Igor Munteanu: „Este o mare disonanță dintre demersul european și ceea ce face acest guvern”

Igor Munteanu: „Este o mare disonanță dintre demersul european și ceea ce face acest guvern”

Directorul executiv al IDIS „Viitorul”, Igor Munteanu

Jurnaliștii EvZ Moldova au stat de vorbă cu directorul IDIS „Viitorul” despre starea democrației în R. Moldova și opoziția practicată, în cadrul Mișcării de Rezistență – ACUM, de o parte a clasei politice de la Chișinău, împreună cu lideri din societatea civilă pentru a contracara efectele tot mai acute ale unui alunecări înspre autoritarism a guvernului de la Chișinău. 

De unde a plecat ideea unei Mișcări de Rezistență și ce a stat la baza formării acestei Mișcări?

Mișcarea de Rezistență a pornit exact după data în care s-a invalidat rezultatul alegerilor. Evident, mai multă lume care a participat activ la aceste alegeri, în calitate de cetățeni, nu obligatoriu adepți ai unor partide, au așteptat cu multă răbdare toate deciziile instanțelor de judecată.

După care, atunci când au văzut că lucrurile se îngroașă, pentru ca să anulezi rezultatele unui scrutin perfect valabil presupune o alunecare spre un regim care nu este specific democrației cu față europeană, cu vitrină europeană, și atunci, înainte de protestul din 1 iulie, mai mulți oameni de bun-simț au spus că ar fi bine să existe un răspuns cetățenesc la această alunecare înspre standarde neautoritare și lipsite de simpatie europeană.

A fost o conferință de presă, îmi aduc aminte chiar înainte de acest marș de pe 1 iulie. Au fost invitați să participe în acest grup mai multe organizații, unele, nici nu au fost exact toate la conferința de presă de lansare, în care s-a discutat ce ar putea să facă grupurile active din societate pentru ca să crească sentimentul de înțelegere a acestei situații periculoase în care ne aflăm.

Pentru ca lucrurile care ne frământă pe intelectuali, oamenii care sunt legați de partide, oamenii care sunt în afara partidelor, oameni din sfera academică, oameni de la țară, să se cunoască mai bine, pentru că nu este vorba numai de invalidarea rezultatelor unui scrutin, este vorba de restrângerea spațiului public în care libertățile și drepturile cetățenești sunt tot mai restrânse și puse oarecum sub semnul întrebării de către puterea politică, care a devenit tot mai separată de interesul public.

De exemplu, presa a devenit extrem de monopolizată, accesul la justiție a devenit scump, pentru că serviciile avocățești sunt scumpe și ele nu asigură exercitarea drepturilor constituționale, respectiv entitățile, care aveau, eu știu, libertatea de a discuta liber anumite subiecte de interes public, au devenit tot mai încolțite de către cei care vor probabil să se lingușească pe lângă puterea politică și să ofere un fel de acțiuni de intimidare a opoziției.

Grupul de rezistență își propune să stimuleze apariția unor celule de rezistență populară, care ar putea să îndeplinească mai multe tipuri de funcții.

Pe lângă funcția educativă, ar trebui să existe și funcția de a reacționa la evenimente punctuale, funcția de a pune întrebări autorităților de orice nivel și funcția de a crea solidaritate cetățenească. Asta este misiunea.

Grupurile din mișcarea de rezistență nu au o anumită identitate a lor, nu se înregistrează în calitate de partide politice. Sunt legate oarecum de această tendință de ridicare a cetățeanului nedreptățit. Pentru ca să spună că există niște linii roșii pe care puterea nu ar trebui să le depășească și atunci când le depășește înseamnă că este o invitație ca cetățeanul să participe la mișcări de protest.

Această Mișcare are cumva o urmă de inspirație din ceea ce se întâmplă în România cu Mișcarea Rezist? Vedeți vreo paralelă?

