Prioritatea ucrainenilor după aprobarea ajutorului militar american

Prioritatea ucrainenilor după aprobarea ajutorului militar american

Acum, după ce ajutorul militar american pentru ucraineni s-a deblocat într-un timp record, în patru zile a trecut de Camera Reprezentanților, Senat și președinte, livrările de armament performat către Ucraina au primit undă verde și acestea se pot îndrepta spre această țară greu încercată de invazia rusă. Dar asta nu înseamnă că situația de pe front se va schimba peste noapte, că inițiativa va trece mâine de partea ucraineană care va putea începe rapid o contraofensivă de proporții care să o ducă într-un marș triumfal spre Marea de Azov. Nu poate fi realizat așa ceva într-un timp scurt din motive evidente.

Ajutorul militar american

În primul rând, nu trebuie să ne facem iluzii că imediat va ajunge pe frontul ucrainean armament și muniții americane performante în valoare de 60 de miliarde de dolari. Cifra este impresionantă, este echivalentul PIB-ului României în anul 1988, perioadă pentru care unii suspină că ce bună economie aveam. Comparativ, în 2022, PIB-ul României este de 300 miliarde dolari, de cinci ori mai mare în 35 de ani, astfel că ajutorul militar ar fi de o cincime din PIB-ul României actuale, dar tot o cifră impresionantă.

Iar nu întregul ajutor american are destinație militară, ci și ajutor financiar pentru economia Ucrainei greu încercate de război. Dar este, cum spuneam o cifră mult mai mare față de ajutorul american de până atunci, respectiv pe anii 2022-2023, de la începerea războiului. De la începerea războiului (24 februarie 2022) până la sfârșitul lui 2023 SUA a acordat Ucrainei un ajutor de circa 45 miliarde dolari, deci cifra avansată acum este cu 25% mai mare. Chestiunea este că acest ajutor a fost acordat pe etape, pentru fiecare tranșă fiind necesară aprobarea Congresului, astfel că la sfârșitul lui 2023 administrația prezidențială a decis să ceară legislativului aprobarea unui ajutor total pentru întregul an 2024, pentru a nu solicita de fiecare dată pe tranșe ca și până atunci. Iar cererea președintelui a fost blocată în Congres de dispute politice interne între republicani și democrați. Nu intrăm în amănunte, dar este trist că un ajutor esențial pentru supraviețuirea Ucrainei a fost întârziat mai mult de patru luni din pricina chestiunilor de politică internă americană.

În această perioadă de blocaj administrația americană a reușit să găsească niște soluții pentru a strecura armament și muniții, un pachet de armament de 300 milioane de dolari ca sume necheltuite de ministerul apărării în exercițiul financiar precedent (inclusiv rachetele ATACAMS care au lovit aeroporturile din Crimeea la 17 martie) și armele capturate de la iranienii ce încercau să le transfere rebelilor Houthi din Yemen ce atacă vasele comerciale în strâmtoarea Bab-el-Mandeb (sudul Mării Roșii) și Golful Aden. Vorbim de mii de arme automate și aruncătoare portabile și sute de mii de cartușe.

Deci, ideea este că acest ajutor militar masiv va veni eșalonat, nu totul dintr-o dată, așa a fost programat. Și nici nu ar fi posibil altfel, ținând cont de logistică. Chiar dacă o parte din armament și muniție a fost prepoziționat în Polonia înainte de votul final și va putea fi deplasat rapid în Ucraina spre front, cantitatea este relativ destul de redusă pentru a putea fi un game changer imediat. Va putea doar ușura presiunea asupra frontului, fără a o înlătura cu totul.

Ofensiva rusă se va opri de la sine?

Nu trebuie să ne închipuim niciun moment că rușii, la auzul deblocării ajutorului militar american, vor lăsa armele și se vor întoarce spășiți acasă. Nu, ei vor continua să atace susținut, încercând să profite cât mai mult de fereastra de oportunitate ce începe treptat să se închidă. Vor presa poate și mai mult știind acest lucru, faptul că ajutorul aliat va începe să anuleze treptat avantajul lor din acest moment. Fiindcă balanța de forțe nu se va răsturna brusc, ci va începe să se încline pas cu pas în favoarea ucrainenilor, iar șansa rușilor este să profite la maxim cât mai au acest avantaj material.

Așa că vor forța și mai mult în această primă fază, chiar dacă simt și ei că se apropie de culminating point, de momentul în care vor trebui să facă o pauză operațională, în urma faptului că sunt în ofensivă continuă, mai mult sau mai puțin, cu pierderi imense, de aproape șase luni, de la începutul mai serios al atacului lor asupra Avdiivka (vezi https://karadeniz-press.ro/ofensiva-rusa-de-vara-este-posibila/ ). Inevitabil, după un asemenea ritm al atacurilor, rușii vor trebui să se regrupeze și să-și refacă forțele, presupun că după ce vor începe să se lovească mai serios de defensiva ucraineană de la Chasiv Yar. Chiar dacă se vede o intenție a lor de a învălui pe la nord, în timp ce o grupare fixează la est, și aceasta va fi oprită. La fel s-a întâmplat și în al doilea război mondial, orice ofensivă, rusă sau germană, după un ritm susținut și un tempo ridicat, a trebuit să fie oprită după un timp (maxim câteva luni), din cauza epuizării trupelor, dar și a materialelor. Este nevoie de un respiro, de regrupări de forțe, de aprovizionări, de înlocuiri, de stabilirea de noi rețele logistice, de mutarea depozitelor intermediare mai aproape de noua linie de front pentru a nu suprasolicita logistica, de întărirea trupelor destinate atacului etc. Iar asta cere timp, nu se poate realiza din mers, în timpul ofensivei.

Dar, în acest caz al rușilor, tocmai această forțare de ultim moment, pentru a profita la maxim de restul ferestrei de oportunitate rămase înainte ca ucrainenii să primească suficient armament și muniții, va face ca acel culminating point și momentul pauzei operațională să vină mai repede pentru ruși, deoarece prin forțarea aceasta vor consuma mai rapid resursele, făcându-i să se oprească ceva mai devreme decât estimam.

Partea proastă pentru ei este că se pot opri pe niște poziții defavorabile, care i-ar face vulnerabili unui contraatac ucrainean de medie intensitate. Știm cu toții cum conducerea rusă este foarte refractară ideii de a se retrage la nevoie pe poziții mai favorabile, fiindcă asta ar însemna să cedeze teritoriu cucerit, iar cucerirea teritoriului este un obiectiv primordial pentru Kremlin. Retragerea din Kherson a fost o excepție, când chiar erau puși cu spatele la zid, respectiv la fluviul Nipru, în timp ce ucrainenii victorioși în ofensiva lor de la sud de Harkov presau dincolo de râul Oskil spre și în oblastul Luhansk (ocupaseră o mică porțiune din acesta).

Cert este că rușii vor mări presiunea în această fază (sau ar trebui să o facă, dacă mai au resurse pentru asta) dacă vor să mai aibă șansa să obțină ceva palpabil în urma continuării ofensivei după căderea Avdiivkăi în februarie. Dacă nu mai au resurse pentru a mări tempoul, ofensiva lor se va opri de la sine în câteva săptămâni pentru o pauză operațională, indiferent de ajutorul american suplimentar sosit pe front.

Dar dacă rușii mai au resurse suficiente pentru a crește ritmul, chiar și pentru două săptămâni, ucrainenii sunt nevoiți să le oprească această ofensivă înainte de a avea câștiguri considerabile, cum ar fi ocuparea Chasiv Yar și avansul hotărât spre Sloviansk și Kramatorsk. Fiindcă dacă reușesc asta, rușii vor avea poziții favorabile și ucrainenilor le va fi mult mai greu să-i scoată din acestea.

Iar pentru a-i opri în acest caz, ucrainenii au nevoie de fiecare piesă de armament și muniție americană ce poate ajunge pe linia frontului. Și nu numai americană, ci și aliată. Fiindcă această încercare de forțare a rușilor va solicita mult trupele ucrainene subțiate și obosite după atâtea lupte.

Atuurile rușilor

Principalul atu al rușilor, nu numai în cursul acestei ofensive, ci și în caracterul întregului război, este superioritatea numerică dublată de o totală indiferență față de nivelul enorm al pierderilor proprii. Pentru ei, viețile propriilor reprezintă este o cantitate neglijabilă, indiferent câți mor sau sunt mutilați, locul lor este luat de alții și alții, împinși înainte în malaxor. Pentru noi, racordați la spiritul și valorile vestice, în care fiecare viață este prețioasă, ni se pare greu de crezut și de acceptat, dar aceasta este realitatea în lumea rusă. Parcă am retrăi vremurile din al doilea război mondial în care rușii atacau cu mase de infanterie pozițiile întărite și mitralierele culcau la pământ rânduri întregi, dar alții le luau locul împinși din spate de comisarii politici cu pistoalele în mâini (vezi și memoriile veteranilor români, recomand spre exemplu Cavalerii Apocalipsei de Ion V. Emilian). Orice om cu discernământ credea că acele vremuri au trecut, dar iată că nu. Deși semne au existat chiar în timpul regimului Putin.

În 2000, după ce s-a scufundat submarinul Kursk și rușii au refuzat ajutorul occidental pentru a-l scoate la suprafață la timp pentru a salva echipajul (până la urmă tot occidentalii l-au scos la suprafață dar prea târziu pentru echipaj), interpelat de un reporter care spunea că au murit 118 oameni, un amiral rus a răspuns plin de emfază: Nu-i nimic, mamele noastre vor face alții! Aceasta este atitudinea conducerii Rusiei față de pierderile proprii, dar nu numai din rândul militarilor, ci și al civililor proprii.

În cazurile luărilor de ostatici, doctrina occidentală spune că primordială este salvarea ostaticilor, dar cea rusă, dovedită în practică, este eliminarea răpitorilor, viețile ostaticilor trecând pe plan secund. Această abordare rusă s-a dovedit la teatrul Dubrovka în 2002 (132 ostatici uciși și peste 700 răniți) și la școala din Beslan în 2004 (334 ostatici morți, mare parte copii, și peste 800 de răniți).

Iar dacă rușii nu pun preț pe viețile militarilor proprii, și nici pe ale civililor proprii, ne putem aștepta să pună preț pe militarii sau civilii considerați inamici? Așa se explică bombardarea nediscriminatorie a blocurilor și zonelor rezidențiale civile din Ucraina din orașele aflate mult în spatele frontului. În schimb, ucrainenii țintesc numai obiective militare în teritoriul ocupat sau pe teritoriul Rusiei, morțile civililor fiind accidentale. Chiar și sediul FSB din Moscova sau alte orașe a fost lovit noaptea, ca să nu existe civili în clădirile respective.

Al doilea atu important al rușilor în această ofensivă, dar și în acest război este superioritatea materială în armament clasic și în muniție. Comparativ cu Ucraina, Rusia avea și are în dotare un număr enorm de mare de piese de artilerie, tancuri, vehicule blindate, avioane și armament de acest gen, o superioritate zdrobitoare care, teoretic, ar fi trebuit să facă diferența încă din februarie 2022. Dar lucrurile nu s-au întâmplat așa.

