de Isac Mihai | oct. 25, 2018 | Federatia Rusa, Federatia Rusa, Info Militar, Principal, Știri, Uncategorized @ro
Manevre NATO, răspuns la amenințările ruse
NATO dă startul în această joi în Norvegia celor mai vaste manevre militare de la sfârşitul Războiului Rece, un mod de a aminti Rusiei solidaritatea Aliaţilor în ciuda îndoielilor insuflate de preşedintele american Donald Trump, relatează France Presse, citat de mass-media de la București. Conform surselor citate, aproximativ 50.000 de militari, 10.000 de vehicule, 65 de nave şi 250 de aeronave din 31 de ţări urmează să ia parte la exerciţiul Trident Juncture 18, care vizează antrenarea Alianţei atlantice pentru a veni în ajutorul unuia dintre membrii săi în caz de agresiune.
„Mediul de securitate în Europa s-a deteriorat semnificativ în ultimii ani”, a declarat secretarul general al NATO, norvegianul Jens Stoltenberg. „Trident Juncture trimite un mesaj clar naţiunilor noastre şi oricărui adversar potenţial: NATO nu caută confruntarea, dar este gata să-şi apere toţi aliaţii împotriva tuturor ameninţărilor”, a declarat el într-o conferinţă de presă, citat de mass-media internațională.
Adversar potențial
Deşi acest „adversar potenţial” nu a fost desemnat oficial, Rusia se află în mintea tuturor, în contextul în care statul rus îşi etalează puterea militară şi împarte cu Norvegia o frontieră de 198 de kilometri în nordul îndepărtat.
Armata rusă a anexat Crimeea, a contribuit la destabilizarea estului Ucrainei, şi-a sporit capacităţile în Arctica şi a desfăşurat în septembrie cele mai mari manevre din istoria sa în Orientul Îndepărtat, menționează experții militari citați de mass-media intermațională, preluată de KARADENIZ PRESS.
La rândul său, Ambasada Rusiei la Oslo a declarat că vede în Trident Juncture un exerciţiu „antirusesc”. „O astfel de activitate pare provocatoare, chiar dacă cineva încearcă să o justifice cu scopuri pur defensive”, a susţinut ambasada.
Timp de luni de zile, Moscova s-a arătat iritată de întărirea continuă a prezenţei militare occidentale în regiune. Statele Unite şi Marea Britanie au decis în schimb să intensifice desfăşurările în Norvegia pentru a-şi aclimatiza trupele de luptă cu vremea foarte rece.
Purtătoarea de cuvânt a diplomaţiei ruse, Maria Zaharova, a criticat la începutul lunii octombrie ceea ce ea a numit drept „clinchetul armelor” şi a promis o „ripostă”. „Principalele ţări din NATO îşi sporesc prezenţa militară în regiune, în apropierea graniţelor Rusiei”, a denunţat ea. „Astfel de acţiuni iresponsabile vor conduce în mod inevitabil la destabilizarea situaţiei politice şi militare din Nord, la o creştere a tensiunilor”.
Submarine olandeze, vârf de lance în exercițiile militare NATO
Trident Juncture 18
Toate acestea au fost alimentate în continuare sâmbătă de anunţul făcut de Donald Trump în legătură cu retragerea Statelor Unite din Tratatul privind forţele nucleare intermediare, în vigoare din 1987. Reproşând Rusiei că dezvoltă o nouă rachetă, SSC-8, presedintele american a ameninţat ca va creşte arsenalul nuclear al ţării sale.
Cu toate că angajamentul lui Donald Trump faţă de NATO este de tipul „una caldă, alta rece”, în special asupra articolului 5 şi obligaţiilor de apărare colectivă, armata americană participă la Trident Juncture cu cel mai mare contingent, peste 14.000 de soldaţi şi un grup aeronaval.
„Noi ne antrenăm în Norvegia, dar bineînţeles că lecţiile învăţate (…) din Trident Juncture sunt pertinente şi pentru alte ţări”, a notat Stoltenberg.
