de Isac Mihai | mai 8, 2024 | Știri
Cetăţenii Estoniei vor putea pe viitor să-şi exprime voturile în alegeri de pe telefoanele mobile, după ce Parlamentul de la Tallinn a aprobat marţi un proiect de lege în acest sens înaintat de guvernul acestui stat baltic, membru al Uniunii Europene şi NATO.
Vot electronic
Potrivit proiectului de lege, votul electronic va fi posibil nu doar de pe computere, ci de pe aplicaţii speciale pentru sistemele comune de operare pe telefoanele mobile. Cerinţele tehnice vor fi stabilite de comisia electorală înainte de fiecare alegeri. Modificarea legii ar urma să intre în vigoare în octombrie. Prin urmare, opţiunea de vot de pe mobil nu va putea fi utilizată în alegerile din iunie pentru Parlamentul European. Potrivit ministrului eston pentru economie şi IT, Tiit Riisalo, noua reglementare este menită să ţină cont de schimbarea din comportamentul de utilizator al cetăţenilor. „O proporţie semnificativă din activităţile digitale zilnice ale oamenilor s-au mutat de pe computere pe dispozitive smart, iar e-Estonia trebuie să fie accesibilă oricui pe aceste platforme noi şi foarte răspândite”, a spus ministrul. În 2005, Estonia a fost prima ţară din Europa care a permis votul online în alegerile politice.
Procedură controversată
Pe plan internaţional, procedura este una controversată în multe state, din cauza îndoielilor privind fiabilitatea ei.
În acest stat baltic, căruia îi place să-şi spună e-Estonia, această procedura prevalează: mai mult de jumătate dintre toate voturile au fost exprimate digital în alegerile parlamentare din martie 2023.
Cei 1,2 milioane de cetăţeni ai acestui stat baltic pot face aproape absolut orice online în viaţa lor de zi cu zi.
Estonia este considerată un deschizător de drumuri şi un pionier al digitalizării şi administraţiei electronice în Europa.
În Canada, deși votul electronic este utilizat la nivel municipal, există recomandări împotriva adoptării votului prin internet la nivel provincial sau național datorită preocupărilor legate de securitate și integritatea votului.
Votul mobil sau electronic ridică mai multe preocupări, inclusiv securitatea sistemelor și posibilitatea fraudelor electorale, necesitatea unor audituri transparente și verificabile, precum și excluziunea posibilă a persoanelor fără acces sau abilități de utilizare a tehnologiei. Aceste aspecte au determinat unele țări, precum Olanda și Germania, să renunțe la utilizarea sistemelor de vot electronic după ce au identificat probleme de fiabilitate.
Folosirea votului mobil poate contribui la creșterea participării electorale, permițând votul din orice locație și reducând costurile asociate procesului de vot tradițional. Totuși, problemele de securitate și integritate rămân provocări majore ce trebuie adresate pentru a asigura încrederea în aceste sisteme de vot.
Acțiuni politice
În Africa și Asia, utilizarea votului prin telefon mobil este în mare parte neexplorată la nivel național din cauza preocupărilor legate de securitate și accesul inegal la tehnologie. Totuși, există unele cazuri izolate unde tehnologiile mobile au fost folosite în procesele electorale.
De exemplu, Uganda a fost implicată în blocarea accesului la servicii de social media și la servicii mobile de telefonie în timpul votării, indicând astfel preocupări de securitate legate de utilizarea tehnologiei mobile în alegeri. De asemenea, în Pakistan, serviciile de telefonie mobilă au fost suspendate temporar pentru a asigura securitatea în timpul votului, ceea ce reflectă provocările de a integra aceste tehnologii în procesele electorale fără a afecta securitatea.
În Statele Unite, utilizarea votului prin telefon mobil a fost testată în mod limitat, în special în Virginia de Vest. În 2018, acest stat a devenit primul din SUA care a utilizat tehnologia de vot mobil pentru a permite votul cetățenilor săi aflați peste hotare într-un scrutin federal. Această inițiativă a utilizat o aplicație bazată pe tehnologia blockchain, care a permis votanților să-și verifice voturile înregistrate pe blockchain și să voteze de oriunde în lume, atâta timp cât dispuneau de o conexiune la internet. Studiile au arătat că acest sistem a avut un efect pozitiv asupra participării la vot, creșterea fiind de trei până la cinci procente puncte în rândul alegătorilor eligibili.