Fiindcă ucrainenii au reușit să compenseze această superioritate prin calitatea armamentului primit din Occident, dar și prin tacticile inovatoare. Aici vorbim de dronele Bayraktar TB-2 care au făcut prăpăd printre forțele blindate rusești în prima fază a războiului. Dar și de lansatoarele de rachete antitanc de tipul FGM-148 Javelin sau NLAW, dezvoltate încă din timpul Războiului Rece ca o necesitate primordială pentru infanterie în cazul luptelor împotriva blindatelor. În anii `80, teama principală a NATO o reprezenta un atac fulgerător al trupelor Pactului de la Varșovia cu divizii blindate prin trecătoarea Fulda până în inima Republicii Federale Germane de atunci. NATO nu avea suficiente tancuri ca să li se opună, așa că au dezvoltat armament pentru infanterie care să poată lupta împotriva tancurilor, rezultatul fiind tipul de rachetă antitanc Javelin, principalul răspuns al infanteriei contra blindatelor. Până atunci nu se putea concepe ca o divizie de infanterie să poată rezista atacului uneia de tancuri, nici chiar în spatele unor fortificații sau câmpuri de mine, dar de atunci avantajul blindatelor a devenit relativ pe câmpul de luptă. Iar aplicabilitatea s-a dovedit în Ucraina în 2022.

Dar și rușii, după pierderile suferite, s-au adaptat și și-au îmbunătățit capabilitățile de război electronic (EW) scăzând eficacitatea dronelor Bayraktar, și-au îmbunătățit tacticile pentru a nu mai fi surprinși pe flancuri (atacă pe front larg) și multe altele, e o altă discuție. Ucrainenii au răspuns prin folosirea de drone FPV, inclusiv împotriva infanteriei, nu numai împotriva blindatelor, rușii au început și ei să o facă.

Rușii au pierdut un număr impresionant de tancuri, vehicule blindate, centre de comandă, avioane, elicoptere, tunuri, lansatoare de rachete etc., confirmate vizual și de siteul Oryx, un număr mult disproporționat față de pierderile ucrainene, confirmate de același site.

Artileria, the Killer

Dar problema primordială rămâne, superioritatea în artilerie, fiindcă pe câmpul de luptă, cel mai mare ucigaș nu este nici infanteria, nici atacul de blindate, nici aviația, ci artileria. Asta încă de la apariția acestei arme. Statisticile din primul război mondial, confirmate de următoarele conflicte, subliniază acest lucru. Cele mai multe victime pe câmpul de luptă le provoacă artileria.

Iar aici rușii sunt net superiori față de ucraineni. Au mai multe piese de artilerie, mai multe obuze, mai multe piese de schimb. Astfel că au avut această superioritate pe tot timpul războiului și o au și acum. Desigur, occidentalii au încercat să compenseze această superioritate rusă pe acest domeniu livrând ucrainenilor fel de fel de piese de artilerie și obuziere. Dar acestea au o problemă, de fapt mai multe. În primul rând sunt prea puține. Vedem că americanii anunță livrarea de HIMARS și M270 MLRS către Ucraina, francezii obuziere Ceasar etc. Dar acestea sunt într-un număr limitat, dar mai au altă problemă majoră.

Sunt foarte bune, trag la precis și la distanță mare. Dar au o altă destinație, respectiv lovirea la punct fix, adică sunt ideale pentru distrugerea punctelor de comandă, depozitelor de muniții, concentrărilor de blindate, podurilor sau punctelor obligatorii de trecere din adâncimea frontului inamic, aerodromurilor etc. Dar sunt total improprii în lupta cruntă de front, acolo pe linia de demarcație, zona fierbinte unde se dau atacurile și contraatacurile pentru menținerea sau cucerirea unei liziere de copaci sau a unei tranșee. Fiindcă fiecare lovitură costă enorm de mult. La fel cum nu vei trage o rachetă Javelin care costă 176000 de dolari într-un camion, ci o vei trage într-un tanc de câteva milioane de dolari, la fel, nu vei trage o rachetă MLRS la aproximativ același preț contra unui atac inamic de 40 de infanteriști sau împotriva unui cuib de mitralieră în subsolul unei case dărăpănate. Muniția la aceste sisteme costă mult și este puțină, ea este destinată țintelor de valoare mare, nu contra unui val de infanteriști împinși din spate peste un câmp.

Pentru lupta directă pe front se folosește artileria clasică, vechea artilerie, cu tunuri dispuse în baterii și care trag în salve focuri de baraj în calea atacului inamic sau tiruri de interdicție (tot de baraj) în spatele frontului pentru a bloca aprovizionarea, sau tiruri pentru distrugerea fortificațiilor inamice. Aceasta este artileria care macină inamicul, care îi distruge pozițiile întărite, care îi decimează atacul sau care înmoaie rezistența frontului înainte de atacul propriu.

Iar aceste tip de artilerie, de ambele părți, de fapt grosul artileriei de pe front, este formată din tunurile clasice de pe vremea URSS, din timpul Războiului Rece, când s-au fabricat zeci de mii de astfel de tunuri.

Shell Hunger

Tunurile clasice fac legea pe front, ele trag mii de proiectile pe zi, ele desfășoară tiruri de baraj contra atacurilor inamice și tot ele bombardează pozițiile întărite. Ele duc greul războiului de artilerie, ele sunt adevărații ucigași pe câmpul de luptă. Când există o concentrare de trupe sau de tancuri pe front sau în spatele lui, este chemată artileria căreia i se dau coordonatele și aceasta execută focul. Dar odată ce deschide focul, chiar și de la câțiva kilometri în spate, poziția ei este descoperită și există riscul de tiruri inamice de contrabaterie, de aceea artileria, după ce trage câteva salve, împachetează rapid și se mută pe altă poziție prestabilită. Pentru tirurile de contrabaterie ar fi ideale pentru ucraineni obuzierele Ceasar sau altele de același tip, cu condiția ca artileria inamică să fie detectată la timp și focul de contrabaterie să fie lansat înainte de deplasarea bateriei inamice.

Dar aceste tunuri clasice au nevoie de muniție, foarte multă muniție pentru a trage tiruri de baraj sau de suprimare a apărării adverse. Iar lipsa necesarului de muniție se traduce în limbajul convențional prin termenul de shell hunger, în traducere liberă foamea de obuze, termen introdus încă din primul război mondial. În sensul lipsei necesarului de muniție pentru a susține misiunea de bază, adică limitarea tragerilor de teama epuizării rezervei de obuze care este considerată insuficientă pentru susținerea frontului.

Iar ucrainenii reclamă tocmai acest fenomen și pe bună dreptate. Dar nici rușii nu stau pe roze în acest domeniu, au consumat mai multe obuze decât și-au putut imagina, astfel că au ajuns să ceară de la nord-coreeni, care le-au livrat între 2 și 3 milioane de obuze, pe lângă ajutorul de drone Shahed de la iranieni. Ca și comparație, în timpul asediului Sievierodonetsk și Lysycheansk (mai-iunie 2022) rușii trăgeau 20000 de obuze pe zi pe întreg frontul. La Bakhmut în 2023 și Avdiivka în 2024, trăgeau 5-6000 de obuze pe zi, tot pe întreg frontul. Deci și la ruși consumul enorm de obuze își spune cuvântul.

Dar la ucraineni este o problemă suplimentară. Tunurile lor clasice, majoritatea artileriei de pe front, folosesc calibrele vechi, din fostul Tratat de la Varșovia, care nu mai sunt fabricate în țările NATO, acestea fabricând doar calibre NATO. Așa că din punct de vedere al muniției, țările NATO îi pot aproviziona pe ucraineni doar cu calibre NATO, incompatibile cu calibrele Tratatului de la Varșovia. Iar ucrainenii au prea puține tunuri calibre NATO, pentru restul, majoritatea artileriei lor, se pot baza doar pe producția de muniție proprie. Cu două excepții din cadrul țărilor NATO aliate, România și Bulgaria, care produc cât pot pentru a suplimenta deficitul de muniție pentru Ucraina. Vorbim aici de calibre de 122 mm și 152 mm, care nu se fabrică, comparabil cu 120 mm sau 155 mm, calibre ale armamentului NATO. Dar producția acestora este insuficientă pentru a suplini această Shell Hunger de pe front.

De aici vine inițiativa cehă de a cumpăra obuze de calibre potrivite din afara UE, identificând circa 800000 de obuze gata de a fi cumpărate cu contribuția statelor membre. Asta deoarece, prin birocrația UE, aceasta a condiționat alocarea de fonduri pentru sprijinul Ucrainei cu muniții și armament cu condiția ca acesta să fie procurat doar din țările membre UE. Ori, calibrele de care ucrainenii au nevoie ca de aer sunt fabricate doar în România și Bulgaria și acestea nu fac față nevoilor. Așa că inițiativa cehilor este binevenită, dar durează ceva până la finalizare, în timp ce rușii au primit, pe lângă producția proprie, între 2 și 3 milioane de obuze din Coreea de Nord.

Ca o paranteză, România nu mai produce pulbere de ani buni, de aceea este dependentă de importuri pentru fabricarea de muniții. Iar aceste importuri, mare parte vin din Serbia, aliată a Rusiei. Au trebuit să treacă doi ani de război în Ucraina vecină până când să apară inițiativa de a investi câteva milioane de euro pentru repornirea producției de pulberi la fabrica din Făgăraș, dar care va livra primele cantități abia în 2025 sau 2026. O conducere cu o viziune mai clară ar fi repornit producția a doua zi după invazia rusă din Ucraina din 2022, astfel că primele pulberi românești pentru obuze și cartușe ar fi ieșit deja de pe poarta fabricii.

Prioritățile ucrainenilor pentru stoparea ofensivei ruse

Ca idee, rușii au o superioritate în artilerie de circa 10 la 1, la fel ca și la Avdiivka la începutul anului. În plus, beneficiază de aportul important al bombelor ghidate FAB-250 și FAB-500 lansate de la o distanță de până la 80 de kilometri din avioanele Su-35. Acestea lovesc puternic pozițiile fortificate ucrainene având un aport esențial în ofensiva rusă. Ori, pentru stoparea ofensivei ruse, chiar dacă acesta accelerează în zilele următoare, ucrainenii trebuie să compenseze aceste două avantaje majore ale rușilor, în artilerie și în bombele ghidate.

Fiindcă în materie de infanterie, ucrainenii s-au dovedit net superiori până acum. Respectiv în ciocnirile directe cu infanteria rusă, cea ucraineană s-a arătat net superioară, reușind să respingă cu succes atacurile de infanterie rusă, chiar dacă era în inferioritate numerică. Problemele apăreau acolo unde intervenea artileria rusă superioară.

De aceea spun că ucrainenii trebuie să compenseze această superioritate rusească în artilerie și bombe ghidate pentru a opri ofensiva rusă, chiar dacă aceasta va avea un impuls suplimentar în următoarele zile. Prima fază este stabilizarea frontului, esențială, după aceea acumularea de trupe și armament, concomitent cu anihilarea posibilităților de lovire ale rușilor, modelarea frontului, abia apoi va putea urma contraatacul care să-i împingă pe ruși înapoi.

