de Isac Mihai | nov. 11, 2019 | România, Știri, UE
Președintele român Klaus Iohannis, favorit în turul doi
Preşedintele Klaus Iohannis conduce în primul tur al alegerilor prezidenţiale cu 36,91% din voturi, fiind urmat de candidatul PSD Viorica Dăncilă – 23,45% şi de candidatul Alianţei USR PLUS Dan Barna – 14,19%, după numărarea voturilor din 18.781 de secţii de votare, a informat, luni, Biroul Electoral Central (BEC) din România.
Astfel, Iohannis a obţinut 3.162.105 voturi, Dăncilă 2.009.045, iar Barna 1.215.765 de voturi.
Următorii clasaţi sunt Mircea Diaconu (Alianţa UN OM) – 9,17% (785.557 voturi), Theodor Paleologu (PMP) – 5,69% (487.785 voturi), Kelemen Hunor (UDMR) – 4,13% (353.578 voturi), Ramona-Ioana Bruynseels (Partidul Puterii Umaniste) – 2,70% (231.642 voturi), Alexandru Cumpănaşu (independent) – 1,47% (126.019), Viorel Cataramă (Dreapta Liberală) – 0,54% (46.232 voturi), Bogdan Stanoevici (independent) – 0,42% (36.383), Cătălin Ivan (Alternativa pentru Demnitate Naţională) – 0,36% (31.192), Ninel Peia (Partidul Neamul Românesc) – 0,33% (28.486), Sebastian Popescu (Partidul Noua Românie) – 0,33% (28.251), John-Ion Banu (Partidul Naţiunea Română) – 0,30% (25.747 voturi).
Numărul celor care s-au prezentat la urne este de 8.704.144, reprezentând 47,77% din numărul total al alegătorilor înscrişi în listele electorale permanente.
Numărul de voturi valabil exprimate este de 8.567.787, reprezentând 98,44% din numărul total al alegătorilor care s-au prezentat la urne. (M.B.)
de Isac Mihai | oct. 14, 2019 | REPUBLICA MOLDOVA
Autoritățile de la Chișinău sunt de părere că orice tentantivă de retragere sau distrugere a stocului de muniție păzit de Rusia în regiunea separatistă transnistreană trebuie făcute sub monitorizare internațională, nu doar a Rusiei, se arată într-o analiză Balkan Insight.
O propunere rusească de a începe distrugerea stocului masiv de muniții din regiunea secesionistă transnistreană testează din nou stabilitatea unei alianțe guvernamentale vechi de circa trei luni la Chișinău, iar analiștii politici rămân sceptici referitor la sinceritatea Moscovei.
Muniția, depozitată de aproape 80 de ani în satul Cobasna din regiunea pro-rusă Transnistria, este unul dintre motivele invocate de Rusia pentru prezența permanentă a trupelor sale în regiunea rebelă, cealaltă fiind nevoia de a păstra pacea dintre Chișinău și Tiraspol în urma războiului ce a urmat prăbușirea Uniunii Sovietice la începutul anilor ’90.
Rusia s-a angajat anterior să scape de stocurile din depozite și până în 2001, dar nu a făcut-o niciodată. Apoi, pe 23 august, ministrul apărării al Rusiei, Serghei Șoigu, a vizitat Chișinăul pentru a lua parte la comemorarea ostașilor Armatei Roșii căzuți în timpul celui de-al doilea război mondial și a purtat discuții cu Igor Dodon, președintele pro-rus al Republicii Moldova.
Dodon a scris mai târziu pe contul său de Facebook: „Partea rusă propune să înceapă procesul de distrugere a muniției în depozitul de lângă satul Cobasna, în regiunea transnistreană a Moldovei și este gata să ofere echipamentele necesare în acest scop.”
Președintele a continuat să promoveze ideea această la Bruxelles, cu oficialii Uniunii Europene și la Adunarea Generală a Națiunilor Unite ONU în septembrie la New York.