Cu toate acestea, există îngrijorări semnificative și scepticism în privința securității și eficacității votului online, inclusiv votul mobil. Criticii subliniază riscurile legate de interferențe străine și manipulare, argumentând că sistemele bazate pe hârtie, care pot fi verificate manual, rămân cele mai sigure și cele mai transparente opțiuni pentru procesele electorale.
Pentru moment, utilizarea votului mobil în SUA rămâne o excepție și nu regula, concentrându-se mai ales pe situații specifice precum votul alegătorilor militari sau a celor aflați în străinătate.
Amenințare externă
Votul prin sisteme mobile sau online prezintă mai multe riscuri de securitate, mai ales în contextul posibilelor interferențe de către entități străine, cum ar fi serviciile de informații rusești, consideră experții. Aceste pericole includ:
-Interceptarea și Modificarea Datelor: Voturile trimise prin internet pot fi interceptate și modificate în tranzit. Atacatorii pot folosi tehnici de man-in-the-middle pentru a altera voturile înainte de a ajunge la serverele electorale.
-Vulnerabilitatea la Atacuri Cibernetice: Sistemele de vot online pot fi vulnerabile la diverse forme de atacuri cibernetice, inclusiv atacuri DDoS (Distributed Denial of Service) care pot întrerupe accesul la platformele de vot sau pot bloca procesul de votare.
-Probleme de Anonimat și Confidențialitate: Menținerea anonimatului și confidențialității votului este esențială în orice alegeri. Sistemele de vot electronic trebuie să asigure că identitatea votanților rămâne protejată, iar voturile nu pot fi asociate cu votanții.
-Manipularea Tehnologică: Există riscuri ca software-ul sau hardware-ul folosit în votul electronic să fie compromis. Acest lucru poate permite actorilor rău intenționați să manipuleze rezultatele alegerilor. De exemplu, vulnerabilitățile în design-ul securității sistemelor de vot online din Estonia au fost identificate ca fiind inadecvate, expunând voturile la posibile manipulări.
-Probleme de Auditare și Verificare: Un sistem de vot electronic trebuie să permită o verificare independentă a rezultatelor pentru a asigura corectitudinea acestora. Fără un audit eficient, poate fi dificil să se detecteze și să se remedieze orice anomalii sau manipulări.
-Influența Externă și Propaganda: O preocupare majoră este posibilitatea ca entități străine să folosească operațiuni de influență și dezinformare pentru a afecta percepția publică și comportamentul alegătorilor, așa cum s-a observat în alte alegeri, inclusiv în alegerile prezidențiale din SUA din 2016 și 2020.
de Isac Mihai | aug. 3, 2021 | Federatia Rusa, Intelligence, Știri, UE
Rusia, supărată pe membrii NATO din estul Europei
Ministerul de Externe rus a anunţat marţi că l-a declarat persona non grata pe un diplomat eston, al cărui nume nu îl face public, ”pe baza principiului reciprocităţii”. Acesta este al doilea diplomat eston expulzat din Federaţia Rusă în mai puţin de o lună, într-o escaladare a scandalului de spionaj cu Tallinnul, în contextul relaţiilor deja tensionate dintre Moscova şi Uniunea Europeană.
Rusia l-a acuzat luna trecută pe unul dintre consulii Estoniei de activităţi de spionaj şi l-a expulzat, determinând Estonia să expulzeze la rândul său un diplomat rus.
Ambasadorul Estoniei la Moscova, Margus Laidre, a fost convocat marţi la sediul MAE rus, unde i s-a adus la cunoştinţă despre expulzarea diplomatului, care trebuie să părăsească teritoriul Rusiei în decurs de o săptămână.