Primul pachet de circa un miliard de dolari, parte prepoziționat în Polonia pentru a fi livrat imediat după aprobare, conține mașini de luptă Bradley (de genul celor filmate distrugând tancul T-90), rachete interceptoare RIM-7 și rachete AIM-9 Sidewinder, muniție de artilerie și pentru HIMARS, plus rachete antiaeriene portabile FIM-92 Stinger.

De subliniat importanța muniției pentru artilerie, cu scopul de a scoate artileria ucraineană de pe front din situația de shell hunger și a compensa superioritatea rușilor în artilerie. Dar apare și muniția de HIMARS, care va fi destinată lovirii depozitelor de muniții rusești sau altor puncte importante cum ar fi logistica rușilor (poduri, triaje de cale ferată, puncte de comandă etc.), dar este posibil, având în vedere o creștere a numărului de lovituri, ca ucrainenii să le folosească pe moment și asupra unor ținte mai ”ieftine”, dar importante în această fază a războiului când este esențială restabilirea balanței de forțe defavorabile. Mă refer aici chiar la lovirea bateriilor de artilerie rusească, foc de contrabaterie cu HIMARS. Adică arunci câteva milioane de dolari din primul miliard primit, dar o faci cu un scop important, reducerea deficitului de artilerie. Și obții puncte de moral, în schimb rușii, după ce primul HIMARS va distruge o baterie de artilerie, vor fi tot mai ezitanți în plasarea propriilor tunuri și deschiderea focului, tocmai de teama HIMARS-urilor.

În plus, HIMARS vor lovi aerodromurile de pe care decolează avioanele SU-35 ce poartă bombele ghidate FAB-250 și FAB-500, la fel cum Storm Shadow au lovit bazele elicopterelor Ka-52 de la Berdiansk (octombrie 2023), elicoptere care le-au dat mult de furcă ucrainenilor în ofensiva lor de anul trecut din Zaporoje, ele lansând rachete de la 3000 de metri, în afara bătăii rachetelor portabile ucrainene, inclusiv FIM 92 Stinger. Dar acele Storm Shadow au venit prea târziu pentru a ajuta acea ofensivă ucraineană.

O mențiune specială pentru rachetele aer-aer AIM-9 Sidewinder, cu o rază de acțiune între 1 și 35 kilometri. Nu este doar o rachetă aer-aer, deși rolul său primordial acesta este, ci poate fi lansată și de pe platforme navale sau chiar terestre. Iar ucrainenii încă de anul trecut au reușit să o adapteze pentru lansarea de la sol ca și rachetă sol-aer (de pe sisteme NASAMS), folosind-o pentru protecția antiaeriană, primele rachete de acest timp fiind furnizate de canadieni și americani în 2023.

Desigur, nu ar putea avea efect împotriva avioanelor Su-35 ce lansează bombele ghidate FAB de la 80 de km de linia frontului, dar este eficientă și în interceptarea rachetelor, ca dovadă că în 2 noiembrie 2023 o rachetă AIM-9 Sidewinder lansată de pe un F-35 israelian a interceptat și distrus o rachetă de croazieră. Rămâne să vedem cum va ajuta apărarea ucraineană împotriva bombelor ghidate rusești cu viteză mai mică, dar și împotriva altor ținte aeriene inamice.

Pentru anihilarea totală a avantajului rusesc al bombelor ghidate nu este suficient, se discută suplimentarea sistemelor de apărare Patriot, care chiar ar putea face diferența, mai ales că am văzut cum ucrainenii le-au folosit ca și arme de atac împotriva aviației rusești ce se credea în siguranță deasupra Crimeii (vezi https://karadeniz-press.ro/razboiul-aerian-in-ucraina/). Și mai ales, avioanele F-16 sunt așteptate prin iunie.

În concluzie, acest prim pachet este un pas important, având în vedere și fluxul de armament și muniții ce continuă să sosească de la aliații europeni, plus cele promise de la britanici și alții. Conține suficient armament și muniții care să-i ajute pe ucraineni în acest prim obiectiv, respectiv oprirea ofensivei ruse și stabilizarea frontului în vederea acumulării pentru dezvoltarea unor activități ofensive viitoare.

Share our work
Reacții ruse privind alocarea de asistență financiară Ucrainei de către Congresul SUA

Reacții ruse privind alocarea de asistență financiară Ucrainei de către Congresul SUA

Camera Reprezentanților a Statelor Unite a aprobat un pachet legislativ care furnizează 60,84 miliarde de dolari Ucrainei, inclusiv 23 de miliarde de dolari pentru a alimenta armele, stocurile și instalațiile americane. Pachetul merge acum la Senatul SUA, care a adoptat o măsură similară în urmă cu două luni, pentru aprobarea așteptată săptămâna viitoare. Apoi va fi transmis președintelui Joe Biden pentru a semna.

Reacțiile Moscovei nu au întârziat.

Fostul președinte rus Dmitri Medvedev, în calitatea actuală de vicepreședinte al Consiliului de Securitate Rus, a scris pe Telegram că aprobarea ajutorului SUA pentru Ucraina este așteptată și se bazează pe „rusofobie”. „Vom fi, bineînțeles, victorioși, indiferent de cei 61 de miliarde de dolari îmbibați de sânge, care vor fi în mare parte înghițiți de complexul lor industrial militar nesățios”, a completat el.

Întrebată cum comentează votul din Congresul SUA privind proiectele de lege pentru alocarea de fonduri Ucrainei și altor aliați americani, purtătoarea de cuvânt al Ministerului Rus de Externe, Maria Zaharova, a fost furibundă: „Un lucru este clar: elitele conducătoare din Statele Unite, indiferent de apartenența de partid, sunt gata să echipeze regimul de la Kiev cu arme pentru ca acesta să poată lupta până la ultimul ucrainean, continuând, printre altele, atacurile teroriste asupra țintelor civile de pe teritoriul Rusiei, atacuri de sabotaj și asasinări de jurnaliști. Pentru a face acest lucru, Washingtonul recurge la furtul banal al bunurilor rusești înghețate, pentru care Congresul dă undă verde administrației Biden. Este caracteristic că în aceste dispute interne Casa Albă nu se mai bazează pe victoria mitică a regimului controlat de la Kiev, ci pe faptul că Forțele Armate ale Ucrainei vor rezista cel puțin până la votul din noiembrie, fără a strica imaginea lui Biden. De fapt, de dragul acestui lucru, agonia lui Zelenski și anturajul său este prelungit, în timp ce ucrainenii obișnuiți sunt forțați să fie măcelăriți drept „carne de tun”. Republicanii au și ei propriul interes, făcând lobby în favoarea complexului militar-industrial american, care va primi partea leului din alocațiile pentru Ucraina. În acest context, confirmăm că acțiunile Washingtonului, ca parte reală a conflictului, vor primi o respingere decisivă necondiționată, iar cufundarea sa tot mai profundă într-un război hibrid împotriva Rusiei va avea ca rezultat același fiasco puternic și umilitor al SUA ca și în Vietnam și Afganistan. În orice caz, încercările febrile care vizează salvarea regimului neo-nazist al lui Zelenski sunt sortite eșecului. Scopurile și obiectivele operațiunii militare speciale vor fi atinse pe deplin”.

Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, comentând ultimul proiect de lege al SUA privind alocarea ajutorului financiar Ucrainei, a declarat: „Din cauza conflictelor politice din Washington, ei (americanii) caută modalități diferite pentru a continua să ofere ajutor Ucrainei”. „În orice caz, oricare ar fi modalitatea de acordare a acestui ajutor, de facto este vorba despre provocarea Ucrainei la noi ostilități până la ultimul ucrainean, punând bani garantați în buzunarele SUA”.

Potrivit acestuia, „indiferent ce spune cineva, americanii nu uită de ei înșiși”. „Și orice regim [care ajută Ucraina] în primul rând alocă fonduri care rămân în complexul militar-industrial al SUA, apoi este plătit sub formă de taxe guvernului SUA și așa mai departe”, a subliniat Peskov.

Peskov consideră că: „Ucraina trebuie să lupte acum nu numai pentru ajutorul oferit, în beneficiul americanilor, ci trebuie să lupte până la ultimul ucrainean”.

Ucraina este „împovărată și cu datorii, o politică colonială favorită a Statelor Unite”, a continuat purtătorul de cuvânt al Kremlinului.

Share our work
Un nou plan Marshall pentru Ucraina. Costurile unei reconstrucții incerte

Un nou plan Marshall pentru Ucraina. Costurile unei reconstrucții incerte

Rezultatul războiului Rusiei împotriva Ucrainei și prevederile unui acord final între părți sunt încă incerte, deși perspectivele nu sunt roz pentru țara vecină. Conflictul ar putea avea ca rezultat o înțelegere cu o Ucraina divizată, cel mai probabil. Riscul cel mai mare este un război sângeros de uzură întins pe ani de zile de care părțile implicate par alarmant de puțin preocupate. Mai sigură decât rezultatul războiului este necesitatea unei reconstrucții ample după război a Ucrainei, indiferent de cât de afectată va fi teritorial. Amploarea distrugerilor poate duce la probabil cel mai mare efort de reconstrucție postbelică de la cel din Europa după cel de-al Doilea Război Mondial. La șapte decenii după ce Planul Marshall condus de SUA a contribuit decisiv la reconstruirea Europei de Vest, Uniunea Europeană și America se află într-un moment decisiv. Este o sarcină herculeană dar necesară pentru Occident și ucraineni dacă nu vor să piardă acest conflict geopolitic.

Câți bani sunt necesari?

Estimările privind reconstrucția economiei Ucrainei după invazia Rusiei în 2022 vor depăși 486 de miliarde de dolari, indică un nou studiu al Băncii Mondiale, Națiunilor Unite, Comisiei Europeane și guvernul ucrainean, publicat în 2023.

Estimarea acoperă perioada 24 februarie 2022 până la 31 decembrie 2023 și cuantifică daunele fizice directe aduse clădirilor și infrastructurii, impactul asupra vieții și mijloacelor de trai ale oamenilor și costul reconstrucției.

Raportul spune că daunele directe din război au ajuns la aproape 152 de miliarde de dolari, pierderile fiind concentrate în regiuni precum Donețk, Harkov, Luhansk, Zaporojie, Herson și Kiev. Nu doar daunele directe au fost evaluate ci și perturbarea producției economice și a comerțului, precum și alte costuri legate de război. Aceste costuri ar adăuga probabil încă 499 de miliarde de dolari, cifrele fiind în creștere.

Noua estimare exclude nevoile de reconstrucție deja satisfăcute prin bugetul de stat al Ucrainei sau prin parteneri și sprijin internațional.

