România. Aceasta nu numai că va contribui la consolidarea capacităților de apărare ale Forțelor Terestre, dar va stimula și dezvoltarea industriei militare locale.
Obuzierele de tip K 9 Thunder, deja utilizate în nouă țări din lume, sunt un exemplu al tehnologiei avansate pe care România își propune să o integreze în arsenalul său militar. Această achiziție nu numai că va îmbunătăți capacitățile de apărare ale țării, dar vor întări și parteneriatele strategice ale României în cadrul NATO și în sfera cooperării internaționale.
Semnarea acordurilor de la Seul reprezintă un pas important în consolidarea relațiilor dintre România și Coreea de Sud și deschide noi oportunități de colaborare în domeniul apărării și cel al energiei. Aceste parteneriate nu numai că vor întări securitatea națională a României, dar vor contribui și la consolidarea stabilității regionale.
Pe lângă semnarea acordurilor, delegația română aflată la Seul a oferit precizări legate de alte proiecte în desfășurare în domeniul apărării. Ministrul Tîlvăr a confirmat că discuțiile privind semnarea contractului pentru achiziționarea avioanelor F-35 sunt într-o fază avansată, oferind astfel perspective optimiste asupra modernizării capacităților aeriene ale României. Acest subiect de discuție vine în contextul cererii trimise de Ministerul Apărării către Parlamentul României pentru aprobarea achiziționării inițiale a 32 de astfel de aeronave F-35, costul estimativ al programului fiind de 6.5 miliarde de dolari, fără TVA.
Alte vești bune legate de Forțele Armate ale României au apărut în spațiul public zilele trecute. Escadrila 48 Vânătoare își începe oficial activitatea în România, odată cu sosirea primelor 3 avioane F-16 la Câmpia Turzii. Acestea sunt primele aeronave F-16 Fighting Falcon achiziționate de România din Regatul Norvegiei și au aterizat în Baza 71 Aeriană „General Emanoil Ionescu” în data de 19 aprilie. Obiectivul este ca toate cele 32 de aeronave norvegiene să ajungă în țară până în anul 2025. Avioanele sunt livrate într-o stare operațională, iar resursele disponibile ale acestora asigură operarea lor pentru o perioadă de tranziție de cel puțin 10 ani.
Parlamentul a aprobat, luni, în plenul reunit, solicitarea preşedintelui Klaus Iohannis pentru participarea Armatei României la operaţiile desfăşurate sub egida Grupului operativ pentru combaterea minelor marine din Marea Neagră MCM BLACK SEA, începând cu anul 2024, cu personal de stat major – până la şase militari şi o navă militară cu capabilităţi MCM şi echipă EOD la bord, având un echipaj de maximum 85 de militari.
S-au înregistrat 261 de voturi „pentru”, 7 „împotrivă” şi o abţinere. „România a promovat constant necesitatea protejării regiunii Mării Negre, îndeosebi în actualul context de securitate. Din această perspectivă, România acţionează pentru creşterea relevanţei regiunii Mării Negre în cadrul NATO, pentru a obţine sprijin aliat în susţinerea acestui obiectiv, inclusiv prin consolidarea prezenţei aliate în Marea Neagră, în special navale. Din cauza agresiunii Federaţiei Ruse împotriva Ucrainei, ameninţarea minelor în derivă instalate de ambele state s-a amplificat, afectând siguranţa navigaţiei şi a populaţiei, aşa cum au demonstrat numeroasele incidente înregistrate în Marea Neagră, în apropierea graniţelor României”, se arată în scrisoarea adresată Parlamentului de şeful statului. În acest context, Turcia a propus constituirea unei grupări navale de deminare în Marea Neagră (Mine Counter-Measures Task Group Black Sea/MCM BLACK SEA). „Din perspectiva României, pe lângă răspunsul la problema reală existentă în Marea Neagră, crearea unui grup operativ constituie atât o modalitate de dezvoltare a cooperării regionale cu aliaţii săi riverani, cât şi o oportunitate de a atrage participarea NATO şi a aliaţilor neriverani în asigurarea securităţii Mării Negre. Constituirea MCM BLACK SEA este o premieră în istoria recentă a regiunii Mării Negre şi un proiect de importanţă strategică. Cu atât mai mult, trebuie avute în vedere limitările României şi ale Bulgariei în ceea ce priveşte capabilităţile navale necesare, Turcia fiind singurul stat dintre cele nominalizate care dispune de capabilităţi dezvoltate pentru îndeplinirea cu succes a misiunii de luptă contra minelor atribuită MCM BLACK SEA”, se detaliază în document. Şeful statului mai menţionează în scrisoare că „reconfigurarea contribuţiei naţionale la operaţiile sub egida MCM BLACK SEA se va executa cu aprobarea ministrului Apărării Naţionale, în funcţie de cerinţele operaţionale şi de evoluţia activităţilor acestei misiuni, cu încadrarea în limitele numerice ale pachetului de forţe”. Fondurile financiare necesare participării la misiuni sunt asigurate din bugetul alocat Ministerului Apărării Naţionale, în condiţiile legislației românești.
Evoluția conflictului din Marea Neagră între Rusia și Ucraina în ultimii ani a arătat o serie de schimbări semnificative, reflectând o reorientare a balanței de putere în regiune.
