de Anatol Terzi | ian. 9, 2012 | Balcani, Orientul Mijlociu, Știri, Uncategorized @ro
O tentativă de atac cu bombă împotriva turiştilor israelieni a fost dejucată marţi în Bulgaria, a anunţat duminică seara televiziunea publică israeliană.
Un dispozitiv exploziv a fost descoperit marţi ascuns într-un autobuz care transporta turişti israelieni de la frontiera cu Turcia către o staţiune bulgară de schi, a adăugat televiziunea.
Potrivit primelor elemente ale anchetei, dispozitivul a fost amplasat în autobuz în timpul nopţii de luni spre marţi, transmite Mediafax. Şoferul a fost interogat de poliţie în timp ce militarii bulgari au fost mobilizaţi ca măsură de precauţie în mai multe staţiuni de schi frecventate de turişti israelieni, a adăugat televiziunea.
Comentatorul militar al televiziunii a evocat posibilitatea ca această tentativă să fie legată de apropierea datei la care se împlinesc patru ani de la asasinarea lui Imad Mughnieh, unul dintre fondatorii organizaţiei militare libaneze Hezbollah, ucis într-un atentat în februarie 2008 la Damasc. Hezbollah a acuzat Israelul că se află la originea acestui asasinat.
de Razvan Iorga | ian. 5, 2012 | Balcani, România, UE, Uncategorized @ro
Desi parerea o aproape afacere sigura ca Romania sa isi inzestreze flota militara aeriana cu avioane de tip F16 cumparata din SUA, autoritatile de la Bucuresti inca cauta cea mai buna oferta care ar putea include avioane de tip Eurofighter. Informatia a fost publicata joi de jurnalistii de la Financial Times Deutschland care sustin ca tari est-europene precum Romania, Bulgaria, Cehia, Croatia si Slovacia, sunt interesate de posibilitatea de a achizitiona avioane folosite in prezent de Luftwaffe (aviatia germana – n.red.). Potrivit publicatiei citate, si Romania, Cehia, Croatia si Slovacia ar fi interesate de „avioane aproape noi” utilizate acum de aviatia militara germana. Achizitionarea unor avioane militare noi este prea scumpa pentru aceste state, de aceea ele cauta solutii pentru modernizarea flotei de avioane cu bani mai putini. De obicei, producatorii americani si Guvernul de la Washington incheie astfel de intelegeri. Pentru Eurofighter, vanzarea de avioane la mana a doua ar fi o noutate, mai noteaza FTD. Pana acum, avioanele Eurofighter, construite de un consortiu european format din Alenia Aeronautica, BAE Systems si EADS, au fost achizitionate de Germania, Marea Britanie, Italia, Spania, Austria si Arabia Saudita. Pretul unui avion este intre 60 si 80 de milioane de euro, pret ce include si antrenamentul pilotilor. Romania nu are deocamdata o solutie financiara pentru a achizitiona avioane multirol si se prefigureaza o situatie critica, pentru ca in 2015 avioanele de vanatoare pe care le avem isi epuizeaza durata de functionare, a declarat presedintele Traian Basescu, dupa sedinta CSAT din 15 decembrie 2011. „Va pot spune si o tema care deocamdata nu are solutii de finantare: capacitatea noastra de aparare aeriana. Vorbim de aviatia de vanatoare, de tip multirol. Se prefigureaza o situatie critica: in 2015 avioanele pe care le avem isi epuizeaza durata de functionare, iar noi nu ne putem onora angajamentul NATO de a avea 48 de avioane care patruleaza deasupra spatiului aerian al Romaniei”, a declarat presedintele Traian Basescu. Intrebat in vara trecuta, intr-o conferinta de presa, daca are noutati in legatura cu contractul privind achizitionarea de avioane F-16, ambasadorul SUA la Bucuresti, Mark Gitenstein, a afirmat ca este o negociere foarte complicata, pentru ca la un moment dat va fi nevoie de anumite aranjamente de ordin financiar. „Sincer, cred ca niciunul dintre cele doua guverne nu este foarte dispus la ora actuala sa intre, sa se ocupe de un asemenea aranjament financiar”, a declarat Gitenstein. In schimb, Bulgaria ar dori sa cumpere de la Germania opt avioane Eurofighter la mana a doua, potrivit presei germane care mai scrie ca acest subiect va fi abordat de catre premierul Boiko Borisov in cadrul vizitei pe care acesta o va efectua pe 17 ianuarie la Berlin.
