de Razvan Iorga | apr. 3, 2012 | Asia Centrală, Știri, Turcia, UE, Uncategorized @ro
Turcia s-a evidentiat si anul trecut ca o forta economica in plina ascensiune. Economia acestei tari a crescut cu 8,5% in 2011, reprezentand cea mai rapida crestere din Europa si a doua cea mai rapida crestere economica din lume, dupa China. Potrivit institutului de statistica al Turciei, cresterea economica din ultimul trimestru din 2011 a fost de 5,2%, in scadere fata de cresterea raportata in primele trei trimestre. Astfel, produsul intern brut al Turciei s-a apropiat de 1,3 mii de miliarde de lire turcesti (732,2 miliarde de dolari), informeaza Today’s Zaman. De asemenea, produsul intern brut pe cap de locuitor a crescut la 10.444 dolari, potrivit datelor oficiale. Potrivit vicepremierului Ali Babacan, Turcia se afla pe drumul cel bun pentru obtinerea unei cresteri economice sustenabile anuale in jurul valorii de 5% datorita dinamicilor interne. Rata medie de crestere anuala a PIB-ul Turciei a fost in ultimii 10 ani, in perioada 2002-2011, de 5,4%. Pentru acest an, Zafer Caglayan, ministrul Economiei din Turcia, estimeaza o crestere de 5%. In 2012, economistii se asteapta la o scadere a activitatii economice, pe fondul declinului ratei productiei in anumite sectoare, dar si a inrautatirii conditiilor economice pe plan extern.
de Anatol Terzi | mart. 23, 2012 | Asia Centrală, Știri, Uncategorized @ro
NATO va acorda 4,1 miliarde de dolari pentru finanţarea armatei afgane după retragerea trupelor combatante, la sfârşitul anului 2014, a declarat joi preşedintele afgan Hamid Karzai, care a prezentat drept sigură semnarea unui acord pe această temă.
Potrivit explicaţiilor mai multor oficiali occidentali, neconfirmate de guvernul afgan, această sumă echivalează cu o reducere de facto a numărului de trupe afgane, care ar scădea de la 352.000 la 228.000 de poliţişti şi soldaţi. Un responsabil occidental a afirmat că cifra de 4,1 miliarde dolari, din care se scad 500 de milioane pe care-i va plăti Kabulul, a fost „o estimare iniţială” a sumei pe care comunitatea internaţională o va plăti pentru forţele de securitate afgane, care va fi certificată în cadrul Conferinţei de la Chicago privind Afganistanul din luna mai.
Unele state membre ale coaliţiei nu sunt însă de acord cu această sumă, a precizat o altă sursă occidentală. „S-a stabilit ca după 2014 şi pentru următorii zece ani, până în 2024, comunitatea internaţională condusă de Statele Unite, Europa şi alte ţări, să plătească 4,1 miliarde dolari pe an pentru armata noastră şi alte forţe armate”, a spus Karzai în cadrul unei ceremonii militare.
„Astăzi, armata şi poliţia, cu 352.000 oameni, costă 6 miliarde dolari. Cu 4,1 miliarde de euro, se vor finanţa 228.000 de oameni. Este un calcul aritmetic”, a afirmat un oficial occidental la Kabul, în timp ce o altă sursă occidentală a confirmat că „suma de bani şi numărul de trupe sunt legate” între ele.
de Razvan Iorga | mart. 21, 2012 | Asia Centrală, Federatia Rusa, Razboi energetic, Știri, Ucraina, UE, Uncategorized @ro
Tensiunile recente pe relatia Moscova-Kiev suscita tot mai mult interesul expertilor din domeniul politic. Relatiile actuale ruso-ucrainene se caracterizeaza prin stagnare in plan politic, tensiune crescanda si stari conflictuale in domenii cum ar fi cel energetic sau alimentar, a declarat miercuri seful Centrului de studii politice, Vladimir Fesenko, intr-un duplex Moscova-Kiev. Expertii rusi si ucraineni au evaluat rezultatele vizitei efectuate la Moscova de presedintele ucrainean Viktor Ianukovici si au ajuns la concluzia ca unicul scop a fost reluarea dialogului la nivel inalt, dupa o pauza de sase luni. Liderul de la Kiev, ale carui relatii cu Kremlinul sunt tensionate din cauza nereusitei in negocierile vizand pretul gazului rusesc, a participat luni la Summitul Comunitatii economice euroasiatice (EurAsEc), in cadrul careia tara sa are statut de observator. „Principalul scop al summitului a fost de a i se transmite felicitari lui Vladimir Putin pentru victoria in alegerile prezidentiale din 4 martie… Nu se astepta nimeni la mari progrese in relatiile dintre Rusia si Ucraina de la aceasta vizita de lucru. Era important de reluat contactele si de inceput dialogul direct cu Vladimir Putin. Fiecare dintre parti ramane la pozitia sa’, a punctat Fesenko. ‘Situatia actuala a relatiilor dintre Rusia si Ucraina se caracterizeaza prin stagnare, tensiune crescanda si stare conflictuala in domenii cum ar fi cel energetic, mai este problema cascavalului (sub embargou in Rusia) si ar putea aparea un conflict al zaharului’, a estimat expertul de la Kiev.
