de Razvan Iorga | mart. 18, 2012 | Caucaz, Federatia Rusa, Razboi energetic, România, Știri, Turcia, UE, Uncategorized @ro
Daca pana acum, Nabucco era la nivel declarativ prioritatea zero pentru Bruxelles, acum lucrurile stau un pic mai diferit. Expertii iau in considerarea si o varianta mai mica a acestui proiect energetic. Consortiul Nabucco a prezentat o varianta restransa a proiectului gazoductului Nabucco, denumita Nabucco West, grupului britanic BP si celorlalti investitori in proiectul gazeifer mamut al Azerbaijanului, Shah Deniz II, informeaza Financial Times (FT). Nabucco West, cu o lungime de aproximativ jumatate fata de cei 3.900 kilometri specificati in proiectul Nabucco, ar avea o capacitate de transport mult mai mica, au declarat pentru FT surse apropiate discutiilor. Gazoductul s-ar intinde de la granita Bulgariei cu Turcia pana in Austria, tranzitand si Romania. Proiectul Nabucco a fost gandit pentru a transporta 31 miliarde metri cubi de gaze naturale pe an din Georgia pana in Austria, tranzitand Turcia, Bulgaria, Romania si Ungaria. Cele mai recente estimari plaseaza costul proiectului la 8 miliarde euro. Nabucco West a fost prezentat BP si celorlalti parteneri care dezvolta proiectul mamut Shah Deniz II din Azerbaijan, printre care se numara compania azera de stat Socar si grupul norvegian Statoil. Consortiul Nabucco este format din sase companii, respectiv Transgaz Medias, OMV Austria, actionarul majoritar al Petrom, MOL Ungaria, Bulgargaz, Botas Turcia si RWE Germania.
Alegere azera
Consortiul Shah Deniz II ar trebui sa aleaga pana la sfarsitul lunii iunie daca va furniza gaze pentru Nabucco sau daca va alimenta un alt gazoduct din sud-estul Europei. Castigatorul va fi comparat apoi cu un alt proiect, Trans-Adriatic Pipeline, decizia finala urmand sa fie luata pana la jumatatea anului viitor, potrivit FT. Al Cook, vicepresedinte responsabil de Shah Deniz II in cadrul BP, a declarat intr-un interviu pentru Financial Times ca proiectul revizuit Nabucco West reprezinta „un important pas inainte”. Un purtator de cuvant al Nabucco a declarat ca consortiul de la Viena crede ca proiectul initial este inca „atractiv”, insa admite ca membrii grupului de companii iau in calcul alte variante. Principalul obstacol in calea proiectului Nabucco este relatia cu furnizorii din Asia Centrala, consortiul nereusind sa obtina angajamente ferme pentru a acoperi capacitatea proiectata de 31 miliarde de metri cubi.
Livrari catre Turcia si furnizori teoretici
Consortiul Shah Deniz a oferit 10 miliarde de metri cubi pe an companiilor europene incepand din 2017, dupa angajarea altor 6 miliarde de metri cubi catre Turcia. Turkenistanul, Irakul de nord si Iranul au de asemenea un potential gazeifer ridicat si ar putea deveni furnizori ai Nabucco, insa fiecare dintre aceste variante prezinta obstacole politice greu de depasit. Segmentul din Turcia al Nabucco a intrat recent in concurenta cu Tanap (Trans-Anatolian Pipeline), un proiect de gazoduct dezvoltat de companiile de stat Socar si Botas Turcia care ar trebui sa tranziteze teriroriul turc ar putea deveni afluent al Nabucco West sau al unui proiect concurent. Cook a declart ca BP a fost invitata sa se alature consortiului Tanap si va lua in urmatoarele luni o decizie.
de Vitalie Goncearov | mart. 4, 2012 | Asia Centrală, Caucaz, Federatia Rusa, Info Caspica, Razboi energetic, Știri, Uncategorized @ro
Statia radar de la Gabala, miza strategica pentru Moscova
Negocierile dintre Federatia Rusa şi Azerbaidjan cu privire la prelungirea acordului de închiriere a staţiei de radiolocaţie de la Gabala au intrat în impas, autoritatile de la Baku cerand majorarea chiriei de la 7 milioane USD, cat plateste Moscova in acest moment, pana la 300 de milioane USD, relateaza mass-media regionala, citata de agentia de presa KARADENIZ PRESS. Surse militare oficiale de la Moscova, citate de mass-media rusa, considera au suma cerută ca fiind ‘neadecvată’, subliniind că, în cazul în care Baku nu-şi va tempera pretenţiile, Rusia se va retrage din Gabala.
Anul acesta expiră vechiul acord de închiriere a staţiei de la Gabala, semnat între Rusia şi Azerbaidjan în 2002. Conform prevederilor documentului, acordul se prelungeşte automat din trei în trei ani, cu condiţia ca niciuna dintre părţi să nu o anunţe pe cealaltă, cu o jumătate de an înainte de expirarea acordului, cu privire la intenţia de a se retrage din acesta. O nouă jumătate de an expiră la 9 iunie, dată până la care cele două părţi ar trebui să convină asupra tuturor amănuntelor din contract.