Pe lângă cele 29 de ţări membre ale Alianţei, la manevre, care se desfăşoară până pe 7 noiembrie, participă şi Suedia şi Finlanda.
Doi observatori ruşi şi doi din Belarus au fost invitaţi. Şeful NATO şi-a exprimat speranţa că Rusia „va evita orice comportament periculos”. (M.B.)
de Isac Mihai | oct. 25, 2018 | Principal, Știri, Ucraina
Ungaria, pregătită să cadă la pace cu Ucraina
Ungaria îi propune Ucrainei semnarea unui acord cu privire la protecţia minorităţilor naţionale, a indicat miercuri ministrul de externe ungar Peter Szijjarto, relatează Agerpress, citată de KARADENIZ PRESS. „Trebuie reconstruită încrederea între cele două ţări”, a declarat Szijjarto la Varşovia, unde a purtat convorbiri cu omologul său ucrainean Pavlo Klimkin, în marja unui forum pe teme de securitate. Peter Szijjarto a mai menţionat miercuri că Ucraina s-a angajat să studieze propunerea.
În baza propunerii ungare de acord, cele două ţări trebuie să se abţină de la aplicarea oricăror politici susceptibile să ducă la asimilarea unei comunităţi naţionale sau să modifice componenţa etnică a unei regiuni. Propunerea va asigura drepturile minorităţilor naţionale în ce priveşte educaţia, religia, cultura şi administraţia.
Conflict prelungit
Acum două săptămâni, un parlamentar al partidului de guvernământ ungar Fidesz, Pal Barna, a anunţat că Ungaria a iniţiat adoptarea în cadrul Consiliului Europei a unei rezoluţii privind situaţia minorităţilor în Ucraina, rezoluţie care potrivit acestuia trebuie să menţioneze faptul că noile reglementări ucrainene în sectorul educaţiei contravin normelor internaţionale la care Ucraina a subscris anterior.
Noua lege ucraineană a educaţiei, adoptată în luna septembrie 2017 şi promulgată de preşedintele Petro Poroşenko, a introdus sistemul de 12 clase în Ucraina şi extinde utilizarea limbii ucrainene în sfera educaţiei. Conform noului act normativ, studiul în învăţământul secundar şi superior în Ucraina se face exclusiv în limba de stat (ucraineană), iar educaţia în limbile minorităţilor este disponibilă doar în grădiniţe şi şcoli primare.
Anunţul parlamentarului Pal Barna a survenit în aceeaşi zi în care guvernul de la Budapesta l-a convocat pe ambasadorul ucrainean în contextul continuării disputei privind acordarea cetăţeniei ungare unor etnici maghiari din Ucraina. Această dispută a dus la expulzarea reciprocă a unor diplomați. (N.G.)
de Isac Mihai | oct. 24, 2018 | Federatia Rusa, Principal, R. Moldova, R. Moldova, Știri, Ucraina, Ucraina
Armata Republicii Moldova beneficiază de sprijinul NATO
Autoritățile Republice Moldova nu au luat nicio măsură pentru a implementa noua strategie de apărare a țării, preferând să ignore amenințările din ce în ce mai mari la adresa securității sale naționale, se arată într-o analiză publicată de BIRN, și semnată de Mădălin Necșuțu, corespondentul BIRN în Republica Moldova.
Moldova nu a reușit nici până în acest moment să-și reformeze și să-și consolideze sistemul propriul de apărare, au declarat diferiți experții pentru BIRN, în ciuda unui risc crescut de securitate din partea separatiștilor care controlează regiunea transnistreană, precum și din partea forțelor ruse staționate acolo.
Aproximativ 1500 de soldați ruși și 13000 soldați ai forțelor militare active locale, loiale regimului secesionist de la Tiraspol, desfășurate pe malul stâng al Nistrului, reprezintă cea mai iminentă amenințare la adresa securității țării, se arată în Strategia națională de apărare a Republicii Moldova, adoptată în luna iulie a acestui an.