de Madalin Necsutu | ian. 5, 2012 | Balcani, Caucaz, Federatia Rusa, R. Moldova, România, Știri, Turcia, Ucraina, UE, Uncategorized @ro
Expansiunea SUA la Marea Neagra, blocata de Conventia de la Montreaux
Transformarile continue din zona Marii Negre a condus in ultimii ani la reaprinderea unei discutii mai vechi referitoare la necesitatea reactualizarii, in noul context geopolitic, a Conventiei de la Montreux, document semnat la 21 iulie 1936 care reglementeza in prezent echilibrului de forte la Marea Neagra. Acest document, ce isi face efectele de mai bine de 75 de ani, limiteaza dreptul vaselor de razboi de a trece prin stramtorile Marii Negre, dar stabileste in acelasi timp si regimul de navigatie a navelor comerciale. Conventia de la Montreux a fost invocata in ultimii ani in special in probleme militare si de securitate iar timpul razboiului dintre Rusia si Georgia, din august 2008, Moscova a acuzat ca navele SUA care transportau ajutor umanitar pentru georgieni ca ar incalca prevederile Conventiei. Vasele de razboi ale statelor din afara bazinul Marii Negre cu o greutate mai mare de 10.000 de tone nu pot intra in acest spatiu. In cazul in care mai multe vase ale aceleiasi tari intra in Marea Neagra, tonajul lor total nu trebuie sa depaseasca 45.000 de tone. Mai mult, submarinele trebuie sa navigheze numai la suprafata. Odata cu aderarea Romaniei si Bulgariei la Alianta Nord-Atlantica si Uniunea Europeana in ultima decada si sporirea influentei celor doua state in acest spatiu se pune intrebarea daca acest document nu ar trebui modificat. In ciuda faptului ca deja jumatate din cele sase state sunt deja membre NATO (Romania, Bulgaria si Turcia) iar Georgia isi doreste sa primeasca cat se poate de curand „road map-ul” care sa o duca in structurile Aliantei, Marea Neagra inclina balanta puterii spre acest bloc militar. Pozitia inca de forta a Rusiei in acest spatiu si noua abordare a liderului ucrainean cu veleitati proruse, Victor Ianukovici, fac ca statutul Marii Negre sa ramana inca indecis. Din aceasta ecuatie nu poate fi exclusa Turcia care nu doreste doar sa ramana doar sub umbrela NATO si incepe sa isi arate tot mai des pretentiile de jucator de prim rang, nu numai ca putere regionala in zona Marii Negre, ci mai ales ca jucator extrem de abil la confluenta a doua lumi – Europa si Asia.