Dodon este, de facto, liderul Partidului Socialist pro-rus, care de la mijlocul lunii iunie se află în coaliție de guvernare cu adversarii ideologici din blocul pro-occidental ACUM, condus de prim-ministrul Maia Sandu.
Sandu a salutat cu suspiciune trâmbiarea inițiativei ruse de către Dodon, în timp ce ministrul său de Externe, Nicu Popescu, a subliniat necesitatea unui sprijin internațional pentru orice astfel de operațiune.
Între timp, analiștii sunt împărțiți în raport cu intențiile Rusiei. Unii văd un truc politic cinic.
„Rusia a avut posibilitatea să caseze armamentul din Transnistria de aproape 30 de ani și nu a făcut acest lucru”, a declarat analistul politic de la Chișinău, Anatol Tăranu.
Ultima sa propunere, a spus el pentru BIRN, vizează „creșterea ratingului electoral al domnului Dodon și al socialiștilor, forțele politice care promovează interesele Rusiei în Moldova”.
„Problema este reală”
Se crede că Rusia are aproximativ 20.000 de tone de muniție în depozitul Transnistriei. Conform unui studiu susținut de OSCE din 2007, bazat pe măsurători efectuate de Academia de Științe din Moldova, o explozie la depozit ar fi resimțită la 40-50 de kilometri de sit și ar provoca distrugeri comparabile cu un cutremur cu magnitudinea de 7 grade pr scara Richter.
Rusia are aproximativ 1.500 de soldați în regiune, unii pe post de pacificatori și alții ca forțe regulate ce păzesc muniție.
În 1998, Rusia s-a angajat să elimine stocul până în 2001, dar nu a acționat. În 2001-2002, s-a făcut un alt efort atunci când, cu banii OSCE, s-au furnizat echipamente americane pentru a distruge obuzele din depozit, dar partea rusă a refuzat ajutorul.
Apoi, în 2003, când Chișinăul a refuzat un plan rusesc de a rezolva disputa transnistreană prin federalizarea eficientă a Moldovei – Memorandumul Kozak – această chestiune a fost înghețată.
„Am fost acolo în 1997 și am văzut ce este păstrat în Cobasna și cum este păstrat”, a declarat pentru BIRN fostul ministru al Apărării din Moldova, Viorel Cibotaru. „Problema muniției există una reală. Cum se va rezolva este o altă problemă”.
Cibotaru a sugerat că actualul guvern de la Chișinău s-ar putea plasa mai bine decât administrațiile anterioare pentru a rezolva definitiv problema.
„Oferta rusă este în regulă”, a spus el. „Este mai bine să ne întoarcem la discutarea acestor elemente, decât să nu o facem, iar problema rămâne aceeași ca acum 10 ani. Analizând perspectivele și contextul din Moldova, astăzi le consider favorabile. Acest guvern poate aborda anumite probleme. ”
Președintele rus, Vladimir Putin, joacă dur la Nistru
Moldova vrea rolul OSCE
Dar, în timp ce Dodon, la New York, a salutat inițiativa rusă ca fiind „crucială pentru atingerea unui consens geopolitic pentru soluționarea politică a litigiului transnistrean, Sandu l-a apostrofat pentru că nu a solicitat Rusiei să-și retragă trupele.
„Dodon nu a avut suficientă bărbăție să ceară la ONU ceea ce au cerut alți lideri ai țării, și anume retragerea trupelor ruse”, a declarat Maia Sandu, pe 27 septembrie, la RTR Moldova. „Interesul nostru este de a face militarii ruși să părăsească Moldova”, a spus ea.
Dodon s-a arătat surprins, criticând-o pe Maia Sandu pentru „limbajul care nu-i face cinste”.
Clinciul a apărut la doar câteva zile după ce partidele de coaliție au semnat o nouă înțelegere care se angajează să lase deoparte problemele geopolitice pe care le despart ideologic și să se concentreze mai degrabă pe îmbunătățirea vieții cotidiene a cetățenilor.
