de Razvan Iorga | mart. 17, 2017 | Federatia Rusa, R. Moldova, Turcia, UE, Uncategorized @ro
Scriam în urmă cu circa trei ani, în cotidianul Kiev Post, o opinie despre „fasciștii buni și răi” a lui Vladimir Putin. Argumentam acolo că, imediat după anexarea Crimeei de către Rusia, liderul de la Kremlin va merge la shoping de extremiști în toată Europa. Era imediat după anexarea ilegală a peninsulei ucrainene, așa că planul de destabilizare a Europei era abia la început.
Pe rând, Rusia a încercat o politică de apropiere față de toate elementele politice extremiste dintr-o Europă ce era încă în zodia recesiunii și care avea să primească o nouă lovitura: criza refugiaților. Rusia a început să investească masiv capital politic, dar și bani în susținerea partidelor extremiste. Mai mult, a adus și „cavaleria grea ideologică” în frunte cu „cruciatul” Dughin care s-a pus pe propovăduit neo-eurasianismul, cu accent pe componenta religioasă. Totul în speranța capacitării zonei balcanice și est europene.
Pe linie media, Rusia a început să pompeze fonduri masive în ceea ce experții militari au numit „război informațional”, sau pe care, noi, jurnaliștii, o numim simplu propagandă. Europa ultimilor ani a semănat cu un boxer prins în colțul ringului de un Ivan ce aplica succesiv uppercut-uri și directe, fie la față, fie la ficat. Europa a fost aproape de K.O, fiind numărată de cel puțin două ori, prin Brexit și apoi indirect prin alegerea populistului Trump la conducerea SUA. Sondajele tradiționale în era „post-truth” semănau tot mai mult niște glume spuse de școlari.
Ba mai mult, Rusia și-a luat, pentru pocnirea sub centură a Europei, un aliat de nădejde – Turcia lui Erdogan. Cu agende paralele, „țarul” și „sultanul” au crezut că vor da lovitura de grație Europei și o vor trimite definitiv la podea, odată cu căderea Olandei și apoi a Franței în mâinile extremiștilor. Numai că încăpățânații olandezi au ripostat la rândul lor un croșeu puternic dat alianței ruso-turce. Una care a alimentat vizibil și au făcut campanie pe față pentru extremistul olandez din Partidul pentru Libertate (PVV), Geert Wilders. Olandezii s-au strâns în proporție de 82% la urne și au dat un semnal puternic că, oricât de eurosceptici ar fi, extremiștii au mai degrabă loc la coșul de gunoi, conferind victoria partidului premierului Mark Rutte, VVD.
Un semnal extrem de puternic că era populismului și a extremismului începe să apună în Europa și că intervențiile rusești în acest sens se ciocnesc de ziduri din ce în ce ramforsate. Urmează încă două noi teste de foc – Franța și Germania. Luna viitoare, francezii vor fi invitați la urne, dar șansele ca extremista Marine le Pen, cea pe care Panama Papers a și dovedit-o ca beneficiară a banilor rusești, scade în sondaje. Chiar dacă are toate șansele să intre în turul doi, aceasta ar pierde la diferență mare în fața independentului Emmanuel Macron, pe care media rusești se chinuie de zor să-l demonizeze. Ba mai mult, acesta a și acuzat că este deja ținta hackerilor ruși.
Bun, dar ce au toate acestea în comun cu Republica Moldova? La fel ca și populiștii europeni, Dodon începe treptat să-și piardă aura de luptător anti-sistem, îmbrăcând tot mai mult rubașca roșie oferită de „țarul” său preferat. Odele făcute pe Facebook și guduratul pe lângă liderul de la Kremlin nu-l vor ajuta pe Dodon, sau pe socialiștii săi, în fața electoratului din R. Moldova. Apogeul său politic a fost atins la prezidențiale, atunci când toți „sorții” au lucrat pentru el, dar victoria sa a fost la mustață.