Pot exista paralele, fără îndoială. Pentru că și acolo sunt oameni care consideră anumite decizii în sectorul justiției, în abrogarea anumitor acte judecătorești, abrogarea unor regulamente de instrucție, ca un atentat la felul în care ar trebui să funcționeze justiția, în mod independent, autonom.

Unii, care au privit cu foarte multă simpatie înspre fosta șefă a DNA [Laura Codruța Kovesi], consideră că această răzbunare politică este un semn prost pentru dezvoltarea modelului democratic în România.

Și chiar dacă România este într-o altă clasă de țări, cu toate actele în regulă în UE, există pericole care pot să pândească fragila democrație și din România la orice pas.

Din acest punct de vedere atunci când grupuri cetățenești fac marșuri pe Piața Victoriei evident că există o anumită parelelă, cu atât mai mult cu cât partidul aflat la guvernare la București, PSD-ul, are acord de cooperare cu PD-ul de aici, și atunci acest schimb de substanțe nocive democrației ar putea într-un fel să mobilizeze și cetățenii să-și apere libertățile pe care le consideră afectate.

Ce își propune pe viitor această Mișcare: doar acțiuni de protest sau se va manifesta și în alte forme?

Mișcarea de Rezistență își propune doar acțiuni constituționale. Deci asta includ un palmares sau o gamă foarte vastă de mijloace. De la protest de stradă, de la protestele spontane până la blocarea unor instituții publice, atunci când aceste instituții sunt considerate a fi sursa răului.

Și evident pe măsură ce anumite instituții de stat se „auto-delegitimează” în ochii cetățenilor, există probabil mai multe motive pentru cetățeni să fie creativi și să găsească diverse forme de protest. Ar putea să fie protest de tip japonez, protest cu banderolă, până la acțiuni de nesupunere civică, care ar putea să includă inclusiv neplata taxelor.

Acțiunea de nesupunere civică, de obicei, include neplata impozitelor, include blocarea unor instituții publice, dar fără a recurge la violență și fără a încuraja violența din partea trupelor organelor de ordine publică.

Eu cred că este o mare problemă într-un stat în care oferă tot mai puțini bani pentru plata hranei pentru copii și tot mai mulți bani pentru înarmarea poliției care ar trebui să pună la respect Mișcarea de Rezistență.

Cu atât mai mult cu cât, odată ce prim-ministrul Filip așteaptă bani de la UE pentru hrana copiilor, asta înseamnă că nu ajung bani pentru hrana copiilor și în același timp statul cumpără mijloace de represiune. Asta este o mare disonanță dintre demersul european și ceea ce face acest guvern.

La Mișcarea de Rezistență se opun mai nou proteste din partea simpatizanților PD și chiar astăzi cei ai condamnatului Ilan Șor. Sunt coordonate aceste acțiuni sau sunt separate? Dvs. cum le priviți?

În primul rând, mișcarea de astăzi pe care a gestionat-o Ilan Șor și simpatizanții săi nu are nimic de a face cu un protest clasic sau de orice fel. Este practic un element al campaniei electorale pe care acest cneaz al finanțelor fraudate a pornit-o și că evident că toți au sentimentul că lui i se permite să facă asemenea clounade pe străzile Chișinăului, având în spate o sentință aproape definitivă, care nu este dusă la îndeplinire pentru că judecata, mutată la Cahul, evident l-a lăsat să-și facă mendrele.

Dar toate rapoartele de investigație arată foarte clar, ultimul raport [al companiei Kroll] arată de 74 de ori menționat numele lui Șor. Acum este folosit cu funcție de berbec la spargerea rândurilor opoziției și la denaturarea funcției pe care opoziția poate să o aibă în stat.

Cum să ceri de la opoziție să nu închidă magazinele sociale? Este o absurditate. El încearcă să manipuleze și să orienteze indignarea socială a unor pensionari împotriva liderilor opoziției pentru ca să extragă din această nelămurire cât mai multă lumină neagră, care este convenabilă partidului de guvernământ, PD.