Statie strategica
Moscova doreşte să închidă pentru o perioadă cât mai lungă problema staţiei de radiolocaţie de la Gabala, prelungind acordul nu cu 3, ci cu 25 de ani. În noiembrie 2011, după întrevederea dintre miniştrii azer şi cel rus ai apărării, Safar Abiev şi Anatoli Serdiukov, oficialul rus a declarat că părţile au reuşit să se înţeleagă pe marginea tuturor problemelor, cu excepţia celei financiare. La acea dată, conform surselor citate de publicatia rusa Kommersant, Azerbaidjanul şi-a exprimat intenţia de a dubla chiria de la 7 la 15 milioane de dolari. Pentru a depăşi această problemă, la începutul lui decembrie 2011 în negocieri s-a implicat o comisie specială, formată din reprezentanţi ai mai multor ministere ale Rusiei. Efectul, însă, a fost unul opus: Baku a majorat iniţial preţul până la 150 de milioane de dolari, iar acum – chiar până la 300 de milioane.
Plecarea din Gabala i-ar putea crea Rusiei probleme însemnate, subliniază Kommersant. Din punct de vedere funcţional, radarul azer ar putea fi înlocuit de noua staţie de radiolocaţie ‘Voronej-DM’ din Armavir (sudul Rusei), însă cel de-al doilea segment al acesteia, care ar urma să monitorizeze lansările de rachetă din zona de răspundere a staţiei de la Gabala, abia urmează să fie dat în exploatare.
Interese NATO
În acelaşi timp, asupra obiectivului azer abandonat de militarii ruşi ar putea avea pretenţii ţări din cadrul Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), în primul rând SUA şi Turcia. În acest caz, Moscova nu doar va pierde unul din atuurile sale din negocierile cu Washingtonul pe marginea sistemului antirachetă, ci le va şi ceda americanilor o staţie care i-ar putea ajuta pe aceştia să ducă acţiuni militare împotriva Republicii Islamice Iran, considera oficialii rusi.
Noile solicitări ale Azerbaidjanului sunt explicate de Ministerul rus al Afacerilor Externe prin ‘actuala conjunctură’. ‘Finalizarea termenului de valabilitate a acordului constituie un moment propice pentru revizuirea prevederilor acestuia. În mod firesc, nimeni nu vrea să-l modifice în detrimentul său’, afirmă un diplomat rus pentru Kommersant.
Nabucco vs. South Stream
De altfel, printre experţii şi diplomaţii ruşi mai este vehiculată o versiune: refuzând să facă vreo concesie în cazul Gabala, Baku se răzbună de fapt pe Moscova pentru poziţia ei pe marginea statutului Mării Caspice. Rusia este iritată de posibila participare a Azerbaidjanului la gazoductul Transcaspic, proiectat să ocolească teritoriul rus. Conducta, cu o capacitate de 20-30 de miliarde cubi pe an, va permite transportarea de gaz din Turkmenistan spre gazoductul Nabucco, un concurent al gazoductului South Stream promovat de Gazprom.
Argumentul-cheie al Rusiei în această dispută este acela că, din punct de vedere juridic, statutul Mării Caspice nu a fost fixat nici la această oră, iar fără acordul tuturor ţărilor limitrofe, autoritatile de la Baku şi Aşhabad nu ar avea voie să construiască vreo conductă pe fundul mării. La rândul său, Azerbaidjanul insistă că poate soluţiona aceste probleme cu Turkmenistanul pe bază bilaterală, iar în acelaşi timp încearcă să-i creeze probleme Rusiei. Una dintre aceste probleme s-a dovedit a fi şi staţia de radiolocaţie de la Gabala, conchide Kommersant.
de Isac Mihai | feb. 16, 2012 | Info Caspica, Uncategorized @ro
Tancul model T-90, oferta strategica rusa pentru Turkmenistan
Autoritatile de la Moscova au anuntat ca vor livra Turkmenistanului si Algeriei 150 de tancuri de tip T-90, in valoare de 500 de milioane de dolari, relateaza cotidianul economic Vedomosti, citand surse apropiate companiei exportatoare de armament. Anuntul vine la cateva zile dupa ce preşedintele Republicii Turkmenistan, Gurbanguli Berdimuhamedov, a fost reales cu 97,14 la sută din voturi în urma alegerilor de la sfarsitul saptamanii trecute. Turkmenistanul este unul din principalele state exportatoare de resurse energetice din regiunea Marii Caspice.
Rosoboronexport, intreprinderea rusa responsabila cu exportul de armament, a incheiat in vara si toamna lui 2011 contracte pentru a livra 30 de tancuri T-90 Turkmenistanului si 120 de tancuri Algeriei, doua tari “care se tem de revolutiile” ce afecteaza lumea araba, scrie cotidianul citat. Valoarea totala a acestor contracte urmeaza sa se ridice la 500 de milioane de dolari. In anul 2010, Rusia a livrat deja zece vehicule de acest tip Turkmenistanului si 185 Algeriei, potrivit publicatiei. “Aceste contracte au fost incheiate pe fondul instabilitatii in crestere, dupa revolutiile din Tunisia si Egipt si razboiul din Libia”, subliniaza o sursa apropiata Rosoboronexport.
Armata rusa refuza, pana in acest moment, sa achizitioneze aceste tancuri din cauza pretului lor ridicat, acuzatiilor de deturnare de fonduri si calitatii inferioare in raport cu modelele similare german si israelian. Pe langa Turkmenistan, Rusia negociaza livrarea unor asemenea tancuri si in alte foste republici sovietice, inclusiv Republica Belarus, Kazahstan si Azerbaidjan, precum si in Indonezia. Tancurile de tip T-90, fabricate la Nijni Taghil (Ural) si supranumite “tancuri zburatoare”, pot depasi obstacole ramanand in aer mai mult timp si mai sus decat alte tancuri.