Scurt istoric din izvoare diplomatice
Despre cele doua stramtori in cauza – Bosfor si Dardanele – fostul sef al diplomatiei romane Nicolae Titulescu obisnuia sa spuna ca sunt „inima Turciei”, dar in acelasi timp si „plamanii Romaniei”. El opina ca in acest caz cele doua organe vitale nu pot functiona decat intr-un corp comun si ca „simpla intelepciune dicteaza celor doua natiuni sa formeze un intreg”. In ciuda acestor vorbe frumoase, atitudinea Romaniei era in acele vremuri mult mai rezervata vizavi de aceasta decizie unilaterala a Turciei de a remilitariza in 1936 cele doua stramtori. Acest fapt reprezenta abandonarea articolul 23 al Conventiei de la Lausanne din 1923 semnata de Turcia dupa primul razboi mondial prin care cele doua stramtori era declarate libere. Graba in care a dorit Turcia sa rezolve problema a fost determinata in special de remilitarizarea zonei Renaniei de catre Germania lui Hitler, fapt ce contravenea dreptului international si calca in picioare prevederile Tratatului de la Versailles din 1919, dar si Tratatul de la Locarno din 1925 care stipula ca Renania va ramane demilitarizata permanent, oferindu-se astfel o zona tampon de-a lungul Rinului pentru Franta. Ca Romania nu privea cu ochi buni aceasta remilitarizare a stramtorilor de catre Turcia este un fapt elocvent desprins din memoriile diplomatului si fost premier Constantin Argetoianu care in 18 iunie 1936 (cu circa o luna inaintea semnarii noului document – n.a.) nota: „mi-a mai spus (Titulescu -na.) ca inchiderea Stramtorilor este un dezastru pentru noi, ca turcii au facut-o din ordinul rusilor (suntem doar toti aliati sinceri, am observat eu) ca la Montreux nu mai e nimic de facut decat de salvat forma (aceasta eterna forma care acopera neantul si permite celor indrazneti sa-si realizeze toate dezideratele”.
Tatonari pontice
Dar nu numai Argetoianu noteaza aceasta angoasa a Romaniei vizavi de modificarile aduse regimului stramtorilor pe care Turcia le avea in vizor. O colectie de documente (Romania – Turcia, relatii diplomatice, vol.1, 1923-1938) recent publicate de Directia Arhive Diplomatice din Ministerul Afacerilor Externe (MAE) demonstreaza ca Bucurestii nu era tocmai de acord cu aceasta propunere a Ankarei, ci voiau o solutie negociata cu partenerii din Mica Intelegere, alianta prin care Romania se alatura Cehoslovaciei si Iugoslaviei in incercarea de a contrabalansa revizionismul maghiar si nu numai. Practic, semnarea acestei conventii maritime a pus si ea umarul la dezintegrarea acestei aliante. La 10 aprilie 1936, Nicolae Titulescu trimitea catre Ministerul Afacerilor Straine de la Bucuresti o telegrama prin care dadea o serie de indicatii conform carora trimisul extraordinar si plenipotentiar al Romania la Ankara la acea vreme, Eugen Filloti, ar fi trebuit sa discute cu partea turca problema remilitatizarii stramtorilor: „Ca raspuns la telegrama Dvs. 684, Rog a vedea pe Tevfik Rustu Aras (minstrul turc de Externe -n.a.) si a-i spune ca sunt adanc indurerat de comunicarea sa (reinarmarea stramtorilor – n.a.). Nu voiesc sa vorbesc pentru moment de fond, ci numai de procedeu. Deja la Londra Tevfik Rustu Aras a procedat fata de mine intr-un chip pe careu voiesc sa-l judec aci, punandu-ma la curent cu cele ce voia sa faca la Consiliul Societatii Natiunilor, in momentul in care incepea sedinta, atunci cand Iugoslavia discutase chestiunea in ajun. Tevfik Rustu Aras, in vizita de despartirea ce mi-a facut la Londra, mi-a comunicat ca va inscrie chestiunea inarmarii Stramtorilor la ordinea de zi a intrunirii de la 4 mai, la Belgrad. Procedeul intrebuintat azi de Tevfik Rustu Aras este contrariul propriei sale propuneri. El pune Romania si statele Micii Intelegeri in cea mai grea situatie pentru apararea drepturilor lor fata de Austria, Ungaria