Presiuni pentru aderea la Uniunea Euroasiatica
El a subliniat ca ambele parti au asteptari prea mari una de la cealalta si evalueaza de o maniera inadecvata interesele partenerului. Rusia presupune ca Ucraina nu are alta iesire din situatie decat aderarea mai intai la Uniunea vamala, apoi la cea Euroasiatica, fara sa inteleaga interesele reale ale Kievului. ‘Ucraina nu-si poate permite luxul de a actiona conform principiului „sau(sau’. Nu ne putem permite luxul sa aderam la Uniunea vamala apoi la cea Eurasiatica pentru ca aceasta ar genera un nou val de tensiuni interne, nu mai spun ca aceasta nu corespunde intereselor noastre geopolitice si de politica externa”, a spus Vladimir Fesenko, precizand ca tara sa este interesata de relatii echilibrate atat cu Occidentul, cat si cu Rusia. Pe de alta parte, el a aratat ca si Ucraina are pretentii nejustificate atunci cand asteapta ca Rusia „sa-i daruiasca” o noua reducere la pretul gazului, fara concesii deosebite din partea Kievului. seful Centrului CSI din cadrul Academiei diplomatice ruse, Serghei Jiltov, a opinat, la randul sau, ca stagnarea din relatiile bilaterale dezavantajeaza mai mult Ucraina. „Ucraina pierde timpul, pentru ca Uniunea Europeana, in mod evident, nu doar ca nu intentioneaza sa o primeasca (in componenta sa) intr-un viitor previzibil, dar nici sa-i acorde vreun ajutor. Probabil ca solutia pentru economia Ucrainei consta intr-o apropiere de Rusia”, a spus Serghei Jiltov.
Ultima sansa
Vicepresedintele Centrului rus de modelare a dezvoltarii strategice, Grigori Trofimciuk, a calificat vizita lui Ianukovici la Moscova ‘una dintre ultimele sanse pentru integrarea euroasiatica’. Comentand afirmatiile presedintelui rus Dmitri Medvedev – privind riscul unor sanctiuni pentru statele care refuza aderarea la EurAsEc – Trofimciuk a spus ca nu este vorba de o amenintare, ci de ‘un avertisment absolut logic’. Fesenko a replicat, la randul sau, ca Uniunea Europeana, spre care tinde Ucraina, nu ameninta statele terte cu sanctiuni in cazul in care acestea nu doresc sa adere, asa cum face Rusia, si ca, din contra, tarile est-europene’stau la coada ca sa se integreze’. ‘Observati ca Uniunea Europeana nu-i ameninta cu sanctiuni pe cei care nu vor sa adere. Dimpotriva, foarte multi doritori stau la coada, in ciuda crizei cu care se confrunta UE. Aceasta vorbeste, probabil, ca structura poate sa ofere niste avantaje concurentiale. Mentalitatea ucraineana corespunde principiului ‘nu cred pana nu vad’. Daca Uniunea vamala si, ulterior, cea euroasiatica isi va dovedi avantajele, vom adera cu bucurie. Desi o parte a ucrainenilor privesc cu suspiciune aceasta structura, din care fac parte regimuri autoritare sau semi-autoritare, spre deosebire de democratia din UE. Ucraina, in ciuda unor tendinte, in ultimul timp priveste cu mai multa simpatie ordinea democratica’, a concluzionat Fesenko. Directorul Institutului de analize politice si studii internationale, Serghei Tolstov, a estimat, in context, ca actuala Comunitate a Statelor Independente (CSI) va ramane o structura umbrela pentru statele din fosta URSS, iar importata sa se va diminua pe masura ce se va dezvolta Uniunea economica euroasiatica.