De la ultima evaluare, guvernul Ucrainei, cu sprijinul partenerilor, a rezolvat unele dintre cele mai urgente nevoi. De exemplu, în sectorul locuințelor, conform datelor Guvernului Ucrainei, în 2023, 1 miliard de dolari a fost plătit pentru reparația și reconstrucția clădirilor deteriorate. În sectorul transporturilor au fost efectuate peste 2.000 km de reparații de urgență pe autostrăzi și alte drumuri naționale. În sectorul educației, autoritățile locale au reconstruit aproximativ 500 de instituții de învățământ iar din ianuarie 2023 ponderea instituțiilor de învățământ cu adăposturi anti-bombă a crescut de la 68% la 80%.

Ucraina are nevoie de aproximativ 15 miliarde de dolari pentru a acoperi cele mai urgente priorități de reparare, recuperare și reconstrucție în 2024, dintre care aproximativ 5,5 miliarde de dolari au fost deja îndeplinite prin bugetul de stat și sprijinul donatorilor.

Raportul menționează că, în decembrie 2023, aproximativ 5,9 milioane de ucraineni au rămas strămutați în afara țării, comparativ cu 8,1 milioane raportate în ultima evaluare a nevoilor din 2023. Numărul persoanelor strămutate în interior a scăzut, de asemenea, la aproximativ 3,7 milioane, comparativ cu 5,4 milioane în primăvara anului 2023.

Un Plan Marshall cu repetiție

Programul European de Recuperare (ERP), cunoscut sub numele de Planul Marshall, a fost un program de asistență americană dedicat, în special, Europei Occidentale devastată de război, în perioada 1948-1951. Planul Marshall – lansat într-un discurs rostit de secretarul de stat american George Marshall la 5 iunie 1947 – este considerat de mulți ca fiind una dintre cele mai de succes inițiative de politică externă și cele mai eficiente programe de ajutor extern ale SUA.

Scopul a fost prevenirea deteriorării economice a Europei postbelice, expansiunea comunismului și stagnarea comerțului mondial. Planul a urmărit să stimuleze producția europeană, să promoveze adoptarea de politici care să conducă la economii stabile și să ia măsuri pentru creșterea comerțului între țările europene și între Europa și restul lumii. A fost un efort comun între Statele Unite și Europa Occidentală și între națiunile europene care au lucrat împreună, lucru greu de imaginat înainte de război.

Administrația Truman și Congresul au oferit prin acest cadru aproximativ 13,3 miliarde de dolari (143 de miliarde de dolari în 2017) de asistență pentru 16 țări.

A fost conceput pentru a îndeplini trei obiective:

  • extinderea producției agricole și industriale europene;
  • restabilirea monedelor, bugetelor și finanțelor solide în țările europene individuale;
  • stimularea comerţului internaţional între ţările europene şi între Europa şi restul lumii;

De la încheierea sa, unii membri ai Congresului și alții au recomandat periodic stabilirea de noi „planuri Marshall” – pentru America Centrală, Europa de Est, Africa sub-sahariană și în alte părți. Acum, Ucraina pare a fi locul potrivit pentru un nou plan.

Planul Marshall rămâne un exercițiu de succes și un precedent important pentru o Ucraină post război. Lecțiile mai relevante pot fi extrase din reconstrucția cu adevărat transformatoare a Europei de Vest după al Doilea Război Mondial, a Europei de Est după Războiul Rece și a Balcanilor de Vest după destrămarea violentă a Iugoslaviei. Formula de bază pentru aceste eforturi de reconstrucție a fost stabilită la finalul celui de-al doilea Război Mondial. Statele Unite au oferit banii de început și au garantat securitatea prin formula NATO, în timp ce europenii au oferit cea mai mare parte a finanțării și au avansat procesul istoric de integrare europeană.

Implicații și proiecții

Din ianuarie 2022, SUA au oferit Ucrainei peste 70 de miliarde de dolari în ajutor militar, financiar și umanitar. Acest sprijin din partea SUA și a altor aliați este esențial pentru susținerea eforturilor militare și a economiei Ucrainei dar este și o sursă de mare vulnerabilitate. Venirea posibilă a lui Donald Trump pentru un nou mandat poate amenința contribuțiile SUA dar interesele Americii în jocul geopolitic mondial nu vor permite, probabil, abandonarea Ucrainei, de aici și marele risc al escaladării războiului către o zonă periculoasă care să antreneze direct o confruntare între mari puteri militare, cum sunt Rusia și Statele Unite, plus aliații lor.

Potențialele schimbări negative în sprijinul SUA pentru Ucraina reprezintă un risc care îi preocupă și pe liderii europeni, care depind foarte mult de SUA pentru asigurarea securității continentului. Și, de ce să nu menționăm, sunt presați de americani să contribuie la efortul de război al Kievului, altfel colaborarea economică cu Rusia ar fi fost mult mai tentantă decât un război fie și doar economic, deocamdată.

Un alt posibil impediment pentru efortul de reconstrucție este că SUA se află într-o competiție strategică pe termen lung cu China. Este puțin probabil ca această poziție să se schimbe odată cu alegerile prezidențiale din 2024, având în vedere că potențialii președinți republicani ar menține sau chiar escalada politici similare. De ce ar impacta relația chino-americană tensionată, Ucraina?

China va dori să aibă un rol în reconstrucția Ucrainei deoarece înainte de 2022, a devenit cel mai mare partener comercial al Ucrainei, cu investiții în agricultură și infrastructură. Acum, poziționarea Beijing-ului de partea Moscovei în conflict, sau neimplicarea în a convinge Rusia să pună capăt războiului, va face investițiile chineze sau alte angajamente în reconstrucția Ucrainei, controversate. America, aflată în conflict strategic și economic cu chinezii, va căuta să limiteze fondurile disponibile firmelor chineze.

Cu toate acestea, companiile chineze s-au angajat deja în proiectele de infrastructură ale Ucrainei și probabil vor concura pentru proiectele de finanțare a reconstrucției din țară.

Ucraina ar putea fi supusă unor presiuni suplimentare pentru a limita măsura în care companiile chineze beneficiază de finanțarea SUA pentru reconstrucție, ceea ce poate fi o provocare dacă vor să rămână fidele procedurilor de achiziție așteptate.

SUA nu sunt singurul aliat al Ucrainei care își recalibrează relațiile cu China. Atât Regatul Unit, cât și Uniunea Europeană, de exemplu, sunt îngrijorați de dependența lor de China pentru lanțurile de aprovizionare cu materii prime critice și componente pentru surse regenerabile, precum și de riscurile pe care acest lucru le creează pentru securitatea lor energetică.

O Ucraină restaurată, chiar ciuntită teritorial, poate întări alianța occidentală din punct de vedere strategic și economic dar va fi probabil un efort de zeci de ani cu numeroase capcane și necunoscute. Fundamental va fi un efort comun americano-european și aranjamente puternice de securitate post conflict.

Deși provocarea reconstrucției postbelice a Ucrainei a fost comparată cu reconstrucția eșuată a Irakului și Afganistanului, în ciuda numeroaselor sale probleme, țara noastră vecină este, totuși, o țară modernă, cu un guvern funcțional și un nivel ridicat de coeziune națională, de aceea nu se poate vorbi de un exemplu similar. Nu se confruntă cu o insurgență sau un război civil iar digitalizarea serviciilor sale guvernamentale este mai avansată decât cea a Statelor Unite și a multor țări din Europa.

În virtutea acestor date, pentru un număr tot mai mare de țări, sprijinirea Ucrainei pare un pariu care merită luat. Comisia Europeană a dezvăluit în 2023 un nou proiect multianual, în valoare de miliarde de euro, pentru a ajuta la reconstrucția Ucrainei. Investitorii privați precum BlackRock și JPMorgan Chase, dar și alții, în primă etapă, lucrează cu guvernul ucrainean la un nou fond de reconstrucție care ar folosi capitalul de început pentru proiectele de reconstrucție.

Finanțarea internațională a sectorului public ucrainean la scară mare trebuie să fie piatra de temelie a efortului de reconstrucție. Economia Ucrainei dinainte de război a fost de 200 de miliarde de dolari PIB anual, iar după un an de război s-a estimat că a scăzut la 160 de miliarde de dolari. Capacitatea de absorbție a Ucrainei va fi limitată, în orice caz, în ceea ce privește forța de muncă și logistica, mai ales din cauza pierderii de populație.

În consecință, printre cele mai mari priorități pentru reconstrucție va fi asigurarea piețelor internaționale pentru exporturile ucrainene, asigurarea unui mediu politic primitor pentru investitorii internaționali și garantarea unui sistem judiciar de încredere și independent, în special pentru implementarea contractelor.

Se discută că Ucraina poate avea o altă sursă de finanțare în activele rusești – rezerve internaționale, cât și active private – înghețate în Occident, estimate la circa 300 de miliarde de dolari. Există o dezbatere puternică cu privire la autoritatea legală de utilizare a acestora, precum și la consecințele pentru sistemul financiar internațional.

Dezbaterea include dacă să fie utilizate acum pentru a ajuta Ucraina sau să se țină ca monedă de schimb în orice reglementare post conflict. Însă, chestiunea folosirii activelor rusești este una sensibilă, multe state temându-se că dacă Rusiei i se vor confisca aceste active se creează un precedent periculos. Temerea este că oricare stat care nu îndeplinește cerințele ordinii internaționale bazate pe reguli riscă să rămână fără activele externe. De aceea, va mai dura o eventuală decizie în acest sens, șansele fiind reduse din cauza consecințelor ulterioare.

O altă chestiune se referă la faptul că orice proiect la această anvergură are de suferit dacă este derulat fără o serioasă și necesară serie de reforme structurale pe un stat încă nearmonizat cu valorile și regulile occidentale, cum este Ucraina.

Ucraina s-a clasat în mod constant pe locul 40 din 40 de țări din Europa (inclusiv Balcanii de Vest și Turcia) în Indicele de percepție a corupției al Transparency International. Reconstrucția postbelică oferă Ucrainei ocazia unică de a inversa cei 30 de ani de dezvoltare în paradigma post-sovietică către un alt model, de esență pro-europeană, cu toate atuurile sale.

Efortul de reconstrucție va dura ani, dacă nu decenii, iar modelul ucrainean de economie ar putea rămâne tributar vechilor practici ex-sovietice. Deturnarea banilor, frauda, ​​abuzul și corupția care supraviețuiește războiului ar eroda puternic sprijinul occidental și internațional. Ucraina ar trebui să aibă un sistem puternic de monitorizare și evaluare. O Ucraină pro-europeană și cu un mecanism statal puternic axat pe eradicarea corupției poate să nu convină economiei subterane. Reducerea acestui flagel echivalează cu o dublare a securității sale generale, alături de arhitectura de securitate externă. Asigurarea finanțării necesită mai mulți pași care vor construi încrederea că Ucraina post-conflict va fi „investibilă”. În plus, sunt necesare garanții că reformele vor continua să consolideze capacitatea instituțională a Ucrainei de a absorbi și de a utiliza astfel de sume și de a reduce în continuare corupția endemică. Acestea ar trebui să fie legate de ambițiile Kievului de a adera la UE.