Există posibilitatea ca liderii din zona ONG-urilor, care fac parte din această Mișcare, poate pe viitor să-și găsească o exprimare politică?

Probabil că este posibil pentru că nimeni nu a interzis liderilor din societatea civilă să-și găsească o identitate politică.

Dar asta depinde de fiecare caz în parte și asta depinde de felul în care se vor avansa lucrurile. În acest moment există multe voci care consideră că multe din condițiile legale care sunt prevăzute prin legislația sistemului electoral mixt sunt incompatibile cu standardele electorale cunoscute și recomandate de Comisia de la Veneția.

Și unele voci consideră că participarea la scrutinul parlamentar ar putea să legitimeze o formă mascată sau chiar pe față de autoritarism, în care opoziția pur și simplu nu va conta. Totul va fi cumpărat și totul va fi pus la pachet, pentru ca să sprijine verticala puterii și aici e o chestie interesantă.

Vladimir Voronin a avut două cicluri politice integral câștigate electoral, a încercat din răsputeri să instaleze o verticală a puterii și nu a reușit, iar pe fundalul colapsului fostei coaliții proeuropene de guvernare, un Partid Democrat, care se dădea partid european, instalează în acest moment o verticală a puterii după modelul rusesc și nici măcar nu îi pasă de ceea ce cred liderii societății civile, liderii de opoziție și ce spune Europa.

Respectiv, asta e o disonanță cognitivă între ceea ce pretinde a fi PD, partidul puterii, și ceea ce de fapt instalează în acest moment în R. Moldova. Exact pentru ca să existe o claritate asupra acestor evoluții, Mișcarea de Rezistență trebuie să explice populației cu cine are de a face, care sunt consecințele acestei largi denaturări a esenței mecanismelor democratice și cum putem să luptăm împreună, pentru că lupta este de fapt un exercițiu comun de apărare și de afirmare a libertăților individuale.

Președintele Parlamentului, Andrian Candu, a declarat că nu va anula votul mixt, care este una dintre cele două cereri majore ale acestei Mișcări. Cum vedeți acest lucru, de a se opune total oricărei forme de discuții practic?

PD a declarat război UE. Altfel nu poate fi înțeleasă cavalcada de acuzații extrem de grave, care au fost aduse celui mai important partid din Parlamentul European, PPE. Respectiv, atunci când susține că Rezoluția a fost inspirată de liderii de opoziție și că ea este nedreaptă, că ea lovește în interesul cetățeanului simplu, domnul Candu și acoliții săi din PD nu fac altceva decât să atace principiile fundamentale ale UE.

Eu pot să subliniez că nu a existat niciodată după 2001, nici în perioada lui Vladimir Voronin, un atac mai frontal asupra direcției occidentale a RM, pentru că atunci când ataci Parlamentul European, ataci de fapt angajamentele față de UE, pui la îndoială Acordul de Asociere, acolo unde pilonii democrației reprezentative sunt considerate o valoare europeană.

Din acest punct de vedere nu mă miră oarecum această poziție, pentru că odată ce declari război, evident te comporți ca la război. Nu lași nicio portiță deschisă pentru ca să negociezi, s-ar putea să greșești, de exemplu, chiar dacă ești speaker al Parlamentului, s-ar putea ca PD în acest moment să treacă printr-un fenomen care se numește „groupthink”, adică toată lumea gândește cu aceiași termeni cu care gândește liderul partidului.

Nu există niciun fel de opoziție în acest partid față de poziția oficială, care face foarte mult rău credibilității acestui partid. Lovind în opoziție din nou, nu e vorba numai de sistemul electoral mixt, dar e vorba de faptul că atunci când ai lume nemulțumită, pentru ca să rămâi european trebuie să negociezi cu cei nemulțumiți.

Nu există nicio formă de dialog în acest moment între putere și opoziție pentru ca să fie scoasă esența acestei probleme care antagonizează societatea.

