de Razvan Iorga | oct. 13, 2011 | Caucaz, Federatia Rusa, Razboi energetic, România, Știri, UE, Uncategorized @ro
In conditiile in care mai multe proiecte asa-zise complementare se tot ivesc in zona Marii Caspice, Nabucco capata din ce in ce mai putina importanta iar construirea incepe sa se situeze intr-o zona gri. Seful departamentului de comunicare al Nabucco Gas Pipeline International GmbH, Christian Dolezal, a anuntat miercuri ca realizarea viitorului gazoduct depinde de disponibilitatea surselor de gaze naturale, iar constructia va demara in anul 2013, astfel conducta urmand a fi functionala abia in 2018. „Asa cum am mai declarat, calendarul Nabucco este dependent de disponibilitatea surselor de gaze naturale. in momentul de fata asteptam decizia consortiului Shah Deniz II inainte de a reevalua acest calendar. Demararea constructiei este in continuare planificata pentru 2013 si momentan nu estimam intarzieri. Dorim sa finalizam constructia pana la sfarsitul lui 2017 astfel incat totul sa fie gata pentru exportul de gaze naturale”, a spus Christian Dolezal. Nabucco Gas Pipeline International GmbH (NIC) a fost infiintata in 24 iunie 2004 pentru a dezvolta, a construi si a opera conducta Nabucco. Cu sediul la Viena, compania activeaza pe segmentul midstream, este organizata conform principiilor de unbundling si se supune legislatiei Uniunii Europene. NIC este detinuta de actionarii Nabucco si este responsabila de dezvoltarea, constructia, operarea, negocierea si alocarea capacitatii conductei Nabucco. NIC va fi singura companie in contact direct cu transportatorii, va oferi o solutie de tipul one-stop-shop si va opera ca o entitate comerciala independenta pe piata, actionand independent de companiile-mama. Sistemul de conducte va fi construit de companiile nationale Nabucco (NNC-urile), care sunt subsidiare ale NIC in fiecare tara de tranzit. Nabucco reprezinta o noua cale de transport a gazelor naturale din Asia spre Europa. Nabucco va conecta direct cele mai bogate regiuni ale lumii in resurse de gaze naturale – Regiunea Caspica si Orientul Mijlociu – cu pietele din Europa. Conducta va face legatura intre granita de est a Turciei si Baumgarten, Austria – unul dintre cele ma importante terminale de gaze naturale din Europa Centrala – via Bulgaria, Romania si Ungaria.
de Razvan Iorga | oct. 4, 2011 | Asia Centrală, Caucaz, Info Caspica, Razboi energetic, UE, Uncategorized @ro
Nevoia de gaz si surse alternative de energie pentru a contrabalansa monopolul rusesc au determinat UE sa se implice mai activ ca niciodata in materializarea acestei politici prin oferte si acorduri. Politicile UE par sa acorde tot mai mult interes zonei de securitate energetica, motiv pentru care UE a demarat o adevarata ofensiva in plan diplomatico-economic pentru a intari legaturi cu statele caucaziene si cele din Asia centrala pentru a-si asigura sursele de energie de la Marea Caspica. Uniunea Europeana a invitat Kazahstanul sa participe la proiectul de gazoduct transcaspic, a anuntat marti comisarul european pentru energie, Guenther Oettinger, relateaza RIA Novosti. in septembrie, Consiliul UE a aprobat mandatul transmis Comisiei Europene de negociere a unui acord pentru cadrul legal al gazoductului transcaspic cu Azerbaidjan si Turkmenistan. Conducta ar trebui sa lege tarmurile Turkmenistanului si Azerbaidjanului de la Marea Caspica pentru exportarea de gaz prin Azerbaidjan catre Europa. Capacitatea anuala a rutei Tengiz (Kazakhstan) Turkmenbashi (Turkmenistan) Baku (Azerbaidjan) Tbilisi (Georgia) Erzurum (Turcia) ar ajunge la 20-30 de miliarde de metri cubi de gaz. Costul proiectului este estimat la 7,9 miliarde de euro. „Conducta va deveni un contribuitor foarte important la dezvoltarea coridorului sudic. Nu multi stiu ca este prima data cand UE sugereaza semnarea unui contract international pentru sustinerea unui proiect de infrastructura. Acest lucru arata cat de importante sunt proiectul si cooperarea in regiune pentru UE si toti cei 27 de membri. Am salutat participarea Kazahstanului la coridorul sudic„, a spus comisarul. Ministerul rus de Externe, Serghei Lavrov, a declarat ca orice tentativa externa de ingerinta in afacerile de la Marea Caspica ar putea complica situatia din regiune si ar avea un impact negativ asupra actualelor negocieri asupra noului statut legal al Marii Caspice.