Se pare că este necesar un cadru instituțional pentru a se asigura că selecția și gestionarea proiectelor este organizată în moduri care să ofere contribuitorilor transparență și asigurări că banii sunt bine cheltuiți. Trebuie să existe, de asemenea, un fel de inspector general în Ucraina precum și o monitorizare și o evaluare puternică de către de către instituțiile financiare internaționale și de către donatorii bilaterali. Și, de asemenea, trebuie să existe un schimb extins de date între comunitatea internațională și Ucraina, astfel încât reconstrucția să poată fi monitorizată și corupția să fie limitată.

Oboseala Europei

Începând cu februarie 2022, solidaritatea europeană față de Ucraina a fost previzibilă în strategiile externe ale UE. Acest lucru se bazează pe o solidaritate aproape completă în interiorul celor 27 de state UE, cu excepția Ungariei. Deși în primăvara anului 2023 au apărut unele semne ușoare de descreștere a simpatiei publice față de cauza ucraineană în raport cu agresiunea Rusiei, majoritatea europenilor se poziționează de partea Ucrainei. Astfel, sprijinul public european față de strategiile UE în raport cu Ucraina variază între 60% și 85% (Eurobarometru, iulie 2023). Cu toate acestea, se conturează o anumită oboseală geopolitică vizavi de cauza ucraineană, care combină reacții naționalist-protecționiste în domenii sensibile (în Polonia, Slovacia și Ungaria), precum accesul produselor cerealiere. Din aceste cauze, în principal, există o incertitudine în privința capacității anumitor guverne naționale de a aloca resurse financiare pentru necesitățile ucrainene.

Riscul de securitate pentru Ucraina rămâne ridicat

Reconstrucția postbelică a Ucrainei nu este pur și simplu o problemă economică. Provocările de securitate pentru Ucraina după încheierea ostilităților vor fi mari și nu se poate obține o recuperare durabilă fără securitate durabilă. Ca oamenii să investească într-o economie, trebuie să simtă că activele lor vor fi protejate în viitor. Dacă Ucraina ar fi iar într-un conflict după un acord de pace, investitorii privați sau statali ar fi puși în fața scenariului negru că ceea ce construiesc va fi aruncat din nou în aer. De aceea, altă prioritate este asigurarea de risc de război pentru a acoperi pierderile pentru investitorii străini și ucraineni.

Chiar și cele mai bune planuri vor eșua, totuși, dacă Ucraina este atacată sau chiar supusă amenințării unui atac. Aici intervine obligativitatea securității care s-a dovedit un element esențial în episoadele de reconstrucție din trecut.

Reconstrucția Ucrainei ar trebui să fie un parteneriat strâns între Statele Unite și Europa, astfel nu va funcționa. Statele Unite ar trebui să conducă în chestiunile de securitate, iar Uniunea Europeană ar trebui să conducă în ceea ce privește asistența economică, în special în lumina posibilei aderări a Ucrainei la UE.

Organizația Tratatului Atlanticului de Nord, ca expresie a garantării păcii și apărării, a asigurat securitatea reconstrucției europene după al Doilea Război Mondial. După ce războiul se termină, indiferent cum se va sfârși, pacea va dura doar dacă ambele părți o consideră preferabilă războiului. Ucraina va avea stimulente pozitive puternice pentru pace sub formă de asistență pentru reconstrucție și aderarea la UE. Rusia nu va avea stimulente comparabile dar va avea dorința să elimine un potențial pericol reprezentat de noua Ucraină reînarmată. Aranjamentele de securitate durabile susținute de Occident vor ajuta Ucraina să descurajeze și să se apere împotriva viitoarelor atacuri rusești dar nu se știe cât se va teme Rusia de arhitectura de securitate susținută de Occidentul euro-american pentru a nu mai risca un nou conflict.

Dar, la fel de important, astfel de garanții de securitate oferă investitorilor încrederea de a-și asuma riscuri și angajamente pe termen lung. De asemenea, reconstrucția și creșterea economică vor permite Ucrainei să își consolideze forțele armate și capacitățile de descurajare. Prin urmare, aranjamentele de securitate și reconstrucția sunt inseparabile.

Extinderea ulterioară a NATO ar crește, de asemenea, șansa unui conflict mai substanțial dacă Rusia ar comite din nou o agresiune. Dar va adera Ucraina la NATO? Greu de spus și puțin probabil.

NATO, pe de altă parte, nu are nevoie de Ucraina ca membru pentru a descuraja Rusia și nici Ucraina nu trebuie să devină membră NATO pentru a se bucura de sprijin pentru apărarea sa. Ordinea europeană de securitate în evoluție ar trebui să reflecte astfel de schimbări în raportul de putere și este posibil ca securitatea pentru Ucraina să aibă ca rezultat noi modele dincolo de alegerea binară pe care o oferă apartenența la NATO.

Indiferent de aranjamentul de securitate pe care Ucraina și aliații săi îl vin, cheia este că orice fel de aranjament va trebui să descurajeze reînnoirea atacului rus, iar beneficiile ne-reatacării vor trebui să depășească costurile. Și astfel, Ucraina va avea stimulente puternice pentru a menține pacea sub forma acestui efort masiv de reconstrucție și a aderării la UE.

Rusia ar urma să fie descurajată să mai atace în aceste condiții. Și SUA, desigur, au o serie de opțiuni de descurajare la diferite puncte forte și niveluri, dar găsirea unei abordări care să fie suficient de puternică pentru a descuraja atacul rusesc, dar care să nu provoace în mod inutil Rusia, va fi cheia aici pentru aranjamentele de securitate.

Orice întârziere semnificativă ar putea împiedica întoarcerea refugiaților, ar putea împovăra o economie ucraineană aflată în dificultate, ar putea risca pierderea interesului internațional și ar putea pune în pericol pacea după victoria în război. De altfel, nici reconstrucția Europei de după cel de-al Doilea Război Mondial nu a început într-un mod serios decât la trei ani după război.

Congresul american ar trebui să adopte o legislație pentru reconstrucția Ucrainei, similară cu legile adoptate după Războiul Rece pentru Europa Centrală și de Est și fosta Uniune Sovietică. Liderii politici americani trebuie să înceapă un efort bipartizan pentru a explica și a construi sprijin în rândul poporului american pentru o politică pe termen lung a SUA în Ucraina.

Rusia rămâne, paradoxal, cheia reconstrucției

Rusia reprezintă o amenințare continuă și relativizează eforturile de reconstrucție. Analizele efectuate asupra viitorului apropiat indică perspective reduse de schimbare a regimului politic la Kremlin și nu este vorba de perenitatea lui Vladimir Putin ci de o doctrină de leadership și de proiectare geopolitică a Rusiei însușită de cei care vor urma la conducere.

Chiar dacă acțiunea militară încetează, este probabil ca Rusia să vadă reconstrucția și securitatea Ucrainei drept un pericol și o provocare și să acționeze în consecință. Rușii pot executa atacuri cibernetice asupra infrastructurii critice a Ucrainei sau iniția încercări de destabilizare a securității informaționale, pe măsură ce influența politică a Rusiei în Ucraina se micșorează și partidele pro-ruse sunt dizolvate.

În ciuda speculațiilor cu privire la provocările la adresa conducerii lui Putin sau a stării sale de sănătate, președinte rus poate rămâne la putere până în 2036. Ca atare, poziția guvernului rus cu privire la războiul din Ucraina este probabil să continue, în viitorul previzibil.

Ne întrebăm, oare Rusia va admite ca în vecinătate să se nască un nou stat fundamental ostil și revanșard, reconstruit de UE și Statele Unite și care să nu mai poată fi convenabil Moscovei? Cum ar trebui sa arate noua Ucraina pentru a fi pe placul Rusiei? Pentru că, dacă până în 2022, implicațiile occidentale în Ucraina erau moderate, după ce s-ar încheia pacea sau un acord de încetare a focului, Rusia ar avea la graniță un nou stat, căruia Kremlinul nu i-ar mai putea aduce acuza că prigonește etnicii ruși. O altă dilemă care va influența decisiv amploarea reconstrucției este și cum se vor desfășura termenii acordului de pace. O pace permanentă sau un armistițiu?

Putin a clarificat și cum vede Rusia negocierile de pace: „Suntem pregătiți să negociem? Da, suntem pregătiți. Dar doar noi suntem pregătiți pentru negocieri, nu bazate pe niște „dorințe” după consumul de medicamente psihotrope, ci bazate pe realitățile care s-au dezvoltat, așa cum se spune în astfel de cazuri, pe teren”.

El a respins ideea unui armistițiu care să ofere un răgaz Occidentului și Ucrainei: „Dorim să rezolvăm toate conflictele, și mai ales acest conflict, prin mijloace pașnice. Dar trebuie să înțelegem clar pentru noi înșine că aceasta nu este o pauză pe care inamicul vrea să o ia pentru reînarmare, ci aceasta este o conversație serioasă cu garanții de securitate pentru Federația Rusă. Cunoaștem diferitele opțiuni despre care se discută, cunoaștem „morcovii” pe care ne vor arăta pentru a ne convinge că a venit momentul. Aceasta trebuie să fie o conversație serioasă care să asigure securitatea părții adverse și, în acest caz, ne interesează în primul rând securitatea Federației Ruse”.

„Nu am încredere în nimeni. Dar avem nevoie de garanții. Garanțiile trebuie precizate, trebuie să fie cele care ni s-ar potrivi și în care vom crede. Dar cu siguranță nu vom cumpăra promisiuni goale”, a spus el.

Atacurile Rusiei asupra infrastructurii energetice a Ucrainei au continuat ultimele săptămâni cu virulență, fiind țintită, cu preponderență, infrastructura energetică. Daunele provocate cresc în fiecare zi costurile unei reconstrucții deoarece obiectivele avariate, centrale energetice, hidrocentrale, depozite de gaz, sunt proiecte ce necesită timp, tehnologie și resurse financiare mari pentru a fi refăcute. Vladimir Putin susține că loviturile asupra instalațiilor energetice ucrainene urmează obiectivul stabilit de Kremlin de a „demilitariza” Ucraina și ar fi și un „răspuns” la recentele lovituri ale Kievului asupra rafinăriilor și altor obiective energetice rusești prin care au fost distruse mai multe rafinării de petrol în adâncul teritoriului Rusiei, afectând peste 15% din capacitatea acestora.

Procesul de reconstrucție ar trebui să se desfășoare mult mai repede iar Ucraina are nevoie de aderarea la UE și NATO pentru a atrage în primul rând un sentiment de încredere că nu riscă să revină iar un teatru de lupte. Chiar și cu asigurări de război, inițiativele private nu vor lansa proiecte mari dacă Ucraina se află într-o stare de conflict „înghețat” și Rusia și-ar putea reînnoi agresiunea. Aici este marea necunoscută. Reconstrucția țării se desfășoară între mai multe variabile: apetitul Rusiei pentru noi cuceriri teritoriale în conflictul aflat în desfășurare, voința Occidentului de a asigura rezistența țării și apoi integrarea în structurile euroatlantice economice și de securitate.

Marea incertitudine rămâne cât de atractivă va fi Ucraina lipsită de principalele regiuni puternice din punct de vedere economic și strategic, fără o ipotetică ieșire la mare. Pentru că, dincolo de motivațiile și semnificațiile ideologice ale operațiunii militare ruse asupra Estului Ucrainei, Moscova a pus mâna pe teritorii potente economic și pe care este greu de crezut că le va ceda. Și se pare că nu se va opri în acest moment în a anexa altele.

