de Isac Mihai | mart. 25, 2020 | Info Militar, Orientul Mijlociu, Știri
Armata cehă a anunţat că şi-a retras contingentul format din 30 de soldaţi aflaţi în misiune în Irak din motive de securitate şi răspândire a noului coronavirus, relatează mass-media de la Praga. „Un Airbus A-319 militar cu 30 de soldaţi ai armatei cehe venind din Irak a aterizat marţi seară pe aeroportul (militar) Praga-Kbely”, a informat Ministerul Apărării într-un comunicat.
Forţele cehe din Irak erau formate din soldaţi desfăşuraţi în cadrul operaţiunii Inherent Resolve, a misiunii NATO în această ţară, precum şi pregătirii în domeniul chimic, culegerii de informații şi poliţiei militare.
„Ne retragem temporar soldaţii din cauza restricţiilor importante impuse sarcinilor operaţionale”, a declarat generalul Josef Kopecky, comandantul forţelor terestre. „Motivele ţin de ameninţările pentru securitatea, pandemia actuală de coronavirus şi, de asemenea, de restructurarea prevăzută a celor două misiuni”, a adăugat el.
Anterior, Irakul a impus la nivel naţional măsuri foarte stricte împotriva noului coronavirus, raportând 20 de decese şi 233 de cazuri confirmate de COVID-19.
La rândul său, Cehia a anunțat peste 1.400 de cazuri de contaminare şi două decese. (N.G.)
de Isac Mihai | mart. 21, 2020 | Balcani, Știri
Albania scoate armata pe străzi
Guvernul albanez a desfăşurat armata pentru a forţa respectarea strictă a restricţiilor de circulaţie timp de 40 de ore începând de sâmbătă în scopul de a limita propagarea epidemiei de coronavirus, dat fiind că populaţia nu s-a conformat măsurilor restrictive recomandate, relatează mass-media albaneză, citată de presa internațională, preluată de agenția de presă KARADENIZ PRESS.
În pofida dispoziţiilor de a sta acasă în cea mai mare parte a zilei şi a interdicţiilor la călătorii, numeroşi albanezi au continuat să facă jogging în grup, să joace domino în stradă şi să ignore recomandările de a păstra distanţa între ei la cozile de la magazine.
Bomba italiană
Circa 120.000 de albanezi au revenit din Italia, ţara cea mai afectată din lume de COVID-19, cu puţin timp înainte ca Albania să întrerupă traficul aerian şi maritim cu vecinul său de cealaltă parte a Mării Adriatice în urmă cu 12 zile. Italia este tradițional căminul celei mai numeroase comunități din diaspora albaneză datorită apropierii geografice și legăturilor istorice și economice tradiționale.
Până în prezent, 76 de persoane au fost testate pozitiv cu noul coronavirus, două dintre ele decedând, dar autorităţile încearcă să evite un salt al contaminărilor care ar pune o presiune prea mare asupra serviciilor de sănătate publică insuficiente.
Premierul Edi Rama şi liderul opoziţiei, Lulzim Basha, într-o rară demonstraţie de unitate, au cerut populaţiei să respecte interdicţia de a circula timp de 40 de ore începând de sâmbătă, ora locală 13:00 (12:00 GMT).
Unitate politică
„Fiecare trebuie să stea acasă după ora 13:00. Poliţia şi forţele armate vor face uz de forţă împotriva oricui va încălca legea, inclusiv pensionari, şi vor face uz de tunuri de apă şi de gaze lacrimogene dacă va fi nevoie”, a avertizat prim-ministrul în direct pe o reţea de socializare. Singura excepţie acceptată de la restricţiile de circulaţie va fi pentru urgenţe.
În timp ce premierul Rama vorbea, sirenele poliţiei se auzeau, marcând începerea restricţiilor de circulaţie.
Şcolile, universităţile, moscheile, bisericile, barurile, restaurantele şi sălile de fitness au fost închise, excepţie făcând supermarketurile şi farmaciile între anumite ore. Orele de curs se desfăşoară online.