Oferta pentru azeri
Totodata, Nabucco Gas Pipeline International a inaintat sambata consortiului sah Deniz II o oferta pentru exportul gazelor naturale din Azerbaidjan prin conducta care va face legatura intre Turcia si Austria tranzitand Bulgaria, Romania si Ungaria. „Suntem increzatori ca Nabucco ofera cea mai buna ruta pentru exportul gazelor naturale din Azerbaijan si alte surse. Nabucco este proiectul european emblematic in coridorul de gaze naturale din Europa de Sud-Est. Este viabil din punct de vedere comercial si competitiv. Sprijinul politic si stabilitatea au fost acordate prin intermediul unui tratat valabil 50 de ani, semnat de catre toate cele cinci tari de tranzit, precum si prin acordurile bilaterale de sprijin ale proiectului. Nabucco ofera beneficii atat pentru furnizori, cat si pentru transportatori„, a declarat, intr-un comunicat, Reinhard Mitschek, managing director Nabucco Gas Pipeline International. Principalii actionari ai consortiului sah Deniz sunt BP (Marea Britanie, 25,5% din titluri), Statoil (Norvegia, 25,5%), Socar (Azerbaidjan, 10%), Total (Franta, 10%), LukAgip (societate mixta formata de Eni-Italia si Lukoil-Rusia, 10%). Startul lucrarilor de constructie a gazoductului, cu o capacitate de 31 miliarde de metri cubi pe an, a fost amanat cu un an, pentru 2013, iar primele livrari de gaze au fost intarziate cu doi ani, pana in 2017. Proiectul este sprijinit de Uniunea Europeana., iar investitia totala este evaluata la opt miliarde de euro.
Noi companii cer afilierea la Nabucco
Proiectul Nabucco incepe totodata sa se bucure se sprijinul a tot mai multi partipanti la executarea acestui proiect. Compania germana Bayerngas vrea sa intre in actionariatul Nabucco Gas Pipeline International, care dezvolta gazoductul Nabucco. „Negocierile cu cei sase actionari actuali vor incepe imediat pentru a stabili cum vor fi distribuite actiunile in cadrul consortiului pe viitor. Intentia Bayerngas de a intra in consortiul Nabucco va fi discutata astazi (vineri, 30 septembrie – n.r.) la Viena in cadrul unei intalniri dintre ministrul austriac al Economiei, Reinhold Mitterlehner, si ministrul de stat bavarez al Economiei, Martin Zeil”, se arata intr-un comunicat al Nabucco Gas Pipeline. Bayerngas deserveste clientii din regiunea orasului german Muchen. Directorul general al Nabucco Gas Pipeline International, Reinhard Mitschek, a declarat, in comunicat, ca inceperea negocierilor cu Bayerngas „transmite un mesaj puternic catre piete„, iar consortiul care dezvolta gazoductul este dispus sa accepte noi actionari.