Share our work
Blinken: „Aliaţii noştri din Marea Neagră pot conta pe Statele Unite pentru a face regiunea mai sigură, mai prosperă şi mai integrată”

Blinken: „Aliaţii noştri din Marea Neagră pot conta pe Statele Unite pentru a face regiunea mai sigură, mai prosperă şi mai integrată”

Secretarul de stat al SUA, Antony Blinken, a reiterat luni sprijinul ţării sale pentru eforturile naţiunilor riverane Mării Negre, între ele Ucraina, de a stabiliza regiunea, în pofida tensiunilor provocate de agresiunea rusă.
„Aliaţii noştri din Marea Neagră pot conta pe Statele Unite pentru a face regiunea mai sigură, mai prosperă şi mai integrată”, a transmis Blinken într-un mesaj de la distanţă difuzat participanţilor la cea de-a doua Conferinţă de Securitate a Mării Negre de la Sofia. „Trebuie să sprijinim în continuare Ucraina, aşa cum am făcut-o până acum, pentru ca aceasta să-şi revină”, a adăugat şeful diplomaţiei americane, care a subliniat totodată importanţa menţinerii unităţii între vecinii Ucrainei.
Blinken a comentat că preşedintele rus, Vladimir Putin, s-a înşelat în calculele sale atunci când a pariat pe lipsa de unitate a naţiunilor din zonă.
„Din păcate, Rusia vede (zona) ca pe un loc de război”, a avertizat ministrul de externe ucrainean Dmitro Kuleba, tot într-o intervenţie de la distanţă – printr-un videoclip înregistrat anterior – în care a subliniat necesitatea „întăririi securităţii” în această regiune.
„Numai înfrângerea Rusiei şi refacerea integrităţii teritoriale a Ucrainei vor garanta stabilitatea şi pacea”, a insistat Kuleba, reiterând că armata ucraineană are nevoie urgentă de arme şi muniţii suplimentare pentru a se apăra în mod adecvat împotriva atacurilor ruse.
Ministrul apărării bulgar, Atanas Zaprianov, a fost de acord că nu este posibil „să se vorbească despre securitatea în Marea Neagră atât timp cât agresiunea rusă în Ucraina continuă”. În acest context, el a reamintit problema pe care o reprezintă pentru navigaţia şi traficul maritim minele marine care îşi pierd ancorele din diverse motive şi ajung să plutească în derivă.
Zaprianov a anunţat că iniţiativa MCM Marea Neagră a NATO, care vizează detectarea şi eliminarea minelor plutitoare aflate în derivă în Marea Neagră, îşi va putea începe operaţiunile la scurt timp după ratificarea recentă de către Turcia. Se aşteaptă ca trei ţări – România, Bulgaria şi Turcia – să contribuie la aceste sarcini cu dragoare, avioane şi drone.
Platforma Internaţională a Crimeei a fost înfiinţată la Kiev în august 2021 la iniţiativa Ucrainei şi cu sprijinul Uniunii Europene (UE) şi al Statelor Unite.
Obiectivul său este de a determina şi coordona eforturile pentru a se asigura că Ucraina recuperează peninsula Crimeea, anexată ilegal de Rusia în 2014.

Cea de-a doua Conferinţă privind Securitatea Mării Negre în cadrul Platformei internaţionale Crimeea s-a deschis oficial la Sofia. Forumul este organizat în comun de Ministerele Afacerilor Externe şi Apărării din Republica Bulgaria şi Ucraina, în parteneriat cu Centrul pentru strategii de apărare (Ucraina).
A investi în securitatea regiunii Mării Negre înseamnă a investi în zona euro-atlantică de pace şi libertate, a declarat ministrul de externe interimar Stefan Dimitrov, în deschiderea forumului.
Sprijinul pentru Ucraina va rămâne în centrul politicii de apărare a guvernului interimar, a declarat ministrul interimar al apărării Atanas Zaprianov.
„Conferinţa de astăzi va servi ca o importantă platformă pentru securitatea regiunii Mării Negre”, a declarat într-o alocuţiune videodifuzată conferinţei ministrul de externe ucrainean Dmitro Kuleba. Acesta a adăugat că este profund recunoscător pentru sprijinul guvernului bulgar şi al cetăţenilor ţării. „Vrem să vedem Marea Neagră ca pe o zonă de pace şi dezvoltare economică”, a subliniat Kuleba.
Marea Neagră ar trebui să devină o mare a NATO, a păcii şi stabilităţii, a spus el. Acest lucru s-a întâmplat deja cu Marea Baltică, după ce Finlanda şi Suedia s-au alăturat Alianţei, a notat ministrul de externe ucrainean.
Preşedintele rus Vladimir Putin a crezut că Kievul va cădea rapid şi credea de asemenea că vecinii Ucrainei din regiunea Mării Negre vor fi divizaţi, a spus într-o alocuţiune video secretarul de stat american Antony Blinken. Pe toate fronturile, Putin s-a dovedit că se înşală, a subliniat Blinken. El a atras atenţia că, prin curajul Ucrainei şi susţinerea ţărilor din regiune şi din jurul lumii, ţara şi-a recâştigat peste jumătate din teritoriile care i-au fost confiscate de Rusia.
„Regiunea Mării Negre reprezintă o intersecţie de culturi, tradiţii şi pace. Stabilitatea şi prosperitatea sunt vitale pentru cei care trăiesc în această regiune”, a afirmat prin legătură video secretarul general al Consiliului Europei, Marija Pejcinovic Buric. Consiliul Europei este dedicat asigurării drepturilor omului şi democraţiei, a adăugat ea.
„Să nu uităm niciodată că războiul Rusiei împotriva Ucrainei a început în 2014 cu ocuparea Crimeei”, a îndemnat într-un discurs videodifuzat secretarul general al Organizaţiei Statelor Americane, Luis Almagro. El a atras atenţia că semnalele de avertizare că urma să se întâmple ceva mai grav au fost ignorate.
La forum va fi discutată de asemenea implementarea formulei de pace ucrainene. Între cei care iau parte la forum se află membri ai parlamentului, diplomaţi şi personal militar.

Share our work
Rusia-NATO: confruntare directă. Ucraina cere arme pentru apărare

Rusia-NATO: confruntare directă. Ucraina cere arme pentru apărare

Rusia şi NATO se află acum în ‘confruntare directă’, a afirmat Kremlinul, în timp ce Alianţa a marcat în această zi împlinirea a 75 de ani de la înfiinţare. Valurile succesive de extindere a NATO sunt adesea amintite de preşedintele rus Vladimir Putin, care a declanşat în 2022 un război în Ucraina cu obiectivul declarat de a preveni ca Alianţa să se apropie şi mai mult de graniţele Rusiei.

Retorică anti-NATO

În schimb, războiul a impulsionat NATO, care s-a extins din nou prin aderările Finlandei şi Suediei.
‘În fapt, relaţiile au alunecat acum spre nivelul de confruntare directă’, a declarat purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, într-un briefing de presă.
NATO era ‘deja implicat în conflictul din Ucraina (şi) continuă să înainteze spre graniţele noastre şi să îşi extindă infrastructura militară către graniţele noastre’, a mai spus purtătorul de cuvânt.
Putin a afirmat în mod repetat că Rusia a fost înşelată de Occident după Războiul Rece dat fiind că, în timp ce Pactul de la Varşovia s-a desfiinţat, NATO a înaintat spre est, preluând foşti membri ai Pactului şi cele trei state baltice care fuseseră parte a Uniunii Sovietice.
Occidentul respinge această versiune, afirmând că NATO este o alianţă defensivă şi că aderarea la ea a fost o decizie democratică a unor state ieşite de sub decenii de regimuri comuniste.
NATO declară că ajută lupta Ucrainei pentru supravieţuire în faţa agresiunii ruse şi furnizează Kievului arme avansate, instruire şi informaţii.
Potrivit Rusiei, aceasta face din Alianţă o parte de facto la conflict. Preşedintele Putin a spus în februarie 2024 că un conflict direct între Rusia şi NATO ar însemna că omenirea s-ar afla la un pas de al treilea război mondial.

Declarații dure

Relaţiile dintre Rusia şi NATO se înrăutăţesc, însă Moscova nu are intenţia de a intra într-un conflict cu o ţară membră a NATO, a declarat ministrul adjunct de externe rus Aleksandr Gruşko, într-un interviu citat de Reuters.
În contextul marcării a 75 de ani de la fondarea Alianţei Nord-Atlantice, Gruşko a declarat pentru agenţia de ştiri RIA că relaţiile se deteriorează „previzibil şi deliberat”, iar toate canalele de dialog dintre Moscova şi NATO au fost aduse la un nivel „critic zero” de către Washington şi Bruxelles.
„Este blocul militar pregătit pentru un conflict deschis cu Rusia? Trebuie să-i întrebaţi chiar pe membrii NATO. În orice caz, nu avem astfel de intenţii în ceea ce priveşte ţările membre ale Alianţei”, a mai spus Gruşko.
Preşedintele rus Vladimir Putin a lansat ceea ce el a numit o „operaţiune militară specială” în Ucraina în 2022, cu scopul declarat de a împiedica NATO să-şi extindă prezenţa aproape de Rusia. Însă războiul din Ucraina a servit la galvanizarea Alianţei, care s-a extins la 32 de membri, prin aderarea Finlandei şi Suediei.
NATO afirmă că ajută Ucraina să lupte împotriva agresiunii ruse şi a oferit Kievului arme avansate, instruire şi informaţii sensibile.
Rusia susţine că acest lucru face din NATO o parte, de facto, la conflict. Putin a declarat în februarie că un conflict direct între Rusia şi NATO ar însemna că planeta se află la un pas de al Treilea Război Mondial.

Ucraina cere arme

După tragedia de la Harkov, soldată cu moartea mai multor salvatori ucraineni în urma unui atac al Rusiei în marele oraș din apropierea Rusiei, centrul administrativ al regiunii cu acelaşi nume din nord-estul Ucrainei, bombardat intens de ruşi în ultimul timp, preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski a calificat ezitarea Occidentului de a furniza ajutor militar ţării sale ca fiind complet inacceptabilă.
„Un nou sistem de apărare antiaeriană ar putea schimba în mod fundamental situaţia”, a afirmat Zelenski într-un mesaj video difuzat joi seara, în care a spus că este recunoscător fiecărei ţări care caută modalităţi de a-i ajuta ţara.
Dar „este complet inacceptabil faptul că atât de multe ţări din lume se gândesc încă la modul în care pot contracara teroarea, deşi nu ar fi nevoie decât de câteva decizii politice”, consideră liderul ucrainean.
Ucraina cere mai multe sisteme de apărare antiaeriană, precum sistemul american Patriot, pentru a-şi proteja mai bine oraşele de atacurile ruseşti care au loc aproape zilnic.
O apărare antiaeriană mai puternică pentru Harkov şi regiunea cu acelaşi nume, precum şi pentru regiunea Sumî şi regiunile din sudul ţării constituie o „necesitate absolut urgentă”, a declarat Zelenski, vorbind despre atacul din noaptea de miercuri spre joi asupra oraşului Harkov.
„Este o tactică rusească dezgustătoare”, a afirmat Zelenski, transmiţând în mesajul său de pe X (ex-Twitter) condoleanţe rudelor celor ucişi.
Totodată, Volodimir Zelenski a făcut apel la diplomaţii ucraineni să-şi intensifice demersurile în ţările în care se află la post pentru a solicita furnizarea de sisteme de apărare antiaeriană.