Inițial, la începutul invaziei ruse din februarie 2022, flota rusă a Mării Negre a părut să domine marea, blocând porturile Ucrainene și capturând Insula Șerpilor. Totuși, Ucraina a reușit treptat să-și elibereze coasta și să răspundă puternic.
Un moment decisiv a fost scufundarea navei amiral rusești Moskva în aprilie 2022, urmată de recucerirea Insulei Șerpilor. Aceste victorii au fost completate de atacuri succesive asupra infrastructurii și navelor rusești folosind drone și rachete, ceea ce a redus semnificativ capacitatea navală a Rusiei în Marea Neagră.
Până în 2023, succesul tactic al Ucrainei s-a transformat în avantaje strategice semnificative. Cu sprijinul Occidentului, care a inclus livrări de rachete cu rază lungă de acțiune, Ucraina a putut efectua atacuri precise asupra țintelor din Crimeea ocupată de Rusia și a navelor rusești, forțând o retragere semnificativă a flotei rusești din Crimeea. Acest lucru a permis Ucrainei să încheie blocada porturilor sale și să reia tranzacțiile comerciale maritime.
În contextul mai larg al dreptului internațional și al securității regionale, Turcia, ca parte a Convenției de la Montreux, a jucat un rol în gestionarea accesului naval prin Strâmtorile Turcești, echilibrând drepturile de tranzit ale statelor riverane Mării Negre și preocupările legate de escaladarea conflictului.
Astfel, din perspectiva militară și economică, Ucraina a reușit să îmbunătățească semnificativ situația sa în Marea Neagră, contracarând inițial o poziție aparent dominantă a Rusiei și consolidându-și autonomia și securitatea regională.
În 2024, Flota Rusă a Mării Negre a suferit pierderi semnificative datorită atacurilor repetate ale Ucrainei și a măsurilor de reorientare strategică. Conform informațiilor disponibile, Flota Rusă a Mării Negre numără în prezent aproximativ 49 de nave și 7 submarine. Această flotă include, printre altele, submarine diesel-electrice îmbunătățite de tip Kilo, fregate din clasa Admiral Grigorovich și corvete din clasa Buyan-M, toate capabile să lanseze rachete de croazieră Kalibr. De asemenea, flota dispune de bărci de patrulare și nave amfibii mai vechi. Această informație reflectă o reducere a capacității flotei în comparație cu anii anteriori, când Rusia a pierdut aproximativ 40% din tonajul naval din Marea Neagră.
Printre navele pierdute se numără Moskva – Nava amiral a flotei, un crucișător de rachete ghidate, a fost scufundată în aprilie 2022; Saratov – navă de desant de clasa Ropucha, a fost distrusă în martie 2022 la Berdiansk; Vasiliy Bykov – corvetă de patrulare, a fost avariată grav în 2022 și considerată pierdută pentru operațiuni; Minsk și Kaliningrad – Două nave de desant de clasa Ropucha, au suferit daune semnificative în atacuri separate.
Aceste pierderi subliniază impactul semnificativ al contraofensivei ucrainene și utilizarea eficientă a dronelor și a rachetelor anti-navă. Pierderea acestor nave a avut un efect considerabil asupra capacității operaționale a flotei ruse în Marea Neagră.
Ucraina a folosit o gamă variată de sisteme de armament pentru a contracara flota rusă în Marea Neagră, inclusiv rachete anti-navă de fabricație proprie și altele furnizate de aliați. Un exemplu notabil este utilizarea rachetei Neptune, care a fost responsabilă pentru scufundarea crucișătorului Moskva.
Dronele navale și aeriene au jucat un rol crucial în atacurile Ucrainei asupra navelor rusești. Acestea includ drone explozive de mici dimensiuni și drone mai mari pentru supraveghere și atac.
Cu sprijinul aliaților săi, Ucraina a primit tehnologie militară avansată, inclusiv rachete de croazieră de lungă distanță și sisteme de rachete anti-navă, care i-au permis să extindă capacitatea de a ataca ținte la distanțe mai mari și cu mai mare precizie. Acest lucru a inclus și asistență în recalibrarea sistemelor existente pentru a crește precizia și eficacitatea lor împotriva flotei ruse.
Ucraina a adaptat sistemele de artilerie pentru a atinge ținte navale, extinzând capacitatea de a lovi navele rusești care operau în apropierea coastelor. Aceasta include utilizarea sistemelor de artilerie tradiționale, care, deși în mod normal sunt utilizate pentru ținte terestre, au fost orientate pentru a angaja ținte la mare.
Un exemplu notabil este modificarea sistemelor de rachete pentru a le face mai eficiente împotriva țintelor navale. Sistemele de rachete, inițial proiectate pentru a lovi ținte fixe pe uscat, au fost recalibrate sau modificate pentru a ataca nave în mișcare. Acest lucru implică ajustări în ghidarea și planificarea traiectoriei rachetelor pentru a compensa mișcarea țintelor pe apă.
