Ucraina, războiul pentru reconstrucție

Ucraina, războiul pentru reconstrucție

de | feb. 16, 2024 | Analize, UCRAINA

Banca Mondială, ONU, Uniunea Europeană şi guvernul de la Kiev au publicat recent o estimare oficială conform căreia reconstrucţia Ucrainei după război va costa 486 de miliarde de dolari. Evaluarea precedentă, din martie anul trecut, era de 411 miliarde de dolari. Estimările nu acoperă regiunile din Ucraina aflate sub ocupaţie rusă, care nu au fost accesibile.

Distrugeri masive

Distrugerile provocate de războiul declanşat de Rusia în februarie 2022 au afectat în special raioanele ucrainene Doneţk şi Lugansk din est, Harkov din nord-est şi Herson din sud, aflate în apropierea liniei actuale a frontului, precum şi Kievul.
Datele arată că fondul imobiliar al Ucrainei a fost distrus sau deteriorat în proporţie de 10%, ceea ce prelungeşte strămutarea ucrainenilor în afara comunităţilor lor.
Distrugerea barajului de la Kahovka şi a centralei hidroelectrice respective din sudul ţării, pusă de ucraineni pe seama forţelor ruse de ocupaţie din zona respectivă, a afectat semnificativ mediul şi agricultura şi a accentuat dificultăţile celor care fac eforturi pentru a găsi adăpost, apă, hrană şi servicii medicale, adaugă Banca Mondială.
Premierul ucrainean Denis Şmihal a comentat într-un comunicat că analiza aprofundată a pierderilor şi necesităţilor „ne permite să definim corect priorităţile, să alocăm raţional resursele şi să obţinem rezultatele scontate”.
Banca Mondială precizează şi modul în care trebuie direcţionată suma de 486 de miliarde de dolari în următorii zece ani: 17 % pentru construcţia de locuinţe, 15% pentru transporturi, 14% – comerţ şi industrie, 12% – agricultură, 10% – energie, 9% – asistenţă socială şi mijloace de subzistenţă, respectiv 7% – gestionarea pericolelor de explozie etc.

Necesitate strategică

Reconstrucția Ucrainei este un subiect vast și complex, având în vedere impactul conflictului început în 2014 și intensificat cu invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina în februarie 2022. Acest proces de reconstrucție implică multiple dimensiuni, incluzând reconstrucția infrastructurii fizice, revitalizarea economiei, restaurarea serviciilor sociale și abordarea problemelor umanitare și de dezvoltare.

Unul dintre cele mai presante aspecte ale reconstrucției Ucrainei este repararea și reconstrucția infrastructurii fizice, inclusiv locuințe, școli, spitale, rețele de energie, drumuri și poduri care au fost distruse sau grav avariate în timpul conflictului. Acest efort necesită investiții semnificative și coordonare internațională.

Economia Ucrainei a suferit un impact negativ major din cauza conflictului, cu reducerea semnificativă a PIB-ului și deteriorarea mediului de afaceri. Reconstrucția economică include atragerea investițiilor, sprijinirea întreprinderilor, revitalizarea sectoarelor cheie și crearea de locuri de muncă.

Eforturile umanitare se concentrează pe asigurarea nevoilor de bază ale populației afectate, inclusiv alimentație, adăpost, îngrijiri medicale și acces la apă potabilă și servicii de salubritate.

Milioane de ucraineni au fost forțați să-și părăsească locuințele, necesitând sprijin pentru cazare, integrare și eventual reîntoarcere.

Conflictul a expus vulnerabilitățile Ucrainei în ceea ce privește securitatea energetică. Reconstrucția sectorului energetic include atât repararea infrastructurii distruse, cât și diversificarea surselor de energie pentru a reduce dependența de importurile de combustibili fosili.

Reconstrucția Ucrainei necesită un sprijin internațional substanțial. Guvernele străine, organizațiile internaționale, inclusiv Banca Mondială și Fondul Monetar Internațional, și organizațiile non-guvernamentale au mobilizat resurse și finanțare pentru a sprijini eforturile de reconstrucție.

Pentru a asigura o utilizare eficientă a resurselor și pentru a preveni corupția, eforturile de reconstrucție trebuie să fie însoțite de măsuri solide de guvernanță și transparență.

Reconstrucția Ucrainei este un proces pe termen lung, care va necesita eforturi continue și coordonate la nivel național și internațional pentru a asigura redresarea țării și a populației sale după ani de conflict și distrugeri.

Costuri masive

Costul reconstrucției Ucrainei este un subiect de amploare și complexitate, iar estimările variază semnificativ în funcție de sursă și de momentul evaluării. În lumina conflictului prelungit și a deteriorării continue a infrastructurii și economiei, aceste costuri sunt într-o stare de flux constant. Cu toate acestea, diferite organizații internaționale și analiști au încercat să ofere o estimare a costurilor necesare pentru reconstrucția țării.

Anterior au fost publicate mai multe estimări, unele contestate de către autoritățile de la Kiev.

Banca Mondială, împreună cu alte organizații internaționale, a publicat rapoarte care estimează costurile reconstrucției. Într-un raport din 2022, s-a estimat că Ucraina ar avea nevoie de zeci de miliarde de dolari doar pentru repararea infrastructurii esențiale și pentru a răspunde nevoilor imediate.

Guvernul Ucrainean și alte instituții au oferit propriile estimări, care variază în funcție de amploarea daunelor evaluate și de proiectele considerate prioritare pentru reconstrucție.

Analize independente și experți în economie sugerează de asemenea că costurile totale ale reconstrucției vor fi de sute de miliarde de dolari, având în vedere nevoia de a reconstrui orașe întregi, infrastructura critică, precum și pentru a revitaliza economia.

Aceste estimări trebuie să ia în considerare nu doar reconstrucția fizică, ci și necesitățile umanitare, sprijinul economic, reconstrucția socială și reformele structurale necesare pentru o dezvoltare durabilă. Costurile de reconstrucție vor depinde și de durata conflictului, amploarea distrugerilor finale, precum și de capacitatea Ucrainei de a atrage investiții internaționale și de a implementa reforme eficiente.

Este important de menționat că, pe lângă reconstrucția fizică, Ucraina se va confrunta și cu provocări semnificative în ceea ce privește redresarea economică, inclusiv gestionarea datoriei publice, reconstrucția sectorului privat și reînnoirea capitalului uman. Toate aceste aspecte vor juca un rol crucial în determinarea costurilor totale și în succesul eforturilor de reconstrucție.

Sprijin european

În 2024, Uniunea Europeană (UE) a lansat inițiative semnificative pentru a sprijini reconstrucția și recuperarea Ucrainei în urma conflictului prelungit cu Rusia. Printre acestea se numără „Ukraine Facility”, un instrument financiar dedicat propus de Comisia Europeană pe 20 iunie 2023, care va oferi sprijin coerent și previzibil Ucrainei pentru perioada 2024-2027. Acesta va include granturi și împrumuturi destinate să susțină stabilitatea macro-financiară a Ucrainei, să promoveze recuperarea și să ajute la reconstrucția și modernizarea țării, abordând în același timp reformele cheie necesare pe parcursul aderării la UE. În plus, UE și statele membre, împreună cu instituțiile financiare europene, au pus la dispoziție peste 67,7 miliarde de euro în sprijin financiar, umanitar, de urgență, bugetar și militar, subliniind angajamentul ferm al UE de a sprijini Ucraina.