si Bulgaria. Ce sorti de izbanda pot sa mai aiba cererile noastre fata de aceste state cand chiar unul dintre aliatii nostri, bazandu-se pe consideratii de securitate si onoare, cere schibarea regimului militar existent. Fac un calduros apel catre Tevfik Rustu Aras sa amane orice demers pana la discutarea chestiunii la 4 mai, la Belgrad. Nu se poate refuza unui aliat o asemenea cerere, mai ales cand chestiunea est inscrisa pe ordinea de zi. Astept raspuns urgent”, scria Titulescu pentru Filloti. Acestadin urma a procedat asa cum i s-a cerut de la Bucuresti, numai ca ministrul Tevfik Rustu Aras i-a raspuns ca nu i se poate satisface dorinta, „deoarece demersul si momentul facerii lui sunt stabilite de Consiliul de Ministrii, aprobat de partidul guvernamental si de Presedinteie Republicii, astfel incat ministrul Afacerilor Straine (respectiv Tevfik Rustu Aras -n.a.) nu poate intarzia executarea stricta a mandatului primit”. Ceea ce este la fel de important este ca in 21 iulie 1936, in aceeasi zi in care se semneaza Conventia de la Montreux, tot in aceasta localitate elvetiana, Romania parafeaza Pactul de Asistenta Mutuala cu URSS. Documentul a fost elaborat de Nicolae Titulescu sub presiunea unor amenintari venite din partea omologului sau Maxim Litvinov care i-ar fi spus ca in cazul in care Romania nu ia atitudine in legatura cu ascensiunea extremei drepte in Romania pe fondul remilitatizarii Renaniei, Rusia va reanexa Basarabia „pentru ca facem (noi, romanii -n.a.) politica germana”. Acesta nu si-a mai facut efectul doarece la numai 40 de zile distanta, Titulescu avea sa fie inlaturat din guvernul Tatarascu.
Inconstienta Ucrainei, avantajul Rusiei
Revenind la o data mai apropiata, perioada razboiului rece a insemnat o oaza de liniste in ceea ce priveste eventual situatii militare tensionate in bazinul Marii Negre, realitate datorata in special acestei Conventii de la Montreux. Dupa prabusirea fostei Uniunii Sovietice la inceputul anilor ’90, se poate afirma ca o mare putere contemporana, Rusia, si doua puteri regionale, Ucraina si Turcia, isi construiesc conceptiile strategice, politice si economice tinand cont de aceasta mare si de spatiul adiacent ei. In aceasta triada, prin prisma parteneriatului strategic cu SUA, Romania a inceput o campanie diplomatica imprumutata parca de la Turcia care se traduce prin „zero probleme cu vecinii”. Este adevarat, intr-o varianta proprie cu nuantele si adaugirile aferente. Daca cu Bulgaria si Georgia, Bucurestii pastreaza relatii si interese comune stranse, in toamna acestui an, seful diplomatiei romane a avut o vizita la Kiev in urma caruia acesta a declarat recent, in cadrul unei intalniri informale cu presa, ca a avut o primire buna „de sus pana jos”. Chiar daca in relatia bilaterala Romania-Ucraina s-a inregistrat o usoara incalzire, in ceea ce priveste jocul la Marea Neagra, Ucraina a dat un semnal extrem de important care practic ii anuleaza orice speranta de aderare la NATO. Prin semnarea unei prelungiri pe 25 de ani a intelegerii ruso-ucrainene ce tine de stationarea flote ruse in porturile ucrainene din Crimeea de la Sevastopol si Feodosia. Pe langa aceasta, Ucraina a permis servicii speciale rusesti FSB sa revina la Sevastopol pentru a asigura securizarea acestei obiectiv. In ciuda unei promisiuni de la reducere a pretului gazelor cu circa 30% de la 330 de dolari la 230 de dolari pe metru cub de gaze, Ucraina a incheiat anul 2011 platind un pret de circa 400 de dolari, fapt ce a pus practic capat unei asa-zise „luni de miere” dintre Ucraina si Rusia, autoritatile de la Kiev dorind in prezent sa actioneze in judecata Rusia. Moscova se apara insa cu intelegerile bilaterale privind pretul si volumul gazelor rusesti semnate inca de pe vremea premierului Iulia Timosenko.