Finalul pe EvZ Moldova
de Marcu Viadi | iun. 8, 2015 | Orientul Mijlociu, Știri, Turcia, UE, Uncategorized @ro
Alegerile parlamentare ce au avut loc duminica in Turcia pun capat unei perioade de 13 ani de suprematie absoluta a Partidului Justitiei si Dezvoltarii (AKP), ce l-a avut ca figura dominanta pe actualul presedinte Recep Tayyip Erdogan. Daca din 2002, AKP a putut guverna si singur, de acum incolo partidul va fi nevoit sa-si gaseasca aliati in Legislativul de la Ankara. AKP a obtinut 41% din voturi, adica 259 de mandate din cele 550 ale Parlamentului, urmat de Partidul Republican al Poporului (CHP, social-democrat) si Partidul Actiunii Nationaliste (MHP, dreapta), care au obtinut 25%, respectiv 16,5% din voturi, adica 131, respectiv 82 de mandate. De asemenea, partidul kurd HDP (Partidul Democratic al Poporului) a reusit sa treaca pragul de 10% din sufragii stabilit pentru accederea in Parlament, obtinând 12,6% din voturi si 78 de mandate. Prin urmare, partidul lui Erdogan va fi nevoit sa inceapa negocieri pentru formarea unei coalitii. Una care se anunta foarte dificila din cauza pozitiilor dure exprimate de toate celelalte partide care sunt de parere ca Erdogan a impus pe parcursul anilor o directie de semi-dictatura personala si pentru formatiunea sa. Cu toate acestea, liderii AKP au incercat sa cosmetizeze situatia dificila in care se afla si sa se prezinte triumfalist. „Toata lumea ar trebui sa vada ca AKP este câstigatorul si liderul acestor alegeri”, a afirmat premierul Ahmet Davutoglu intr-un discurs tinut in fata sustinatorilor de la balconul sediului AKP din Ankara. „Nimeni nu ar trebui sa incerce sa construiasca o victorie din alegeri pe care le-au pierdut”, a subliniat el.
Toti refuza AKP, urmeaza anticipate?
Pe de alta parte, liderii din fosta opozitie nu sunt dispusi sa vina la guvernare alaturi de AKP, cel putin nu fara o serie dura de negocieri care va diminua din influenta AKP. Liderul partidului pro-kurd din Turcia HDP (Partidul Democratic al Poporului) a exclus duminica o coalitie cu Partidul Justitiei si Dezvoltarii (AKP) la putere si a declarat ca rezultatele alegerilor parlamentare au pus capat discutiilor despre un sistem prezidential. Odata cu accederea in Parlament a partidului kurd HDP, planul AKP de modificare a Constitutiei Turciei va fi complicat. „Discutiile despre o presedintie executiva si dictatura s-au terminat in Turcia odata cu aceste alegeri”, a spus Selahattin Demirtas intr-o conferinta de presa la Istanbul. Presedintele turc spera intr-o victorie zdrobitoare a partidului sau, pentru a putea amenda Constitutia. De asemenea, liderul Partidului Actiunii Nationaliste (MHP, dreapta), Devlet Bahceli, a declarat ca Turcia ar trebui sa organizeze noi alegeri daca partidul la putere AKP nu reuseste sa convina asupra unei coalitii cu celelalte doua partide de opozitie din parlament. „Prima posibilitate de coalitie ar trebui sa fie intre AKP si HDP (Partidul Democratic al Poporului, pro-kurd). Al doilea model ar putea consta din AKP, CHP (Partidul Republican al Poporului, social-democrat si principalul partid de opozitie) si HDP”, a spus Bahceli. „Daca toate aceste scenarii esueaza, atunci ar trebui tinute alegeri anticipate”, a adaugat el. In astfel de conditii, negocieri AKP ce celelalte partide care au trecut pragul electoral se anunta foarte dificile, fapt ce ar putea conduce spre noi alegeri anticipate in cazul in care nu se va reusi formarea unei majoritati in Parlament si care ar dezavantaja din nou AKP.