Victorie sigura pentru Berdimuhamedov
Preşedintele Turkmenistanului, Gurbanguli Berdimuhamedov, a fost reales cu 97,14 la sută din voturi în urma alegerilor de duminică, a anunţat luni comisia electorală din fosta republica sovietica, citata de agentiile de presa regionale. “Preşedintele Turkmenistanului a fost reales” în urma alegerilor de duminică, a spus preşedintele comisiei, Orazmurat Niazliev, după numărarea a 96,7 la sută din voturi.
Şapte candidaţi loiali regimului si-au împart restul sufragiilor, aproape trei milioane de alegatori fiind chemati la urne în aceasta fosta republica sovietica de circa cinci milioane de locuitori, bogata în resurse energetice. Sapte candidati s-au opus presedintelui în exercitiu, printre care doi dintre ministrii sai, Iarmuhammet Orazguliev (Energie) si Anagheldi Iazmiradov (Apa). Ceilalti pretendenti fiind doi oficiali de la întreprinderi energetice de stat, Kakagheldi Abdilaiev si Gurbanmamet Molaniazov, patronul unei fabrici de bumbac, Saparmirat Batirov, un guvernator regional adjunct, Redjep Bazarov, si directorul unei societati de constructii, Esenduri Gaipov. Acesti candidati “independenti” si cu programe electorale foarte asemanatoare sunt considerati doar “figuranti”, presedintele Turkmenistanului, care este si prim-ministru, controland toate parghiile puterii. Berdimuhamedov a sosit la putere dupa decesul, în 2006, al predecesorului sau excentric, Saparmurat Niazov. El a fost ales în februarie 2007 cu 89 la suta din voturi. Presedintele turkmen a promis recent “reforme politice”, permitand crearea partidelor de opozitie si a unor institutii de “presa independente”.
Prezenţa militară consolidata la Marea Caspică
Reamintim ca in luna octombrie 2011, surse militare locale, citate de mass-media regionala, declarau ca Turkmenistanul va aloca aproximativ 150 de milioane de USD pentru modernizarea flotei sale militare de la Marea Caspica. Anuntul venea la cateva saptamani dupa ce preşedintele turkmen Gurbangulî Berdâmuhamedov a declarat mass-media ca fosta republica sovietica intenţionează să cumpere pentru flota sa cele mai performante nave si sisteme de armament. Expertii militari, consultati de mass-media de la Moscova, considera ca prin acţiunile de consolidare a flotei, Turkmenistanul vrea să le demonstreze vecinilor din regiune că nu va ezita să-şi apere interesele naţionale.
Pretexte oficiale
“Marea Caspică va fi întotdeauna o mare a prieteniei şi comuniunii”, a declarat Berdâmuhamedov. Cu toate acestea, Turkmenistanul, ca orice stat care are ieşire la mare, are nevoie de nave pentru a patrula graniţele maritime şi a contracara terorismul, braconajul organizat şi traficul de droguri, a subliniat liderul turkmen. Experţii sunt de părere că “lupta cu terorismuľ este doar o motivaţie oficială. În realitate, decizia Aşhabadului de a înfiinţa o bază militară atestă serioase probleme la Marea Caspică, mai ales că se înarmează nu doar Turkmenistanul, ci şi toate ţările din regiune. Pe fondul acestor declaratii belicoase, partea rusa a livrat la inceputul lunii octombrie 2011 doua nave moderne de atac (n.r.-model Molnia) si patrulare fortelor navale turkmene. Mentionam ca presedintele turkmen Gurbangulî Berdâmuhamedov a semnat recent un decret prin care ziua de 11 octombrie a fost declarat „Ziua fortelor navale” in Turkmenistan. Totodata, anul trecut autoritatile turkmene, cu asistenta rusa si turca, au infiintat un institut naval militar propriu, destinat pregatirii personalului fortelor navale turkmene.
Cursa inarmarilor
La capitolul prezenta militara in Marea Caspica, lider este Federatia Rusa, cu 27 de nave mari şi câteva zeci de nave mai mici, urmând ca până în 2020 numărul acestora să se majoreze cu alte 16 nave noi. Republica Islamica Iran are 50 de nave mici şi şalupe de patrulare şi intenţionează să-şi extindă, în viitorul apropiat, flota cu alte 75 de şalupe şi nave purtătoare de rachete.
Azerbaidjanul are în dotarea sa 30 de şalupe de patrulare primite majoritar din Turcia, dar şi din SUA. În afară de aceasta, SUA au ajutat Azerbaidjanul să construiască de-a lungul coastei maritime staţii de radiolocaţie şi să înfiinţeze un centru operativ la Baku. La rândul său, Kazahstanul îşi construieşte o bază maritimă în portul Aktau, ţara având în dotare circa 17 şalupe, precizează Nezavisimaia Gazeta.
La randul sau, Turkmenistanul, care are din 2003 şapte şalupe pentru paza de coastă, cumpărate de la Iran şi Ucraina, a mai primit în 2008 din Rusia trei nave de coastă cu rachete teleghidate, două şalupe de patrulare “Soboľ şi alte două şalupe lansatoare de rachete tip “Molnia”. Alte două şalupe rapide de patrulare, în valoare de 55 milioane de euro, au fost furnizate de Turcia. Potrivit datelor oficiale, cheltuielile Turkmenistanului pentru armată s-au ridicat în 2009 la 250 de milioane de dolari, iar în 2010 – 261 milioane de dolari.