Nicu Popescu, în urma discuțiilor cu omologul său rus, Serghei Lavrov, la 11 septembrie, la Moscova, a subliniat că o astfel de operațiune ar trebui să aibă loc doar prin monitorizarea OSCE și a subliniat că ajutorul internațional a fost disponibil pentru o astfel de inițiativă de ceva timp.
„Există un fond special, există resurse financiare alocate pentru a finanța acest proces de distrugere și retragerea acestor muniții”, a declarat la 12 septembrie TVR Moldova.
„Am amintit partenerilor din Rusia că avem acces la aceste fonduri și că nu există niciun motiv de întârziere.”
Totuși, Rusia spune că ar folosi echipament și expertiză proprie pentru a se asigura că procesul de distrugere respectă standardele de securitate rusești.
Posibil tranzit prin Ucraina
În Tiraspol, analistul politic Anatoli Durin a respins orice încercare de a lega posibila îndepărtare a muniției cu o eventuală retragere a trupelor ruse.
„Grupul Operativ al Trupelor Ruse situat în Transnistria îndeplinește două sarcini: prima este protecția depozitelor, a doua este participarea la operațiunea de menținere a păcii, care a asigurat pacea dintre Chișinău și Tiraspol timp de 27 de ani”, a declarat Durin pentru BIRN.
„În această etapă a privind distrugerea muniției, Rusia însăși trebuie să efectueze toate lucrările pregătitoare”, a spus el. „Moscova se va coordona în primul rând cu guvernul Moldovei și cu conducerea Transnistriei, acolo unde se află aceste depozite.”
O complicație suplimentară poate apărea dacă Moscova optează pentru a transporta muniția înapoi în Rusia prin Ucraina, operațiune care ar necesita acordul Kievului. Ucraina este în conflict cu Kremlinul privind anexarea Crimeei și sprijinul pe care Moscova îl oferă separatiștilor pro-ruși din estul Ucrainei.
În ciuda tensiunii, analistul politic ucrainean, Serghei Gherasimciuc, a declarat că, atunci când Rusia a vorbit ultima dată, în 2016, despre posibilitatea evacuării munițiilor sale din Transnistria, Ucraina nu a adus obiecții și chiar a încheiat un acord preliminar cu Moldova.
Cu toate acestea, el a spus: „Rusia a tresărit din nou în această privință și când a observat că Ucraina nu va obiecta, a decis să nu înainteze cu acest plan.”
„În principiu, poziția ucraineană nu s-a schimbat și presupun că Kievul este pregătit pentru un astfel de tranzit dacă sunt oferite garanțiile de securitate acceptabile”, a declarat Gherasimciuc pentru BIRN.
„Dar în zilele noastre, OSCE nu are acces la stocurile din Transnistria și nu există dovezi rezonabile cum că Rusia va demonstra bună voință în acest sens”.
Materialul a fost tradus după o analiză realizată de portalul Balkan Insight și semnată de Mădălin Necșuțu
de Isac Mihai | oct. 14, 2019 | FEDERATIA RUSA
Putin, considerat o amenințate la adresa democrațiilor europene
Aceleași abordări, aceiași oameni, aceleași sperietori, aceleași dorințe de libertate, chiar o istorie similară, dar țări diferite și situația politică care este în joc. Lumea mass-media din statele Europei de Est se confruntă cu amenințări informaționale atât din exterior, cât și din interior, dar uneori autoritățile din aceste state devin parte a riscurilor externe, în special, prin implicarea în jocuri fatidice cu jurnaliști. Bulgaria, România, Ungaria, Slovacia, Polonia, Lituania, Estonia etc., în țările obișnuite ca mass-media să fie supusă atacurilor regimurilor comuniste și, prin urmare, astăzi această zonă este încă receptivă la astfel de tactivi. Uneori, amenințările externe sunt susținute de către actorii domestici.