Prin aceste adaptări, Ucraina a reușit să extindă gama de opțiuni la dispoziție pentru apărarea și atacul în zona maritimă, crescând presiunea asupra forțelor navale ruse și limitând capacitatea acestora de a opera liber în Marea Neagră. Aceste modificări demonstrează o abordare inovatoare și flexibilă în războiul modern, unde adaptabilitatea și capacitatea de a reacționa rapid la schimbările de pe câmpul de luptă sunt esențiale.
Flota NATO în Marea Neagră
Formarea unei flote NATO în Marea Neagră este un subiect complex care implică considerente geopolitice, strategice și legale.
SUA au un interes strategic în limitarea influenței Rusiei în regiunea Mării Negre și în susținerea aliaților și partenerilor din NATO. Prin prezența navală în Marea Neagră, SUA ar căuta să descurajeze acțiunile agresive ale Rusiei și să își consolideze angajamentele de securitate față de statele membre NATO din regiune, cum ar fi România și Bulgaria. Totuși, prezența SUA este limitată de Convenția de la Montreux, care reglementează trecerea navelor de război prin strâmtorile turcești, limitând astfel tonajul și durata șederii navelor non-riverane în Marea Neagră.
Regatul Unit a demonstrat un angajament ferm față de apărarea intereselor NATO și a principiilor internaționale, participând activ la exerciții militare în regiune și oferind suport Ucrainei. Prin participarea într-o posibilă flotă NATO în Marea Neagră, Regatul Unit ar putea să-și întărească relațiile cu statele din regiune și să contribuie la descurajarea expansiunii militare rusești. Totuși, precum SUA, Regatul Unit este și el constrâns de prevederile Convenției de la Montreux.
Franța, având tradiție în promovarea unei politici externe active și independente, ar vedea participarea în Marea Neagră ca pe o oportunitate de a-și reafirma angajamentul față de securitatea europeană și de a echilibra influența rusă. Franța a fost vocală în susținerea Ucrainei și ar putea folosi prezența în Marea Neagră pentru a sprijini operațiuni NATO și pentru a contribui la stabilizarea regiunii.
Convenția de la Montreux impune restricții semnificative asupra tipului și numărului de nave de război pe care puterile non-riverane le pot avea în Marea Neagră la un moment dat, precum și durata șederii acestora. Aceste restricții includ un plafon de tonaj și o limită de 21 de zile pentru șederea navelor de război non-riverane. Astfel, orice flotă NATO permanentă în Marea Neagră ar trebui să se bazeze în principal pe contribuția statelor riverane Mării Negre, cum ar fi România, Bulgaria și Turcia.
În timp ce formarea unei flote NATO în Marea Neagră are suportul logic al intereselor strategice ale aliaților, aceasta se confruntă cu limitări legale și logistice semnificative. Participarea activă a statelor riverane și cooperarea sporită între membrii NATO sunt esențiale pentru navigarea în complexitatea acestor provocări și pentru maximizarea eficacității prezenței NATO în regiune.
Interesele riveranilor
România are un interes strategic pronunțat în consolidarea securității regionale în Marea Neagră, datorită proximității sale geografice cu Ucraina și cu zona de influență a Rusiei. Ca membru al NATO și al Uniunii Europene, România vede prezența NATO în Marea Neagră ca pe o garanție a securității sale naționale și a stabilității regionale. România a fost gazda mai multor exerciții militare NATO și susține o prezență navală crescută a Alianței în regiune pentru a descuraja agresiunile și a întări flancul estic al NATO.
Deși Bulgaria este de asemenea membru NATO și al UE, țara a avut o abordare uneori mai precaută față de provocările militare în regiune, reflectând o dorință de a menține relații pragmatice cu toate părțile, inclusiv cu Rusia. Totuși, Bulgaria recunoaște importanța securității Mării Negre și a participat la exerciții militare alături de alte națiuni NATO, văzând aceste activități ca pe un mijloc de a asigura securitatea și stabilitatea în regiune. Poziția Bulgariei este uneori mai precaută, reflectând legăturile istorice și economice mai strânse cu Rusia.
Turcia joacă un rol cheie în dinamica Mării Negre, controlând accesul prin strâmtorile Bosfor și Dardanele conform Convenției de la Montreux. Turcia are relații complexe atât cu NATO, cât și cu Rusia, și își echilibrează strategic interesele pentru a maximiza securitatea națională și influența regională. Deși este aliat NATO, Turcia a avut perioade de apropiere de Rusia, inclusiv în domeniul energetic și al apărării. Totuși, Turcia susține importanța stabilității în Marea Neagră și a participat activ la exerciții militare NATO în regiune.
Italia, un membru important al NATO și al UE, are un interes strategic în promovarea stabilității și securității în regiunea Mării Negre, care este considerată esențială pentru securitatea sud-estului Europei. Italia sprijină operațiunile NATO și contribuie la misiunile Alianței în regiune, văzând Marea Neagră ca pe un punct cheie pentru securitatea energetică și pentru rutele comerciale europene.
Grecia, situată în sudul Balcanilor și având multiple interese istorice și culturale în regiunea Mării Negre, este profund interesată de stabilitatea acestei zone. Ca stat membru NATO și UE, Grecia susține o prezență consolidată a NATO în Marea Neagră pentru a contracara influența rusă și pentru a asigura securitatea rutelor maritime vitale. De asemenea, Grecia și Turcia, deși ambele sunt membre NATO, au propriile lor dispute regionale, ceea ce complică dinamica de securitate în zona Mării Negre.