de Razvan Iorga | mart. 20, 2012 | Alte regiuni, Asia Centrală, Federatia Rusa, Orientul Mijlociu, Știri, UE, Uncategorized @ro
Pe piata mondiala a armamentului, tarile asiatice incep sa devina din ce in ce mai importante, potrivit unor date furnizate recent de Stockholm International Peace Research Institute (SIPRI). Raportul publicat luni arata ca India este in prezent cel mai mare importator mondial de arme conventionale majore, cuprinzand aproximativ 10 la suta din totalul mondial al importurilor de arme. Vecinul sau Pakistanul, cu care are o relatie extrem de dificila, ocupa locul 3, relateaza Epoch Times. China, care a fost cel mai mare importator de arme intre 2002 si 2006, ocupa acum locul 4, aspect care se explica in mare parte prin faptul ca importa mai putin, dar exporta mai mult, fiind reprezentantul unei tendinte de crestere. „Importatorii majori din Asia cauta sa isi dezvolte propriile industrii de armament si sa isi reduca dependenta de sursele externe de aprovizionare”, a afirmat Pieter Wezeman, cercetator senior in cadrul Programului de transferuri de arme al SIPRI, intr-o declaratie. China este in prezent cel de-al saselea exportator ca marime din lume, crescand exporturile sale cu 95 de procente in ultimii 10 de ani. „Acesta este in mare masura un rezultat al importului de arme chineze de catre Pakistan”, a declarat Paul Holtom, director al Programului transferuri de arme al SIPRI, intr-un comunicat de presa.
Peninsula belicoasa
Coreea de Sud, care este inca in razboi din punct de vedere tehnic cu vecinul ei imprevizibil si beligerant Coreea de Nord, este cel de-al doilea importator de arme din lume. Tensiunea militara din interiorul si din jurul Peninsulei Coreene a oscilat mai mult sau mai putin cu schimbarile bruste de dispozitie ale Phenianului. Luna trecuta relatiile pareau pline de speranta, din moment ce Coreea de Nord a fost de acord cu un moratoriu privind programul sau nuclear si testarea de rachete, dar deja si-a incalcat promisiunea, anuntand vineri ca va lansa o racheta cu raza lunga de actiune. Alte tensiuni din regiune au, de asemenea, impact asupra comertului cu arme, in special in ceea ce priveste problemele de la frontiera maritima din Marea Chinei de Sud, subliniaza SIPRI. Importatorul numarul 4, China, a provocat aproape fiecare natiune din Marea Chinei de Sud prin creante de suveranitate. Singapore, aliatul apropiat al Chinei, ocupa locul al cincilea mondial in importul de arme.
Importuri crescute
in general, Asia de Sud ca regiune, a crescut importurile de arme cu 185 la suta in ultimii 10 ani, cifrele din multe tari atingand valori exorbitante: Vietnam (cu 80 la suta), Indonezia (cu 144 la suta) si Malaezia (cu aproape 300 la suta). Cifrele SIPRI se bazeaza pe un sistem propriu dezvoltat, destinat sa reprezinte transferul de resurse militare si bazat pe costurile de productie cunoscute si datele despre livrarile efective. Ei au creat o unitate numita valoarea indicatorului de tendinta (TIV) pentru a compara transferul de arme conventionale majore. TIV ia in considerare printre altele raza de actiune, dimensiunile, sistemele de livrare, complexitatea si varsta armelor. in total, transferul international de arme conventionale majore a crescut cu 24 la suta fata de ultimii cinci ani. Printre alte majorari semnificative ale importurilor de arme din ultimul deceniu, multe s-au constatat in Africa, importurile crescand cu 110 la suta pe intregul continent. Doar Marocul a crescut importurile cu 443 la suta in aceasta perioada, multe fiind achizitii din ultimul an. Alti importatori mari sunt Algeria, rivalul regional al Marocului, si tari sub-sahariene din Africa, precum Uganda si Kenya.
SUA si Rusia fac cat 30% din piata
Printre natiunile exportatoare, Statele Unite ale Americii (clientul principal: Coreea de Sud) si Rusia (clientul principal: India) sunt inca cei mai mari exportatori, insumand 30, respectiv 24 la suta din piata. Acestea sunt urmate de Germania, Franta si Marea Britanie. Raportul nu a putut gasi un impact major asupra comertului cu arme datorita miscarii intitulate primavara araba. Rusia, care a fost principalul furnizor de arme pentru Siria in ultimii 10 ani, oferindu-i 78 la suta din armele sale, a contribuit la cresterea masiva de 580 la suta a importurilor, iar comertul este in curs de desfasurare. Statele Unite ale Americii sunt si au fost un important furnizor de arme pentru Egipt. Mark Bromley, cercetator senior in cadrul SIPRI a remarcat ca, in ciuda dezbaterii publice si parlamentare din mai multe state furnizoare, impactul asupra politicilor actuale a fost limitat.