[youtube]https://www.youtube.com/watch?v=RtxTFGyYP34[/youtube]
de Madalin Necsutu | dec. 2, 2014 | Federatia Rusa, R. Moldova, România, Ucraina, UE, Uncategorized @ro
Chiar daca s-au finalizat cu victoria fortelor pro-europene, alegerile din Republica Moldova indica o continua divizare a cetatenilor intre vectorul european si cel euroasiatic. Departe de rezultatul de la Kiev, acolo unde fortele pro-europene s-au impus detasat, Chisinaul avut parte mai degraba de o lupta aproape nula intre cele doua drumuri care se intindeau in fata Republicii Moldova. Optiunea alegatorilor nu a fost totusi numai una geopolitica, ci se asteapta ca si in plan intern partidele pro-europene sa realizeze reforme reale, in special in zona justitiei si a intaririi statului de drept. Poate cea mai mare surpriza la scrutinul de duminica a a constituit-o Partidul Socialistilor din Republica Moldova, condus de un ex-comunist care a mers pe o ideologie total indreptata spre Rusia, in speranta de a obtine voturile electoratului de stanga, chiar si din partea aceluia cu accente extremiste. PSRM a beneficiat si de voturile de la Partidul „Patria”, condus de Renato Usatii si scos din cursa pe ultima suta de metri, dar si de plasarea duala a PCRM in zona de confort a centrului esichierului politic prin tactica deja cunoscuta a „vitelului bland”, intre UE si Rusia. Astfel, partidului lui Igor Dodon a obtinut 25 de mandate in actualul legislativ, aproape un sfert din locurile aferente, dupa ce la precedentele alegeri nici macar nu a reusit sa treaca pragul pentru accederea in Parlament de 6%.
Final iminent pentru comunisti
Cert este ca PCRM se afla intr-o cadere libera fata de alegerile precedente. In noiembrie 2010, comunistii lui Voronin acumulau un scor electoral de 677. 069 de voturi, mai precis 39.34%, fapt ce le asigura acestora nu mai putin de 42 de mandate. In prezent, dupa patru ani de opozitie in care ar fi putut teoretic sa creasca, neavand in spate erodarea politica a guvernarii, PCRM-ul lui Voronin a obtinut doar 21 de mandate, acumuland numai 18% din preferintele electoratului. Pe de cealalta parte, fortele pro-europene se pot bucura doar pe jumatate de castigarea acestor alegeri. Electoratul lor a impus la limita o victorie ce la inceputul numararii voturilor parea foarte departe. Acesta ar trebui sa fie un semnal ca politica europeana doar de fatada si in fata oficialilor din capitelele UE trebuie sa inceteze. Totul pentru a face loc unor reforme reale.
Pe locurile din spate spre Bruxelles
Chiar daca a prins autobuzul spre Europa, actuala coalitie pro-europeana trebuie sa realizeze ca sa asezate pe locul din spate, iar schimbarea regulilor in ultimul moment, si scoaterea din cursa a lui Usatii, ridica mari semne de intrebare in Europa privind rezultatul democratic al acestor alegeri. Bruxelles-ul nu doreste inlocuirea unor oligarhi de tip comunist cu unii de tip pro-european. Mai degraba, Europa isi indreapta atentia spre consolidarea statului de drept Republica Moldova care si-a luat niste angajamente europene pentru urmatorii ani. In plan statistic, principalul partid al coalitiei pro-europene – Partidul Liberal Democrat din Moldova (PLDM) – ar trebui sa-si puna cele mai mari semne de intrebari. Guvernul Republicii Moldova, condus succesiv de Vlad Filat si Iurie Leanca (ambii PLDM), trebuie sa analizeze serios dezamagirile pe care le are electoratul de pe zona de dreapta pro-europeana. Acestia nu asteapta numai bani europeni si americani, ci vor sa vada si imbunatatiri reale in ceea ce priveste consolidarea democratiei si justitie aplicata chiar pentru functionari cu rang inalt suspectati de coruptie. Ca atare, semnalul cel mai bun de care PLDM ar trebui sa tina cont este scaderea cu aproape 10 procente fata de alegerile legislative precedente din 2010. Atunci, PLDM obtinea 32 de mandate, pentru ca in prezent voturile sa scada cu circa 200.000 si formatiunea sa obtina numai 23 de mandate.