Prin urmare, interesele acestor state în formarea unei flote NATO în Marea Neagră variază de la sprijin activ până la abordări mai echilibrate, toate reflectând contextul geopolitic complex al regiunii.
Poziția Turciei
Turcia nu arată în prezent un interes pentru modificarea Convenției de la Montreux. Guvernul turc este mai concentrat pe menținerea status-quo-ului în ceea ce privește Convenția, care îi oferă Turciei un control semnificativ asupra traficului naval prin strâmtorile Bosfor și Dardanele. Acest control este văzut ca un avantaj strategic, ajutând Turcia să își echilibreze interesele între Rusia și alte țări NATO. Turcia a fost foarte atentă în administrarea prevederilor Convenției, asigurându-se că drepturile și responsabilitățile sale sunt menținute fără schimbări.
Mai mult, Turcia este implicată într-un proiect major, Canalul Istanbul, care își propune să creeze o nouă rută de navigație ca alternativă la strâmtorile actuale reglementate de Convenția de la Montreux. Acest canal este destinat să ofere Turciei control suplimentar și beneficii economice, dar nu intenționează să înlocuiască reglementările Convenției Montreux referitoare la traficul militar prin strâmtorile existente. Președintele Erdogan a clarificat că Convenția de la Montreux va continua să guverneze Bosforul și Dardanele, în timp ce noul canal va avea reglementări separate.
În ultimul timp, Turcia a aplicat Convenția de la Montreux pentru a restricționa trecerea navelor de război rusești datorită conflictului în curs între Rusia și Ucraina, demonstrând angajamentul său față de respectarea cadrului legal stabilit de Convenție în timp ce navighează relațiile sale complexe atât cu NATO, cât și cu Rusia.
Soluții regionale
Pentru a forma o flotă NATO în Marea Neagră, în pofida restricțiilor impuse de Convenția de la Montreux și a complexității geopolitice a regiunii, ar putea fi luate în considerare unele soluții.
Intensificarea colaborării cu țările riverane Mării Negre care sunt membre NATO. România, Bulgaria și Turcia ar putea juca un rol central în stabilirea și operarea unei flote NATO în Marea Neagră, deoarece restricțiile Montreux nu se aplică navelor de război ale țărilor riverane. Aceste țări ar putea găzdui baze și facilități logistice pentru operațiuni NATO.
NATO ar putea organiza exerciții navale frecvente în regiune, implicând atât țările membre NATO, cât și partenerii din regiune. Aceste exerciții ar spori interoperabilitatea și ar demonstra angajamentul NATO pentru securitatea Mării Negre.
Utilizarea unui format rotativ pentru prezența navală este o altă posibilitate. Datorită limitărilor de timp impuse de Convenția de la Montreux pentru navele non-riverane, NATO ar putea adopta un format în care navele diferitelor țări membre să fie rotaționate prin Marea Neagră în intervale scurte, astfel încât să respecte limitele de 21 de zile.
Îmbunătățirea capabilităților de supraveghere și de apărare ale statelor NATO din regiune ar putea reduce nevoia de o prezență navală constantă, concentrându-se mai degrabă pe capabilități reactive rapide și eficiente.
Analiștii au atras atenția că intensificarea dialogului cu Turcia privind gestionarea strâmtorilor și explorarea posibilităților de flexibilizare a interpretărilor și aplicațiilor Convenției de la Montreux, pentru a permite o mai mare flexibilitate în operațiunile NATO.
Încurajarea cooperării cu state precum Georgia și Ucraina (aceasta din urmă într-un context diferit, în funcție de evoluțiile viitoare) este vitală, pentru a întări securitatea regională și pentru a construi o rețea de parteneriate care să susțină interesele NATO.
Perspectivă rusă
Rusia este foarte preocupată și se opune posibilității formării unei flote permanente NATO în Marea Neagră. Perspectivele rusești se concentrează pe considerente de securitate și pe impactul pe care o astfel de prezență a NATO l-ar avea asupra influenței și libertății de acțiune ale Rusiei în regiune. Autoritățile ruse interpretează orice consolidare a prezenței militare a NATO în Marea Neagră ca pe o amenințare directă la adresa securității și intereselor lor.
Oficialii ruși au exprimat în mod repetat preocupări că exercițiile militare NATO și creșterea prezenței aliate în regiune reprezintă o provocare și o amenințare pentru securitatea Rusiei. Aceste acțiuni sunt văzute de Moscova ca o încercare de a limita capacitatea Rusiei de a-și proiecta forța în regiunile adiacente și de a influența dinamica de securitate din zona Mării Negre. Rusia a reacționat la aceste mișcări prin consolidarea propriilor capabilități militare în regiune, inclusiv modernizarea și întărirea Flotei sale din Marea Neagră, și prin sporirea utilizării războiului electronic și a măsurilor de negare a accesului și a zonei de manevră pentru forțele NATO.
Orice inițiativă de formare a unei flote NATO în Marea Neagră va trebui să ia în considerare aceste preocupări și reacții din partea Rusiei, care vede regiunea ca fiind de importanță strategică majoră pentru securitatea și influența sa regională.