Partneriatul energetic estic
De asemenea, instrumentul politic al UE denumit Parteneriatul Estic care face referire la sase republici ex-sovietice doreste sa dezvolte si latura energetica a acestui proiect. Presedintele Traian Basescu a declarat, joia trecuta, la plecarea spre Varsovia, unde a participta la summit-ul Parteneriatului Estic, ca la eveniment se va discuta despre cooperare energetica, mobilitate si despre proiectele Nabucco, AGRI si gazoductul transcaspic. „Este vorba de un gazoduct care sa lege, pe sub Marea Caspica, infrastructurile din Turkmenistan cu cele din Azerbaidjean si de aici mai departe catre Nabucco sau catre infrastructurile existente. Cu aceasta ocazie voi avea si o serie de intalniri bilaterale„, a conchis Basescu.
de Isac Mihai | oct. 21, 2010 | Asia Centrală, Caucaz, Federatia Rusa, Razboi energetic, Știri, Uncategorized @ro
Fortele navale iraniene patruleaza Marea Caspica
Azerbaijanul va gazdui un summit al sefilor de stat din tarile riverane Marii Caspice, pe 18 noiembrie la Baku, a anuntat ministrul de externe Khalaf Khalafov, citat de mass-media regionala. Summit-ul, precedat de o reuniune a viceministrilor de externe la Teheran, va avea drept tema centrala finalizarea Conventiei pentru determinarea statutului juridic al Marii Caspice. Mass-media rusa subliniaza ca acest statut a fost reglementat prin acorduri vechi, din 1921 si 1940, intre URSS si Iran. In incercarea de redefinire a statutului juridic, tarile riverane (Azerbaïjan, Iran, Kazahstan, Rusia, Turkmenistan) nu au reusit sa se puna de acord asupra liniei de demarcatie a sectoarelor nationale din platforma Marii Caspice, considerata de experti una dintre cele mai bogate regiuni in resurse energetice. Azerbaijanul, Kazahstan si Turkmenistan au realizat prin acorduri bilaterale delimitarea litoralului nordic si insista pentru delimitarea simetrica pe partea sudica, in timp ce Iranul propune impartirea platformei Caspicei in cinci parti egale, cu 20% pentru fiecare dintre statele riverane.
Canalul Eurasia
Rusia si Kazahstanul au reluat ideea de a construi un canal intre Marile Caspica si Azov, relata anterior agentia de presa KARADENIZ PRESS. Proiectul vizeaza inlesnirea si potentarea comertului si tranzitului, inclusiv energetic, din Asia Centrala si Caucaz spre Europa, dar care ar implica si Rusia, si China. Pe cei 700 km ai canalului Eurasia ar putea trece, anual, 75 de milioane tone, lucrarea costand peste 4,5 miliarde de euro. Ideea unui canal ponto-caspic nu e noua si are in portofoliu vreo 30 de proiecte, inca din vremea Imperiului Tarist. Sansele de realizare sunt acum mai mari, chiar daca mai trebuie rezolvate probleme de finantare, debitul necesar de apa si impactul ecologic.
Adversarii proiectului sustin ca el ar fi inutil, ca nici infrastructura existenta, in care se includ Caspian Pipeline Consortium, Baku-Ceyhan, Atyran-Samara, Baku-Novorossiisk, Canalul Volga-Don, nu este pe deplin utilizata.
Dar promotorii – la cel mai inalt nivel – ai proiectului, din Rusia si Kazahstan, au in vedere motivatii ce depasesc planul strict economic. In 2007, presedintele Putin vorbea de extinderea cailor de apa interne ale Rusiei, catre Marea Neagra si Mediterana, caci, argumenta el, in acest fel s-ar schimba calitativ pozitia geopolitica a Rusiei, in sensul ca ar consolida-o ca putere maritima mondiala. In plus, proiectul Eurasia ar contribui la dezvoltarea regiunilor sudice ale Rusiei si a zonei Caucazului. Politologul rus Aleksandr Dughin adauga ca acest canal va permite Rusiei sa dinamizeze dezvoltarea Kazahstanului si s-ar putea ajunge chiar si la crearea unui cartel al petrolului in zona de tipul OPEC, pentru ca in regiunea caspica se afla circa 6-10% din rezervele mondiale de petrol.