Avertisment dur
„I-a fost transmis un protest ferm şi o notă care precizează că, pe baza principiului reciprocităţii, un angajat al misiunii diplomatice estone din Moscova este declarat persona non grata şi trebuie să părăsească teritoriul Federaţiei Ruse într-o săptămână”, a precizat instituţia diplomatică rusă.
Totodată, MAE rus avertizează autorităţile estone împotriva ”complicării în continuare a situaţiei pe care au agravat-o deja la extrem”, adăugând că, în caz contrar, Moscova va răspunde într-un mod hotărât.
Statul baltic este membru al NATO și UE, remarcându-se prin politica dură dusă față de Federația Rusă. Scandalurile de spionaj dintre cele două state apar frecvemt. Tallinul acuză periodic Federația Rusă că folosește importanta comunitate rusolingvă din Estonia împotriva autorităților constituționale din fosta republică sovietică. (K.P.)
de Isac Mihai | mai 7, 2020 | Alte regiuni, Federatia Rusa, R. Moldova, Știri, UE
Statele baltice, nemulțumite de modul în care Kremlinul interpretează istoria
Preşedinţii celor trei ţări baltice – Lituania, Letonia şi Estonia – au condamnat joi ceea ce ei consideră a fi tentative ale Moscovei de „falsificare a istoriei”, înaintea celei de-a 75-a aniversări a sfârşitului celui de-al Doilea Război Mondial, relatează mass-media regională, citată de agenția de presă KARADENIZ PRESS. Într-o declaraţie comună, cei trei şefi de stat, ale căror ţări ocupate cândva de URSS sunt în prezent membre ale UE şi NATO, au cerut „adevăr şi justiţie”, altfel spus recunoaşterea crimelor din epoca comunistă şi a responsabilităţii URSS în declanşarea războiului.
Acuzații dure
„Denaturarea evenimentelor istorice care au dus la cel de-al Doilea Război Mondial şi la divizarea Europei în urma conflictului reprezintă un efort deplorabil de falsificare a istoriei şi pune sub semnul întrebării fundamentul însuşi al ordinii internaţionale contemporane”, au avertizat cei trei preşedinţi.
Aducând în acelaşi timp un omagiu tuturor victimelor conflictului şi soldaţilor ţărilor aliate care au zdrobit regimul nazist, cei trei declară că Uniunea Sovietică a recurs la forţele armate şi la represiune pentru a le supune naţiunile în timpul Războiului Rece.
Preşedintele lituanian Gitanas Nauseda a calificat drept „revizionism istoric” recentele tentative ale Moscovei de a minimaliza acordul secret Ribbentrop-Molotov din 1939 cu privire la împărţirea Europei între Germania nazistă şi URSS. „Istoria nu trebuie rescrisă. Aceasta duce la concluzii rele şi la decizii rele”, a spus Nauseda într-un interviu acordat AFP, preluat de mass-media internațională.
Revizionism istoric
Omologul său leton, Egils Levits, a apreciat că „falsificarea istoriei este un fel de război hibrid” dus de Moscova.
„Pentru noi, războiul s-a terminat în 1993, când ultimul soldat rus a părăsit teritoriul Republicii Lituania”, a mai declarat preşedintele lituanian Nauseda pentru mass-media internațională.
Ziua de 9 mai este celebrată în Rusia ca Ziua Victoriei, dar pentru mulţi locuitori din ţările baltice această dată simbolizează începerea ocupaţiei de către sovietici.
Moscova refuză să recunoască drept ocupaţie integrarea prin forţă a ţărilor baltice în URSS în 1944-1945 şi nu a cerut scuze niciodată pentru aceasta.
Preşedintele Vladimir Putin şi alţi înalţi responsabili ruşi au acuzat recent Polonia că ar fi contribuit la declanşarea celei de-a doua conflagraţii mondiale. Această teză a fost respinsă cu indignare de Varşovia şi de aliaţii săi occidentali.
Ţările baltice şi-au recâştigat independenţa odată cu destrămarea URSS în anii 1990-1991, pe fondul unor represiuni violente ale mișcărilor de eliberare de către structurile KGB și ale armatei sovietice.