Mass-media a evidențiat, de asemenea, că UE a dezvăluit un plan nou pentru a ajuta la reconstrucția Ucrainei, care va oferi până la 50 de miliarde de euro în sprijin financiar pentru perioada 2024-2027, într-un mix de împrumuturi și granturi gestionate printr-un instrument special numit Rezerva Ucrainei. Aceasta reprezintă un angajament semnificativ din partea UE și subliniază importanța strategică pe care UE o acordă stabilității și recuperării economice a Ucrainei​.

Banca Europeană de Investiții (EIB) a aprobat, de asemenea, Inițiativa „EU for Ukraine” pentru a finanța reconstrucția și recuperarea în Ucraina. Această inițiativă este concepută ca un regim temporar care va permite continuarea angajamentului EIB în țară în timp ce se pun în aplicare suporturile financiare pe termen mediu așteptate de la UE. Inițiativa va include un pachet de asistență tehnică de 100 de milioane de euro pentru a oferi expertiză consultativă pentru reconstrucție și pentru a dezvolta proiecte de investiții prioritare, ajutând promotorii de proiecte ucraineni și moldoveni în circumstanțe dificile.

Rolul României

Investiţiile străine, asigurarea unui flux transparent şi eficient de capital financiar şi creşterea capitalului uman sunt esenţiale pentru reconstrucţia Ucrainei, au susţinut participanţii la prima zi a conferinţei internaţionale „Reconstrucţia Ucrainei şi rolul strategic al României”, organizat recent timp de două zile de New Strategy Center din Sinaia. Ei au mai afirmat că firmele publice şi private din statele membre UE care vor participa la reconstucţia Ucrainei au nevoie de sprijinul autorităţilor centrale şi locale din ţara respectivă cu care să încheie parteneriate public-private pentru finalizarea tuturor proiectelor demarate, relatează mass-media de la București.

În deschiderea evenimentului, în mesajul video transmis participanţilor la conferinţă, premierul Marcel Ciolacu a spus: „Relaţiile dintre România şi Ucraina vor ajunge în scurt timp la nivelul unui veritabil parteneriat strategic. O componentă esenţială a parteneriatului va fi hub-ul logistic pe care îl vom organiza pe teritoriul României, pentru reconstrucţia şi asistenţa Ucrainei. Avem în faţa noastră o provocare majoră, dată de invazia ilegală şi neprovocată a Rusiei în Ucraina. Este o ameninţare directă la adresa securităţii şi stabilităţii în zona Mării Negre, cu efecte negative resimţite global, când vorbim de securitatea alimentară în ţările cele mai vulnerabile sau de securitatea energetică. Atacurile necontenite ale forţelor ruse în Ucraina confirmă, de fapt, frustrarea Rusiei în faţa solidarităţii Europei, a comunităţii euro-atlantice şi, în general, a democraţiilor din toată lumea pentru Ucraina. (…) Subliniez că România acţionează şi va continua să fie promotorul măsurilor concertate ale comunităţii euro-atlantice pentru rezistenţa Ucrainei şi reconstrucţia acestei ţări, în cadrul procesului de integrare europeană. Europa nu-şi poate permite ca Ucraina să piardă. Noi credem în victoria Ucrainei, fiind conştienţi că este nevoie de mai mult ajutor şi efort din partea partenerilor internaţionali”.

Şeful Guvernului român a menţionat că Ucraina şi Moldova au nevoie de sprijin multisectorial şi că aliaţii europeni şi nord-atlantici au fost de acord ca proiectele de infrastructură regionale şi strategiile privind această zonă să includă şi proiectele celor două state.

Marcel Ciolacu a mai arătat că peste jumătate din produsele ucrainene exportate au tranzitat ţara noastră şi că, împreună cu autorităţile de la Kiev, Executivul de la Palatul Victoria a planificat investiţii ample privind dezvoltarea infrastructurii de transport din ţara noastră, infrastructură de are să beneficieze exportul de cereale din ţara vecină şi tranzitul produselor din Ucraina. Dintre investiţiile finalizate, premierul a amintit operaţionalizarea căii fertae cu ecartament larg la Galaţi şi creşterea capacităţii de depozitare şi operare în Portul Constanţa.

Şeful Guvernului a spus: „Toate porturile noastre importante derulează programe de finanţare imensă pentru depozitarea cerealelor şi echipamentelor de încărcare-descărcare. Vom reuşi să dublăm capacitatea de trafic a României pentru cereale şi pentru bunurile esenţiale ale Ucrainei destinate pieţei europene şi pieţei globale. România este pregătită să dezvolte un centru logistic necesar Ucrainei. Conexiunile pe care le vom construi vor servi culoarelor maritime şi terestre din Europa centrală şi de sud-est. Sunt sigur că planurile iniţiale ale Uniunii Europene şi Iniţiativei celor Trei Mări vor câştiga viteză în implementare”.

Ucraina, mulțumită de sprijinul României

La rândul său, premierul ucrainean Denys Shmyhal a arătat că măsurile luate de autorităţile de la Bucureşti cu privire la sprijinul financiar, militar şi la cooperarea logisitică şi-au dovedit eficienţa, dacă luăm în calcul doar faptul că, în prezent, 70% din cerealele ucrainene sunt transportate prin România.

Denys Smyhal a mai spus, în mesajul video adresat participanţilor la conferinţă: „Sunt încrezător că în curând vom face parte dintr-o singură familie de naţiuni europene şi sperăm că România va participa la reconstrucţia Ucrainei. Am suferit daune fără precedent: au fost distruse sau deteriorate peste 257.000 obiective civile, care includ şcoli, spitale, peste 30% din imobile şi 50% din reţeaua de electricitate. Aceste cifre sunt şocante, iar în spatele fiecărui obiectiv distrus se află vieţi. De aceea tot ce s-a distrus trebuie refăcut. Reconstrucţia Ucrainei se bazează pe principiul de a construi din nou, mai bine, pentru a le oferi posibilitatea refugiaţilor ucraineni să se întoarcă în propria ţară. (…) Solicit comunităţii de afaceri din România să investească în Ucraina pentru cresşerea capitalului. Investiţiile vor contribui la creşterea unor centre de export importante în regiune. E important ca Ucraina şi România să aibă o viziune comună bazată pe principiii şi pragmatism”.

Şeful Guvernului de la Kiev a menţionat că reconstrucţia Ucrainei este structurată pe şase priorităţi. Prima prioritate este în domeniul energetic, unde guvernul ucrainean doreşte să asigure şi să dezvolte capacităţile de producere a energiei nucleare, a energiei din surse regenerabile şi să repare şi consolideze reţelele de transport în acest domeniu.

Denys Shmihal a continuat: „A doua prioritate se referă la domeniul militar, atât la dotarea cu echipamente militare, dar şi la construcţia de către industria ucraineană în parteneriat cu aliaţii noştri a unor capacităţi de producţie în industria de apărare. A treia prioritate priveşte dezvoltarea pieţelor tradiţonale, a patra se referă la dezvoltarea resurselor naturale, a cincea este infrastructura şi dezvoltarea utilajelor de construcţie, iar a şasea se referă la rezilienţa autorităţilor şi instituţiilor publice”.

Ionel Niţu, preşedintele New Strategy Center a precizat: „România poate contribui concret la sporirea independenţei energetice a Ucrainei, dar şi a Republicii Moldova, la consolidarea capacităţii instituţiilor ucrainene şi refacerea infrastructurii civile, energetice, militare, precum şi a lanţurilor de distribuţie care au fost distruse în acest conflict”.

România, centru logistic

Radu Oprea, Ministrul Economiei, a declarat atunci că ţara noastră este, în acest moment, implicată economic şi din punct de vedere al industriei de apărare în Ucraina, pentru a ajuta autorităţile de la Kiev, fiind semnat în acest sens un memorandum pentru sporirea capacităţilor de producţie în cele două state.