Optiuni alternative
In paralel cu canalul Eurasia, statele din acest areal se gandesc si la alte optiuni de transport, care sa implice China, Azerbaidjanul, Georgia, Afganistanul si Iranul in proiecte regionale si globale, pe apa si pe uscat. Kazahstanul, care este printre primii 20 de producatori mondiali de petrol si primii 15 exportatori, nu are acces la mare. Catre 2015, se estimeaza, Kazahstanul va produce 150 milioane tone de petrol, adica dublu fata de 2010, si in aceasta perspective, exportul ar putea pune probleme acute de transport.
Prin canalul Eurasia, spun specialistii, tabla de sah a zonei Caspica-Asia Central, avand protagonisti Rusia, China si Kazahstanul, se va modifica in mod considerabil. Jocurile de putere se vor modifica in mod chiar imprevizibil. Nu degeaba un studio al unor specialist birtanici de prin anii 1970 sustine ca spre jumatatea secolului XXI, zona Caucaz-Asia Centrala va fi una dintre cel mai animate regiuni geopolitice ale lumii.
de Corneliu Vlad | oct. 4, 2010 | Asia Centrală, Caucaz, Federatia Rusa, Razboi energetic, Știri, UE, Uncategorized @ro
Canalul Eurasia va lega Marea Caspica de Marea Neagra
Rusia si Kazahstanul au reluat ideea de a construi un canal intre Marile Caspica si Azov. Proiect ce vizeaza inlesnirea si potentarea comertului si tranzitului, inclusiv energetic, din Asia Centrala si Caucaz spre Europa, dar care ar implica si Rusia, si China. Pe cei 700 km ai canalului Eurasia ar putea trece, anual, 75 de milioane tone. Lucrarea ar costa 4,5 milioane euro.
Ideea unui canal ponto-caspic nu e noua si are in portofoliu vreo 30 de proiecte, inca din vremea Imperiului Tarist. Sansele de realizare sunt acum mai mari, chiar daca mai trebuie rezolvate probleme de finantare, debitul necesar de apa si impactul ecologic.
Adversarii proiectului sustin ca el ar fi inutil, ca nici infrastructura existenta, in care se includ Caspian Pipeline Consortium, Baku-Ceyhan, Atyran-Samara, Baku-Novorossiisk, Canalul Volga-Don, nu este pe deplin utilizata.
Dar promotorii – la cel mai inalt nivel – ai proiectului, din Rusia si Kazahstan, au in vedere motivatii ce depasesc planul strict economic. In 2007, presedintele Putin vorbea de extinderea cailor de apa interne ale Rusiei, catre Marea Neagra si Mediterana, caci, argumenta el, in acest fel s-ar schimba calitativ pozitia geopolitica a Rusiei, in sensul ca ar consolida-o ca putere maritima mondiala. In plus, proiectul Eurasia ar contribui la dezvoltarea regiunilor sudice ale Rusiei si a zonei Caucazului. Politologul rus Aleksandr Dughin adauga ca acest canal va permite Rusiei sa dinamizeze dezvoltarea Kazahstanului si s-ar putea ajunge chiar si la crearea unui cartel al petrolului in zona de tipul OPEC, pentru ca in regiunea caspica se afla circa 6-10 la suta din rezervele mondiale de petrol.
In paralel cu canalul Eurasia, statele din acest areal se gandesc si la alte optiuni de transport, care sa implice China, Azerbaidjanul, Georgia, Afganistanul si Iranul in proiecte regionale si globale, pea pa si pe uscat. Kazahstanul, care este printre primii 20 de producatori mondiali de petrol si primii 15 expoortatori, nu are acces la mare. Catre 2015, se estimeaza, Kazahstanul va produce 150 milioane tone de petrol, adica dublu fata de 2010, si in aceasta perspective, exportul ar putea pune probleme acute de transport.