Același lucru îl preconizați și pentru cealaltă cerere de invalidare a rezultatelor alegerilor pentru Primăria Chișinăului sau mai există vreo speranță de întoarcere cumva a acestei decizii, deși UE încă insistă foarte tare în aceste zile, dar nu se întrevede nimic în acest sens? Mai există vreo speranță?

PD are un pachet dur de condiții pe care nu vrea să le renegocieze, inclusiv cu validarea/invalidarea rezultatelor alegerilor. Din toate punctele de vedere, și al teorii democratice, și a practicilor care sunt aplicate peste tot în spațiul european, decizia judecății este extrem de proastă, este găunoasă, este nimicitoare pentru credibilitatea justiției.

Respectiv, au existat mai multe inițiative de a revizui decizia judecătorească, din partea unor cetățeni, care au acuzat că drepturile lor electorale au fost afectate, și acum este o inițiativă către Curtea Constituțională (CC) din partea unui grup de parlamentari, care întreabă Curtea Constituțională (CC) în ce măsură această decizie a judecății consună cu drepturile fundamentale ale cetățeanului, circumscris Constituției.

O să vedem care va fi răspunsul pentru că acest grup de parlamentari, aparent la sugestia Coaliției pentru Alegeri Libere, a cerut o intervenție rapidă și evident că este justificată această intervenție rapidă din partea CC.

Dacă și CC va face pe mortul în păpușoi și va lăsa lucrurile dezgolite, nu va rămâne nimic altceva decât protestele să se masifice, să crească în intensitate.

Această sciziune între partidul puterii și celelalte segmente de societate să crească și alegerilor următoare să fie amenințate de invalidare sau de nerecunoaștere internațională. Asta e o mare problemă pentru tot ce nu s-ar construi prin aceste alegeri. Alegerile întotdeauna crează legitimitate. Dacă din start lumea își pune problema legitimității, asta înseamnă că regulile de joc deja nu mai sunt democratice în R. Moldova

Nu în ultimul rând, Mișcarea de Rezistență sau Comitetul Mișcării de Rezistență își propune, începând cu această duminică, să aibă loc marșuri de protest, simultan în mai multe orașe ale R.Moldova, și toată lumea care consideră că este nedreptățită prin deciziile arbitrare și nefirești ale justiției, de această coaliție a celor care urăsc democrația în R. Moldova ar fi bine să participe la aceste mișcări de protest, să-și exprime opiniile în orașele în care acestea vor avea loc.

Share our work
Saakașvili vrea o luptă comună împotriva oligarhilor de la Kiev și Chișinău

Saakașvili vrea o luptă comună împotriva oligarhilor de la Kiev și Chișinău

 

Preeședintele Ucrainei, Petro Poroșenko îi acorda fostului președinte al Georgiei, Mihail Saakașvili, cetățenia ucraineană

Ex-președintele georgian, devenit între timp politician în Ucraina, Mihail Saakașvili, s-a pronunțat pentru o „luptă comună împotriva oligarhilor” la Chișinău și la Kiev. Saakașvili a vorbit într-un interviu pentru televiziune din Republica Moldova. Așa cum oligarhii se înțeleg unii cu alții, la fel și întreaga societate trebuie să găsească metodele de a lupta”, a mai spus fostul guvernator al regiunii Odesa, făcând o comparație între președintele ucrainean Petro Poroșenko și coordonatorul coaliției de guvernare moldovene, Vlad Plahotniuc. În Ucraina, Saakașvili conduce o campanie anticorupție.

Acesta a revenit în Ucraina luna trecută, în ciuda deciziei președintelui Poroșenko de a-i retrage cetățenia, iar intrarea sa în Ucraina a fost una controversată, autoritățile amenințând pe acesta cu reținerea și extrădarea sa în Georgia, acolo unde este căutat internațional de autoritățile de la Tbilisi.