Buturuga estoniană
Autoritățile de la Tallin vor ca Rusia să returneze teritoriile pe care le consideră anexate de Moscova, a spus președintele parlamentului de la Talin, Henn Põlluaas, citat de mass-media rusă la sfârșitul anului trecut.
Estonia este singura țară membră NATO ce nu are un tratat de frontieră cu Rusia. Cele două țări se contrazic de multă vreme – ultimul conflict diplomatic având loc în această primăvară – în privința unui tratat din 1920 ce stabilea granița ruso-estoniană, tratat pe care Estonia îl consideră drept certificatul de naștere al țării, dar despre care rușii spun că este nul.
”Nu vrem niciun metru pătrat de teritoriu rus. Doar îl vrem pe al nostru înapoi. Rusia a anexat aproximativ 5% din teritoriul Estoniei”, a spus președintele parlamentului estonian, Henn Põlluaas. ”Anexarea teritoriilor estoniene nu este diferită de ocuparea și anexarea Crimeei”, a spus Põlluaas.
Liderul parlamentar a răspuns astfel după ce diplomatul rus Sergei Belyayev a declarat că Moscova va ratifica tratatul de frontieră doar dacă Estonia renunță la pretențiile teritoriale. Kremlinul a spus că declarațiile lui Põlluaas sunt inacceptabile.
Războiul despăgubirilor
Miniştrii justiţiei din Estonia şi Letonia, Urmas Reinsalu, respectiv Dzintars Rasnačs, au declarat în 2018 că cele două ţări baltice intenţionează să ceară Moscovei despăgubiri pentru ‘ocupaţia sovietică’.
Într-o declaraţie comună, miniştrii justiţiei din cele două ţări subliniază importanţa păstrării amintirii despre pierderile umane suferite în urma ocupaţiei sovietice şi a explorării posibilităţilor de a înainta Federaţiei Ruse – în calitate de succesor legal al URSS – o cerere de despăgubire pentru prejudiciile provocate’, se menţionează în comunicatul Ministerul Justiţiei din Estonia. Ministrul justiţiei eston Urmas Reinsalu i-a expus omologului său leton eventualele măsuri posibile din punctul de vedere al dreptului internaţional în acest sens. La rândul său, ministrul leton Dzintars Rasnačs a evocat eventuale acţiuni care ar putea fi întreprinse pe acest subiect la nivelul ONU.
În aprilie 2016, experţii letoni au estimat la circa 185 de miliarde de euro cifra despăgubirilor care ar putea fi pretinsă Rusiei pentru prejudiciile provocate de URSS. O reprezentantă a comisiei care a făcut aceste calcule, Ruta Pazdere, declarase atunci că pierderile demografice suferite de Letonia ar putea depăşi ca despăgubire câteva zeci de miliarde de euro.
Liderul rus Vladimir Putin folosește în scop politic moștenirea istorică sovietică
Sute de miliarde
Cu doi ani înainte, Letonia avansase suma de 300 de miliarde de euro drept despăgubiri pentru ‘ocupaţia sovietică’, conform Baltic News Network. De cealaltă parte, Moscova susţine că nu poate fi vorba de vreo ocupaţie a ţărilor baltice în 1940 de către URSS, conform agenţiei de presă RIA Novosti. Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a declarat miercuri că Rusia nu este de acord cu termenul de ‘ocupaţie’ utilizat cu referire la perioada în care cele trei ţări baltice au făcut parte de URSS şi deci nu consideră că este posibil să se vorbească despre vreo despăgubire, potrivit agenţiei de presă TASS. Anterior, Ministerul de Externe al Rusiei a explicat că examinează alăturarea celor trei ţări baltice – Estonia, Letonia şi Lituania – la URSS ca fiind în conformitate cu normele dreptului internaţional de la acea vreme, potrivit agenţiei de presă citate. Potrivit istoricilor, cele trei ţări baltice au fost ocupate de Uniunea Sovietică ca urmare a prevederilor pactului de neagresiune sovieto-german din 1939, adică a celebrului Pact Ribbentrop-Molotov. (N.G.)