Asistăm la permanentizarea unei dinamici geopolitice complexe în Marea Neagră, cu NATO și aliații săi lucrând pentru a contracara influența Rusiei și a sprijini statele riverane în menținerea securității și stabilității regionale.
Capacitate de luptă
Capacitatea navală a Flotei Ruse din Marea Neagră în 2024 este semnificativă, având la dispoziție o gamă diversă de unități de luptă și suport. Flota este bine dotată cu submarine, nave de suprafață pentru operațiuni oceanice și în apropierea țărmului, aviație navală cu rachete, aviație antisubmarin și de vânătoare, precum și unități ale trupelor de coastă. Principalele sarcini ale Flotei Ruse din Marea Neagră includ protecția zonei economice și a activităților productive, asigurarea siguranței navigației și implementarea acțiunilor de politică externă ale guvernului în zonele economic importante ale oceanelor.
Flota deține aproximativ 49 de nave și 7 submarine. Printre acestea se numără șase submarine diesel-electrice îmbunătățite din clasa Kilo (Proiectul 636.3), trei fregate din clasa Admiral Grigorovich și corvete din clasa Buyan-M, toate capabile să lanseze rachete de croazieră Kalibr. Flota include de asemenea și fregata Admiral Makarov și corveta Askold, precum și vasele pentru misiuni antisubmarine și lupta antiaeriană.
Pe lângă aceste capabilități, Rusia a demonstrat și o adaptabilitate în utilizarea noilor tehnologii, inclusiv dronele navale care au adus un nou nivel de complexitate în operațiunile militare maritime. Aceste drone sunt capabile să efectueze misiuni la distanțe semnificative, fiind dificil de detectat și de interceptat de apărările tradiționale.
Rusia a întărit și componenta de amfibie a flotei, cu șase nave mari de desant provenind de la Flotele Baltică și de Nord, demonstrând astfel o concentrare strategică a capacităților sale amfibii în Marea Neagră, ceea ce subliniază importanța pe care Moscova o acordă acestei regiuni.
Componența Flotei:
Submarine: Flota include șase submarine diesel-electrice din Proiectul 636.3, cunoscute și sub numele de clasele îmbunătățite Kilo. Acestea sunt echipate cu sisteme sofisticate de rachete și torpile.
Fregate: Trei fregate din clasa Admiral Grigorovich, care sunt echipate cu rachete Kalibr, capabile de atacuri de precizie la distanță mare.
Corvete: Inclusiv corvete din clasa Buyan-M, echipate și ele cu rachete Kalibr, care le oferă capacitatea de a lovi ținte terestre și maritime de la distanțe considerabile.
Capabilități de Amfibie: Flota rusă are la dispoziție nave de desant mari, care pot transporta trupe și echipamente în operațiuni amfibii. Aceasta include nave din clasele Ropucha și Alligator, utilizate pentru a proiecta forța pe coasta adversarilor.
Aviația Navală: Aviația militară navală include avioane de vânătoare și antisubmarin, care sprijină operațiunile flotei prin supravegherea aeriană și atacurile contra submarinelor inamice.
Capabilități de Război Electronic și drone: Rusia a integrat în operațiunile sale navale tehnologii avansate de război electronic și drone, cum ar fi dronele maritime capabile să execute misiuni de recunoaștere și atac la distanțe mari, dificil de interceptat de sistemele tradiționale de apărare.
Flota joacă un rol esențial în protejarea intereselor economice și militare ale Rusiei în Marea Neagră, inclusiv asigurarea securității rutelor comerciale maritime și exercitarea influenței politice în regiune.
Această flotă este strategic amplasată pentru a influența echilibrul de putere în Marea Neagră și pentru a susține obiectivele geopolitice ale Rusiei în regiunea extinsă, inclusiv în Balcani, Caucaz și Orientul Mijlociu.
Baze navale
Bazele navale ale Flotei Ruse a Mării Negre sunt vitale pentru operațiunile și strategia militară a Rusiei în regiune.
Sevastopol este cea mai importantă bază a Flotei Ruse a Mării Negre, situată în Crimeea. Această bază găzduiește majoritatea navelor de suprafață și a submarinelor flotei, având facilități avansate pentru reparații și întreținere. De asemenea, Sevastopol servește ca centru principal pentru operațiunile logistice și de comandă.
Novorossiysk este o altă bază majoră, situată pe coasta rusă a Mării Negre. Aceasta a fost modernizată și extinsă pentru a sprijini operațiunile flotei, inclusiv facilități pentru acostarea submarinelor și navelor mari. Novorossiysk este folosită și ca punct de tranzit pentru forțele ruse către alte regiuni.
Deși nu este pe coasta Mării Negre, baza navală din Tartus este esențială pentru operațiunile Rusiei în regiunea Mării Mediterane și susține capacitățile proiecției de forță ale Flotei Mării Negre. Tartus este singura bază navală rusă în Marea Mediterană și a fost extinsă pentru a oferi suport logistic și tehnic navele rusești.
Aceste baze sunt esențiale pentru a permite Rusiei să mențină o prezență militară semnificativă în Marea Neagră și să proiecteze putere în regiunile înconjurătoare. Facilitățile oferă suport pentru operarea eficientă a navelor și pentru întreținerea acestora, asigurând capacitatea continuă a Rusiei de a influența dinamicile de securitate din zona Mării Negre și dincolo de ea.