Share our work
Rusia acuză Chișinăul că ar fi de vină pentru prezența militarilor ruși pe teritoriul R. Moldova

Rusia acuză Chișinăul că ar fi de vină pentru prezența militarilor ruși pe teritoriul R. Moldova

Viceministrul rus al Afacerilor Externe, Grigori Karasin

Rusia continuă retorica privind dorința sa de a fi soluționat dosarul transnistrean, venind cu noi oferte în acest sens. De data aceasta, viceministrul de Externe de la Moscova, Grigori Karasin, a declarat că Rusia ar fi dispusă să evacueze munițiile depozitate la Cobasna, după ce conflictul transnistrean va fi rezolvat. „De tot, au fost expediate peste 40 de garnituri de tren, cu care au fost evacuate aproximativ jumătate din munițiile și echipamentele care se aflau în acel moment în depozite (în Transnistria – n.red.). Ceea ce a mai rămas se cifrează la 21.000 de tone”, a declarat Karasin, într-un interviu pentru agenția rusă Ria Novosti.

El a adăugat că Rusia începuse evacuarea armamentului său din regiunea transnistreană, ca parte a angajamentelor pe care și le-a asumat la summitul OSCE de la Istanbul din 1999, și că ar fi continuat acest lucru până în 2001, dar că refuzul Chișinăului de a semna Momerandumul Kozak, document care fi echivalat cu federalizarea R. Moldova, ar fi fost motivul întreruperii acestei operațiuni.

Pentru acest incident, Karasin învinovățește autoritățiler de la Chișinău și „consilierii” occidentali, care ar fi determinat Tiraspolul să blocheze evacuarea munițiilor. Pe lângă asta, el acuză Ucraina că, prin denunțarea acordului privind colaborarea militară cu Federația Rusă, ar fi pus în dificultate activitatea GOTR. „Vreau să vă asigur că pentru a asigura GOTR în Transnistria va fi făcut tot ce este necesar”, a mai declarat Karasin.

În ultima vreme, Chișinăul și-a reafirmat tot mai des, în cadrul ONU și a parteneriatului cu NATO, dorința sa ca trupele rusești să părăsească regiunea transnistreană, acuzând că tocmai prezența lor acolo susține separatismul transnistrean și blochează astfel negocierile în acest dosar.

Share our work
Ambasadorul UE la Skopje, Samuel Žbogar: „Am caracterizat situația din Macedonia ca fiind un „stat capturat”

Ambasadorul UE la Skopje, Samuel Žbogar: „Am caracterizat situația din Macedonia ca fiind un „stat capturat”

Șeful delegației UE în Macedonia, Samuel Žbogar

Șeful delegației UE în Macedonia, Samuel Žbogar

Șeful delegației UE în Macedonia, Samuel Žbogar, a avut amabilitatea de a ne acorda un interviu privind perspectivele Macedoniei, ca țară aspirantă ca calitatea de membru al UE din cadrul pachetului Balcanilor de Vest. Comparativ cu R. Moldova, țară care face parte din cadrul Parteneriatul Estic, dar dorește să aibă același parcurs european, problemele de la Skopje de aseamănă foarte multe cu cele de la Chișinău. Cea mai importantă rămâne lipsa de consistență în ceea ce privește reforme sistemului juridic și depolitizarea sa. O altă similitudine ar fi folosirea în ultimul raport al Comisiei Europene a noțiunii de „stat capturat”, sintagmă care se aude la Chișinău doar dinspre o anumită parte a presei, opoziției politice și a activiștilor. Vă invităm să urmăriți interviul acordat de Excelența Sa, Samuel Žbogar, pentru Evenimentul Zilei:

Cum se implică UE în a ajuta Macedonia să-și continue parcursul european?