de Isac Mihai | nov. 22, 2019 | Federatia Rusa, Info Militar, Intelligence, România, Știri, Ucraina
NATO, sprijinit la Marea Baltică
Preşedinţii Poloniei, Andrzej Duda, şi Lituaniei, Gitanas Nauseda, două ţări membre ale NATO, au apreciat „vitalitatea” Alianţei Nord-Atlantice, respingând viziunea franceză a unei organizaţii în stare de „moarte cerebrală”, relatează mass-media regională citată de agenția de presă KARADENIZ PRESS. „Prezenţa militară crescândă a Statelor Unite în Polonia în coordonare cu NATO demonstrează vitalitatea Alianţei”, a afirmat preşedintele polonez într-o conferinţă de presă comună la Vilnius alături de omologul său lituanian. „La fel ca preşedintele Nauseda, nu văd absolut nicio problemă cu vitalitatea NATO”, a adăugat Andrzej Duda.
Contingente NATO
La rândul său, şeful statului lituanian a afirmat că cele 29 de ţări membre ale Alianţei „nu ar trebui să aibă nici cea mai mică îndoială că această organizaţie rămâne garantul esenţial al securităţii noastre”.
În ultimele două luni, Statele Unite şi-au mărit rotaţia trupelor lor din Polonia şi Lituania care se adaugă contingentelor NATO ampalsate pentru a face faţă unei eventuale ameninţări din partea Rusiei.
În urmă cu doi ani, NATO a desfăşurat patru batalioane multinaţionale de 1.000 de persoane fiecare în Polonia şi în ţările baltice (Estonia, Letonia, Lituania) pentru a contracara orice veleitate agresivă a Rusiei după anexarea Peninsulei Crimeea de Moscova în 2014.
Printre statele membre care participă la contingentele NATO Enhanced Forward Presence desfășurate în statele baltice și Polonia se numără Canada, Marea Britanie, România, Albania, Slovacia, Italia, Franța, Olanda, Croația, Belgia, Danemarca, Islanda, etc..
NATO, consolidat la Marea Baltica
Moarte cerebrală
Preşedintele francez, Emmanuel Macron, şi-a atras critici vehemente apreciind că NATO se confruntă cu o „moarte cerebrală”, cu câteva săptămâni înainte de summitul Alianţei, prevăzut la 4 decembrie la Londra. Şeful statului francez a acuzat, de asemenea, absenţa unei coordonări între SUA şi aliaţii săi, precum şi decizia Turciei de a lansa o operaţiune unilaterală în nord-estul Siriei.
La câteva zile, ministrul francez al apărării Florence Parly a declarat că statele europene ar trebui să constituie împreună un ‘pilon’ în cadrul NATO. ‘Atunci când preşedintele Republicii a vorbit despre moartea cerebrală a NATO, aceasta nu vrea să însemne moartea NATO, dar (…) nimeni nu poate ignora criza pe care o traversează organizaţia’, a afirmat Florence Parly în Senatul Franţei.
‘Desigur, pe un plan strict militar, lucrurile funcţionează. NATO este un instrument robust (…) Dar aceasta nu trebuie să ascundă esenţialul’, a subliniat ea.
Ministrul apărării de la Paris a criticat în special ‘insuficienţa flagrantă a efortului de apărare al europenilor, chiar acolo unde europenii ar trebui să-şi constituie propriul pilon în cadrul Alianţei’.
Există, de altfel, ‘o îndoială serioasă în ce priveşte garanţia de securitate americană’ şi ‘o întrebare profundă privind solidaritatea aliată atunci când turcii îi atacă tocmai pe aceia care luptă împotriva Daesh (Stat Islamic)’ în Siria, a mai spus Florence Parly.