Albania a pregătit două spitale suplimentar în aşteptarea creşterii numărului de contaminări. În prezent, patru pacienţi afectaţi de coronavirus sunt stabili în centrul de terapie intensivă al spitalului pentru boli infecţioase din Tirana. Doi foşti pacienţi au spitalului s-au vindecat, a spus Eugena Tomini, de la Insitutul de sănătate publică. (N.G.)
de Isac Mihai | mart. 12, 2020 | Analize, Federatia Rusa, Principal, Ucraina
Liderul rus, Vladimir Putin, îngerul politic al președintelui Dodon
Luni, 9 martie, la Haga, încep audierile cu privire la prăbuşirea aeronavei Boeing MH 17, doborâte în 2014 de către un lansator de rachete rusesc de tip „Buk“, relateaza cotidianul Adevarul intr-un material publicat recent.
Procurorul Olandei şi coordonatorul echipei internaţionale de anchetă, Fred Westerbek, au raportat că au dovezi despre implicarea rusă în nefericitul incident.
In momentul de faţă, sunt patru suspecţi principali, dintre care trei sunt cetăţeni ruşi. O problemă mare pentru Kremlin este că aceste trei persoane nu sunt simpli cetăţeni, care s-au trezit din greşeală în Donbass – aşa cum Rusia încearcă să convingă comunitatea internaţională – ci sunt militari profesionişti şi mercenari GRU, cunoscuţi pentru participarea lor în cadrul unor operaţiuni clandestitne din Ucraina.
Astfel, procesul MH17 va fi un alt pas în expunerea regimului criminal al Federaţiei Ruse şi victoria dreptului internaţional asupra nelegiuirilor.
Zborul MH17, care a urmat ruta Kuala Lumpur-Amsterdam, a fost doborât pe teritoriul ocupat al Ucrainei, pe 17 iulie în 2014. Tragedia s-a soldat cu uciderea a 298 de pasageri. Anchetatorii au publicat concluziile oficiale vara trecută. Răspunsul la întrebarea principală – cine a doborât avionul – va fi judecat la Haga începând de astăzi.
Conform informaţiilor oficiale, cei patru suspecţi sunt: Igor Girkin („Strelkov“), Sergey Dubinsky, Oleg Pulatov, şi un cetăţean ucrainean care a colaborat cu separatiştii din estul Ucrainei. Potrivit anchetei, aceşti patru au coordonat livrarea lansatorului de rachete.
Cea mai interesantă întrebare, este totuşi: cum de „oamenii simplii“ din estul Ucrainei, aşa cum afirmă Rusia, au avut acces la un sistem de rachete antiaeriene?
Ancheta pre-proces a fost realizată de un grup internaţional, care a inclus reprezentanţi ai Olandei, Australiei, Malaeziei, Belgiei şi Ucrainei. În procesul anchetei au fost ascultate sute de conversaţii telefonice şi evidenţiate dovezi conform cărora lansatorul „Buk“ a aparţinut brigadei a 53-a, de rachete antiaeriene ale armatei ruse situate în regiunea Rostov. Dar mai există si o nuanţă. Pentru a implementa un sistem de apărare aeriană deţinut de armata rusă, este necesar acordul înalţilor oficiali care se află la Kremlin. Astfel, audierile în instanţă pot fi „începutul sfârşitului“ la nivel internaţional pentru o întreagă verticală de putere.
În plus, istoricul acestor suspecţi ridică noi probleme pentru leadershipul rus. De exemplu, conform datelor oficiale, Igor Girkin, cunoscut şi sub numele de „Strelkov“, este un mercenar profesionist, angajat al serviciilor speciale ruse. S-a „glorificat“ după războiul din Donbass, dar este cunoscut de către cercuri înguste din cauza participării lui în războiul din Transnistria, dar şi în conflictele din Bosnia sau Cecenia. În momentul doborârii Boeing-ului, Girkin a condus „Ministerul Apărării“ al „DNR“ şi i-a coordonat pe militanţii separatişti. Mai mult, se pare că tot el a fost cel care a organizat livrarea lansatorul „Buk“ înapoi către unitatea militară din regiunea Rostov.
Un alt suspect este Sergey Dubinsky „Hmuryi“, care a luptat la rândul său în Afganistan sau Cecenia. La rândul său, Oleg Pulatov „Gyurza” este locotenent colonel aflat în rezervă, al Forţelor Aeriene Ruse. Este cunoscut că Pulatov a fost lângă „Buk“ în timpul tragerii. Al patrulea suspect, Leonid Kharchenko, cetăţean al Ucrainei, este comandant de informaţii al GRU „DNR”. Kharchenko era un subordonat al lui Pulatov şi al lui Dubinsky. Conform unor informaţii, Kharchenko a fost ucis, iar cei trei ruşi se ascund în Federaţia Rusă. Toate cele patru persoane sunt căutate la nivel internaţional.