Conflicte teritoriale
“Evenimentele din Orientul Mijlociu /OM/ au demonstrat că principalul principiu de drept internaţionale este cel al forţei”, afirmă analistul rus Aleksandr Kniazev, citat de mass-media regionala. “De aceea, orice ţară trebuie să se gândească la propria securitate, iar Turkmenistanul nu este o excepţie, în pofida neutralităţii sale. Turkmenistanul nu-şi poate permite să fie o ţară fără armată, mai ales la Marea Caspică, unde are sectoare petroliere discutabile cu Azerbaidjanul şi Iranuľ, explică Kniazev. Potrivit lui Kniazev, mai există un motiv pentru care Turkmenistanul îşi întăreşte flota militară. “Turkmenistanul promovează realizarea proiectului gazifer transcaspic, prin care se planifică livrarea de gaz turkmen pentru Nabucco şi mai departe în Uniunea Europeană, fapt care ar putea stârni opoziţie în primul rând din partea Rusiei şi a Iranului. Desigur, nu este vorba despre un război de poziţionare în Caspic, însă un scenariu negativ pentru evoluţia evenimentelor în regiune nu poate fi total exclus”, este de părere Kniazev.
În opinia expertului, dacă UE îşi va continua politica de promovare a proiectelor energetice, de care este interesat şi Azerbaidjanul, dar care nu are suficient gaz pentru o alimentare de sine stătătoare a gazoductului, atunci se va pune acut problema participării Turkmenistanului la respectivele proiecte, iar acest lucru va deveni un factor de iritare pentru toate celelalte ţări ale bazinului caspic.
Avantaje strategice
Republica Turkmenistan este situata în Asia Centrală. În secolul al XIX-lea a fost anexat Rusiei. După Revoluţia rusă din 1917, teritoriul Turkmenistanului a cunoscut câteva reorganizări până în anul 1924 când a devenit Republica Sovietică Socialistă Turkmenă din cadrul URSS.
În contextul destrămării URSS, la 27 octombrie 1991 Sovietul Suprem al republicii a adoptat declaraţia de independenţă şi noua denumire a ţării – Turkmenistan. Dispune de imense rezerve de gaze naturale, ocupând locul 4 în lume. Turkmenistanul este membru într-o serie de organizaţii şi instituţii internaţionale, inclusiv Organizaţia Naţiunilor Unite (din 1992), Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (din 1992), Organizaţia Conferinţei Islamice (din 1992), Organizaţia de Cooperare Economică (din 1992) şi membru-asociat la Comunitatea Statelor Independente (1991). Turkmenistanul întreţine relaţii de cooperare sub diverse forme şi stadii instituţionalizate cu NATO şi UE. Are statutul de ”neutralitate pozitivă” recunoscut de ONU.
Gaz turkmen pentru Uniunea Europeana
In ciuda demersurilor Rusiei pe langa liderii turkmeni, acestia afirma ca prioritar pentru aceasta tara este sa exporte energie spre „batranul continent”. In acest sens, presedintele Turkmenistanului a declarat ca exportul de energie catre Europa este „cel mai important aspect al politicii externe” turkmene, informeaza site-ul postului de radio Europa Libera. Gurbanguly Berdymukhammedov a spus ca tara sa are nevoie de conducte catre „pietele profitabile” pentru exportul imenselor rezerve de gaze de care dispune. Liderul turkmen s-a referit la o conducta trans-Caspica, un proiect caruia i se impotrivesc Rusia si Iranul. Berdymukhammedov promoveaza tot mai insistent ideea exporturilor catre tarile europene pe fundalul disputei de doi ani asupra pretului de export in Presedintele Turkmenistanului, Gurbanguly Berkdimuhamedov, a anuntat in urma cu circa trei saptamni ca tara sa va livra gaze pentru gazoductul Nabucco, care va reduce masiv dependenta Europei de gazul rusesc. „Astazi ne apucam de bazele legale si contractuale pentru a furniza energie turkmena Europei”, a spus presedintele turkmenpotrivit Reuters, citata de The Moscow Times. Anuntul a fost facut in cadrul intalnirii cu presedintele Austriei, Heinz Fischer, care a facut lobby pentru acest proiect, intrucat actionarul majoritar la firma ce va construi gazoductul este firma austriaca OMV. Celelalte firme actionare sunt RWE din Germania, MOL din Ungaria, Botas din Turcia, BEH din Bulgaria si Transgaz din Romania.
Rivali pentru rusi
Executivului turkmen a dispus deja constructia unei parti ce va fi inclusa in gazoduct, un tronson de 1.000 de kilometri si leaga campul de gaze de la Iolotan Sud cu Marea Caspica. Acest proiect va costa circa doua miliarde de dolari. Firma britanica de audit Gaffney, Cline & Associates a evaluat acest camp ca fiind al doilea cel mai mare din lume, ceea ce inseamna ca Turkmenistanul poate sa rivalizeze Rusia ca furnizor de energie. Iolotan Sud are, conform estimarilor acestora, intre 13 si 21,2 trilioane (mii de miliarde) de metri cubi de gaze. Aceasta rezerva, alaturi de altele pe care le detine Turkmenistanul, o fac un adevarat rival pentru Rusia ca furnizor de energie pentru Europa, dar si pentru China. Nabucco va insemna reducerea semnificativa a dependentei Europei de gazele rusesti, precum si mai multa securitate energetica, astfel incat sa nu se repete situatii in care tari europene sa ramana fara gaze, din cauza disputelor dintre Rusia si Ucraina.