Ministrul român al Economiei a menționat că „acestea sunt obiectivele pentru perioada actuală. Trebuie să ne gândim şi la viitor. Iar viitorul înseamnă reconstrucţia Ucrainei. România trebuie să fie în prima linie a reconstrucţiei Ucrainei. Astăzi trec prin România către porturile Sulina şi Constanţa cerealele ucrainene, facem investiţii în infrastuctură pentru preluarea acestor cereale, investiţii la care lucrează ingineri şi oameni care vor putea fi folosiţi ulterior la reconstrucţia Ucrainei. Ismail şi Odesa reprezintă locurile de unde trebuie să înceapă reconstrucţia Ucrainei, pentru că cele două oraşe au fost distruse de bombardamentele Federaţiei Ruse. În urma vizitei oficiale efectuate recent în SUA cu premierul Marcel Ciolacu am reţinut că firmele americane consideră că România poate fi un hub logistic perfect pentru reconstrucţia Ucrainei, deoarece suntem un stat NATO şi un stat membru al Uniunii Europene care are la dispoziţie infrastructura necesară pentru a ajunge mai uşor în Ucraina. Aceeaşi opinie am primit-o şi din partea companiilor germane care au filiale la noi în ţară şi care ar putea prin intermediul acestora să participe la reconstrucţia Ucrainei. La graniţa româno-ucraineană putem avea centre logistice peste tot. În zone libere, dacă şi Parlamentul va adopta rapid legislaţia necesară pentru ca firmele respective să poată activa în ţara noastră şi să poată aduce echipamente din străinătate. Acestor companii li se vor adăuga în efortul de reconstrucţie a Ucrainei şi firme din România. Vrem să participăm cu firmele care fac materiale de construcţii, cu ingineri, cu personal calificat, singure sau în parteneriat cu alte companii. Participarea noastră la reconstrucţia Ucrainei va demara în ianuarie 2024. Am inclus în bugetul pentru anul viitor crearea capacităţilor de producţie necesare pentru furnizarea bunurilor şi produselor care vor fi folosite la reconstrucţia Ucrainei. Cred că România are oportunitatea de a deveni cel mai bun centru logistic pentru reconstrucţia Ucrainei, care înseamnă beneficii şi pentru poporul român care va beneficia de locuri de muncă în zonele unde va fi o intensitate mare companii”.

Într-un mesaj video adresat participanţilor la conferinţa de la Sinaia, Oleksandr Kamyshin, ministrul Industriilor Strategice din Ucraina a precizat că are o colaborare bună cu ministrul Economiei din România, cu industria de apărare din ţara noastră, colaborare ce va consolida apărarea Ucrainei dar şi capacităţile de producţie din industria de apărare din ţara noastră.

România, poarta cerealelor din Ucraina

Prezent la eveniment, Oleksandr Kubrakov, ministru adjunct al Dezvoltării Comunităţilor Teritoriale şi Infrastructurii din Ucraina a spus că autorităţile de la Kiev doresc ca prin consolidarea economiei, dezvoltarea infrastructurii şi reconstrucţia transparentă şi eficientă a ţării să îi determine pe refugiaţii ucraineni să revină pe meleagurile natale.

Oficialul ucrainean a precizat: „Dorim să refacem căile de transport şă să reducem cheltuielile logistice privind exportul de bunuri dintre Ucraina şi statele membre UE. Autorităţile depun eforturi pentru atragerea investiţiilor, iar sectorul privat poate participa în procedurile de achiziţii publice, deoarece achiziţionăm servicii variate din plan extern. Dorim accelerarea traversării frontierelor terestre prin implementarea unor instrumente digitale, iar în acest sens apreciem rolul stategic al României în facilitatea exporturilor noastre. Ne dorim să majorăm şi să consolidăm capacităţile de transport pe Dunăre de la 2,5 milioane tone lunar, la 4 milioane tone. În domeniul transporturilor rutiere, dorim să realizăm coridorul verde Reni-Galaţi, cu tranzit prin Republica Moldova, să reconstruim alte puncte de trecere ale frontierei, care vor reduce din timpii de aşteptare şi vor duce la accelerarea exporturilor. Avem un proiect pe termen lung ce se referă la punctul de trecere din apropierea localităţii Vicovul de Sus, pe care dorim să îl exploatăm, tot pentru export. La vama Siret dorim să deschidem centre de serviciii pentru transportatorii din ambele ţări, iar la Sighetu Marmaţiei şi Biserica Albă dorim să utilizăm punctele de trecere pentru exportul de cereale care vor ajunge la Constanţa şi Galaţi. Avem nevoie de mai multe puncte de trecere a frontierei cu România, puncte care să facă faţă volumului mare de mărfuri. De exemplu, la începutul lunii decembrie, la punctele de trecere se aflau în aşteptare peste 2500 de vehicule de transport marfă”.

Oleksandr Kubrakov a mai arătat că în ultimele 12 luni porturile ucrainene de la Dunăre au înregistrat un trafic de marfă de peste 30 milioane tone şi a menţionat: „Portul Constanţa nu este doar un nod de transport foarte puternic, ci şi o poartă strategică pentru mărfurile noastre. Dezvoltarea infastructurii rutiere din România şi a portului Constanţa ne va asigura facilitarea exporturilor. Împreună cu dumneavoastră consolidăm drumuri şi dezvoltăm capacităţile de transport de la Dunare şi Marea Neagră”.

SUA şi Franţa, implicate în reconstrucţia Ucrainei

SUA vor continua să ofere sprijinul de care are nevoie Ucraina, atât pentru apărarea, cât şi pentru reconstrucţie, a afirmat în cadrul conferinţei Penny Pritzker, reprezentant special pentru reconstrucţia economica a Ucrainei.

Penny Pritzker a arătat: „Reconstrucţia Ucrainei nu este esenţială doar pentru poporul ucrainean, ci şi pentru regiunea Mării Negre. Asistenţa economică este esenţială, iar Putin înţelege asta şi de aceea a atacat obiective economice din Ucraina. Trebuie să ajutăm Ucraina să devină o ţară viabilă din punct de vedere economic, (…) iar fiecare investiţie care ajută economia şi dezvoltă baza de impozitare întăreşte rezilienţa şi rezistenţa populatiei ucrainean. (…) SUA nu acţionează singură. Peste 50 din naţiunile lumii ni s-au alăturat în sprijinirea economică a Ucrainei. Trebuie să acţionăm pentru a ne asigura că Ucraina nu are doar sprijinul necesar pentru supravieţuire, ci şi pentru dezvoltarea viitoare”.

Franța reprezintă unul dintre contributorii puternici la sprijinirea Ucrainei a precizat Pierre Heilbronn, însărcinat special al Franţei pentru reconstrucţia ţării vecine nouă.

Pierre Heilbronn a declarat: „Încercăm împreună cu partenerii noştri să întocmim un plan de acţiune pe termen scurt, dar care să ofere şi o perspectivă pe termen lung privind reconstrucţia Ucrainei. În acest moment, există un semn de întrebare privind sustenabilitatea sprijinului american pentru Ucraina, din cauza discuţiilor din Congresul de la Washington. E nevoie de unitate şi decizie pentru sprijinirea Ucrainei, atât la nivel european, cât şi la nivel NATO. Ne angajăm pe bază multianuală să sprijinim investiţiile din infrastructură, atât în Ucraina, cât şi în ţările din vecinătate, printre care se numără şi România. Franţa şi aliaţii europeni vor investi şi în economia Ucrainei, dar şi în domeniul apărării. În România avem cel mai mare număr de soldati francezi prin care contribuim la asigurarea securităţii regionale. Dar pentru reconstrucţia Ucrainei este nevoie şi de sprijinul antreprenorilor, al societăţii civile şi al administraţiilor centrale şi locale. În ultimele 24 de luni, am observat că rezilienţa şi rezistenţa se bazează pe abilitatea autorităţilor locale, primarilor şi antreprenorilor de a trece peste provocările cu care se confruntă”.