‘Nu putem fi satisfăcuţi cu această situaţie’, a adăugat ea, precizând că, ‘la summitul (NATO) de la Londra, Franţa va pleda pentru lansarea unei reflecţii cu privire la viitorul Alianţei’. ‘Nu va exista apărare europeană fără NATO şi reciproc’, a concluzionat ministrul francez. (Mihai Isac)
de Isac Mihai | oct. 14, 2019 | FEDERATIA RUSA
Putin, considerat o amenințate la adresa democrațiilor europene
Aceleași abordări, aceiași oameni, aceleași sperietori, aceleași dorințe de libertate, chiar o istorie similară, dar țări diferite și situația politică care este în joc. Lumea mass-media din statele Europei de Est se confruntă cu amenințări informaționale atât din exterior, cât și din interior, dar uneori autoritățile din aceste state devin parte a riscurilor externe, în special, prin implicarea în jocuri fatidice cu jurnaliști. Bulgaria, România, Ungaria, Slovacia, Polonia, Lituania, Estonia etc., în țările obișnuite ca mass-media să fie supusă atacurilor regimurilor comuniste și, prin urmare, astăzi această zonă este încă receptivă la astfel de tactivi. Uneori, amenințările externe sunt susținute de către actorii domestici.
Istoric, țările blocului comunist din Europa, unde regimurile comuniste au controlat în mod direct toată mass-media, au folosit propaganda pentru a menține controlul asupra societăților și a facilita rămânerea la putere a partidului de guvernământ. Cea mai mare parte a țărilor din Pactul de la Varșovia și țările din centura baltică, care au fost parte a URSS, astăzi sunt granița Europei de Est a lumii occidentale, atât ideologic, cât și militar. Dar, pentru Rusia, regiunea este o zonă de interes major. De aceea, a devenit ținta principală a propagandei ruse în războiul informațional global. Dacă urmărim ce se întâmplă și modul în care amenințările informaționale afectează Europa de Est, putem înțelegere mai bine o întregă strategie sofisticată care amenință societatea democratică din zilele noastre prin campanii agresive.
După căderea dictaturii în România anului 1989, nouă ordine internațională a început evolueze mult mai activ. Valul de extindere europeană din 2004, când au aderat statele din grupul de la Vișegrad și baltice, au dus la revizuirea agendei de politică externă a Moscovei. De aceea, Bulgaria, România, Ungaria, Slovacia, Polonia, Lituania, Estonia, țări despre care vom vorbi, și care făc parte din Uniunea Europeană, se confruntă cu provocări cruciale în domeniul informațional din partea Rusiei, unde valorile occidentale și tradiția democratică este considerată ostilă din punct de vedere ideologic. Rusia încearcă să își mențină influența pe teritoriul foștilor aliați aplicând o gamă variată de metode: să ofere ajutor financiar pentru partidele politice apropiate, să provoace tensiuni civile, să răspândească propagandă. Și un rol crucial în aceste procese îl joacă jurnaliștii.
Ucraina, poligon de testare
Cu toate acestea, după 2014, când Rusia a anexat ilegal Crimeea și a atacat Ucraina, a început o nouă eră a amenințărilor informaționale. Ucraina a devenit un poligon de testare pentru instrumentele și tehnicile de propagandă ale Rusiei, iar Kremlinul este considerat unul dintre principalii beneficiari ai răspândirii conținutului provocator. În acest sens, statele baltice au cea mai mare experiență în demersurile de a rezista unei astfel de influențe. Având experiența ocupației sovietice, statele baltice sunt observatori atenți ai Rusiei.
„Am lansat primele semnale încă din anul 2000, când domnul Putin a devenit liderul Rusiei”, – a explicat Ruslanas Iržikevičius, jurnalist lituanian.
Statele Baltice au reușit să contracareze acest lucru la nivel de legislație. Autoritățile de la Vilnius au început să aplice legea lituaniană care interzice distribuirea mesajelor bazate pe ură, discriminarea unor naționalități și promovarea războiului. Deciziile judecătorești au fost aplicate pentru cazuri individuale, unele programe mass-media sau chiar organe de presă (TV), care au fost interzise în Lituania pentru o perioadă limitată (de cele mai multe ori trei luni). De remarcat că acești pași în Lituania au fost susținuți de populație. Publicul a boicotat masiv companiile lituaniene care au cumpărat publicitate pe acele canale. Comunitatea vorbitoare de limbă rusă este un pilon puternic al activității de propagandă a rușilor și unul din principalele obiective este de a influența opiniile și obiectivele lor, necesare intereselor Moscovei. Aproximativ 15% din populația Lituaniei se uită prioritar la știrile difuzate de canalele de televiziune rusești.