Sustinere transatlantica
Multi experti atat de la Bruxelles, cat si din zona caspica sustin ca UE s-a apropiat mai mult ca oricand de realizarea gazoductului Nabucco si ca nu ar fi exclus ca pana la sfarsitul anului Uniunea Europeana sa poata semna, dupa cum era prevazut, acorduri cu toti furnizorii de gaz natural pentru Nabucco si sa inceapa lucrarile. Nabucco este puternic sustinut de SUA, pentru care proiectul este la fel de important cum a fost in anii 90 oleoductul Baku-Ceyhan, care aduce petrol caspic din Azerbaidjan prin Georgia pana la Marea Mediterana, ocolind Rusia. Liderii de la Bruxelles au afirmat recent ca in timpul negocierilor cu Turkmenistanul si Azerbaidjanul nu va fi abordata problema delimitarii spatiilor maritime: in conditiile in care gazoductul va trece exclusiv pe teritoriul azer si turkmen, alte state de la Marea Caspica nu vor avea dreptul sa blocheze acest proiect.
Moscova stramba din nas
Rusia are o atitudine precauta fata de eforturile UE de a-si consolida pozitiile in regiunea Marii Negre, mai ales dupa adoptarea la Bruxelles a strategiei care prevede, intre altele, planuri de promovare in regiune a principiilor democratice si ale drepturilor omului, sprijinirea aderarii tarilor din regiune la diverse acorduri comerciale cu UE, implicarea lor in proiecte energetice cu UE – in primul rand Nabucco – si necesitatea solutionarii ”problemei teritoriilor ocupate” Abhazia si Osetia de Sud. ”Strategia UE de la Marea Neagra ne suscita multe semne de intrebare. Ea nu tine cont de interesele Rusiei, iar in multe privinte se afla in totala contradictie cu acestea”, afirma pentru Kommersant o sursa de informatie din cadrul Ministerului de Externe al Rusiei.
Noi companii cer afilierea la Nabucco
Proiectul Nabucco incepe totodata sa se bucure se sprijinul a tot mai multi partipanti la executarea acestui proiect. Compania germana Bayerngas vrea sa intre in actionariatul Nabucco Gas Pipeline International, care dezvolta gazoductul Nabucco. „Negocierile cu cei sase actionari actuali vor incepe imediat pentru a stabili cum vor fi distribuite actiunile in cadrul consortiului pe viitor. Intentia Bayerngas de a intra in consortiul Nabucco va fi discutata astazi (vineri, 30 septembrie – n.r.) la Viena in cadrul unei intalniri dintre ministrul austriac al Economiei, Reinhold Mitterlehner, si ministrul de stat bavarez al Economiei, Martin Zeil”, se arata intr-un comunicat al Nabucco Gas Pipeline. Bayerngas deserveste clientii din regiunea orasului german Muchen. Directorul general al Nabucco Gas Pipeline International, Reinhard Mitschek, a declarat, in comunicat, ca inceperea negocierilor cu Bayerngas „transmite un mesaj puternic catre piete„, iar consortiul care dezvolta gazoductul este dispus sa accepte noi actionari.
Nabucco, obiectiv politic
Uniunea Europeană şi Republica Turkmenistan au început elaborarea bazei legislative pentru livrările de gaz turkmen spre Europa, a anunţat anterior preşedintele turkmen Gurbangulî Berdâmuhamedov, în timpul negocierilor cu preşedintele federal al Austriei, Heinz Fischer. La Aşhabad, Fischer a venit după scurta sa vizită la Baku, unde a discutat de asemeni pe marginea cooperării energetice. Conform mass-media regionala, citata de agentia de presa KARADENIZ PRESS, această primă vizită a preşedintelui austriac în Azerbaidjan şi Turkmenistan a fost una reuşită. Chiar dacă liderul azer Ilham Aliev nu a dat un răspuns concret în privinţa participării la proiectul de gazoduct Nabucco, declarând că ţara urmează să aleagă cea mai bună variantă dintre cele trei propuneri existente /Nabucco, gazoductul transadriatic TAP şi proiectul Turcia-Grecia-Italia (TGI)/, liderul turkmen a declarat că Turkmenistanul este deschis să înceapă, cu ajutorul UE, elaborarea bazei legislative pentru livrările de combustibili în direcţia europeană.
Reevaluare strategica
“Deja a fost înfiinţat un grup special de lucru, format din experţi ai structurilor energetice ale părţilor interesate”, a spus Berdâmuhamedov. Potrivit liderului de la Aşhabad, “Turkmenistanul doreşte un dialog constructiv cu Europa în domeniul energetic”.
În acest context, nu este întâmplătoare reevaluarea rezervelor de gaz turkmen, care s-ar ridica în total la peste 26 de trilioane de metri cubi de gaz. În ajunul vizitei preşedintelui austriac, compania britanică de audit Gaffney, Cline&Associates /GCA/ a declarat că zăcământul South Yolotan din Turkmenistan se află pe locul doi în lume în ceea ce priveşte rezervele de gaz, după cel iranian Pars. Potrivit datelor concretizate ale GCA, rezervele din South Yolotan s-ar ridica la minim 13 trilioane de metri cubi şi la maxim 21 de trilioane.
Heinz Fischer a luat notă de aceste informaţii şi a subliniat că Turkmenistanul este “o importantă ţară-furnizor, iar Europa – un consumator sigur”. Potrivit lui Fisher, este necesar să se stabilească o legătură în condiţii reciproc avantajoase între oferta din partea Turkmenistanului şi cererea din partea UE. De asemenea, liderul austriac a subliniat că, în condiţiile în care ţările din UE renunţă la utilizarea energiei nucleare, cererea la gaz natural va creşte.