Abhazia, fortăreață rusă
În 2024, Rusia a planificat și a semnat un acord pentru construirea unei baze navale permanente pe coasta Mării Negre în regiunea separatistă georgiană Abhazia, mai precis în districtul Ochamchira. Acest demers este văzut ca o încercare de a crește capacitățile defensive atât ale Rusiei, cât și ale Abhaziei. Această mișcare a stârnit preocupări serioase din partea Georgiei, care consideră această acțiune o violare a suveranității sale.
Acest plan face parte dintr-o strategie mai largă a Rusiei de a-și consolida prezența militară în regiunea Mării Negre, în contextul tensiunilor crescute din zonă, în special datorită conflictului continuu cu Ucraina. Abhazia, recunoscută de Rusia ca stat independent după conflictul din 2008 cu Georgia, servește ca un punct strategic pentru influența rusă în regiunea Caucazului și a Mării Negre.
Astfel, baza navală planificată în Abhazia este un element cheie în politica de securitate a Moscovei, destinată să sprijine operațiunile navale și să consolideze capacitatea de apărare a aliatului său, în timp ce continuă să provoace îngrijorare și tensiuni în relațiile internaționale din zonă.
Dobrogea, portavion NATO la Marea Neagră
România va găzdui la Mihail Kogălniceanu cea mai mare bază operaţională NATO din Europa, un adevărat portavion terestru, aşa cum este cunoscută în cadrul Alianţei această facilitate militară.
Modernizarea bazei a început încă din 2010, în contextul războiului din Afganistan, dar acum s-a intrat într-o nouă etapă de extindere a complexului militar. Sunt alocate fonduri importante în vederea construirii unui oraş militar ce va avea inclusiv un spital şi o şcoală.
Peste 10.000 de militari vor fi bazați la MK, abreviere NATO pentru Mihail Kogălniceanu, bază militară care va fi modernizată cu un efort financiar consistent până în 2030. Complexul militar găzduieşte în prezent la Mihail Kogălniceanu detaşamentele străine de avioane de luptă care ajută la misiunile de poliţie aeriană întărită, dar şi cea mai mare parte din contigentul SUA, care este detaşat prin rotaţie în România.
Peste 2.000 de hectare de teren au fost deja expropriate pentru a face loc oraşului militar. Timp de cinci ani, în zona bazei de la Mihail Kogalniceanu se vor construi alte structuri militare, un adevărat oraş militar cu clădiri anexe, un spital şi o şcoală. Actuala pistă a aeroportului va fi dublată, deservită de depozite de combustibil şi mai multe hangare pentru diferite tipuri de avioane de luptă şi drone. Şi va fi construită încă o pistă pentru aeronave, o a două cale de rulare separată.
Investiţia guvernamentală este estimată la 2,5 miliarde de euro; la final, Mihail Kogălniceanu ar putea prelua logistica şi resursele umane de la baza americană Ramstein din Germania
În 2024, România își continuă eforturile de modernizare a flotei militare, concentrându-se în special pe achiziționarea de submarine și modernizarea corvetelor existente. Ministerul Apărării Naționale al României a propus achiziționarea primelor submarine după aproape 20 de ani, evidențiind un interes pentru două submarine din clasa Scorpène, produse de compania franceză Naval Group. Aceste submarine sunt recunoscute pentru capabilitățile lor avansate și ar urma să joace un rol crucial în întărirea prezenței NATO în Marea Neagră, contribuind semnificativ la colectarea de informații despre operațiunile Rusiei în regiune.
Pe lângă submarine, România își propune și modernizarea flotei de corvete prin achiziționarea de corvete multirol din clasa Sigma 10514, care urmează să fie construite în România, la șantierul naval Damen din Galați. Acest program de achiziție a fost inițiat în 2016 și continuă să fie un element central în procesul de modernizare a Marinei Române, având ca scop dezvoltarea unei baze industriale pentru construcția de nave militare.
De asemenea, România a exprimat interesul pentru achiziționarea de noi vase de patrulare offshore, echipate similar corvetelor, pentru a răspunde nevoilor urgente ale marinei. Aceste vase sunt planificate să fie dotate cu sisteme americane, inclusiv sistemul de gestionare a luptei, armament, radare și sonare, și să fie construite tot în România.
Astfel, strategia de modernizare a Marinei Române în 2024 include elemente cheie care vizează întărirea capabilităților de luptă și supraveghere, în linie cu obiectivele NATO și ale Uniunii Europene, în contextul unei securități regionale îmbunătățite. Aceste eforturi de modernizare reflectă angajamentul României de a menține un nivel adecvat de cheltuieli pentru apărare, conform standardelor NATO.
Camera Reprezentanților a Statelor Unite a aprobat un pachet legislativ care furnizează 60,84 miliarde de dolari Ucrainei, inclusiv 23 de miliarde de dolari pentru a alimenta armele, stocurile și instalațiile americane. Pachetul merge acum la Senatul SUA, care a adoptat o măsură similară în urmă cu două luni, pentru aprobarea așteptată săptămâna viitoare. Apoi va fi transmis președintelui Joe Biden pentru a semna.