Patriot, obiectiv pentru Kiev

Ministrul de externe ucrainean Dmitro Kuleba a insistat asupra necesităţii ca aliaţii din NATO să livreze Ucrainei sisteme de apărare antiaeriană Patriot pentru ca ţara sa să se poată apăra de bombardamentele ruseşti.
„Nu vreau să stric petrecerea”, a spus Kuleba, după ce i-a felicitat pe membrii NATO cu ocazia celei de-a 75-a aniversări a Alianţei. „Dar principalul meu mesaj de astăzi vizează (rachetele) Patriot”, a adăugat ministrul ucrainean, vorbind alături de Jens Stoltenberg, secretarul general al NATO.
„Salvarea vieţilor ucrainenilor, salvarea economiei ucrainene, salvarea oraşelor ucrainene depinde de rachetele Patriot şi de alte sisteme de apărare antiaeriană. Insistăm asupra Patriot pentru că este singurul sistem care poate intercepta rachete balistice”, precum cele 94 cu care Rusia a atacat Ucraina în martie, a explicat Kuleba, care se va întâlni joi cu omologi ai săi din Alianţa Nord-Atlantică.
Moscova – a spus el – a atacat joi oraşul Harkov din estul ţării cu sute de drone. „Din păcate, Rusia distruge sistematic economia ucraineană, ucide ucraineni şi distruge şi oraşele noastre, ceea ce alimentează strategia Rusiei de a şterge Ucraina de pe hartă”, a declarat Dmitro Kuleba.
Cu această ocazie, ministrul ucrainean i-a mulţumit lui Jens Stoltenberg pentru propunerea sa de a crea un fond de 100 de miliarde de euro pentru a garanta asistenţă financiară şi militară Kievului, pe care aliaţii au discutat-o pentru prima dată miercuri, secretarul general sperând că măsura ar putea fi aprobată la summitul NATO din iulie de la Washington.
„Sprijinirea Ucrainei nu este o acţiune de caritate, ci o investiţie în propria noastră securitate”, a subliniat Stoltenberg.

Fond pentru Ucraina

Ucraina susţine ideea anunţată de secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, ca această alianţă să constituie un fond pe termen lung destinat susţinerii militare a Ucrainei în războiul cu Rusia, dar o asemenea iniţiativă are „zero şanse” dacă nu include contribuţii financiare obligatorii ale statelor membre în NATO, a declarat ministrul ucrainean de externe Dmitro Kuleba publicaţiei European Pravda, preluată de Reuters.
La reuniunea miniştrilor de externe din statele membre ale NATO desfăşurată miercuri şi joi la Bruxelles, Stoltenberg a prezentat o propunere de constituire a unui fond de 100 de miliarde de euro în cadrul unei finanţări pe cinci ani pentru Ucraina, iniţiativă primită cu reacţii mixte de cele 32 de state membre ale Alianţei.
Aceste state au avut dificultăţi să ofere Ucrainei asistenţă militară chiar şi pentru sume mult mai mici, a remarcat ministrul ucrainean de externe. „Cu alte cuvinte, în actualul model de finanţare, această iniţiativă are zero şanse. Pentru că ei nu pot colecta 500 de milioane, iar aici ar trebui să colecteze 20 de miliarde în actualul model”, explică Dmitro Kuleba.
Dacă însă statele membre ale NATO vor fi obligate să contribuie, atunci acest plan chiar „există şi are şanse de a fi implementat”, a indicat ministrul ucrainean.
Ministrul leton de externe Krisjanis Karins a declarat la rândul său că finanţarea fondului propus ar putea fi asigurată prin contribuţiile statelor membre ale Alianţei, în timp ce omologul său eston Margus Tsahkna a anunţat că ţara sa le-a propus celorlalte ţări membre ale NATO să ofere anual 0,25% din PIB-ul lor ca ajutor militar pentru Ucraina.
Potrivit unor diplomaţi, un scop al iniţiativei de creare a acestui fond special este de a preveni orice reducere a ajutorului militar american pentru Ucraina în eventualitatea în care Donald Trump ar deveni din nou preşedinte al SUA.

NATO nu este parte a conflictului

NATO nu este şi nu va fi parte a conflictului din Ucraina, a declarat joi secretarul general Jens Stoltenberg, în conferinţa de presă de la finalul reuniunii miniştrilor de externe ai statelor Alianţei Nord-Atlantice.
„Nu avem planuri să trimitem trupe de luptă în Ucraina, nu a existat o solicitare pentru aşa ceva”, a afirmat Stoltenberg, răspunzând unei solicitări de a comenta afirmaţia Kremlinului de joi potrivit căreia Rusia şi NATO se află acum în „confruntare directă”.
Pe de altă parte, el a spus că „aliaţii înţeleg urgenţa”, după ce ministrul de externe ucrainean Dmitro Kuleba le-a cerut aliaţilor la Bruxelles noi sisteme de apărare aeriană, în special rachete americane Patriot.
„Aliaţii se vor întoarce acasă şi îşi vor analiza inventarele, să vadă dacă există vreun mod în care pot furniza mai multe sisteme, în special Patriot, dar şi bineînţeles să se asigure că sistemele care deja există dispun de muniţie şi de piese de schimb”, a afirmat secretarul general al NATO.
Stoltenberg a precizat că a prezidat joi o reuniune a Consiliului NATO-Ucraina şi că ministrul ucrainean Dmitro Kuleba i-a pus la curent pe aliaţi în privinţa „nevoilor Ucrainei pe termen scurt şi lung şi a progresului reformelor sale”.
„Situaţia pe câmpul de luptă rămâne gravă. Ucraina are nevoie de mai multă apărare aeriană, mai multă muniţie şi mai mult ajutor. Salut faptul că aliaţii continuă să vină cu noi anunţuri. În ultimele zile, asta include 600 de milioane de euro de la Germania pentru iniţiativa cehă, precum şi 10.000 de drone din partea Regatului Unit, mai multe rachete şi vehicule blindate din Franţa. Şi chiar ieri (miercuri – n.r.), un nou pachet de ajutor de la Finlanda în valoare de 188 de milioane de euro”, a spus Stoltenberg în conferinţa de presă.
El a subliniat însă că „trebuie să facem mai mult” şi „să ne aşezăm ajutorul pe baze mai ferme şi mai durabile”.
Jens Stoltenberg a reamintit faptul că aliaţii au convenit să meargă mai departe cu planificarea unui rol mai important pentru NATO în coordonarea asistenţei de securitate necesare pentru Ucraina şi a dat asigurări că „munca va continua în săptămânile următoare”.

Putin, supărat pe Macron

Kremlinul a transmis joi că preşedintele rus Vladimir Putin „rămâne deschis dialogului”, dar nu există planuri pentru contacte cu omologul său francez Emmanuel Macron, în urma conversaţiei telefonice pe care au avut-o miercuri miniştrii apărării francez şi rus, discuţie anunţată în comunicate separate de Paris şi Moscova, după care Macron a criticat comentariile „tendenţioase şi ameninţătoare” din comunicatul rus.
„Preşedintele Putin rămâne deschis dialogului cu aceia care manifestă interes în dezvoltarea relaţiilor cu ţara noastră”, a spus purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, la conferinţa sa de presă zilnică. Preşedintele rus „a fost mereu deschis dialogului pentru a soluţiona problemele mondiale şi regionale cele mai complexe”, dar „la ora actuală nu există planuri pentru desfăşurarea unor contacte la nivel înalt”, a adăugat Peskov.
Acesta a răspuns astfel unei întrebări despre posibilitatea unor contacte între Putin şi Macron, după ce miercuri miniştrii apărării francez şi rus, Sébastien Lecornu şi Serghei Şoigu, au avut o convorbire telefonică, prima de acest fel după octombrie 2022.
Şi de această dată ministrul Sébastien Lecornu a „condamnat fără rezerve războiul de agresiune pe care Rusia l-a lansat în Ucraina” şi a subliniat că „Franţa va continua să sprijine continuu Ucraina şi cu intensitatea de care este nevoie în lupta pentru libertatea şi suveranitatea sa, cu obiectivul de a aduce pacea pe continentul european”, a afirmat într-un comunicat Ministerul francez al Apărării.
În schimb, ministrul francez a „confirmat disponibilitatea Franţei” pentru „intensificarea schimburilor” cu Rusia în lupta contra terorismului, se arată în acelaşi text, în contextul atacului terorist din 22 martie, în care cel puţin 144 de persoane au fost ucise într-o sală de concerte la Moscova. Atacul a fost revendicat de gruparea Statul Islamic, dar Moscova consideră că s-ar putea să fi existat şi o implicare ucraineană, mai ales că cei patru terorişti cetăţeni tadjici, în prezent arestaţi, s-au deplasat spre frontiera cu Ucraina după atac şi aveau pregătită de partea ucraineană o „fereastră” pentru a trece graniţa, potrivit preşedintelui Putin.
„Franţa nu dispune de nicio informaţie care să permită stabilirea unei legături între atentat şi Ucraina. Cerem Rusiei să înceteze să manipuleze”, a mai indicat Parisul în comunicatul său.
În comunicatul emis de Moscova despre discuţia dintre cei doi miniştri ai apărării, aceasta îşi manifestă „speranţa” că serviciile secrete franceze nu au fost implicate în atacul terorist din 22 martie.
„Este ridicol, să spui că Franţa ar putea fi implicată, că ucrainenii sunt implicaţi … Toate acestea nu au niciun sens. Dar este o manipulare a informaţiei care face parte din arsenalul de război aşa cum este el folosit astăzi de Rusia”, a comentat preşedintele francez joi la inaugurarea unui centru acvatic pentru Jocurile Olimpice de la Paris.
Macron a justificat iniţiativa discuţiei dintre miniştrii Lecornu şi Şoigu prin faptul că Franţa deţine „informaţii utile” de transmis Rusiei „asupra originilor şi organizării acestui atentat”. Liderul de la Elysee vede în reacţia Rusiei „demonstraţia” a ceea ce el spune „de la începutul anului”, şi anume „o creşte a posturii agresive a Rusiei, iar aceasta nu se întâmplă doar cu Franţa”.
Preşedintele francez a mai spus că „nu are nicio îndoială” că o ţintă a Rusiei este de asemenea organizarea Jocurilor Olimpice, „inclusiv în termeni informaţionali”.