Nabucco, viabil doar cu Azerbaidjan si Turkmenistan
Reamintim ca dupa intalnirea cu omologul turkmen, Gurbanguli Berdimuhamedov, care a efectuat anul acesta o vizita oficiala in Romania, presedintele roman Traian Basescu a declarat ca sustine solicitarea expresa a Turkmenistanului de angajare in aceste proiecte bazata pe doua elemente fundamentale: un acord politic intre UE si Turkmenistan si constituirea unui consortiu in vederea realizarii conductei pe sub Caspica intre Turkmenistan si Azerbaidjan. Astfel, presedintele roman Traian Basescu a declarat recent ca proiectul Nabucco este viabil, atat timp cat parteneri vor fi Azerbaidjan si Turkmenistan, considerand “absolut corecta” solicitarea partii turkmene de a obtine garantii ca gazul va fi solicitat si cumparat. “Trebuie sa fac publica satisfactia mea pentru disponibilitatea Turkmenistanului de a participa la politica energetica a UE prin dezvoltarea Coridorului sudic. In acelasi timp, insa, consideram absolut corecta solicitarea expresa a Turkmenistanului de angajare in aceste proiecte bazata pe doua elemente fundamentale: un acord politic intre UE si Turkmenistan si constituirea unui consortiu in vederea realizarii conductei pe sub Caspica intre Turkmenistan si Azerbaidjan”, a declarat Traian Basescu. El a facut o precizare, pentru a nu exista “niciun dubiu”.
“Romania sustine pozitia Turkmenistanului ca inainte de realizarea consortiului care sa faca posibil transportul gazului intre Turkmenistan si Azerbaidjan trebuie semnat un document politico-juridic la cel mai inalt nivel pentru a da garantii ca gazul va fi solicitat si cumparat”, a mai spus Basescu. El a apreciat ca “proiectul Nabucco este un proiect viabil, atat timp cat parteneri in acest proiect vor fi Azerbaidjan si Turkmenistan”.
Cursa spre Marea Caspica
Presedintele turkmen Kurbanguli Berdimuhamedov a declarat anterior, intr-un interviu pentru mass-media turca, citat de agentia de presa KARADENIZ PRESS, ca Turkmenistanul sprijina initiativele energetice regionale ale guvernului de la Ankara. Kurbanguli Berdimuhamedov a dat drept exemplu al cooperarii bilaterale turco-turkmene, noul gazoduct trans-turkmen, a carui constructie a inceput la sfarsitul lunii mai 2010. Noul gazoduct ce va lega regiunea estica a tarii, unde sunt concentrate rezervele de gaze naturale, de Marea Caspica, un proiect in valoare de 2 miliarde dolari, este constuit, conform declaratiilor presedintelui turkmen, cu asistenta tehnica si financiara a unor firme turcesti, implicate si in alte proiecte energetice, considerate „strategice” de autoritatile turkmene. Gazoductul est-vest va avea o capacitate anuala de 30 de miliarde de metri cubi si o lungime de 1000 km, finalizarea constructiei fiind prevazuta pentru vara anului 2015.
„Construirea acestui gazoduct are o insemnatate atat economica, cat si politica. Prin crearea unui nou sistem de transport gazier va creste capacitatea de export a gazelor naturale si, in acelasi timp, va satisface cererea interna, in special in sectorul energiei electrice”, declara atunci presedintele turkmen, citat de agentia de presa KARADENIZ PRESS. Acest anunt constituie o lovitura destul de importanta pentru Rusia, care a sperat mult timp sa fie implicata in proiect subliniaza surse oficiale locale.
de Vitalie Goncearov | feb. 14, 2012 | Asia Centrală, Info Caspica, Știri, Uncategorized @ro
Liderul turkmen Gurbanguli Berdimuhamedov, reales fara emotii
Preşedintele Turkmenistanului, Gurbanguli Berdimuhamedov, a fost reales cu 97,14 la sută din voturi în urma alegerilor de duminică, a anunţat luni comisia electorală din fosta republica sovietica, citata de agentiile de presa regionale. „Preşedintele Turkmenistanului a fost reales” în urma alegerilor de duminică, a spus preşedintele comisiei, Orazmurat Niazliev, după numărarea a 96,7 la sută din voturi.
Şapte candidaţi loiali regimului si-au împart restul sufragiilor, aproape trei milioane de alegatori fiind chemati la urne în aceasta fosta republica sovietica de circa cinci milioane de locuitori, bogata în resurse energetice. Sapte candidati s-au opus presedintelui în exercitiu, printre care doi dintre ministrii sai, Iarmuhammet Orazguliev (Energie) si Anagheldi Iazmiradov (Apa). Ceilalti pretendenti fiind doi oficiali de la întreprinderi energetice de stat, Kakagheldi Abdilaiev si Gurbanmamet Molaniazov, patronul unei fabrici de bumbac, Saparmirat Batirov, un guvernator regional adjunct, Redjep Bazarov, si directorul unei societati de constructii, Esenduri Gaipov. Acesti candidati “independenti” si cu programe electorale foarte asemanatoare sunt considerati doar “figuranti”, presedintele Turkmenistanului, care este si prim-ministru, controland toate parghiile puterii. Berdimuhamedov a sosit la putere dupa decesul, în 2006, al predecesorului sau excentric, Saparmurat Niazov. El a fost ales în februarie 2007 cu 89 la suta din voturi. Presedintele turkmen a promis recent “reforme politice”, permitand crearea partidelor de opozitie si a unor institutii de “presa independente”.