Istoric, țările blocului comunist din Europa, unde regimurile comuniste au controlat în mod direct toată mass-media, au folosit propaganda pentru a menține controlul asupra societăților și a facilita rămânerea la putere a partidului de guvernământ. Cea mai mare parte a țărilor din Pactul de la Varșovia și țările din centura baltică, care au fost parte a URSS, astăzi sunt granița Europei de Est a lumii occidentale, atât ideologic, cât și militar. Dar, pentru Rusia, regiunea este o zonă de interes major. De aceea, a devenit ținta principală a propagandei ruse în războiul informațional global. Dacă urmărim ce se întâmplă și modul în care amenințările informaționale afectează Europa de Est, putem înțelegere mai bine o întregă strategie sofisticată care amenință societatea democratică din zilele noastre prin campanii agresive.
După căderea dictaturii în România anului 1989, nouă ordine internațională a început evolueze mult mai activ. Valul de extindere europeană din 2004, când au aderat statele din grupul de la Vișegrad și baltice, au dus la revizuirea agendei de politică externă a Moscovei. De aceea, Bulgaria, România, Ungaria, Slovacia, Polonia, Lituania, Estonia, țări despre care vom vorbi, și care făc parte din Uniunea Europeană, se confruntă cu provocări cruciale în domeniul informațional din partea Rusiei, unde valorile occidentale și tradiția democratică este considerată ostilă din punct de vedere ideologic. Rusia încearcă să își mențină influența pe teritoriul foștilor aliați aplicând o gamă variată de metode: să ofere ajutor financiar pentru partidele politice apropiate, să provoace tensiuni civile, să răspândească propagandă. Și un rol crucial în aceste procese îl joacă jurnaliștii.
Ucraina, poligon de testare
Cu toate acestea, după 2014, când Rusia a anexat ilegal Crimeea și a atacat Ucraina, a început o nouă eră a amenințărilor informaționale. Ucraina a devenit un poligon de testare pentru instrumentele și tehnicile de propagandă ale Rusiei, iar Kremlinul este considerat unul dintre principalii beneficiari ai răspândirii conținutului provocator. În acest sens, statele baltice au cea mai mare experiență în demersurile de a rezista unei astfel de influențe. Având experiența ocupației sovietice, statele baltice sunt observatori atenți ai Rusiei.
„Am lansat primele semnale încă din anul 2000, când domnul Putin a devenit liderul Rusiei”, – a explicat Ruslanas Iržikevičius, jurnalist lituanian.
Statele Baltice au reușit să contracareze acest lucru la nivel de legislație. Autoritățile de la Vilnius au început să aplice legea lituaniană care interzice distribuirea mesajelor bazate pe ură, discriminarea unor naționalități și promovarea războiului. Deciziile judecătorești au fost aplicate pentru cazuri individuale, unele programe mass-media sau chiar organe de presă (TV), care au fost interzise în Lituania pentru o perioadă limitată (de cele mai multe ori trei luni). De remarcat că acești pași în Lituania au fost susținuți de populație. Publicul a boicotat masiv companiile lituaniene care au cumpărat publicitate pe acele canale. Comunitatea vorbitoare de limbă rusă este un pilon puternic al activității de propagandă a rușilor și unul din principalele obiective este de a influența opiniile și obiectivele lor, necesare intereselor Moscovei. Aproximativ 15% din populația Lituaniei se uită prioritar la știrile difuzate de canalele de televiziune rusești.
Europa-de-Est-țintă-în-războiul-informațional-dus-de-Kremlin
Exemple baltice
Până acum, în Estonia, propaganda străină a fost redusă în cea mai mare parte la site-urile marginale care se adresează populației de limbă rusă, vizând în principal 30% din populație. Estonia trece printr-o perioadă în care societatea, devenită polarizată, iar discuțiile manipulatoare din mass-media sunt uneori susținute de forțe motivate politic. Deși propaganda externă este ridicată și promovată prin intimidări interne.