Rusia neagă acuzaţiile, prezentând versiuni alternative şi reciproc excluse. În general, Rusia a acuzat ancheta oficială că a falsificat toate probele. Cu toate acestea, în UE şi, în special în Olanda, Rusia a lansat o campanie de informare pentru de a discredita echipa de anchetă si rezultatele de investigaţie. În ajunul procesului de la Haga, în Ţările de Jos s-au intensificat activităţile unei reţele de organizaţii publice, al căror scop este acela de a delegitima concluziile procurorilor. Cu participarea jurnalistei Russia Today, Yana Ershova şi a bloggerului olandez Max van der Werff, un film „documentar“ a fost creat cu filmări de la locul prăbuşirii aeronavei Boeing. Dar, în acea zonă, militanţii separatişti au interzis accesului reprezentanţilor oficiali ai OSCE, nu şi autorilor acestui film. Coincidenţă? Nu cred. De asemenea, realizatorii nu ascund faptul că filmul a fost produs cu asistenţa militanţilor „DNR“. Dar, Amsterdam-ul cunoaşte bine modul în care Rusia modelează opinia publică. În special, Ministerul de Interne al Olandei a comandat Universitatăţii din Amsterdam un studiu privind diseminarea propagandei ruse. Oamenii de ştiinţă au stabilit o reţea de site-uri prin care a fost distribuit conţinut manipulat.
Tactica informaţională a Kremlinului este să pună la îndoială dovezile adunate, să manipuleze detaliile şi să schimbe contextul pentru a se elibera de responsabilitate, deoarece mizele procesului din Haga sunt prea mari. Mai mult, în timpul audierilor, vor fi audiate mărturii ale unor persoane, ale căror nume sunt secrete. Astăzi, nimeni nu poate prezice cât va dura procesul în cazul MH17, dar, fără îndoială, procesul va deveni un punct de cotitură pentru Rusia.
Marianna Prysiazhniuk, jurnalist ucrainean
de Isac Mihai | mart. 7, 2020 | Balcani, Federatia Rusa, Știri, Turcia, UE
România vrea să devină un jucător important pe piața energetică europeană
Transgaz și BERD (Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare) au semnat un memorandum de înțelegere privind cooperarea și susținerea programului de investiții al Transgaz, relatează mass-media de specialitate, preluată de agenția de presă KARADENIZ PRESS. În baza documentului, BERD va lua în considerare participarea la finanțarea proiectelor Transgaz prin furnizarea de instrumente de împrumut sau de participații.
Obiectivele Transgaz include extinderea, modernizarea și înlocuirea rețelei interne românești, pentru a crește accesibilitatea utilizatorilor finali la rețelele de gaze, îmbunătățirea siguranței în aprovizionare și diversificarea surselor de energie; colaborarea pentru dezvoltarea interconectării rețelelor de gaze naturale, cu scopul de a îmbunătăți siguranța în aprovizionare și diversificarea surselor de gaze în toată regiunea și cooperarea în proiecte de cercetare și dezvoltare pentru „ecologizarea gazelor” pentru a trece la sisteme de gaze mai curate.
Planuri ambițioase
Transgaz are un plan de dezvoltare pe zece ani în care proiectele FID (Final Investment Decision) și A-FID (Advance Final Investment Decision) sunt în valoare totală de 1,25 miliarde euro. Între Transgaz și BERD există o cooperare de succes în ceea ce privește finanțarea proiectului BRUA. BERD a acordat Transgaz un împrumut de 278 milioane RON pentru acest proiect.
Totodată, România are în vedere asigurarea accesului la Coridorului Sudic de gaze, se arată într-un comunicat al Ministerului Economiei și Energiei (MEEMA) remis în urma participării secretarului de stat Niculae Havrileț la cea de-a șasea reuniune a Consiliului Consultativ al Coridorului Sudic de gaze de la Baku, în Republica Azerbaidjan.
În acest moment, proiectul se află în fază înaintată de implementare, înregistrând progrese în proporție de peste 90%, fiind așteptată finalizarea acestuia până la sfârșitul anului 2020.