Lupta cu dusmanul de clasa proprie
La randul sau, Partidul Liberal (PL) se mentine in limitele unui electorat fidel, unul pro-european si care, mai nou, a imbratisat si ideea posibilitatii aderarii Republicii Moldova la NATO. Chiar daca statistic PL a obtinut un scor infim mai mic ca la alegerile precedente, PL a reusit in schimb sa obtina 13 mandate in actuala legislatura, fata de numai 12 in 2010. In ceea ce priveste Partidul Democrat, acesta a mers pe un mesaj dual pentru a rupe si din zona de centru-stanga a alegatorilor pro-europeni ce vorbesc alta limba decat cea romana. PD si-a sporit numarul de locuri de la 15 la 19, marindu-se baza de votanti cu mai bine de 30.000 de cetateni. Drumul spre Europa al Republicii Moldova de abia acum incepe iar actualii parlamentari nu trebuie sa stea deloc linistiti pentru urmatorii patru ani. Obstacolul principalul va fi lupta coalitiei pro-europene cu propria mentalitate ex-sovietica si mai ales cu obiceiurile aferente de coruptie ce se regasesc la unii lideri de facto ai acestor formatiuni.
de Madalin Necsutu | oct. 13, 2014 | Federatia Rusa, Minoritați, R. Moldova, Razboi energetic, Știri, Ucraina, UE, Uncategorized @ro
Timpul nu mai are rabdare nici cu diriguitorii de la Moscova care sunt decisi sa arunce in lupta pentru pastrarea influentei in zona si ceva din arsenalul politic greu pe care il are in zona. Utilizand toate fronturile – economic, politic si chiar cel militar – Kremlinul este gata sa arunce in joc si acei „idioti utili” pe care mana sa lunga ii are la degetul mic in scopul de a destabiliza Ucraina si Republica Moldova inainte ca acestea sa isi poata urma cursul politic dorit inspre UE. Termenul de „idiot util” a fost unul foarte uzitat in timpul Razboiul Rece si obisnuia sa defineasca simpatizantii comunisti din Occident, personaje pe care Partidul Comunist din Uniunea Sovietica ii manipula ideologic in interesul sau. Nu departe de un astfel de statut este si premierul ungar Viktor Orban, al carui guvern a decis sistarea livrarilor de gaze dinspre Ungaria spre Ucraina intr-un moment extrem de delicat in care Kievul incearca sa negocieze cu Moscova pretul livrarilor de gaze.
Cu ambele maini sucite la spate, atat de Moscova cat si de Ungaria, Ucraina nu se afla tocmai in cea mai buna pozitie de a negocia aceste noi contracte cu Gazprom. De altfel, prin aceste miscari Ungaria urmareste sa preia rolul Ucrainei de „hub” pentru gazele rusesti care vin inspre Europa, dupa ce se va racorda si la gazoductul South Stream, menit sa aduca gaze rusesti in Europa prin ocolirea Ucrainei. Desi era atribuit mai degraba Bulgariei, rolul de „cal troian” al Rusiei in UE i se contureaza mai degraba Ungariei, tara condusa cu mana forte de un regim semi-autoritar. Orban a decis sa vireze total spre un parteneriat privilegiat cu Moscova la inceputul acestui an, cand cele doua tari au semnat un contract de imprumut in valoare de 10 miliarde de euro, bani ce se vor duce in modernizarea industriei energetice nucleare a Ungariei.
De asemenea, la mijlocul lunii septembrie, ministrul ungar al dezvoltarii naţionale Miklós Seszták a convenit cu viceministrul rus pentru afaceri energetice Anatoli Yanovski crearea in Ungaria a unui depozit de 500 de milioane de metri cubi de gaze ruseşti care vor lua drumul Europei. Presiunile ruse via Ungaria asupra Ucrainei nu se opresc totusi aici. Ele merg si in sfera deja obisnuita a reaprinderii artificiale a disputelor etnice, un joc la care Moscova exceleaza. Pe acest segment, Ungaria a anuntat recent ca va actiona in judecata Ucraina la CEDO sub pretextul faptului ca statul nu le acorda posibilitatea etnicilor maghiari din regiunea Transcarpatia sa-şi trimita un reprezentant in Parlamentul de la Kiev. Ironic, in Parlamentul de la Budapesta nu exista nici macar un parlamentar al vreuneia dintre cele 13 minoritati de pe teritoriul Ungariei, in conditiile in care acestea reprezinta circa 8% din populatia tarii. Pe de alta, maghiarii din Ucraina reprezinta circa 0,3% din populatia Ucrainei, sub 200.000 de etnici.