Foarte des narațiunile informaționale externe sunt susținute de clasa politică internă. Motivele unei astfel de imixtiuni sunt deopotrivă sprijinirea partidelor politice radicale, dat și impunerea agendei rusești în dezbaterile politice externe. Despre un astfel de fenomen au relatat experți bulgari și maghiari. Dar, de asemenea, cazul maghiar se distinge printr-un control masiv al mass-media de către partidul de guvernământ. Ungaria merge și mai departe cu controlul intern al mijloacelor de informare care propagă surse toxice externe.
Dictatura Fidesz
„În total, peste 500 de mijloace media controlate de guvern se asigură că ‘Fidesz’ va domina discursul politic cu retorica sa anti-Vest, anti-imigrație, pro-rusă bazată pe știri false și teorii ale conspirației care încadrează ONG-urile independente și opoziția politică ca inamici ai statului. Doar pentru a face o comparație: în 2015, autoritățile controlau doar 23 de organe mass-media. În Ungaria, adevărata problemă este creată de activiștii pro-ruși locali, diseminatorii dezinformării rusești. În plus, canalul principal al dezinformărilor rusești este mass-media pro-guvernamentală mainstream”, a declarat Edit Zgut.
Ucraina, poligon pentru noile strategii de război informațional
Fake-news marca PSD
Jurnaliștii români, consideră că propriul guvern este implicat în acțiuni de manipulare a societății. Jurnaliștii români au declarat că partidele de guvernământ au devenit amenințarea principală la adresa jurnalismului echitabil și a libertății presei din țară. În aceste condiții, importanți politicieni români au folosit forța împotriva jurnaliștilor pentru a îi obliga să se conformeze. Jurnaliștii români consideră că mediul informațional român este protejat oarecum de manipulările externe, dar, în același timp, actualul guvern PSD devine principalul producător de propagandă și știri false din țară. Oricum, prin gama de vulnerabilitate în fața fenomenului Fake-News, România este încă pe primul loc pe fondul țărilor europene, potrivit datelor Eurobarometrului.
„În România, majoritatea narațiunilor antidemocratice provin de la actori interni, vocile străine provocatoare și manipulatoare sunt destul de bine izolate de public”, a declarat Cristian Iohan Ștefănescu, jurnalistul de la Digi FM.
Între timp, narațiunile propagandistice răspândite pentru a obține polarizarea societății sunt problemele legate de consolidarea NATO, anularea sancțiunilor împotriva Rusiei și așa-numitele „valori tradiționale”.
În acest fel, radicalizarea și fragmentarea societății rămân principalul obiectiv al propagandei ruse. Este o metodă eficientă de a menține publicul în tensiune. Printre factorii și canalele semnificative de răspândire a propagandei sunt minoritățile vorbitoare de limbă rusă, care sunt înfățișate ca fiind victime ale căror dreptaturi sunt încălcate. Ascunzându-se în spatele oamenilor, autoritățile rusești desfășoară campanii informaționale folosind surse binecunoscute, sponsorizate de stat, pentru a atinge obiective clare. Cum ar fi influențarea alegerilor ori edificarea unei rețele de partide radicale în tot spațiul european, finanțate de partea rusă. (Marianna Prysiazhniuk)
de Isac Mihai | sept. 12, 2019 | Știri, Ucraina
Premierul-Ucrainei-Oleksii-Honcearuk-o-mutare-surpriză-a-președintelui-Zelensky
Noul premier al Ucrainei este Oleksii Honcearuk, un apropiat al președintelui Zelensky. Anterior numirii în postul de șef al Executivului, Honcearuk a coordonat activitatea pe linie economică în cadrul Administrației Prezidențiale a liderului de la Kiev, președintele Volodymyr Zelenskyi. El a fost recrutat în echipa liderului ucrainean de către șeful aparatului Administrației Prezidențiale, Andrei Bogdan. Împreuna cu el la prima sesiune a Radei Supreme au fost numiți și ceilalți 19 membri ai guvernului.