Reforme de fatada
Reamintim ca anterior, parlamentul Turkmenistanului a adoptat Legea privind partidele politice. Noua lege fixa condiţiile pentru înfiinţarea de partide şi reglementează relaţiile acestora cu statul. Între timp, în republică există doar un singur partid – Partidul Democrat din Turkmenistan. Acesta a fost înfiinţat în 1991, pe baza Partidului Comunist al RSS Turkmene. Liderul inamovibil al acestui partid a fost, timp de peste 15 ani, preşedintele republicii Saparmurat Niazov, fost prim secretar al CC al Partidului Comunist.
După moartea lui Niazov, lider al partidului a devenit noul preşedinte al republicii Gurbangulî Berdîmuhamedov. Acesta şi-a exprimat în repetate rânduri sprijinul pentru înfiinţarea de noi partide. Astfel, la mijlocul lui 2010, Berdîmuhamedov declara că ar fi utilă crearea unui Partid Ţărănesc, care să ofere sprijin ideologic politicii de stat în domeniul agriculturii. Însă, în pofida acestor declaraţii, partidul condus de Berdîmuhamedov rămâne singurul partid din ţară.
Berdîmuhamedov a abordat din nou acest subiect zilele trecute, într-un discurs electoral către naţiune. Potrivit Turkmenistan.ru, şeful statului a declarat că sprijină înfiinţarea de partide noi, subliniind că “ţara are nevoie de partide care să-i inspire pe oameni la muncă şi creaţie întru propăşirea patriei”.
Avantaje strategice
Republica Turkmenistan este situata în Asia Centrală. În secolul al XIX-lea a fost anexat Rusiei. După Revoluţia rusă din 1917, teritoriul Turkmenistanului a cunoscut câteva reorganizări până în anul 1924 când a devenit Republica Sovietică Socialistă Turkmenă din cadrul URSS.
În contextul destrămării URSS, la 27 octombrie 1991 Sovietul Suprem al republicii a adoptat declaraţia de independenţă şi noua denumire a ţării – Turkmenistan. Dispune de imense rezerve de gaze naturale, ocupând locul 4 în lume. Turkmenistanul este membru într-o serie de organizaţii şi instituţii internaţionale, inclusiv Organizaţia Naţiunilor Unite (din 1992), Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (din 1992), Organizaţia Conferinţei Islamice (din 1992), Organizaţia de Cooperare Economică (din 1992) şi membru-asociat la Comunitatea Statelor Independente (1991). Turkmenistanul întreţine relaţii de cooperare sub diverse forme şi stadii instituţionalizate cu NATO şi UE. Are statutul de ”neutralitate pozitivă” recunoscut de ONU.
de Vitalie Goncearov | feb. 9, 2012 | Federatia Rusa, Info Caspica, R. Moldova, Razboi energetic, România, Știri, Turcia, Ucraina, Uncategorized @ro
Bazinul Marii Negre, involburata de "razboiul terminalelor" dintre statele riverane
Republica Moldova examinează posibilitatea aderării la proiectul privind construcţia unui terminal de lichefiere a gazelor de la Odesa, a declarat premierul moldovean Vlad Filat, citat de publicaţia ucraineană „Zercalo Nedeli”. Oficialul de la Chisinau a spus că acesta este doar unul din mai multe proiecte, în cadrul căruia părţile ar putea coopera întru asigurarea securităţii energetice celor două ţări. Vlad Filat a menţionat că Republica Moldova are nevoie, la fel ca şi Ucraina, de diminuarea gradului de dependenţă faţă de monopoliştii de resurse energetice. „În plus, avem aceeaşi viziune faţă de proiectele enegetice ce vizează integritatea în sistemul energetic european”, a spus Vlad Filat.
Totodată, surse oficiale de la Kiev, citate de mass-media regionala, au declarat că premierul ucrainean Nikolai Azarov a şi dat indicaţii ministerelor şi instituţiilor specializate ca să examineze, la nivel de experţi, posibilitatea participării Republicii Moldova la construcţia terminalului de la Odesa. Proiectul prevede construcţia unui terminal de lichefiere a gazelor, ce vor fi aduse din Azerbaidjan. Potrivit acestui proiect, Ucraina urmează să recepţioneze către anul 2014 circa 2 miliarde metri cubi de gaze.
Portalul arena.md reaminteşte că anterior, premierul Vlad Filat a declarat că Republica Moldova vrea să participe la realizarea proiectului AGRI (Azerbaijan–Georgia–Romania Interconnector). Prin AGRI este propusa transportarea gazelor naturale provenite din Azerbaidjan, prin Georgia, către România si mai departe către imensa piata reprezentata de statele Uniunii Europene.
AGRI, cartea strategica a Republicii Georgia
O conferinţă reprezentativă despre implementarea proiectului AGRI va avea loc în Georgia într-un viitor apropiat, a anunţat recent premierul georgian Nika Gauri, aflat la Forumul Economic de la Davos, citat de mass-media regionala. “UE manifestă mare interes pentru acest proiect”, a declarat premierul georgian. “Prin urmare, părţile se grăbesc să-l pună în practică. Proiectul presupune exportul de gaz caspic lichefiat către România, prin Georgia”, a reamintit premierul de la Tbilisi. El a precizat că în afară de ţările care iau parte la proiect – Azerbaidjan, Georgia şi România, plus Ungaria – la conferinţă vor participa reprezentanţi ai UE, ai Ucrainei şi ai altor ţări din Asia Centrală.