Rezerve importante
În intervenția sa din marja reuniunii, Niculae Havrileț a reiterat sprijinul României pentru dezvoltarea Coridorului Sudic de gaze și interesul țării noastre de a se implica în etapele de extindere a proiectului, având în vedere potențialul infrastructurii de transport oferit de Interconectorul de gaze dintre România și Bulgaria și gazoductul BRUA, care pot contribui semnificativ la consolidarea rolului Coridorului Sudic de gaze către Balcani și Europa Centrală.
Totodată, Havrileț a subliniat că rezervele importante ale Mării Negre, împreună cu cele din zona Mării Caspice și din Bazinul Mediteranei de Est au un rol semnificativ în consolidarea securității energetice regionale și europene. (N.G.)
de Isac Mihai | feb. 28, 2020 | FEDERATIA RUSA
Presedintele rus Vladimir Putin și patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse Kirill, un tandem politic redutabil
Rusia este bântuită de decizia Constantinopolului de a acorda independența bisericii ucrainene. Biserica Ortodoxă Rusă continuă demersurile pentru menținerea pe ordinea de zi a problemei apartenenței teritoriului ucrainean la „lumea rusă”. La jumătatea lunii martie, în Amman (Iordania), la inițiativa Moscovei, a avut loc o întâlnire care s-a transformat într-un alt fiasco ortodox pentru Biserica Ortodoxă Rusă. Moscova și-a supraestimat influența și doar câteva din cele 15 biserici ortodoxe autocefale au acceptat invitația de a participa. La reuniune au participat Biserica Ortodoxă a Ierusalimului, Biserica Ortodoxă Rusă, Biserica Ortodoxă Sârbă, Biserica Ortodoxă Română, Biserica Ortodoxă Poloneză și Biserica Ortodoxă din Ținuturile Cehe și din Slovacia.
Începând de anul trecut, Rusia nu a abandonat încercările de a organiza o revoltă generală împotriva Patriarhiei Ecumenice din cauza acordării autocefaliei bisericii ucrainene chiar și după o ruperea formală a relațiilor dintre Biserica Ortodoxă Rusă și Patriarhia Ecumenică. Acuzațiile de schismă la adresa Constanipolului și Kievului, răspândite de propaganda rusă în toată lumea au devenit parte integrantă a strategiei Bisericii Ortodoxe Ruse.
Atmosferă secretă
În capitala regatului iordanian, Amman, la Hotelul Fairmont pe 25 februarie, a avut loc, la inițiativa Moscovei, o întâlnire a 6 reprezentanți ai unor biserici ortodoxe. După discuții într-o atmosferă pompoasă și secretă, un comunicat a fost publicat pe 27 februarie. Documentul vorbește despre o înțelegere „multiculturală” între cele trei lumi religioase, despre un „dialog pan-ortodox” și alte clișee obișnuite în astfel de circumstanțe. Cu toate acestea, o solicitare și o mustrare subtilă față de politica promovată de Constantinopol au putut fi citite printre rânduri, inclusiv insistența că toate deciziile ar trebui luate pe baza „consensului pan-ortodox”. Întâlnirea de la Amman a fost prezentată ca o alternativă la Consiliul Ecumenic.
Eșec pentru Putin
Președintele rus Vladimir Putin s-a implicat personal în organizarea evenimentului ortodox, dar încercarea de a organiza o răscoală s-a transformat într-un eșec diplomatic. La invitația Bisericii Ortodoxe Ruse, patru din cei 15 primați s-au adunat în Amman – Patriarhul Ierusalimului Teofilos, care reușește să mențină relații atât cu Constantinopolul, cât și cu Moscova, Patriarhul Sârb Irineu, Mitropolitul Țărilor Cehe și Slovacia Rostislav și liderul Bisericii Ortodoxe Ruse, Kiril. Bisericile română și poloneză și-au trimis delegații la Amman, dar nu întâi-stătătorii.
Aliații, care au fost odată fideli ai Moscovei, precum primații Antiohiei (cu sediul la Damasc), Georgiei și Bulgariei au refuzat să participe la întâlnire. Cu toate acestea, participarea la reuniune nu indică sprijinul total al bisericilor participante. Toate au propriile probleme cu teritoriul canonic care au apărut ca urmare a schimbărilor politice globale. De exemplu, situația din Macedonia și Muntenegru rămâne problematică după prăbușirea Iugoslaviei și este logic că biserica sârbă va trebui mai devreme sau mai târziu să se confrunte cu dificultăți pe teritoriul său canonic. Prin urmare, cel puțin pentru sârbi, isteria Bisericii Ortodoxe Ruse ca răspuns la autocefalia la parohia ucraineană este un caz interesant de observat.