Uniunea Europeană, și mai ales Comisia Europeană, au investit multe eforturi în ultimii ani pentru a duce înainte parcursul european și de aceea credem că este corect să avem obligația de a vorbi deschis despre situația din țară, să le spunem ce drum merge spre integrarea în UE și ce activități sunt obstrucționate în acest sens.

Cum vă raportați la aceste proteste interne (cele antiguvernamentale -n.r.), le considerați serioase?

Protestele sunt un drept democratic pentru ca cetățenii să se poate exprima, așa că sunt de părere că nimeni nu trebuie să aibă o problemă cu asta. Există semne că există foarte multe emoții în aer și sunt politicieni care stimulează aceste emoții. Îngrijorările noastre legate de aceste proteste sunt că, la acea vreme când au început, era foarte naționaliste, a existat un discurs de politic de ură și aceste proteste proteste, mai mult la început și mai puțin acum, erau orientate spre grupurile etnice (albanezi -n.r.). Dar altfel, toată lumea ar dreptul de a-și exprima opinia. Mă bucur totuși că, de săptămâna trecută, Parlamentul a început să funcționeze din nou și acum unele dintre acele dezbateri se desfășoară în interiorul Parlamentului, chiar dacă nicio decizie nu a fost luată încă. Totuși avem dezbateri ce se fac în cadrul instituțional și asta este important.

Da, oamenii au îngrijorări, oamenii au temeri pentru destinul țării lor, chiar dacă sunt reale sau dacă chiar cred că astfel de pericole există. Se pare că există multă îngrijorare în rândul celor mai mari grupuri etnice și de asta este important ca instituțiile statului să aibă grijă și de aceste aspecte. După constituirea Parlamentarului și apoi învestirea Executivului, în paralel, noul guvern trebuie să se adreseze și acestor probleme.

Mai devreme ați descris termenii în care ați descris Macedonia în ultimul Dvs. Raport. Ne puteți da mai multe amănunte?

În fiecare an, Comisia Europeană face un raport pentru fiecare țară candidată la UE sau deja membră, de obicei la finalul anului. Un raport de țară, în care se analizează progresul. Anul trecut, a fost pentru prima dată când am caracterizat situația din Macedonia ca fiind un „stat capturat”, ceea ce se traduce prin faptul că instituțiile independente, inclusiv din sistemul juridic, sunt capturate de către clasa politică, adică prea multă influență a politicului și a politicienilor în funcționarea acestor instituții ce ar trebui să fie independente. Nu este o caracterizare ușor de făcut, dar a fost făcută după observarea atentă a situației din țară pentru o perioadă de mai mulți ani, în special din cauza regreselor făcute de această țară în ultimii ani, cu precădere în ceea ce privește sistemul de justiție. De aceea, atunci când vorbim de reforme, avem în minte în special pe cea a justiției și de a scăpa instituțiile de influența politicului

Dacă țara este serioasă în ceea ce privește integrarea în UE, tocmai în acest domeniu (al justiției – n.r.) trebuie să o dovedească. Sper ca noul Guvern să abordeze această problemă extrem de serios și sincer. De asemenea, buna vecinătate este una dintre condițiile care sunt foarte importante pentru a întări reformele. Dar, repet, mai întâi trebuie format noul guvern.

Așa cum ați menționat există o problemă cu vecinii legată de integrarea Macedoniei în UE. De exemplu numele, există un blocaj din partea vecinilor (cu Grecia privind numele țării -n.r.) Care ar putea fi soluția?

Aceasta este discuția care trenează deja de câțiva ani sub auspiciile Națiunilor Unite (ONU), dar cred că o problemă mai mare acum decât cea a numelui este regresul situației interne. Acum ceva timp, în 2009, când CE a venit cu recomandarea de începe a negocierilor cu Macedonia (pentru aderare -n.r.) cred că autoritățile erau mult mai pregătite atunci să înceapă negocierile decât sunt acum. Ceea ce trebuie să se îmbunătățească astăzi este să se facă acele reforme pentru a ne întoarce la acel moment. Tocmai de aceea condițiile de anul trecut au fost două: alegeri parlamentare corecte, iar a doua a fost angajarea rapidă pe calea reformelor. Acestea au fost cele primordiale, până a putea deschide discuții pe alte subiecte.