Din primele primele zilele de la preluarea postului, Honcearuk a anunțat că principala sa prioritate este dezvoltarea sociala-economică al Ucrainei, propunându-și un scop ambițios de a avea o creșetere economică de 5-7%.
Cunoscutul politolog ucrainean Volodymyr Fesenco consideră că noua echipă din Executivul țarii este o echipă „blitzkrieg”, similară președintelui Zelenskyi, care este un promotor al unor acțiuni rapide și cu impact imediat, dar care nu sunt întotdeauna potrivite pentru domeniul economice.
Premierul Honcearuk are 35 de ani și este un cunoscut activist din timpul Revoluției Demnității din Ucraina din perioadă 2013-2014. Este jurist în domeniul investițiilor, doctor în economie, teoretician și profesor asociat universitar de drept bancar și financiar. În anul 2014 Honcearuk a încercat să intre în Rada Supremă pe lista partidului „Forțele oamenilor”, dar partidul nu a trecut pragul electoral. O perioadă a lucrat în Ministerul Ecologiei, iar ulterior a ocupat poziția de asistent al vice-premier-ministrului Stepan Cubiv în fostul guvern.
În 2015 cu sprijinul fostului ministrului pentru dezvoltare economică, Aivarus Abramavicius (numit recent în postul de director general al companiilor din complexul industrial militar din Ucraina, Ukroboronprom), și beneficiind de finanțare din partea Canadei și a UE a creat un organizația de consulting în domeniul reglementări guvernamentale BRDO. În anul 2018 Gonciaruc, actual șef al vămii, Maksym Nefiodov, deputat în rada locală Kiev, Kyiv Sergiy Gusovskyi, și directorul executiv al organizația “Institutul Viitorului Ucrainei” Victor Andrusiv au creat un partid liberal de dreapta „Oamenii sunt importanți” .
Tehnocrat pro-prezidențial
„Este un tehnocrat, nu este un prim-ministru tehnic, dar este un prim-ministru în sistemul de putere al lui Zelenskyi’, – a explicat politologul ucrainean Volodymyr Fesenco.
Deoarece, în alegerile prezidențiale, Honcearuk l-a sprijinit pe oponentul lui Zelenskyi – fostului președintele Petro Poroșenko. În plus, Honcearuk a participat la flashmobul „Mulțumesc”, acțiunea dedicată demisiei lui Poroșenko din postul suprem de la Kiev după victoria lui Zelenskyi.
„Honcearuk nu este independent din punct de vedere politic. El este dependent in acest sens, la fel și ca conducerea parlamentului, care funcționează sub regimul unei republici prezidențiale de-facto. Dar, cu toate acestea, nu Zelenskyi este cel care va conduce guvernul, ci Honcearuk, conform principiilor politice generale”, mai adăugat Fesenco.
Victorie deplină
După alegerile parlamentare anticipate, care s-au desfășurat la 21 iulie, partidul prezidențial a obținut 42%, și au 253 locuri din 450, deținând pentru prima dată o majoritate monopartinică în Rada Suprema. Faptul că în poziția de conducere a guvernului a fost numit cel care, în urma câteva luni, nu era implicat în echipa proprie, arată că președintele Zelenskyi e deschis colaborării cu oamenii din afara ei. Deși Honcearuk este evident omul lui Bogdan, aceasta nu schimba faptul că Honcearuk s-a implicat direct în proiectele guvernului încă din timpul lui Poroșenco.
„Particularitățile sistemului politic pe care le avem astăzi sunt demonstrate de faptul că avem un sistem prezidențial de facto și acesta este guvernul Zelenskyi, iar acest guvern este condus de Honcearuk. El a primit această funcție după ce a câștigat încrederea lui Zelenskyi și președintele s-a convins că poate fi cel mai bun candidat pentru funcția de prim-ministru. Cred că Honcearuk are puteri suficient de ample ”, mai consideră analistul.