Expertul în securitate, Dumitru Minzarari, menționează că forțele separatiste și ruse depășesc în mod semnificativ capacitățile Moldovei de pe malul opus al Nistrului și sunt „suficiente pentru a lansa o agresiune hibridă, similară cu cea pe care Rusia a folosit-o pentru a prelua controlul în Donbas [în estul Ucrainei].
„Dacă Republica Moldova nu va lua măsuri pentru a descuraja și a se pregăti pentru a respinge o astfel de agresiune, Rusia va folosi această amenințare în negocierile cu ușile închise pentru a șantaja Chișinăul până se va supune”, a adăugat el.
Minzarari și alți experți se plâng că, dincolo de adoptarea unei noi strategii de apărare și de promisiunea unei reforme aprofundate a sistemului de apărare, guvernul Republicii Moldova nu a făct mare lucru pentru a implementa noul document.
Guvernul nu a făcut nici măcar primul pas important, care este creșterea cheltuielilor pentru apărare, spun experții.
„Moldova a adoptat o nouă Strategie Națională de Apărare în iulie, dar nu putem vedea nicio schimbare în bugetul de stat”, a declarat pentru BIRN Rosian Vasiloi expert din cadrul IDIS Viitorul de la Chișinău.
„Vrem să vedem creșterea bugetului care a fost promisă pentru a face o reformă reală”, a adăugat el.
El susține că o problemă este clasa politică din Moldova, care lasă securitatea și apărarea „să fie Cenușăreasa țării, în timp ce autoritățile separatiste din regiunea transnistreană întreprind numeroase eforturi pentru propria armată”.
„Regimul transnistrean a aprobat deja un buget și a acordat 1,4% din PIB pentru Ministerul Apărării, însă întregul sector de securitate primește aproximativ 6,4%”, a explicat el.
„Acestea includ miliția, serviciile de securitate, KGB și așa mai departe”, a adăugat Vasiloi. El a menționat că de câțiva ani Transnistria a crescut în mod constant alocația bugetară pentru apărare.
Statele NATO, parteneri strategici pentru Chișinău
Istoria lungă de neglijare a apărării naționale
De la căderea Uniunii Sovietice și independența Republicii Moldova în 1991, toate guvernele au neglijat sectoarele de apărare și de securitate.
Deși prezența Rusiei în Transnistria, după scurtul conflict din 1992, a creat un risc major de securitate pentru Chișinău, care a crescut după războiul georgian din 2008 și după anexarea Crimeei de către Rusia în 2014, Moldova a continuat să aloce fonduri reduse pentru apărare și a arătat un interes scăzut în reformarea și modernizarea sectorului de apărare.
„Este alarmant faptul că ambele cazuri prezintă mari asemănări cu situația din Moldova – o pretentie teritoriala indirecta si prezenta militara rusa pe teritoriul tarii-țintă”, a declarat Minzarari pentru BIRN.
El a adăugat că, odată cu refuzul Rusiei de a retrage trupele de pe teritoriul Republicii Moldova, în contradicție cu legea internațională și moldovenească și în contextul ezitării internaționale de a se confrunta cu Moscova, era foarte probabilă o repetare a agresiunii armate ruse în Moldova.
Situația a devenit și mai complicată după noiembrie 2016, când președintele pro-rus, Igor Dodon, a preluat puterea.
El a făcut tot ce a putut pentru a bloca sau a întârzia adoptarea noii strategii de securitate și apărare, precum și numirea unui nou ministru al apărării.
Chișinăul rămâne în continuare prins între Moscova și propaganda politică pro-rusă, pe de o parte, și necesitatea unor reforme eficiente a armatei proprii, cu ajutorul NATO, a partenerilor occidentali și a Ucrainei vecine.
În ciuda îngrijorării crescânde, Moldova alocă mai puțin de 0,4% din PIB pe an pentru apărare, o sumă mică care acoperă abia salariile celor 6.500 de soldați și nevoile lor minime de logistică.