Conferință strategică

România are un rol important în lidershipul privind reconstrucţia Ucrainei, a afirmat Jean Froehly, şeful Task-Force-ului pentru Conferinţa pentru reconstrucţia Ucrainei care va avea loc anul viitor în Germania.

Jean Froehly a mai spus: „Cred că este foarte important să ţinem cont de faptul că Ucraina este în prezent în război şi trebuie să facă faţă zilnic atacurilor Federaţiei Ruse. De aceea, nu trebuie să reducem sprijinul militar acordat Ucrainei, iar Germania a decis dublarea, la 8 miliaerde euro, a sprijinului militar acordat acestei ţări. Trebuie să continuăm acest sprijin în ciuda constrângerilor financiare interne. Va trebui să ne asigurăm că daunele provocate de atacurile ruse sunt reparate şi că economia Ucrainei este consolidată şi ţine pasul cu cea europeana, iar aici rolul României este esenţial în privinţa facilitării exporturilor ucrainene”.

Oficialul german a precizat că în reconstrucţia Ucrainei un rol important îl vor juca investiţiile şi capitalul privat, care vor fi esenţiale în demersurile făcute de statele membre ale Uniunii Europene. Domnia sa a mai spus că autorităţile ucrainene trebuie să ajute investitorii străini să îşi găsească parteneri viabili în ţara respectivă şi că pentru a atrage investitorii străini este nevoie de prezentarea dimensiunii europene a Ucrainei şi de demersul său de integrare în Uniunea Europeană.

Jean Froehly a mai arătat că în procesul de reconstrucţie şi de redresare a Ucrainei un rol important îl vor avea comunităţile locale, precum şi capitalul uman autohton, inclusiv implicarea diasporei ucrainene.

Davide La Cecilia, însărcinat special pentru reconstrucţia Ucrainei din partea Ministerului de Externe al Italiei a spus că ţara sa s-a angajat deja să contribuie decisiv la reconstrucţia oraşului Odesa, să lucreze la masterplanul acestui oraş, dar şi la masterplanul localităţii industriale Mikolayev.

Ambasadorul grec Spyridon Lampridis a atras atenţia că, deşi există sprijin de multe miliarde euro, acest sprijin financiar nu rezolvă toate problemele cu care se confruntă Ucraina, dar el trebuie să continuie. Lampridis a precizat: „Dacă aşteptăm ca totul să se calmeze şi abia apoi să reconstruim, va fi prea târziu pentru societatea ucraineană. Dorim un mediu de securitate stabil, care să permită fluxului de capital să ajungă în Ucraina organizat şi transparent. (…) Experienţa ne arată că capitalul privat nu merge singur în zonele de risc, ci urmează atitudinea instituţiilor internaţionale sau financiare. Dar pentru reconstrucţia Ucrainei avem implicarea marilor donatori care gestionează deja o sumă mare de bani”.

Marea Neagră, câmp de bătălie

Într-unul dintre panelurile care au fost organizate pe parcursul întregii zile s-a discutat şi despre libertatea navigaţiei la Marea Neagră. Amiralul român Liviu Coman a precizat că de la începutul conflictului din Ucraina şi până acum Rusia a blocat libertatea de navigaţie în jumătate din Marea Neagră şi că o problemă reală o prezintă minele marine în derivă care se află pe rutele comerciale. Cu toate acestea, potrivit domnului Coman peste 1000 de nave comerciale au tranzitat până acum zona economică exclusivă a Mării Negre şi au trasnportat dinspre Ucraina peste 33 milioane tone cereale.

Vergil Chiţac, primarul municipiului Constanţa, a declarat că nu se aşteaptă la un final rapid al conflictului şi a afirmat că el crede că minele care se află în derivă în Marea Neagră nu sunt doar mine ucrainene desprinse de furtuni, ci sunt şi mine amplasate iniţial de forţele navale ale Federaţiei Ruse.

Vergil Chiţac a spus: „Din informaţiile pe care le am în acest moment, spun că până acum în Marea Neagră au fost neutralizate 82 de mine marine, din care 67 mine în zona ucraineană. Eu refuz să cred că aceste 67 de mine erau ucrainene despreinse din barajele pe care ucrainenii le-au făcut la intrarea în Odesa. Cu siguranţă au fost lansate şi de ruşi, fie din Crimeea, fie din elicoptere”.

Amiralul Liviu Coman a mai arătat că forţele ruse au bruiat permanent comunicaţiile, ceea ce a împiedicat libertatea de navigaţie în Marea Neagră.

Alte teme principale de dezbatereau fost garanţiile de securitate oferite Ucrainei în cadrul noii arhitecturi de securitate europene, cum răspunde România provocărilor de securitate generate în zona Mării Negre de conflictul ruso-ucrainean, cooperarea transfrontalieră, rezervele de gaz din Marea Neagră, provocările şi oportunităţile privind securitatea alimentară la nivel global, provocări pentru investitorii privaţi în reconstrucţia Ucrainei, rezilienţa infrastructurii strategice a Ucrainei, strategia SUA pentru Marea Neagră şi oportunităţi şi provocări privind finanţarea proiectelor de reconstrucţie.

Avertisment american

Reconstrucția Ucrainei nu poate aștepta sfârșitul conflictului și trebuie să înceapă acum, a susținut anterior, la Bruxelles, Penny Pritzker, reprezentantul special al SUA pentru reconstrucția economică a Ucrainei.

„Efortul pe termen lung de a revigora economia Ucrainei trebuie să aibă loc acum, trebuie să înceapă acum, chiar și în mijlocul războiului și luptelor continue”, a declarat Pritzker jurnaliștilor la Bruxelles.

Costul acestei reconstrucții va fi „substanțial”, a declarat fostul secretar de stat pentru comerț al lui Obama, subliniind necesitatea de a mobiliza sectorul privat.

Banca Mondială a estimat că Ucraina va avea nevoie de peste 400 de miliarde de dolari pentru reconstrucție.

Miliardară și fostă femeie de afaceri, Pritzker a declarat că este deja în contact cu peste treizeci de companii interesate să investească în Ucraina.

Dar anumite obstacole trebuie încă înlăturate, a spus ea, citând nu doar luptele în curs, ci și necesitatea de a crea un mediu în care companiile occidentale, obișnuite cu anumite reguli de drept și practici, să poată investi cu încredere în Ucraina.

„Reforma și reconstrucția trebuie să meargă mână în mână”, a insistat ea. Ucrainenii recunosc că mai au „mult de lucru în ceea ce privește reformele”, a explicat Pritzker, citând corupția și spălarea de bani, a doua zi după o reuniune de coordonare a donatorilor cu reprezentanți ai Ucrainei și ai Uniunii Europene.

âPe termen scurt, Ucraina are nevoi enorme în ceea ce privește locuințele, transporturile, infrastructura și sectorul energetic.

Dar economia sa este încă activă, iar Ucraina vrea „să continue să exporte și să vândă grânele sale”. Prin urmare, este esențial „să se asigure că rutele comerciale funcționează” în mod corespunzător”, a subliniat ea.

Întrebată despre utilizarea activelor rusești în țările occidentale pentru a finanța o parte din această reconstrucție, Pritzker a declarat că este esențial ca Rusia să plătească „având în vedere distrugerile” pe care le-a provocat în Ucraina.