(va urma)
de Razvan Iorga | dec. 29, 2011 | Balcani, Știri, UE, Uncategorized @ro
Liderii politici musulmani, croati si sarbi din Bosnia au ajuns la un acord privind formarea unui Executivul la Sarajevo, ceea ce pune capat la 14 luni de criza politica, relateaza BBC News. Bosnia nu mai are guvern de la alegerile din octombrie 2010. in cadrul acordului, partile au convenit si asupra unui buget, evitand riscul ca institutiile statului sa intre in blocaj anul viitor. De asemenea, premierul noului guvern va fi de origine croata, iar ministrul de externe musulman. „Nimeni nu a primit ceea ce voia de fapt, dar este bine ca s-a ajuns la un final”, a declarat liderul sarb bosniac Milorad Dodik. Acordul va permite tarii balcanice sa continue apropierea de Uniunea Europeana si de NATO si sa obtina acces la fondurile internationale inghetate. Bosnia ramane o tara cu diviziuni profunde dupa razboiul de la mijlocul anilor ’90, in care si-au pierdut viata circa 100.000 de oameni. Acordurile de la Dayton, care a pus capat razboiului, a creat doua entitati semiautonme: Republika Srpska, dominata de sarbi, si Federatia Croato-Musulmana.
de Anatol Terzi | dec. 27, 2011 | Balcani, România, Știri, Uncategorized @ro
Bulgaria este pe cale de a începe construcţia la o interconexiune de gaze naturale cu România în câteva săptămâni, potrivit ministrului bulgar al economiei, energiei şi turismului, Traiceo Traikov.
Construirea interconectării de gaz bulgaro-elene va începe în al treilea trimestru din 2012, a declarat Traikov duminică pentru agenţia de presă BTA. Bulgaria îşi mută legătura la reţeaua de gaze naturale la cea a vecinilor săi după războiul gazelor din ianuarie 2009 între Rusia şi Ucraina, care a tăiat livrările de gaz rusesc spre Bulgaria timp de trei săptămâni lăsându-o fără gaze naturale în mijlocul iernii, aminteşte şi Novinite. Criza gazelor din 2009 a expus dependenţa Bulgariei de aproape 100% de gazele naturale ruseşti.
Ministrul bulgar al energiei a mai explicat că se aşteaptă să semneze un memorandum cu Ministerul turc al Energiei şi Resurselor Naturale, care va cimenta angajamentul politic al Turciei în proiect pentru interconectarea de gaz bulgaro-turcă, scrie Moldpres Comisia Europeană a aprobat deja 9 milioane de euro în cofinanţare pentru interconectarea de gaz Bulgaria-România şi 45 de milioane de euro pentru interconectarea de gaz Bulgaria-Grecia, plus o altă sumă de 2,5 milioane de euro pentru studiul de fezabilitate şi formularul de cerere pentru interconectarea de gaz Bulgaria-Serbia, a reamintit Traikov.
de Razvan Iorga | dec. 22, 2011 | Balcani, Știri, UE, Uncategorized @ro
Opozitia fata de UE a ajuns la peste 50% in Serbia, in urma disputei cu Occidentul pe tema Kosovo, potrivit unui sondaj publicat joi. Daca ar avea loc acum un referendum pe tema aderarii la UE, 52% ar spune „nu”, potrivit sondajului publicat de cotidianul Press. Sustinerea a scazut dupa ce Bruxelles-ul a spus la 9 decembrie ca Serbia trebuie sa accepte pierderea Kosovo, daca vrea sa adere. Trei sferturi dintre respondenti se asteapta ca UE sa fiexeze recunoasterea Kosovo ca o conditie pentru aderarea Serbiei. UE va analiza cererea de aderare a Serbiei in martie.