Gaz pentru UE
Compania SC AGRI LNG Project Company SRL pregăteşte studiul de fezabilitate pentru tranzitul gazului lichefiat către România. Studiul de fezabilitate ar trebui să fie gata la 31 ianuarie. Companiile participante la proiect sunt SOCAR, Georgian Oil and Gas Corporation, MVM (Ungaria) şi Romgaz. Preşedintele consiliului de directori ai AGRI este vicepreşedintele SOCAR pentru investiţii şi marketing, Vitali Beilarbeiov.
În ceea ce priveşte capacitatea AGRI, sunt luate în calcul trei variante – 2 miliarde de metri cubi de gaz pe an, 5 miliarde de metri cubi pe an şi 8 miliarde de metrei cubi pe an. Potrivit datelor preliminare, în funcţie de capacitatea proiectului, costurile vor varia între 1,2 miliarde de euro şi 4,5 miliarde de euro. Proiectul vizează transportul de gaz din Azerbaidjan, prin conducte, până la litoralul georgian al Mării Negre, unde gazul ar urma să fie lichefiat la un terminat special. Gazul va fi apoi transportat cu nave către Constanţa, unde ar urma să fie relichefiat.
AGRI si NABUCCO in pericol
Turcia a semnat in decembrie 2011 un acord cu Azerbaidjanul pentru construirea gazoductului TransAnatolia, aruncand un nou semn de intrebare asupra fezabilitatii Nabucco si a AGRI, ce a avut inca de la inceput dificultati in a garanta un nivel de aprovizionare suficient. De asemenea, la sfârşitul anului trecut, Azerbaidjanul a anunţat că va lua o decizie privind ruta de export a gazului extras in a doua faza de exploatare a campului gazeifer Shah Deniz catre Europa abia in primul trimestru al anului 2012, a anuntat directorul companiei nationale energetice SOCAR, Rovnag Abdullaiev.
Nabucco (Azerbaidjan-Turcia-Austria), ITGI (Interconectorul Turcia-Grecia-Italia) si TAP (Gazoductul Transadriatic) se afla printre optiunile pentru infrastructura ce va permite transportul catre Europa a gazului extras in a doua faza de exploatare a campului Shah Deniz.
În toamna anului trecut, autoritatile de la Atena au propus oficial Companiei petroliere de stat a Azerbaidjanului (GNKAR) sa participe la licitatia pentru privatizarea companiei de distributie a gazului DEPA. Anuntul a venit la doar cateva saptamani dupa ce oficiali din cadrul companiei petroliere de stat SOCAR, din Azerbaidjan, au demarat negocierile pentru preluarea activelor rafinariei Neftochim, singura rafinarie petroliera din Bulgaria, controlata in acest moment de compania rusa Lukoil. Anterior, oficialii SOCAR si-au manifestat interesul si pentru pietele din Republica Moldova si Ucraina.
„Razboiul porturilor”
In incercarea de a anula avantajul strategic pe care Romania il are prin existenta portului de mare adancime Constanta, guvernul Republicii Ucraina va aproba, in luna martie 2012, finantarea necesara continuarii proiectului de constructie a portului de mare adancime Yujnyi (regiunea Odessa). Conform proiectului, este prevazuta cresterea adancimii canalelor si a aquatoriului portului existent pana la 21 m, lucrarile fiind executate de companii rusesti si ucrainene, relateaza surse guvernamentale de la Kiev, citate de agentia de presa KARADENIZ PRESS. Anterior, oficialitati locale ucrainene de la Odessa, au invitat Flota militara rusa a Marii Negre sa deschida o baza navala militara permanenta in portul Yujnyi.
La adancimea de 21 m se vor putea descarca si incarca nave cu un deplasament de 200 mii tone si o sedimentare de 19,5 m direct la cheile portului, fara o incarcare suplimentara in rada, declarau si experti rusi, citati de mass-media regionala. Realizarea proiectului va aduce portul “Yujnyi” la acelasi nivel cu cel mai mare concurent al porturilor ucrainene si rusesti de la Marea Neagra, si anume portul romanesc Constanta, unde adancimea aquatoriului este de 19 metri.
Interese economice
Reamintim ca portul comercial “Yujnyi” a fost construit de autoritatile sovietice in anul 1978, fiind, in acest moment, o intreprindere cu capital majoritar de stat, controlata de autoritatile de la Kiev. Yujnyi este situat la aproximativ 35 km nord-est de Odesa, pe un liman care nu ingheata, devenind practic un satelit al acestuia. Un alt avantaj il constituie existenta unei infrastructuri dezvoltate de cale ferata, portul avand conexiune la Marea Neagra printr-un canal cu o lungime de 3 km, si o adancime de 14 m. Reamintim ca Yujnyi, alaturi de Odessa si Iliciovsk, sunt principalele porturi petroliere ale Ucrainei.
Conform datelor autoritatilor ucrainene, principalele destinatii de transport sunt statele riverane ale Marii Negre, bazinul Marii Mediterane, SUA, America Latina, Orientul Apropiat, Asia de Sud-Est. Totodata, portul joaca un rol important pentru economiile Republicii Moldova si Republicii Belarus, state fara iesire la mare. Transportul de marfuri prin acesta a crescut in anul 2010 cu 2,1%, ajungand la 18,22 milioane de tone.