În ultimii ani, totuși, Moldova a participat la numeroase exerciții militare internaționale, împreună cu armatele statelor membre NATO și Ucraina.
Din octombrie 2017, opiniile pro-occidentale ale noului ministru al apărării, Eugen Sturza, au schimbat politicile de apărare ale Republicii Moldova.
Noua strategie promite să reformeze întregul sistem, să pună capăt serviciului militar obligatoriu până în 2020 și să dezvolte parteneriate strategice, în special cu SUA și România.
Aceste parteneriate au permis Moldovei să aibă sute de ofițeri și soldați pregătiți în conformitate cu standardele NATO, să își consolideze expertiza și să dezvolte noi tactici și strategii.
Pe plan politic, între timp, premierul Pavel Filip a căutat să consolideze relația cu Ucraina, un partener strategic împotriva ambițiilor militare rusești din regiune.
Strategie bună, dar neimplementată până în acest moment
La sfârșitul lunii iulie, Moldova a adoptat o nouă strategie națională de apărare.
Aceasta a promis să consolideze capacitățile de securitate și apărare prin creșterea bugetului, modernizarea și profesionalizarea armatei și construirea unui parteneriat strategic cu NATO și România.
Mulți experți avertizează însă că guvernul nu a făcut aproape nimic pentru punerea în aplicare a strategiei.
Minzarari argumentează că intenția de a profesionaliza armata și de a adopta standardele NATO „este sortită eșecului, dacă guvernul nu asigură finanțarea minimă necesară pentru armată”
„Orice pretenții de reformă nu sunt sustenabile fără a crește nivelul curent de 0,4% din PIB la cel puțin 1,5% pentru câțiva ani, la puterea de cumpărare actuală, care este esențială pentru o reformă militară autentică”, a spus el.
El a subliniat, de asemenea, că creșterea semnificativă a exercițiilor militare și a altor activități conexe ale rușilor în Transnistria, care a fost observată recent, trimite „un alt semnal puternic” cu privire la creșterea riscurilor de securitate pentru Moldova.
Rușii și forțele transnistrene au desfășurat peste 200 de manevre militare în regiunea separatistă numai în 2017.
Experții declară că, atunci când vine vorba de industria de apărare, Chișinăul ar trebui să dezvolte parteneriate strategice cu țările vecine, cum ar fi Ucraina și România, care abia mai există în Moldova.
În afară de exercițiile militare comune în ambele țări, Moldova își propune să-și modernizeze vehiculele și echipamentul militar cu ajutorul Ucrainei.
La două zile după ce adjunctul adjunct adjunct al NATO pentru Apărare și Planificare, James Appathuray, a vizitat Chișinăul pe 10 octombrie și a discutat cu ministrul Apărării Sturza, Republica Moldova a semnat un Memorandum de Intenție privind cooperarea tehnică militară cu compania de stat Ukroboronprom din Ucraina.
Experții spun că Moldova trebuie să fie atentă în ceea ce privește modul în care își prezintă colaborarea cu aliații occidentali și Ucraina.
„Presa moldovenească [de limba rusă] a scris că ucrainenii vor repara avioanele și tancurile de aviație ale Moldovei, creând impresia că Moldova va cheltui bani pe aceste TAB-uri rusești vechi”, a declarat Rosian Vasiloi.
Minzarari consideră de asemenea că modernizarea hardware-ului militar moldovenesc ar trebui desfășurată cu prudență.
„Industria militară a Ucrainei este sub presiune enormă pentru a furniza echipament armatei ucrainene, care luptă în Donbas”, a menționat el.
„De asemenea, însăși industria de apărare din Ucraina are nevoie de reformă și modernizare, în timp ce se luptă să livreze produse de înaltă calitate armatei ucrainene pe fondul acuzațiilor frecvente de corupție”, a spus el.