Prin canalul Eurasia, spun specialistii, tabla de sah a zonei Caspica-Asia Central, avand protagonisti Rusia, China si Kazahstanul, se va modifica in mod considerabil. Jocurile de putere se vor modifica in mod chiar imprevizibil. Nu degeaba un studio al unor specialist birtanici de prin anii 1970 sustine ca spre jumatatea secolului XXI, zona Caucaz-Asia Centrala va fi una dintre cel mai animate regiuni geopolitice ale lumii.
de Corneliu Vlad | aug. 25, 2010 | Razboi energetic, Uncategorized @ro
Marea Neagra, Caucaz si Marea Capica, tinte strategice ale Federatiei Ruse
Pentru politica externa a Rusiei, 2010 va ramane, intre altele, un an al Marii Negre, Caucazului, Marii Caspice. In acest vast areal de la confluenta Europei cu Asia, Moscova a facut performanta in plan politic si militar, chiar daca nu a inregistrat reusite la fel de semnificative in zona energetica si in ce priveste neutralizarea actiunilor insurgentilor islamisti.
Pozitia Rusiei in Marea Neagra s-a consolidat. Sau, mai corect spus, Rusia si-a refacut un statut geopolitic si militar solid, dupa degringolada ce a urmat dezmembrarii URSS. Coaste si porturi maritime odinioara sovietive au devenit ale tinerelor state independente Ucraina si Georgia, care au manifestat, o vreme, tendinte centrifuge tot mai pronuntate fata de Moscova. Liderii ucrainean Iuscenko si georgian Saakasvili au incercat sa valorifice aceasta vulnerabilitate evidenta a Moscovei, pentru a apropia statele lor de NATO si UE, dar, prin razboiul din Georgia si prin alegerile din Ucraina, Rusia a curmat energic acest curs, facand cunoscut Occidentului ca exista o “linie rosie” a intereselor ruse in aceasta vecinatate imediata peste care nu se poate trece. Acum, Rusia poate conta in mod cert pe baza sa militara navala de la Sevastopol pentru aproape jumatate de secol, poate conta si pe porturi din regiunile care s-au desprins de sub autoritatea Georgiei, poate conta si pe baza militara Gyumri din Armenia, adica din centrul Caucazului, printr-un acord cu o valabilitate tot cam de o jumatate de secol.
Portul Novorosiisk se va extinde, iar Flota rusa a Marii Negre se va moderniza pana in 2020 si va dobandi o noua strategie, care va implica si prezenta ei permanenta in estul Mediteranei, in portul sirian Tartus. In Abhazia vor fi desfasurate rachete S-300, iar cu Azerbaidjanul se poarta discutii de acelasi tip.
Politiologul armean Gaidz Minasian, care sintetizeaza aceste evolutii, afirma ca “toata lumea, incepand cu tarile din Caucazul de Sud – Georgia, Armenia, Azerbaidjan – trebuie sa inteleaga ca aceasta regiune este sub aceasta influenta (a Rusiei – n.n.). Alte forte, mai ales Turcia si Statele Unite, trebuie sa inteleaga ca nu pot avea ambitii in aceasta regiune care depinde de interesele directe ale Rusiei”. Si analistul Vladimir Socor de la Jameston Institute conchide ca “Statele Unite si NATO par sa absoarba aceste reculuri strategice in tacere”.
Presedintele Medvedev a tinut, de altfel, sa declare clar, in capitala Armeniei: “Misiunea Rusiei, ca tara cea mai mare si mai puternica din regiune, este de a asigura aici pacea si ordinea”.
In zona extinsa a celor doua mari, Rusia si-a dezamplificat cooperarea in diverse domenii cu Turtcia (economica, energetic, nucleara, turistica etc.). In acelasi timp, in ciuda situatiei crispate in relatiile Iranului cu Occidentul, Rusia a reusit sa armonizeze exigentele internationale fata de aceasta tara cu relatii de colaborare semnificativa cu Teheranul, iar intrarea in functiune a centralei nucleare de la Bushehr, construita in comun, este exemplul cel mai elocvent.
In dinamica zona ponto-caucaziano-caspica, Rusia se afla asadar in plina ofensiva poltica, diplomatica si militara. Proiectele energetice, de tipul South Stream, nu pot tine pasul cu acest iures. Pe frontul energetic, competitia Rusia-Occident este, si ea , in plina desfasurare.