Dacă toate aceste probleme ar fi rezolvate, cât de mari ar fi șansele ca Macedonia să intre cât mai repede în UE? Totuși, situația din prezent ar putea frustra și mai tare populația Macedoniei care ar putea crede că nu există nicio opțiunea ca țara lor să mai intre în UE.

Avem această frustrare în toată regiunea de câțiva ani, deoarece procesul de adera este unul uneori dureros, de aceea miniștrii de Externe ai UE, precum și premierii din UE au discutat aceste probleme legate de relațiile noastre (UE-n.r.) cu alte țări în urmă cu câteva săptămâni și s-au reconfirmat în procesul de aderare deschis în regiune. Tocmai de aceea au fost atât de multe vizite, recent a fost cea a președintelui Consiliului European, Donald Tusk la Skopje (3 aprilie 2017 n.r.), pentru a arăta angajamentul nostru către această regiune, către Macedonia. Cât de departe va merge procesul de aderare va depinde numai de avansarea pe calea reformelor. Comisia recomandă ca, atunci când sunt întâlnite toate condițiile, atunci statele membre vor decide accederea sau nu a statului care aspiră la această calitate.

Cât credeți că va dura până la aderarea Macedoniei la UE?

Nu știu. Acest lucru este foarte dificil de a fi spus. Totul depinde dacă vor face corect toți pașii. Poate să meargă de asemenea foarte repede. De exemplu, Croația a negociat foarte repede. Desigur, acum procesul trenează, deoarece țara nu este la fel de pregătită, dar totul depinde de implicarea liderilor și a populației pentru a face reforme reale, nu doar virtual. Știm de asemenea că, în rândul cetățenilor membri ai UE, nu mai este atât de mul entuziasm pentru lărgirea UE, din cauza problemelor create de criza financiară, apoi de criza migrației.

Așa că, din ambele părți, nu este un proces ușor. Dar cred că în acest proces trebuie dovedit cetățenilor europeni de ce extinderea UE este încă importantă și că vom beneficia cu toții din aceasta. Problema migrației este una dintre cele mai importe pe care le avem pe agenda comună în regiune. Aici avem interese comune și tocmai de aceea trebuie să arătam de extinderea nu poate fi decât benefică pentru cetățenii UE.

O ultimă întrebare, cum ar putea cetățenii Macedoniei profita de intrarea țării lor în UE?

Știți, toată povestea privind accederea în UE este despre un „motor al reformelor”. Țările au nevoie de reforme în toate aceste state aflate în tranziție. Dar dacă ai acest țel al aderării la UE, acestea este un poate un motor suficient de puternic pentru a împinge procesul de reformare. Îl face mai ușor. Sunt reforme grele, dar politicienii pot spune apoi că „uite, trebuie să facem asta pentru UE”. Și de-a lungul acestui proces, de-a lungul anilor, țările se schimbă. Uneori nici măcar nu realizează.

Așa că, atunci când vine vremea de a se alătura UE, sau atunci când UE este pregătită să le primească, acestea au trecut deja prin transformările necesare. Și până la urmă, chiar și cei mai sceptici dintre cetățenii acelei țări, vor vrea integrarea în UE. Rezultatul va fi al lor, al cetățenilor. Deja țara respectivă va funcționa ca o țară membră a UE, sistemul de justiție va fi reformat, economia va fi reformată, vor fi perspective tot mai multe de a atrage investiții străine. De asemenea toate standardele, de la protecția consumatorilor până la cele de mediu, sunt foarte importante pentru cetățeni și pentru țară. În final cred că drumul este la fel de important precum și scopul în sine de a adera la UE.

Publicat în „Evenimentul Zilei”

Share our work