In ceea ce priveste Republica Moldova, aceasta tara nu este straina de turbulentele ce apasa Ucraina in partea energetica. Odata cu sistarea livrarilor de gaz dinspre Ungaria catre Ucraina, autoritatile de la Kiev au decis si ele sa reduca volumul de energie electrica pe care o exporta in Republica Moldova, motivand un deficit in piata interna. Situatia este cu atat mai delicata cu cat Republica Moldova isi asigura consumul intern de la Centrala Termoelectrica de la Cuciurgan care se afla in regiunea separatista transnistreana, condusa de lideri separatisti pro-rusi, care nu vor ezita sa actioneze la comanda Moscovei atunci cand va fi nevoie. La fel, reteaua gazifera este controlata de Gazprom, iar recentele miscari ai Romaniei de a asigura alternative energetice pentru Chisinau s-au lovit de mai multe probleme, inclusiv o taraganare din partea autoritatilor de aici. Pe tot acest fundal economic volatil, Moscova isi joaca si aici birlicul din maneca reprezentat de „idiotii utili”.
Recent, liderul comunistilor Vladimir Voronin si-a reluat cantecul de sirena pro-moscovit. Printre prioritatile viitoarei guvernari el a enumerat restabilirea „relatiei istorice” cu Rusia, ca „garant al statalitatii moldovenesti”. Nu departe de aceasta idee sunt si cei din zona de centru-stanga din actuala coalitie pro-europeana de la guvernare, Partidul Socialist, dar si „candidati-conserva” precum Renato Usatii, un militant al abandonarii proiectului european si adept al integrarii in Uniunea Vamala. Acesta a declarat recent intr-un interviu ca il admira pe „ultimul dictator al Europei”, Alexander Lukasenko si ca ar vrea ca in Republica Moldova sa fie instituit un regim similar cu cel de la Minsk. Paradoxal, un astfel de personaj ar putea intra si ar putea face diferenta in Parlamentul de la Chisinau. Cum la finalul lunii viitoare se vor organiza alegeri parlamentare in Republica Moldova, viitorul european al acestei tari atarna de un fir de ata pe care Moscova va urmari prin orice mijloace sa-l taie. Toate aceste miscari politico-economice din regiune nu au ca scop decat deturnarea drumul european al Ucrainei si Republicii Moldova iar Kremlinul nu va ezita sa puna in scena tot arsenalul de politicieni-butaforici, inclusiv „idiotii utili”.
Publicat in EvZ Moldova
de Razvan Iorga | oct. 6, 2014 | Balcani, Știri, UE, Uncategorized @ro
Dupa ce a castigat alegerile parlamentare de duminica din Bulgaria, partidul GERB (centru-dreapta), al fostului premier Boiko Borisov, a anuntat luni ca este pregatit sa formeze un guvern minoritar si ca se asteapta la sprijin din partea altor formatiuni, dar a respins o eventuala coalitie cu socialistii, transmite Reuters. Reprezentantii GERB au declarat ca vor incepe discutii cu toate celelalte formatiuni politice cu exceptia Partidului Socialist Bulgar, care a inregistrat o infrangere umilitoare duminica, obtinand mai putin de jumatate din numarul voturilor formatiunii lui Borisov. Potrivit rezultatelor oficiale partiale date publicitatii de Comisia electorala bulgara dupa numararea a 99,95% din voturi, publicate de Efe, GERB a obtinut 32,66% din sufragii, cu mult in fata altor sapte formatiuni ce vor accede in parlament. Partidul Socialist Bulgar (BSP), care a sustinut guvernul condus de tehnocratul Plamen Oresarski, a obtinut doar 15,41% din voturi, iar Miscarea pentru Drepturi si Libertati (MRF, a minoritatii turce) s-a clasat pe pozitia a treia, cu 14.79% din sufragii. Potrivit acelorasi date, alte patru partide sau cinci vor depasi pragul de 4% necesar intrarii in parlament — Blocul Reformator (de dreapta, potential aliat al GERB) cu 8,89% din voturi, Frontul Patriotic (nationalist) cu 7,29% din voturi, formatiunea ‘Bulgaria fara cenzura’ (populist) cu 5,71% din voturi, Ataka (xenofob) cu 4,52% din voturi si, eventual, partidul ABV (social-democrat, al fostului presedinte Gheorghi Parvanov) cu 4,16% din voturi.