Summitul-de-la-Amman-un-eșec-al-strategiei-Patriarhiei-Ortodoxe-Ruse.
Război interortodox
În ciuda eșecului de la Amman, Biserica Ortodoxă Rusă continuă să își susțină agresiv poziția, insistând pe faptul că nu toate bisericile și-au trimis reprezentanți la Consiliul Ecumenic din Creta din 2016. La respectiva reuniune au lipsit, printre alții, și Patriarhia Ortodoxă Rusă.
În 2016, 10 din 15 biserici s-au reunit în Creta, reprezentând majoritatea bisericilor ortodoxe autocefale. Așadar, o astfel de retorică nu este altceva decât o încercare de a delegitimiza Constantinopolul – de a provoca o schismă, așa cum se spune în Biserica Ortodoxă Rusă.
Rusia a acuzat de mai multe ori Constantinopolul că invadează un „teritoriu străin” – Ucraina. Cu toate acestea, la Constantinopol nu au fost tolerate tacticile folosite pentru „Amman”, considerând că întrunirea nu corespunde canoanelor.
Evident, Rusia mizează pe un sprijin masiv, lucru subliniat de șeful Bisericii Ortodoxe Ruse, dar celelalte biserici ortodoxe, una câte una, refuză să participe la aventurile inițiate de Moscova. Pentru a nu oferi imaginea unui fiasco diplomatic complet, Mitropolitul Hilarion al Bisericii Ortodoxe Ruse, care coordonează „relațiile internaționale” ale Patriarhiei moscovite, a anunțat o serie de întâlniri în viitor până când „problema cu Ucraina va fi rezolvată”. Astfel, Rusia va continua să-și umfle penele pe frontul religios.
Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, un susținător al independenței Bisericii Ortodoxe din Ucraina, condusă de patriarhul Epifanie
Geostrategie religioasă
Inițiativa de a acorda independența Patriarhiei de la Kiev a venit de la Verkhovna Rada în 2016, în ajunul Consiliului Ecumenic. Un alt impuls pentru aceasta a fost utilizarea activă de către Rusia a canalelor religioase ale Patriarhiei Moscovei din Ucraina pentru a incita la ura etnică și propagandă, lucru care a devenit evident după ocuparea Crimeei și izbucnirea războiului din Donbass.
Astfel, acțiunile Rusiei în lumea ortodoxă trebuie monitorizate cu atenție mare. Kremlinul folosește religia atât pentru diplomație, dar mai ales pentru a obține avantaje importante din punct de vedere al serviciilor de informații și al activității subversive și de sabotaj
Pentru partea rusă este unul și același lucru. În primul rând, factorul ortodox rămâne unul dintre pilonii „lumii rusești”. Ortodoxia este folosită pentru a ascunde sprijinul rus pentru militanții din Donbass, cât și implicarea rusă în menținerea republicilor separatiste, care împânzesc spațiul post-sovietic.
În al doilea rând, religia rămâne una dintre principalele moduri de a influența politica.
Strategia politică rusă se bazează pe folosirea religiei, adaptată particularităților regionale din țările pe care Kremlinul le consideră în zona sa de influență. Iar astăzi, Ucraina este ținta „cruciadei” secolului XXI datorită obținerii autocefaliei.
În acest moment, autocefalia Bisericii Ortodoxe din Ucraina este recunoscută pe deplin de Patriarhia Ecumenică de Constantinopol (6 ianuarie 2019), Patriarhia Ortodoxă a Alexandriei (8 noiembrie) și Biserica Ortodoxă Greacă (12 octombrie). Dar acum nimic nu împiedică alte bisericile să adopte hotărâri similare.
Reamintim că în ianuarie 2019, Ucraina a luat parte la semnarea și acordarea unui tomos Bisericii ucrainene. Înainte de aceasta, la Kiev a avut loc un Consiliu de unificare, după care mitropolitul Epifanii a devenit șeful bisericii nou create. Tomosul implică recunoașterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Prin aceasta se recunoaște independența bisericii ucrainene. Calea spre aceasta a fost una lungă, în 2016, Verkhovna Rada (Parlamentul) din Ucraina s-a adresat Arhiepiscopului Constantinopolului, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, cerând să acorde autocefalia bisericii ucrainene. (Marianna Prysiazhniuk-Kiev)