Ea a estimat că aceste active aflate în Statele Unite se ridică la aproximativ opt miliarde de dolari, dar a recunoscut că mai este încă un lung proces juridic de parcurs înainte ca acestea să poată fi folosite pentru a finanța reconstrucția Ucrainei.

BEI: Măsurile de sprijin pentru Ucraina trebuie să aibă loc acum

Reconstrucția Ucrainei este un proces care trebuie să înceapă de acum, nu de la momentul în care se va încheia războiul pornit de Rusia, spune Werner Hoyer, președintele Băncii Europene de Investiții (BEI), considerată „brațul financiar” al Uniunii Europene. „Nu există posibilitatea responsabilă să aştepţi încheierea confruntării militare înainte de a începe reconstrucţia”, a declarat Werner Hoyer într-un interviu acordat marţi pentru Bloomberg Radio, citat de Agerpres. „Ceea ce este nevoie acum este ca economia să fie menţinută în funcţiune, ca veniturile din taxe să continue să vină la buget şi ca sectorul agricol să fie capabil în continuare să exporte. Măsurile de sprijin pentru Ucraina trebuie să aibă loc acum, nu într-o zi în viitor când sperăm că va fi semnat tratatul de pace”, a adăugat Werner Hoyer.

BEI, organizație denumită şi „braţul financiar” al UE, a alocat deja 1,7 miliarde de euro Ucrainei pentru refacerea şcolilor, spitalelor şi locuinţelor sociale devastate de bombardamentele ruseşti. Hoyer a menţionat în special finanţarea recentă pentru refacere unui spital din Odesa. „Dacă vrei ca economia să continue să funcţioneze, atunci podurile, căile ferate şi sistemul public de transport trebuie să fie funcţionale. Aceasta este zona crucială a activităţilor noastre”, a mai spus el. Banca Europeană de Investiţii, cu sediul în Luxemburg, a fost constituită prin Tratatul de la Roma din 1958. Acţionarii BEI sunt statele membre ale Uniunii Europene, iar accentul principal al activităţilor de creditare ale BEI este pus pe finanţarea de proiecte ce promovează o dezvoltare regională echilibrată şi coeziunea economică şi socială într-o Uniune Europeană extinsă.

Inters internațional

Doi titani ai industriei financiare globale bat palma pentru reconstrucţia Ucrainei. Este vorba de JPMorgan şi BlackRock, care au anunțat că pregătesc un proiect mamut de sute de miliarde de dolari care să finanţeze aducerea la viaţă a ţării după ce gloanţele şi rachetele vor înceta să mai zboare.

BlackRock, cea mai mare companie de investiţii din lume, alături de gigantul bancar JPMorgan vor să pună umărul la reconstrucţia Ucrainei. Potrivit calculelor realizate de Banca Mondială, suma la care se ridică uriaşul proiect este de aproximativ 410 mld. dolari, scrie Financial Times, citat de Business Magazin.

The Ukraine Development Fund (Fondul de Dezvoltare al Ucrainei – n.red.) se află încă în faza de planificare şi se aşteaptă ca proiectul de finanţare să fie lansat complet până la încheierea războiului.

„Cele mai multe dintre provocările actuale pe termen lung sunt abordate cel mai bine prin intermediul unei finanţări mixte, adică atât cu ajutorul mediului privat cât şi cu ajutorul banilor veniţi din partea statului”, a declarat Philipp Hildebrand, vicepreşedintele BlackRock.

Banca Mondială a estimat în martie 2023 că Ucraina ar avea nevoie de 411 miliarde de dolari pentru a se reconstrui după război, iar recentele atacuri ruseşti au făcut ca această cifră să crească.

Guvernul de la Kiev a angajat divizia de consultanţă a BlackRock în noiembrie 2022 pentru a determina cea mai bună modalitate de a atrage acest tip de capital, iar apoi a apelat şi la JPMorgan în februarie. Preşedintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a anunţat luna trecută că ţara lucrează cu cele două grupuri financiare şi cu consultanţii de la McKinsey.

Nu a fost stabilit niciun obiectiv oficial de strângere de fonduri, dar persoanele familiarizate cu discuţiile spun că fondul încearcă să obţină capital cu costuri reduse de la guverne, donatori şi instituţii financiare internaţionale şi să îl folosească pentru a atrage investiţii private de cinci până la zece ori mai mari.

Conform BlackRock, Ucraina are nevoie de un vehicul de finanţare a dezvoltării care să găsească oportunităţi de investiţii în sectoare de bază şi care să le transforme în ţinte pentru investitorii internaţionali şi creditori.

„Fondul a fost creat pentru a oferi, de asemenea, investitorilor din sectorul public şi privat posibilitatea de a investi în proiecte şi sectoare specifice. Vor exista diferite fonduri separate mai mici care se vor adresa unor sectoare specifice, pe care le-am identificat ca fiind prioritare pentru Ucraina” a declarat Stefan Weiler, şeful JPMorgan pentru pieţele de capital de împrumut pe Europa Centrală, Orientul Mijlociu şi Africa.

Pentru a depăşi preocupările investitorilor cu privire la guvernanţă, se aşteaptă ca fondul să îşi completeze consiliul de administraţie cu reprezentanţi ai instituţiilor financiare internaţionale şi ai guvernelor şi să angajeze profesionişti în domeniul investiţiilor pentru a putea executa cu succes strategia.

Sfaturile oferite de BlackRock s-au bazat pe activitatea sa desfăşurată în proiecte precum Fondul Naţional de Dezvoltare din Arabia Saudită şi pentru Parteneriatul pentru Finanţarea Climei, un vehicul financiar mixt care direcţionează investiţiile în proiecte de dezvoltare durabilă pe pieţele emergente.

În prezent, activitatea marilor finanţatori în Ucraina se concentrează momentan pe evaluarea nivelului de stabilitate şi sustenabilitate al Fondului şi pe guvernanţă, dat fiind că majoritatea investitorilor vor să vadă prima dată sfârşitul războiului, înainte de a veni cu bani.

„Cel mai important este că Ucraina se gândeşte deja la viitor. Când războiul se va încheia, vor vrea să fie pregătiţi pentru demararea procesului de reconstrucţie”, a mai declarat Weiler.

Share our work
2024: Marea Neagră, R. Moldova și Ucraina rămân pe agenda României

2024: Marea Neagră, R. Moldova și Ucraina rămân pe agenda României

de | ian. 31, 2024 | Editorial

Pontus Euxinus rămâne și în acest an pe agenda politicii externe românești, pe fondul prelungirii invaziei militare ilegale declanșate de Federația Rusă împotriva Ucrainei.

Ministrul român de externe Luminiţa Odobescu a declarat recent că este necesar să ne ajutăm partenerii vulnerabili, Ucraina şi Moldova, pentru că altfel, „riscurile sunt majore pentru noi şi nu ştim ce se va întâmpla în următorii ani”.

Aceste declarații vin în contextul atenţionărilor tot mai dese venite din partea unor oficiali militari care spun că trebuie să fim pregătiţi de un război cu Moscova. Federația Rusă vorbeşte foarte mult despre sfere de influenţă, dar nu se referă numai la Ucraina, ci se referă inclusiv la estul Europei, a avertizat şefa diplomaţiei române.

Șefa diplomației de la București a precizat că „România beneficiază la acest moment de cele mai solide garanţii de securitate din istoria sa. Este un lucru important, dar, evident, trebuie să ne pregătim în continuare”.