Expertul a spus că și Moldova trebuie să primească garanții ferme de la Kiev că îi va vinde numai echipamente de calitate, deoarece industria de apărare a Moldovei trebuie să funcționeze cu un buget restrâns.
de Isac Mihai | oct. 23, 2018 | Balcani, Federatia Rusa, Federatia Rusa, Info Militar, Știri, UE, UE
Kosovo, problema strategica in Balcani
Serbia nu vrea şi nu va adera la Alianţa Nord-Atlantică, a declarat recent, în Rusia, Maja Gojkovici, preşedintele Parlamentului de la Belgrad, informează site-ul agenţiei Tass, citat de KARADENIZ PRESS. Anuntul vine pe fondul recentei decizii a Parlamentului Republicii Kosovo de a aproba înființarea unei armate naționale proprii, un alt semn al independenței tot mai mari a Priștinei față de Serbia. „În actualele condiţii geopolitice marcate de instabilitate, Serbia a decis în Parlament să menţină neutralitatea militară. Ca naţiune, vrem să ne protejăm spaţiul aerian şi ţara”, a declarat Maja Gojkovici într-un discurs rostit în Duma de Stat, Camera inferioară a Parlamentului Rusiei.
„Serbia nu doreşte şi nu intenţionează să adere la NATO. Istoria noastră în privinţa acestei relaţii este prea dificilă pentru a ne mai gândi. Totuşi, Serbia rămâne deschisă cooperării, iar politica de neutralitate militară face posibilă cooperarea activă cu toţi partenerii din regiune şi din alte zone, în interesul stabilităţii”, a precizat Gojkovici.
Kosovo, armată proprie
Parlamentul din Kosovo, teritoriu din Balcani ce se bazează pe trupele NATO pentru a-i asigura protecţia, a aprobat recent crearea unei armate naţionale, deşi minoritatea sârbă susţine că măsura este ilegală, relatează mass-media internațională, citată de KARADENIZ PRESS. Deputaţii sârbi din Parlamentul de la Priștina, susţinuţi viguros de Belgrad, care nu recunoaşte independenţa Kosovo, au blocat o astfel de măsură în trecut spunând că înfiinţarea unei armate naţionale necesită o schimbare a Constituţiei.
Însă, trei legi promovate de guvernul kosovar şi votate de parlamentul unicameral de la Pristina modifică mandatul Forţei de Securitate din Kosovo (KSF), care va deveni astfel o armată naţională cu 5.000 de militari activi şi 3.000 de rezervişti – ceea ce, susţine guvernul kosovar, nu necesită modificări ale Constituţiei. Măsura a fost aprobată cu 98 de voturi în parlamentul de 120 de locuri al Kosovo, deşi a fost boicotată de cei 11 deputaţi sârbi. Un al doilea vot va avea loc în zilele următoare.
Armata Republicii Kosovo, semn al independentei fata de Serbia
Legi contestate
Forţa de Securitate din Kosovo este alcătuită din 2.500 de militari, echipată cu armament uşor şi pregătită de NATO. Ea asigură misiuni precum gestionarea situaţiilor de criză, protecţia civilă şi aprovizionarea.
‘Cele trei legi au un singur scop, acela de a proteja integritatea teritorială a Kosovo, de a proteja cetăţenii tuturor comunităţilor din Kosovo’, a declarat premierul Ramush Haradinaj înaintea votului.
Teritoriul balcanic fără ieşire la mare, cu 1,8 milioane de locuitori, este încă păzit de 4.000 de militari NATO la aproape două decenii de la încheierea războiului. NATO a declarat că nu intenţionează să părăsească Kosovo în viitorul apropiat, dar a sugerat că orice schimbare a statutului KSF ar putea conduce la o reducere a forţelor sale. ‘Orice schimbare în structura, mandatul şi misiunea Forţei de Securitate din Kosovo trebuie decisă de autorităţile kosovare’, a declarat un oficial NATO, citat de mass-media internațională. (M.B.)