Inarmare fara precedent pentru Siria
Regimul sirian si-a sporit cu 580% importurile de armament, intre 2007-2011, fata de precedentul cincinal. Rusia a fost principalul furnizor, cu livrari echivalente la 72% din total, potrivit raportului privind exporturile globale de arme publicat luni de Institutul International de Cercetari pentru Pace (SIPRI) de la Stockholm. Valoarea absoluta a importurilor siriene in ultimi cinci ani este de 790 de milioane de euro, noteaza marti ziarul El Pais. Principalul capitol al importurilor siriene intre 2002 si 2011 a fost cumpararea de rachete /in valoare de 349 de milioane de euro, potrivit SIPRI); sisteme de aparare antiaeriana (348 de milioane); avioane militare (120); nave (41); si senzori (34). Baza de date a SIPRI nu inregistreaza din 1993 cumpararea de echipamente de artilerie, cel mai utilizat in reprimarea rebelilor. Acest tip de armament are de obicei o lunga viata de functionare.
Cresterea marcanta a importurilor Siriei a inceput in 2008, dupa o perioada de stagnare a achizitiilor care a inceput in 1993. in aceasta perioada de a inceput dupa desfiintarea Uniunii Sovietice si coincide cu faza de slaba de crestere a economiei siriene, potrivit datelor FMI. intr-un schimb de e-mailuri de la New York la Stockholm, Paul Holtom si Mark Bromley, cercetatori ai SIPRI, remarca escaladarea achizitiilor siriene, care coincide cu ‘o schema de restructurare a datoriei siriene fata de Moscova legata de programe de cumparare de armament. O schema similara a fost aplicata Libiei si Algeriei’. Holtom noteaza ca dupa ce s-a aratat initial interesat de modernizarea armamentului sau, Damascul negociaza apoi conditiile cu Rusia. Odata incheiat acordul incepe fluxul. Totusi cresterea importurilor nu presupune o crestere a cheltuielilor militare siriene, dimpotriva, presupune o scadere de la 5,4% din PIB in 2002 pâna la 4% in 1999. Trebuie de asemenea remarcat ca, in pofida acestei cresteri, totalul importurilor siriene nu l-a depasit pe cel al Iordaniei, o tara cu 6 milioane de locuitori fata de 20 de milioane in Siria. Cadrul general al datelor SIPRI arata ca in cincinalul 2007-2011, exporturile globale au crescut cu 24% comparativ cu cincinalul 2002-2006.
de Anatol Terzi | mart. 19, 2012 | Asia Centrală, Federatia Rusa, Info Caspica, Știri, Uncategorized @ro
Turcia şi Azerbaidjanul duc tratative referitoare la producţia în comun a tancurilor turceşti Altay.
Tancul Altay a fost creat de compania turcă Otokar şi compania sud-coreeană Hyundai Rotem, avand la baza K-2 Black Panther. Ministerul Apărării din Turcia intenţionează să înlocuiască cu noul tanc, toate tancurile învechite Leopard, M48 şi M60. Se aşteaptă că livrarea de tancuri Altay va începe în anul 2016.
Tancul Altay cântăreşte aproximativ 60 de tone. Tancul va fi echipat cu un tun de 120mm, modul de armă controlat de la distanţă cu stabilizare şi mitralieră de 12,7 mm. Deocamdată nu se ştie nimic despre blindajul tancului. Altay va fi capabil să atingă viteza de până la 70 de kilometri pe oră. Conform estimărilor preliminare, costul noului tanc turcesc va fi de aproximativ 5,5 milioane de dolari.
Azerbaidjan, partener al NATO
Cooperarea NATO-Azerbaidjan a început în martie 1992, când Azerbaidjan s-a alăturat Consiliului de Cooperare Nord Atlantic, care a fost transformat în Consiliul Parteneriatului Euro-Atlantic în 1997. Relaţiile dintre Azerbaidjan şi NATO au cunoscut un impuls semnificativ, odată cu semnarea, la 4 mai 1994, de către preşedintele Azerbaidjan Heydar Aliyev a documentului cadru al Parteneriatul pentru Pace (PfP) şi a transmiterii acceptului de participare a Azerbaidjanului la acest program.