Reacțiile Moscovei nu au întârziat.
Fostul președinte rus Dmitri Medvedev, în calitatea actuală de vicepreședinte al Consiliului de Securitate Rus, a scris pe Telegram că aprobarea ajutorului SUA pentru Ucraina este așteptată și se bazează pe „rusofobie”. „Vom fi, bineînțeles, victorioși, indiferent de cei 61 de miliarde de dolari îmbibați de sânge, care vor fi în mare parte înghițiți de complexul lor industrial militar nesățios”, a completat el.
Întrebată cum comentează votul din Congresul SUA privind proiectele de lege pentru alocarea de fonduri Ucrainei și altor aliați americani, purtătoarea de cuvânt al Ministerului Rus de Externe, Maria Zaharova, a fost furibundă: „Un lucru este clar: elitele conducătoare din Statele Unite, indiferent de apartenența de partid, sunt gata să echipeze regimul de la Kiev cu arme pentru ca acesta să poată lupta până la ultimul ucrainean, continuând, printre altele, atacurile teroriste asupra țintelor civile de pe teritoriul Rusiei, atacuri de sabotaj și asasinări de jurnaliști. Pentru a face acest lucru, Washingtonul recurge la furtul banal al bunurilor rusești înghețate, pentru care Congresul dă undă verde administrației Biden. Este caracteristic că în aceste dispute interne Casa Albă nu se mai bazează pe victoria mitică a regimului controlat de la Kiev, ci pe faptul că Forțele Armate ale Ucrainei vor rezista cel puțin până la votul din noiembrie, fără a strica imaginea lui Biden. De fapt, de dragul acestui lucru, agonia lui Zelenski și anturajul său este prelungit, în timp ce ucrainenii obișnuiți sunt forțați să fie măcelăriți drept „carne de tun”. Republicanii au și ei propriul interes, făcând lobby în favoarea complexului militar-industrial american, care va primi partea leului din alocațiile pentru Ucraina. În acest context, confirmăm că acțiunile Washingtonului, ca parte reală a conflictului, vor primi o respingere decisivă necondiționată, iar cufundarea sa tot mai profundă într-un război hibrid împotriva Rusiei va avea ca rezultat același fiasco puternic și umilitor al SUA ca și în Vietnam și Afganistan. În orice caz, încercările febrile care vizează salvarea regimului neo-nazist al lui Zelenski sunt sortite eșecului. Scopurile și obiectivele operațiunii militare speciale vor fi atinse pe deplin”.
Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, comentând ultimul proiect de lege al SUA privind alocarea ajutorului financiar Ucrainei, a declarat: „Din cauza conflictelor politice din Washington, ei (americanii) caută modalități diferite pentru a continua să ofere ajutor Ucrainei”. „În orice caz, oricare ar fi modalitatea de acordare a acestui ajutor, de facto este vorba despre provocarea Ucrainei la noi ostilități până la ultimul ucrainean, punând bani garantați în buzunarele SUA”.
Potrivit acestuia, „indiferent ce spune cineva, americanii nu uită de ei înșiși”. „Și orice regim [care ajută Ucraina] în primul rând alocă fonduri care rămân în complexul militar-industrial al SUA, apoi este plătit sub formă de taxe guvernului SUA și așa mai departe”, a subliniat Peskov.
Peskov consideră că: „Ucraina trebuie să lupte acum nu numai pentru ajutorul oferit, în beneficiul americanilor, ci trebuie să lupte până la ultimul ucrainean”.
Ucraina este „împovărată și cu datorii, o politică colonială favorită a Statelor Unite”, a continuat purtătorul de cuvânt al Kremlinului.
Preşedintele german Frank-Walter Steinmeier a început luni o vizită oficială de trei zile în Turcia, unde are prevăzute întâlniri cu liderul opoziţiei Ekrem Imamoglu, reales în urmă cu câteva săptămâni în funcţia de primar al Istanbulului, şi cu preşedintele Recep Tayyip Erdogan. Imamoglu este considerat speranţa opoziţiei şi un posibil candidat la postul de preşedinte al Turciei. Steinmeier se va întâlni cu el luni, la scurt timp după sosirea la Istanbul. âÎn timpul vizitei sale, şeful statului german ar urma să laude realizările numeroşilor turci sosiţi în Germania începând cu anii ’60, care au avut o contribuţie semnificativă la reconstrucţia economică şi prosperitatea ţării vest-europene. În 1961, guvernele de la Bonn – pe atunci capitala Germaniei Occidentale – şi Ankara au semnat un acord privind recrutarea forţei de muncă. Potrivit Ministerului de Externe german, aproximativ 876.000 de oameni au sosit din Turcia în Germania în virtutea acelui acord. În prezent, aproape 3 milioane de persoane de origine turcă trăiesc în Germania. ”Aceste poveşti sunt parte a identităţii ţării noastre”, a declarat Frank-Walter Steinmeier înaintea vizitei. Vizita de trei zile a preşedintelui german în Turcia va începe la istorica gară Sirkeci din Istanbul, unde urmează să ţină un scurt discurs. Gara Sirkeci este locul de unde mulţi turci au plecat spre Germania. De asemenea, Steinmeier doreşte să viziteze regiunea lovită de un cutremur violent în februarie 2023, în care peste 53.000 de oameni au decedat, potrivit autorităţilor turce. Alte câteva mii de persoane au murit în Siria vecină. La acea vreme, guvernul german a promis o asistenţă post-seism în valoare de 238 de milioane de euro pentru Turcia şi Siria.