Europa-de-Est-țintă-în-războiul-informațional-dus-de-Kremlin
Exemple baltice
Până acum, în Estonia, propaganda străină a fost redusă în cea mai mare parte la site-urile marginale care se adresează populației de limbă rusă, vizând în principal 30% din populație. Estonia trece printr-o perioadă în care societatea, devenită polarizată, iar discuțiile manipulatoare din mass-media sunt uneori susținute de forțe motivate politic. Deși propaganda externă este ridicată și promovată prin intimidări interne.
Foarte des narațiunile informaționale externe sunt susținute de clasa politică internă. Motivele unei astfel de imixtiuni sunt deopotrivă sprijinirea partidelor politice radicale, dat și impunerea agendei rusești în dezbaterile politice externe. Despre un astfel de fenomen au relatat experți bulgari și maghiari. Dar, de asemenea, cazul maghiar se distinge printr-un control masiv al mass-media de către partidul de guvernământ. Ungaria merge și mai departe cu controlul intern al mijloacelor de informare care propagă surse toxice externe.
Dictatura Fidesz
„În total, peste 500 de mijloace media controlate de guvern se asigură că ‘Fidesz’ va domina discursul politic cu retorica sa anti-Vest, anti-imigrație, pro-rusă bazată pe știri false și teorii ale conspirației care încadrează ONG-urile independente și opoziția politică ca inamici ai statului. Doar pentru a face o comparație: în 2015, autoritățile controlau doar 23 de organe mass-media. În Ungaria, adevărata problemă este creată de activiștii pro-ruși locali, diseminatorii dezinformării rusești. În plus, canalul principal al dezinformărilor rusești este mass-media pro-guvernamentală mainstream”, a declarat Edit Zgut.
Ucraina, poligon pentru noile strategii de război informațional
Fake-news marca PSD
Jurnaliștii români, consideră că propriul guvern este implicat în acțiuni de manipulare a societății. Jurnaliștii români au declarat că partidele de guvernământ au devenit amenințarea principală la adresa jurnalismului echitabil și a libertății presei din țară. În aceste condiții, importanți politicieni români au folosit forța împotriva jurnaliștilor pentru a îi obliga să se conformeze. Jurnaliștii români consideră că mediul informațional român este protejat oarecum de manipulările externe, dar, în același timp, actualul guvern PSD devine principalul producător de propagandă și știri false din țară. Oricum, prin gama de vulnerabilitate în fața fenomenului Fake-News, România este încă pe primul loc pe fondul țărilor europene, potrivit datelor Eurobarometrului.
„În România, majoritatea narațiunilor antidemocratice provin de la actori interni, vocile străine provocatoare și manipulatoare sunt destul de bine izolate de public”, a declarat Cristian Iohan Ștefănescu, jurnalistul de la Digi FM.
Între timp, narațiunile propagandistice răspândite pentru a obține polarizarea societății sunt problemele legate de consolidarea NATO, anularea sancțiunilor împotriva Rusiei și așa-numitele „valori tradiționale”.
În acest fel, radicalizarea și fragmentarea societății rămân principalul obiectiv al propagandei ruse. Este o metodă eficientă de a menține publicul în tensiune. Printre factorii și canalele semnificative de răspândire a propagandei sunt minoritățile vorbitoare de limbă rusă, care sunt înfățișate ca fiind victime ale căror dreptaturi sunt încălcate. Ascunzându-se în spatele oamenilor, autoritățile rusești desfășoară campanii informaționale folosind surse binecunoscute, sponsorizate de stat, pentru a atinge obiective clare. Cum ar fi influențarea alegerilor ori edificarea unei rețele de partide radicale în tot spațiul european, finanțate de partea rusă. (Marianna Prysiazhniuk)