Trebuie să fim naivi dacă nu vedem pericolul pentru România în cazul în care Ucraina și R. Moldova ar fi aservite intereselor Federației Ruse. Posibilitatea unei vecinătăți imediate cu Federația Rusă și amenințarea unor nave rusești patrulând pe Dunăre ori pe Marea Neagră trebuie să îngrijoreze factorii de decizie de la București.

„Rusia vorbeşte foarte mult de sfere de influenţă, dar atunci când vorbeşte de sferă de influenţă, nu se referă numai la Ucraina, se referă inclusiv la estul Europei”, a atras atenţia Luminiţa Odobescu. „Şi noi întotdeauna, statele din flancul estic, am spus întotdeauna partenerilor noştri să avem grijă. Şi, din păcate, am avut dreptate”, a mai punctat ea.

Republica Moldova rămâne în continuare un stat extrem de vulnerabil, fiind ţinta ofensivei hibride declanșate de Kremlin. Anii electorali 2024 și 2025 complică situația politică de la Chișinău, România, NATO și Uniunea Europeană fiind direct interesate de stabilitatea regiunii.

Partea română s-a folosit de contextul summitul NATO de la Vilnius pentru a solicita consolidarea posturii de apărare pe flancul estic, iar rolul geostrategic al Mării Negre a fost recunoscut.

Faptul că Legislativul american a adoptat recent o strategie pentru Marea Neagră confirmă importanța acestui spațiu pentru aliații strategici ai României.

În acest context, Luminiţa Odobescu și alți înalți oficiali români au menționat că Bucureștiul continuă dialogul cu partenerii americani, șefa diplomației de la București având recent o întrevedere cu secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg. „Am discutat despre modul în care putem să facem şi mai vizibilă Marea Neagră pe agenda NATO şi pe agenda de dialog cu partenerii noştri americani”, a menţionat ea.

Factorii de decizie de la București au susținut în permanență intensificarea sprijinul pentru ţările din regiune, în special pentru Republica Moldova. „Să nu uităm că avem două decizii importante care privesc state din regiunea noastră. O decizie istorică de lansare a negocierilor de aderare cu Ucraina şi Republica Moldova, dar şi acordarea statutului de ţară candidată pentru Georgia. Deci lucrăm pe toate componentele, ca să spun aşa, pentru a asigura securitatea, pe de o altă parte, dar şi prosperitatea şi conectivitatea dintre ţările noastre”, a menţionat Luminița Odobescu.

Săptămâna trecută, Ambasada SUA la Bucureşti şi Comandamentul Forţelor SUA din Europa (EUCOM) au găzduit o întâlnire cu participarea unor oficiali americani, discuţiile vizând subiecte de politică externă, eforturile diplomatice ale Statelor Unite, precum şi interesele de securitate din regiunea Mării Negre.
„Marea Neagră este esenţială pentru pacea şi stabilitatea globală, iar importanţa ei este de aşteptat să crească în următorii ani. Este o rută vitală de tranzit la export, iar interconexiunile sale facilitează comerţul şi fluxurile de energie dintre Europa, Eurasia şi Orientul Mijlociu, transformând-o într-un centru economic crucial. Războiul Rusiei împotriva Ucrainei este cel mai important conflict din Europa de la al Doilea Război Mondial şi cea mai mare ameninţare de astăzi la adresa ordinii internaţionale. Un astfel de atac asupra ordinii internaţionale de pretutindeni afectează pacea şi stabilitatea peste tot, inclusiv în regiunea Mării Negre”, a declarat ambasadoarea SUA în România, Kathleen Kavalec, se arată în comunicat.
La rândul său, comandantul EUCOM, generalul Christopher Cavoli, a declarat că „invazia Ucrainei de către Rusia a schimbat mediul de securitate din regiunea Mării Negre. Regiunea are o importanţă geostrategică critică pentru USEUCOM, pentru aliaţii şi partenerii noştri. Această conferinţă a reunit lideri diplomatici şi militari ai Statelor Unite, cu accent pe promovarea securităţii teritoriale colective a Regiunii Mării Negre”.
Un aport important la consolidarea securității în bazinul Mării Negre este semnarea de către ministrul român al Apărării Naționale, Angel Tîlvăr, a Memorandumului de Înțelegere privind constituirea grupului operativ pentru combaterea minelor marine în Marea Neagră – MCM Black Sea, o inițiativă în premieră pentru statele aliate riverane.

Alături de ministrul român, la ceremonia de semnare au participat, din partea statelor inițiatoare, omologii sîi din Bulgaria și Turcia.

În  cadrul ceremoniei oficiale de semnare a Memorandumului, oficialul român a evidențiat importanța acestui proiect pentru siguranța navigației în Marea Neagră, dar și pentru postura aliată de descurajare și apărare pe flancul estic.

Înaltul oficial de la București a subliniat că securitatea regiunii Mării Negre rămâne o prioritate absolută pentru România, iar Memorandumul de Înțelegere privind constituirea grupului operativ pentru combaterea minelor marine în Marea Neagră va permite și altor state aliate și partenere să contribuie la această inițiativă.

„Prin lansarea MCM Black Sea demonstrăm solidaritatea și angajamentul nostru comun în contracararea amenințărilor minelor marine care plutesc în derivă în Marea Neagră. Aștept cu încredere implicarea, pe viitor, a partenerilor NATO riverani, Grupurilor Navale Permanente ale NATO și a altor state aliate, consolidând astfel cooperarea și interoperabilitatea în asigurarea securității Mării Negre și a regiunii Euro-Atlantice. La nivel național, depunem eforturi să realizăm mai mult. Luna trecută, prima dintre cele două nave vânătoare de mine achiziționate din Marea Britanie a intrat în serviciul Forțelor Navale Române. Această nouă capabilitate, înzestrată cu tehnologie de ultimă generație, va contribui semnificativ la îndeplinirea misiunilor de identificare și neutralizare a minelor  din Marea Neagră”, a mai precizat ministrul român.

România a subliniat în permanență că trebuie menținută toată atenția NATO asupra evoluțiilor de securitate din regiunea Mării Negre unde, împotriva normelor dreptului internațional, Federația Rusă continuă atacurile nediscriminatorii care vizează infrastructura civilă ucraineană, fiind produse distrugeri semnificative, cu impact major asupra populației civile din Ucraina și alte state.

Share our work
Sultanul și arta negocierii

Sultanul și arta negocierii

de | ian. 28, 2024 | Știri

Turcia a dovedit de nenumărate ori că este un actor extrem de pragmatic, care știe să negocieze pentru a-și atinge țintele de politică exterrnă. De asemenea, Ankara a demonstrat că este capabilă de a avea răbdare strategică, iar decidenții politico-militari turci au arătat că au o viziune pe termen lung pentru statul cu ambiții de mare putere. Liderul autoritar turc, Recep Tayyip Erdoğan, poate fi criticat pentru multe lucruri, dar nu i se poate reproșa nimic legat de modul în care reușeste să impună la nivel internațional obiectivele de pe agenda Turciei.

Potrivit unor surse jurnalistice, pe data de 24 ianuarie, președintele american Joe Biden a informat comitetele de specialitate ale Congresului american despre intenția sa de a iniția vânzarea avioanelor de luptă F-16 către Turcia după ce Ankara finalizează procesul de admitere a Suediei în NATO. Decizia președintelui american vine în urma aprobării parlamentului turc a aderării Suediei la NATO pe 23 ianuarie, lipsind doar semnătura finală a președintelui Erdogan. Deliberările Turciei privind aderarea Suediei la NATO s-au întins pe parcursul a unui an și jumătate de la aplicarea inițială a Suediei din mai 2022.