Un alt obiectiv cheie al cooperării NATO cu Azerbaidjan este dezvoltarea capacităţii forţelor sale armate de a interacţiona cu forţele armate ale altor state-membre NATO, în operaţiile de menţinere a păcii şi gestionare a crizelor. Forţele Armate ale Azerbaidjanului au participat la menţinere la operaţiile NATO de menţinere a păcii în Kosovo (între 1999-2008). Începând din 2002, Azerbaidjan a sprijinit activ operaţiile ISAF în Afganistan, crescând treptat numărul de militari de la aproximativ 45 de personal la aproximativ 90.
NATO şi Aliaţii în parte (în special Turcia) continuă să sprijine Azerbaidjanul în crearea unor forţe moderne, mobile, bine pregătite, echipate şi eficiente, care să fie interoperabile cu cele ale Aliaţilor.
de Anatol Terzi | mart. 19, 2012 | Asia Centrală, Federatia Rusa, Știri, Uncategorized @ro
Rusia doreşte ca trupele NATO să rămână în Afganistan până când ţara este în măsură să-şi asigure propria securitate, a declarat ministrul rus al afacerilor externe, Serghei Lavrov.
„Prezenţa forţei internaţionale de asistenţă pentru securitate în Afganistan este guvernată de un mandat al Consiliului de Securitate al ONU. Acest mandat este foarte clar. Toată lumea înţelege că la retragerea acestei forţe, guvernul afgan trebuie să fie capabil să menţină legea şi ordinea şi să facă faţă tuturor problemelor de securitate din ţară”, afirmat Serghei Lavrov. „Avem dreptul să cerem ca acest mandat, la care noi contribuim, să fie puse în aplicare înainte ca operaţiunea să se încheie”, a spus el „din punct de vedere al dreptului internaţional”.
După zece ani de prezenţă în Afganistan, forţa armată a NATO, care sprijină guvernul de la Kabul, nu a fost încă în măsură să învingă definitiv insurgenţa, condusă de talibani, în pofida celor 130.000 de militari de pe teren. În încercarea de a evita un impas, atât previzibil cât şi costisitor, coaliţia condusă de Statele Unite a decis să-şi retragă toate trupele de luptă până la sfârşitul anului 2014. Ea va oferi de acum pregătire forţelor de securitate afgane, astfel încât Afganistanul să-şi poată lua în mâini propriul destin după plecarea soldaţilor.
În acelaşi timp, Statele Unite încearcă să negocieze stabilirea de baze permanente americane în Afganistan după 2014 printr-un parteneriat strategic pe termen lung, ceea ce Serghei Lavrov a descris ca fiind „ciudat”. „Dacă aveţi nevoie de o prezenţă militară, atunci continuaţi să puneţi în aplicare mandatul Consiliului de Securitate. Dacă nu doriţi să puneţi în aplicare acest mandat, sau dacă credeţi că aţi făcut-o deja, însă doriţi să stabiliţi sau să menţineţi baze militare, acest lucru nu mi se pare foarte logic”, a spus şeful diplomaţiei ruse.
Turcia s-a evidentiat si anul trecut ca o forta economica in plina ascensiune. Economia acestei tari a crescut cu 8,5% in 2011, reprezentand cea mai rapida crestere din Europa si a doua cea mai rapida crestere economica din lume, dupa China. Potrivit institutului de statistica al Turciei, cresterea economica din ultimul trimestru din 2011 a fost de 5,2%, in scadere fata de cresterea raportata in primele trei trimestre. Astfel, produsul intern brut al Turciei s-a apropiat de 1,3 mii de miliarde de lire turcesti (732,2 miliarde de dolari), informeaza Today’s Zaman. De asemenea, produsul intern brut pe cap de locuitor a crescut la 10.444 dolari, potrivit datelor oficiale. Potrivit vicepremierului Ali Babacan, Turcia se afla pe drumul cel bun pentru obtinerea unei cresteri economice sustenabile anuale in jurul valorii de 5% datorita dinamicilor interne. Rata medie de crestere anuala a PIB-ul Turciei a fost in ultimii 10 ani, in perioada 2002-2011, de 5,4%. Pentru acest an, Zafer Caglayan, ministrul Economiei din Turcia, estimeaza o crestere de 5%. In 2012, economistii se asteapta la o scadere a activitatii economice, pe fondul declinului ratei productiei in anumite sectoare, dar si a inrautatirii conditiilor economice pe plan extern.