În 2024, relația dintre Germania și Turcia este caracterizată printr-o interdependență economică puternică, negocieri politice intense și cooperare strategică în domenii precum apărarea și energia. Germania rămâne cel mai important partener comercial al Turciei, cu schimburi comerciale care au atins niveluri record, iar Turcia este o piață cheie pentru exporturile germane, în special în industriile auto, de mașini și chimicale.
Din punct de vedere politic, relația a întâmpinat provocări, mai ales în ceea ce privește aderarea Turciei la Uniunea Europeană, unde poziția Germaniei a fost mixtă, fluctuând între sprijin și opoziție sub diferite administrații. Discuțiile curente includ și modernizarea Uniunii Vamale UE-Turcia, pe care ambele părți o consideră esențială pentru a stimula și mai mult legăturile economice.
Strategic, Germania și Turcia au subliniat importanța concentrării pe interese comune pentru a îmbunătăți cooperarea. Această abordare este deosebit de relevantă în gestionarea securității regionale, migrației și tranziției energetice către surse regenerabile, unde ambele națiuni văd beneficiile eforturilor colaborative.
În general, deși relația are complexitățile sale, inclusiv viziuni diferite asupra drepturilor omului și strategiilor geopolitice, legăturile economice și strategice care unesc Germania și Turcia sunt puternice, făcând parteneriatul lor atât de inevitabil, cât și crucial pentru abordarea unor probleme regionale și globale mai largi.
Relațiile militare dintre Turcia și Germania sunt marcate de o cooperare strategică, având la bază o serie de inițiative și proiecte comune care reflectă interesele partajate în cadrul NATO și în contextul securității europene.
Un exemplu important este aderarea Turciei la inițiativa europeană de apărare antirachetă condusă de Germania, cunoscută sub numele de European Sky Shield Initiative (ESSI). Această inițiativă vizează dezvoltarea unui sistem integrat de apărare împotriva rachetelor de rază scurtă, medie și lungă, un pas considerat crucial pentru îndeplinirea necesităților NATO. Turcia și Grecia s-au alăturat acestui proiect în 2024, subliniind angajamentul comun pentru securitatea regională și cooperarea în cadrul alianței.
Capacitățile militare ale celor două țări reflectă angajamentele lor diferite și complementare în cadrul alianțelor militare. Comparativ cu Germania, Turcia posedă o flotă mai mare de vase de patrulare și o prezență semnificativă în regiunile strategice datorită poziției sale geografice, ceea ce o face un partener valoros pentru Germania în gestionarea provocărilor de securitate din regiune, inclusiv în contextul tensiunilor din Marea Egee și al conflictelor regionale
Pe lângă cooperarea în cadrul NATO și participarea la inițiative de apărare, relațiile militare între Germania și Turcia sunt influențate de contextul mai larg al relațiilor bilaterale, care includ legături economice puternice și o comunitate mare de origine turcă în Germania. Aceste legături fac ca parteneriatul militar și de securitate să fie nu doar o necesitate strategică, ci și o componentă a unei relații bilaterale complexe și profund interconectate
Conform mass-media, în acest moment nu există trupe germane staționate în Turcia. Cu toate acestea, operațiunile militare germane și alianțele în regiune implică Turcia, în special prin NATO. Trupele germane au fost implicate în diverse misiuni conduse de NATO și au participat la operațiuni care pot implica coordonare cu Turcia datorită locației sale strategice și a membrului NATO.
Operațiunile militare germane au fost mai proeminent bazate în alte părți ale Orientului Mijlociu și în țările europene învecinate sub operațiunile strategice mai largi ale NATO.
Baza aeriană militară Incirlik din Turcia este una dintre cele mai active din lume, anterior existând și detașamente militare germane desfășurate aici.
Recent, avioanele U.S. Air Force B-1B Lancers au efectuat misiuni de antrenament la Incirlik ca parte a Task Force-ului de bombardament 24-2, subliniind continuarea cooperării și antrenamentelor bilaterale între SUA și Turcia. Aceste activități demonstrează angajamentul continuu al bazei în suportul operațiunilor de securitate regională și cooperare militară.
Pe lângă baza aeriană Incirlik, Turcia găzduiește și alte facilități NATO. Una dintre acestea este Baza Aeriană Izmir, care a servit ca un centru important pentru operațiunile NATO și este menționată în contextul istoric al alianței. Baza Aeriană Izmir a fost deschisă în 1951 și a jucat un rol crucial în timpul Războiului Rece, funcționând ca punct de comandă pentru forțele NATO din sudul Europei.
În plus, prezența armelor nucleare tactice americane în Turcia, în particular la baza aeriană Incirlik, subliniază importanța strategică continuă a Turciei în cadrul structurii de apărare a NATO. Aceste facilități, împreună cu cooperarea militară continuă, evidențiază rolul semnificativ pe care Turcia îl joacă în cadrul NATO și în securitatea regională.