Printr-o scrisoare adresată membrilor comitetelor de afaceri externe din Congres, atât republicani cât și democrați, Biden a îndemnat aprobarea rapidă a vânzării, conform unui oficial american citat de Reuters. Turcia a depus o cerere de achiziționare a aeronavelor F-16 și a aproximativ 80 de kituri de modernizare în valoare de 20 miliarde de dolari de la SUA în octombrie 2021. Forțele Aeriene Turce operează în prezent aproximativ 240 de avioane de luptă F-16.

Pentru a întelege mai bine contextul acestui contract, trebuie amintit un eveniment relativ recent care a afectat profund relația dintre Statele Unite ale Americii și SUA. În 2019, Washingtonul a anunțat că este nevoit să excludă Turcia, o țară aliată NATO, din programul de avioane F-35 ca răspuns la achiziționarea de către Ankara a sistemului rusesc de apărare sol-aer S-400. Turcia și Rusia au semnat primul contract în decembrie 2017, iar primele sisteme S-400 au ajuns în Turcia în iulie 2019. Sistemele S-400 reprezintă o versiune modernă și îmbunătățită a sistemelor S-300 și sunt considerate printre cele mai reușite sisteme de apărare aeriană și antirachetă produse vreodată. Conform acordului, Turcia urma să primească două baterii de S-400 pentru suma de 2,5 miliarde de dolari SUA. Statele Unite au considerat că S-400 reprezintă o amenințare extrem de serioasă, afirmând că ar putea compromite capacitățile stealth ale avioanelor F-35.

Sistemul de apărare antiaeriană S-400 Triumph, denumit SA-21 Growler în terminologia NATO, este un sistem dezvoltat de compania rusă de apărare Almaz-Antey. Aproximativ 70 – 80% din tehnologia sa este preluată de la S-300, inclusiv containerele de stocare a rachetelor, lansatoarele și radarele. Batalioanele sunt formate din opt lansatoare, iar fiecare lansator poate transporta patru rachete. Raza de acțiune a S-400 este cuprinsă între 250 și 400 km (în funcție de tipul de rachetă folosit) la o altitudine de până la 30 km. Una dintre specificațiile distincte ale S-400 este capacitatea sa de a bloca două rachete pe o singură țintă și capacitatea de a ținti simultan 80 de ținte separate.

Finalizarea acordului pentru F-16 a fost de multe ori amânată, având în vedere poziționarea Turciei în privința aderării Suediei la Organizația Tratului Atlanticului de Nord. Atât Suedia, cât și Finlanda au aplicat pentru aderarea la NATO în mai 2022 în urma declanșării invaziei Rusiei în Ucraina. Inițial, Turcia s-a opus cererilor lor, dar a consimțit aplicația Helsinkiului în martie 2023. Ankara și-a motivat opoziția față de aderarea Suediei la NATO din cauza presupusei susțineri a statului nordic pentru membri ai grupurilor teroriste kurde afiliate Partidului Muncitoresc din Kurdistan, poziție pe care Suedia a respins-o de nenumărate ori.

Rezistența turcă a început să slăbească în iulie anul trecut, când președintele Recep Tayyip Erdogan a anunțat că aplicarea Suediei va fi trimisă în parlamentul turc după ce Suedia ia în considerare preocupările de securitate ale Turciei. Cu toate acestea, ratificarea parlamentară în Turcia a continuat să fie amânată până în această săptămână.

Ungaria este acum ultimul obstacol în calea aderării Suediei la NATO. Prim-ministrul ungar Viktor Orban a asigurat secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, pe 24 ianuarie, de sprijinul Budapestei pentru aderarea Stockholmului.

Faptul că Turcia își va mări semnificativ capabilitățile de luptă aeriană prin intermediul contractului pentru F-16 va genera implicații majore pentru echilibrul de putere din regiunea Mării Negre. Având în vedere ritmul actual de pierderi al Forțelor Aeriene Rusești, Turcia va ajunge în viitorul apropiat principala putere regională în privința forțelor aeriene, atât din puncte de vedere calitativ, cât și cantitativ.

Share our work
România se pregătește subtil pentru noi provocări la Marea Neagră

România se pregătește subtil pentru noi provocări la Marea Neagră

de | ian. 16, 2024 | Știri

Începutul anului 2024 a venit cu o multitudine de vești, atât pozitive cât și negative, pentru nivelul de înzestrare al Forțelor Armate ale României. Pe de o parte a fost confirmată, în mod oficial, semnarea unor contracte majore pentru achiziționarea de tehnică militară modernă care va oferi o serie de noi capabilități extrem de importante pentru Armata Română. Pe de altă parte, o licitație de 10 miliarde de lei pentru sisteme antiaeriene de rază scurtă a fost amânată în mod inexplicabil. Totuși, rămâne de văzut care vor fi consecințele acestui eveniment, având în vedere că strategia decidenților politico-militari pentru această speță nu este cunoscută în spațiul public în acest moment.


Știrea apărută pe surse în luna decembrie legată de sistemele MANPADS din Coreea de Sud a fost în sfârșit confirmată la nivel oficial. La solicitarea site-ului de știri Umbrela Strategică, Ministerul Apărării Naționale o oferit o serie de clarificări legate de contractul de 100 de milioane de euro semnat la finalul anului trecut în secret. Mai exact, contractul de tip G2G a fost semnat de MApN, prin intermediul Direcției Generale pentru Armamente, în numele guvernului României, și agenția guvernamentală Trade – KOREAN Investment Promotion Agency – KOTRA, în numele guvernului Republicii Coreea. Valoarea exactă a acestui acord este de 96.517.500 de dolari. Tranzacția vizează un set format din 54 de sisteme de tip CHIRON, rachetele asociate acestor sisteme, suport logistic inițial, instruirea personalului, echipamente de sprijin, manuale, documentație și asistență tehnică, conform detaliilor furnizate de Minister. Întrebat despre baza legală a semnării contractului, MApN a menționat că aceasta se fundamentează pe o lege națională, o ordonanță de urgență, și două directive europene.
Pentru a înțelege mai bine această achiziție facută în grabă trebuie analizate și acțiunile trecute ale celor care se ocupă de înzestrarea Armatei. În anul 2022, Ministerul Apărării Naționale și-a propus să investească peste jumătate de miliard de euro prin intermediul Romtehnica în sisteme portabile de rachete antiaeriene de tip MANPADS. Existase deja un acord prealabil al Parlamentului pentru această achiziție. Cu toate acestea, licitația a fost anulată în cele din urmă, chiar dacă mai rămăsese un singur competitor, respectiv compania franceză MBDA.
Conform informațiilor furnizate de Direcția Generală pentru Armamente din cadrul MApN, sistemele MANPADS au rolul de a furniza Armatei Române capacități sol-aer pentru apărarea antiaeriană directă a forțelor, mijloacelor și infrastructurii împotriva atacurilor aeriene provenind de la altitudini mici și foarte mici, în condiții de vizibilitate directă, atât ziua, cât și noaptea.