Prima ședința a Radei Supreme, având o majoritate de deputați din partidul lui Zelenskyi “Slujitorul poporului” a avut loc 29 august. În aceiași zi a fost numită și întreagă echipă a noului guvern și premierului Honcearuk, cel mai tânăr conducător al guvernului din întreagă istoria Ucrainei.
Honcearuk a anunțat că în primele săptămâni noul guvern se va pregăti pentru vizita Fondul Monetar Internațional. Honcearuk consideră că cele mai importante sarcini pentru echipa sa sunt deschiderea pieței pămândului agricol, reforma managementului activelor de stat, lansarea unor privatizări a sectoarelor strategice și stimularea pieței eficienței energetice, etc.
„Printre sarcinile urgente pentru următoarele două săptămâni se numără pregătirea pentru vizita FMI, pregătirea negocierilor privind tranzitul pe gaz rusesc, pregătirea bugetului de stat pentru anul viitor”, a spus Honcearuk.
Dar, Fesenco mai subliniat că toate acțiunile din partea noul șefului de guvern vor fi coordonate echipa politică a președintelui Zelenskyi și că Honcearuk nu este independent din punct de vedere politic.
„Noul guvern va fi obligat să se adapteze stilului lui Zelenskyi. Iar stilul lui Zelenskyi este un stil ‘blitzkrieg’. Zelenskyi este un susținător al unor proiecte rapide, spectaculoase, care ar da rezultate rapide, este un susținător al acțiunii decisive, nu vrea să joace mult timp. În sfera social-economică, acest lucru nu este atât de simplu. Puteți organiza rapid alegeri parlamentare anticipate, puteți lua rapid decizii politice, chiar grăbiți un pic procesul și nu este întotdeauna posibil să obțineți un rezultat social-economic rapid, dar guvernul se va adapta la acesta. Mai subliniez însă odată că acesta este un guvern tehnocratic și nu unul de partid. Acesta este un guvern al reformelor liberale.” (Marianna Prysiazhniuk)
de Isac Mihai | sept. 2, 2019 | Știri, Ucraina
Noua putere de la Kiev controlează Rada Supremă
Noul ministru de externe al Ucrainei, Vadim Pristaiko, a declarat că prioritățile politicii externe ale Ucrainei sunt restabilirea păcii în Donbas și redobândirea Crimeei, relatează mass-media de la Kiev, citată de agenția de presă KARADENIZ PRESS. „Cea mai mare prioritate a noastră în politică externă, sarcina numărul unu, este restabilirea păcii în Est și redobândirea Crimeei”, a spus Pristaiko. „Prioritățile de politică externă anunțate de președintele Zelenski rămân neschimbate – UE și NATO. Totul este suficient de clar aici, acestea sunt temele pentru acasa ce trebuie făcute pentru a aduce statul nostru la distanță de un braț întins, sau mai bine zis, de o decizie politică”, a adăugat el.
UE și NATO, parteneri
Pristaiko a remarcat experiența și resursele UE și NATO pe care Ucraina le poate folosi. „Există experiența și resursele membrilor acestor organizații, la dispoziția noastră, inclusiv financiare. Trebuie doar să învățăm cum să le utilizăm în mod eficient”, a adăugat ministrul.
Potrivit lui PristayIko, Ucraina are nevoie de pace și accelerare a dezvoltării economice și sociale. „Avem nevoie de eforturi coordonate, investiții interne, activarea capitalului uman pentru a stabliza producția post-industrială, a crește exporturile. Avem nevoie de pace și stabilitate – este ceea ce războiul ne fură”, a spus el.
În același timp, Pristaiko a subliniat că Ucraina trebuie să învețe de la partenerii săi străini, care nu uită niciodată de interesele lor in domeniul energiei, comerțului și problemelor de securitate.
„Că doar vedem cum în Europa devine din ce în ce mai greu să se prelungeasca sancțiunile împotriva Rusiei, cum se construiește treptat Nord Stream-2, iar liderii străini din nou bat pragurile pe la Moscova penur a strânge mâna cu Putin sau chiar a dansa cu el”, – a observat el. (N.G.)