Alt eveniment notabil legat de contractele de înzestrare ale Forțelor Armate ale României este cel al elicopterelor cu capabilități de luptă anti-navă. În toamna anului 2022, Ministerul Apărării Naționale a solicitat acordul prealabil al Parlamentului României pentru a alocă suma de 150 de milioane de euro în vederea achiziționării a două elicoptere H215M cu capacități de luptă la suprafață destinate Forțelor Navale Române. La solicitarea site-ul de știri defapt.ro, Biroul de Presă al Ministerului Apărării a transmis că suma estimată pentru achiziția celor două elicoptere
H215M pentru Forțele Navale Române include și costurile asociate cu achiziționarea și instalarea echipamentelor specifice capabilității de luptă anti-navă la suprafață. De asemenea, în această sumă sunt cuprinse și cheltuielile pentru suportul logistic integrat necesar operării elicopterelor și a sistemelor de armament, precum și instruirea personalului navigant și asigurarea stocurilor de muniție pentru sistemele de luptă. Conform MApN, prețul final al elicopterelor H215M destinate Forțelor Navale Române este diferit de prețul unui elicopter similar produs pentru uz civil întrucât include echipamente și capacități specifice necesare pentru utilizarea lor în context militar. Se menționează, de asemenea, că sistemul de rachete și muniția asociată, evaluate la peste 30 de milioane de euro pentru cele două elicoptere, vor fi furnizate de filiala italiană a companiei franceze MBDA. Prin această achiziție, Ministerul Apărării Naționale a declarat că a creat oportunitatea de a implica industria națională de apărare, prin intermediul producătorului autohton de aeronave IAR Brașov. Acesta beneficiază de exclusivitate pentru vânzarea în România a elicopterelor H215M produse de fabrica Airbus Helicopters. MApN afirmă că cele două elicoptere vor fi configurate la Brașov în mod special pentru a executa orice tip de misiune deasupra mării și în orice condiții hidrometeorologice, inclusiv în condiții de givraj. De asemenea, acestea vor dispune de capabilități de lovire la suprafață la distanțe foarte mari.


Cele două elicoptere achiziționate vor fi integrate pe fregatele de Tip 22, achiziționate din Marea Britanie, Regina Maria și Regele Ferdinand. Aceste fregate urmează să beneficieze de modernizări, inclusiv prin adăugarea de noi senzori. De asemenea, vor fi echipate cu lansatoare verticale MK41 VLS (Vertical Launch System) destinate rachetelor antiaeriene și cu sisteme de de tip Naval Strike Missile.
Cele două contracte de achiziții reprezintă o etapă semnificativă pentru evoluția Forțelor Armate Române. Aceste echipamente vor aduce noi capabilități esențiale pentru provocările care se întrevăd în viitorul apropiat în zona Mării Negre. În plus, o altă capabilitate esențială pe care România se va concentra este reprezentată de sistemele de tip Short-Range Air Defense pentru care licitația a fost amânată pentru luna februarie. Această decizie vine în contextul în care România se confruntă cu o situație extrem de precară în ceea ce privește disponibilitatea sistemelor antiaeriene cu rază scurtă moderne. Introducerea unor astfel de sisteme va aduce o îmbunătățire semnificativă a capacităților de apărare antiaeriană împotriva amenințărilor de tipul dronelor.

Share our work
Împiedică crearea bazei navale ruse din Abhazia aderarea Georgiei la structurile occidentale?

Împiedică crearea bazei navale ruse din Abhazia aderarea Georgiei la structurile occidentale?

de | ian. 16, 2024 | Știri

Vineri, 12 ianuarie 2024, agenția de știri de stat rusă RIA, citată de Consiliul de securitate al Abhaziei, a relatat că baza navală rusă din Ochamchire, Abhazia, ar putea deveni operațională în 2024, citându-l pe secretarul Consiliului de Securitate al Abhaziei, Serghei Shamba.

Autoritățile ruse și abhaze au convenit în octombrie 2023 că Rusia ar putea deschide o bază navală permanentă în orașul Ochamchire dar proiectul este amânat de aproape 15 ani deoarece baza este încă neconstruită, în ciuda termenului optimist de dare în funcțiune.

Abhazia este un teritoriu recunoscut internațional al Georgiei, dar se află sub controlul forțelor separatiste aliniate Rusiei încă din anii 1990. În 2008, Rusia și Georgia au purtat un scurt război când Tbilisi s-a ciocnit cu o altă regiune separatistă din Osetia de Sud, ceea ce a dus la o intervenție rusă pentru apărarea separatiștilor. Planurile pentru crearea unei baze navale la Ochamchire, un orășel de 5.000 de locuitori, sunt încă din 2009, când Rusia și-a anunțat interesul iar realizarea acesteia devine, în 2024, un punct de foc în rivalitatea Marilor Puteri care luptă pentru influență în Marea Neagră și Caucaz.

Rusia a început lucrări de dragare la Ochamchire acum câțiva ani pentru a putea fi staționate nave mai mici, inclusiv corvete purtătoare de rachete care sunt folosite pentru a lovi ținte în interiorul Ucrainei. Cu toate acestea, portul nu are adâncimea necesară pentru a primi navele mari. Dacă crucișătoarele cu rachete ale marinei ruse ar fi staționate permanent în Ochamchire, importanța tactică a coastei ocupate a Georgiei ar crește considerabil.

Din punct de vedere economic și geopolitic, militarizarea portului Ochamchire ar putea fi fatală mai ales pentru planurile privind construirea portului de adâncime georgian Anaklia care este proiectat și finanțat de UE. Acest port este proiectat să aducă Georgia în centrul competiției globale pentru rute comerciale și infrastructură. Argumentul construirii sale își dovedește importanța geo-economică pe fondul redefinirii rutelor de comerț internațional, ca urmare a sancțiunilor aplicate Rusiei. Anaklia este ​​parte a așa-numitului Coridor de Mijloc, rută ce leagă China și țările din Asia Centrală cu Europa, prin Georgia și Azerbaidjan și are scopul de a livra mărfuri între Asia și Europa. Se estimează că acest traseu că ar putea înjumătăți timpii de călătorie și ar putea tripla volumele comerciale până în 2030.

Coridorul de Mijloc este proiectat de Occident să ocolească teritoriul Rusiei și concurează cu Inițiativa „Belt and Road” (BRI) a Chinei iar acest aspect generează un răspuns din partea Moscovei. Revenind la portul Anaklia, Kremlinul s-a opus de mult timp acestui proiect susținut de o companie americană, ministrul de externe Serghei Lavrov fiind îngrijorat că submarinele marinei americane ar putea andoca acolo. Nu doar riscul unei prezențe americane irită Moscova. Construirea unui port la Marea Neagră sau oricare ar concura cu propriul său port din Novorossiisk, situat câteva sute de kilometri în nord, este un motiv să depună eforturi pentru a-l bloca.

Federația Rusă aduce intenționat în coasta Georgiei un factor de risc prin construirea acestui port de la Ochamchire deoarece avansul UE și NATO în Caucaz este de neacceptat.

Succesul proiectului Anaklia ajută mult Georgia către reorientarea spre Occident, prin integrarea în Uniunea Europeană, deoarece ar deține un port de interes aflat în circuitul fluxurilor comerciale occidentale. Eșecul acestui proiect ajută, însă, mult la rămânerea Tbilisi-ului în legături mai strânse cu Rusia și China, întrucât o lipsește de acest obiectiv economic strategic în planurile euro-americane.

În contextul războiului din Ucraina, dacă infrastructura noului port ar fi folosită pentru a lovi teritoriul ucrainean, riposta Kievului ar face din această bază o țintă legitimă dar, mai grav, ar aduce conflictul pe pe teritoriul georgian. O țară cu risc de a fi implicată în conflicte militare nu este atât de dezirabilă în construcția comunitară și NATO, Ucraina fiind un exemplu clasic.

Până acum, Georgia a făcut față provocărilor de securitate generate de invazia Ucrainei de către Rusia. Cu toate acestea, evoluția imprevizibil a războiului îi expune pe georgieni de a rămâne prinși în schimburile de lovituri deoarece Rusia își folosește din plin capetele de pod ale conflictelor înghețate pe care le-a păstrat pentru vremuri dificile.

Share our work