Reacție emoțională

Relaţiile dintre Paris şi Moscova, deja tensionate de războiul pornit de Rusia în Ucraina şi de sprijinul militar oferit acesteia din urmă de către Franţa, s-au degradat şi mai mult după ce la sfârşitul lunii februarie preşedintele francez nu a exclus posibilitatea ca unele state aliate ale Kievului să trimită trupe în Ucraina, întrucât, a motivat el, „trebuie făcut tot posibilul pentru ca Rusia să nu câştige acest război”. Putin a pus această reacţie „emoţională” a lui Macron pe seama faptului că Rusia a „călcat pe coadă” Franţa în Africa, ceea ce a generat „resentimente” la Paris. Trupele franceze au fost nevoite să se retragă din ţări africane precum Mali şi Niger după ce junte militare instalate la putere acolo au sistat colaborarea cu Franţa şi s-au apropiat de Rusia, în timp ce gruparea rusă de mercenari Wagner şi-a intensificat operaţiunile pe continentul african.

Coșmarul minelor

Aproximativ 25% din teritoriul Ucrainei este contaminat cu mine terestre şi muniţii neexplodate, iar zonele care au fost eliberate de armata ucraineană de sub ocupaţia rusă sunt cele în care a fost amplasată cea mai mare cantitate de astfel de arme.
„În prezent, un sfert din teritoriul Ucrainei este presărat cu dispozitive explozive. Despre deminare totală se va putea vorbi doar după încheierea războiului”, a declarat ministrul de interne ucrainean, Ihor Klimenko, într-un interviu acordat agenţiei locale Interfax.
Ministrul ucrainean a subliniat că este imposibil de prezis de cât timp va avea nevoie Ucraina pentru a-şi curăţa teritoriul de dispozitive explozive în contextul în care invazia declanşată de Rusia asupra Ucrainei în urmă cu mai bine de doi ani este în desfăşurare.
„Vom curăţa un loc, vom stabili dacă este sigur şi apoi bombardamentele vor începe din nou. Şi vom lua totul de la capăt. De aceea sunt multe condiţionări. În plus, am găsit încă la sol obuze din cel de-al Doilea Război Mondial”, a declarat Klimenko pentru Interfax-Ucraina.
El a reiterat că, „în urma invaziei pe scară largă a Federaţiei Ruse, astăzi aproximativ 25% din teritoriul Ucrainei este contaminat cu mine şi dispozitive explozive”.
„Regiunile eliberate (de armata ucraineană) sunt cele mai dens minate. În realitate, măsurile de stabilizare efectuate în aceste zone au început cu îndepărtarea minelor”, a explicat Klimenko.
El a detaliat, de asemenea, modul în care se desfăşoară procesul de deminare al ţării, care, a spus el, este împărţit în trei etape: de luptă, operaţională şi umanitară.
„În faza de luptă, militarii eliberează teritoriul, înaintând pe linia frontului. La nivel operaţional, poliţiştii şi echipele de salvare acţionează pentru a pune în aplicare măsuri de stabilizare în teritoriile eliberate”, a adăugat el. Ultima etapă, deminarea umanitară, presupune deja o curăţare profundă şi completă a zonelor terestre şi acvatice de dispozitivele explozive.
Totodată, ministrul ucrainean a adăugat că în prezent este important să se garanteze condiţii de viaţă cu un minimum de siguranţă pentru populaţia din teritoriile eliberate.
„La scara întregii ţări, se va putea vorbi despre deminare umanitară totală doar după încheierea războiului. Acum suntem în principal în prima şi a doua etapă”, a rezumat Klimenko.

Moscova nu crede în lacrimi

Comitetul de anchetă rus a anunţat că examinează o pistă ucraineană în atentatul comis în martie la o sală de concerte de lângă Moscova şi care a fost revendicat de către gruparea jihadistă Stat Islamic.
„Anchetatorii au putut recupera date din telefoanele mobile aparţinând celor acuzaţi de comiterea atentatului de la Crocus City Hall”, a indicat într-un comunicat Comitetul de anchetă, responsabil de principalele dosare penale în Rusia.
La 22 martie, bărbaţi înarmaţi au pătruns în sala de concerte Crocus City Hall, în apropiere de Moscova, unde au deschis focul asupra mulţimii de oameni şi au incendiat clădirea. Cel puţin 144 de persoane au fost ucise, iar 360 rănite în acest revendicat de Stat Islamic.
Doisprezece suspecţi au fost arestaţi, între care patru presupuşi atacatori, originari din Tadjikistan, fostă republică sovietică din Asia Centrală.
Potrivit datelor recuperate din telefoanele lor mobile, „în dimineaţa zilei de 24 februarie 2024″, când se împlineau doi ani de la declanşarea ofensivei ruse în Ucraina, unul dintre cei inculpaţi a găsit pe Internet fotografii cu intrările în Crocus City Hall şi le-a trimis coordonatorului său”, susţin anchetatorii ruşi.
„Atacatorii au ales sala de concerte Crocus City Hall ca loc pentru comiterea atentatului terorist la instrucţiunile curatorului care le-a dirijat acţiunile”, declară Comitetul de anchetă rus, citat de RIA Novosti. „Acuzatul a confirmat toate acestea în depoziţiile sale”, se spune în comunicat.
„În telefonul unuia dintre terorişti au fost descoperite fotografii cu oameni în uniforme de camuflaj cu un steag ucrainean pe fundalul unor clădiri distruse şi un timbru poştal ucrainean cu un gest obscen. Aceste date pot indica o legătură între actul terorist comis şi desfăşurarea ‘operaţiunii militare speciale'” în Ucraina, declară Comitetul de anchetă rusă în comunicatul său postat pe contul său de Telegram, potrivit agenţiei de presă ruse TASS.
Comitetul de anchetă subliniază că desfăşoară verificări cu privire la o eventuală implicare a „reprezentanţilor serviciilor speciale ucrainene şi organizaţiilor internaţionale islamiste şi teroriste în organizarea şi finanţarea atentatului” de la Crocus City Hall.
Kremlinul a admis că „radicali islamişti” se află la originea atentatului, dar a denunţat totodată o implicare ucraineană coordonată de către Occident.

Sprijin românesc

Ministrul Afacerilor Externe, Luminiţa Odobescu, a participat, joi, la reuniunea miniştrilor de Externe ai NATO, la Bruxelles, context în care a făcut referire la sprijinul multidimensional şi cuprinzător al României pentru Ucraina şi la determinarea de a continua aceste eforturi, atât timp cât va fi necesar.
Potrivit unui comunicat MAE, în alocuţiunea la ceremonia aniversară, ministrul român a remarcat rezilienţa, dar şi capacitatea de adaptare pe care cea mai de succes alianţă politico-militară le-a demonstrat de-a lungul celor 75 de ani de existenţă. A evidenţiat, totodată, beneficiile solide, dar şi contribuţiile consistente ale României la securitatea spaţiului euro-atlantic pe parcursul celor 20 de ani de când a obţinut calitatea de membru NATO. De asemenea, a subliniat faptul că legătura transatlantică, unitatea şi solidaritatea aliată, care reprezintă fundamentul NATO, asigură şi astăzi un liant puternic între statele membre şi conferă Alianţei capacitatea de a gestiona în mod eficient toate ameninţările şi provocările cu care se confruntă.
În cadrul reuniunii Consiliului NATO-Ucraina, a doua în formatul miniştrilor de externe după cea din noiembrie 2023, cu participarea ministrului ucrainean de externe Dmitro Kuleba, ministrul român a evidenţiat importanţa menţinerii angajamentului ferm pentru Ucraina şi a sprijinului pentru parcursul său euro-atlantic, apreciind că viitorul Summit de la Washington reprezintă un moment oportun pentru decizii consistente şi ambiţioase în acest sens.
La reuniunea Consiliului Nord-Atlantic cu partenerii din regiunea Indo-Pacific/IP4 (Australia, Japonia, Noua Zeelandă, Republica Coreea) şi cu Înaltul Reprezentant UE pentru Afaceri Externe şi Politica de Securitate, Josep Borrell, ministrul român a evidenţiat comuniunea de valori şi interese care se află la baza relaţiilor NATO cu aceşti parteneri, apreciind că o continuare a consolidării acestor relaţii este esenţială pentru menţinerea ordinii internaţionale bazate pe reguli. Salutând sprijinul acordat Ucrainei de UE şi de cei patru parteneri, ministrul român a pledat în favoarea derulării de proiecte concrete care să consolideze cooperarea între Alianţă şi IP4 şi contribuţia comună la asigurarea securităţii euro-atlantice şi internaţionale.

Pacea chinezească

Ministrul rus de externe Serghei Lavrov a apreciat joi că planul de pace în Ucraina propus de China este cel mai rezonabil de până acum.
Beijingul a prezentat în urmă cu un an un document cu 12 puncte pentru rezolvarea conflictului ucrainean, oferind principii generale pentru încheierea războiului, dar fără a intra în detalii.
În momentul respectiv, planul nu a fost întâmpinat cu entuziasm nici de Rusia, nici de Ucraina, iar Statele Unite au comentat că este vorba de o încercare a Chinei de a se prezenta ca promotoare a păcii, însă planul reflectă „povestea falsă” a Moscovei şi nu condamnă invazia rusă pe teritoriul ucrainean.
Lavrov, citat de agenţia de presă RIA preluată de Reuters, a afirmat acum că „cel mai important lucru pentru noi este că documentul chinez se bazează pe o analiză a motivelor pentru ceea ce se întâmplă şi pe nevoia de eliminare a acestor cauze fundamentale. Este structurat ca logică de la general la particular. (…) Acest plan a fost criticat pentru că este vag. (…) Însă este un plan rezonabil pe care marea civilizaţie chineză l-a propus pentru discuţii”.
Şeful diplomaţiei ruse urmează să se întâlnească în curând cu omologul său chinez, iar preşedintele rus Vladimir Putin a declarat luna trecută că ar lua în considerare China drept destinaţie a primei sale vizite în străinătate din noul său mandat de şase ani ca şef al statului.
Rusia susţine că este dispusă să se angajeze într-un dialog despre Ucraina, însă acesta trebuie să reflecte ceea ce Moscova numeşte „noile realităţi” de pe teren, unde revendică până acum patru regiuni ucrainene, iar forţele ruse controlează aproape o cincime din teritoriul ţării vecine.
Preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski a propus propria sa formulă de pace, care cere încetarea ostilităţilor şi retragerea completă a Rusiei din toate teritoriile ocupate.
Reuters apreciază că elogiile Moscovei pentru planul chinez sunt un semnal că ruşii sunt deschişi către tratative de pace, în timp ce atacă iniţiativa lui Zelenski, numită de Lavrov „un meniu din care poţi alege ce vrei”.â
Elveţia a comunicat că va fi gazda unei conferinţe pe baza planului Ucrainei, însă Rusia a respins ideea ca lipsită de sens şi menită să eşueze fără participarea părţii ruse.

Lecții pentru Germania

Ministrul apărării german a anunţat o restructurare a armatei, printre care un nou comandament central şi o componentă specializată pentru spaţiul cibernetic, continuând astfel reforma Bundeswehr lansată după declanşarea invaziei ruse în Ucraina în februarie 2022.
”Nimănui nu ar trebui să-i vină ideea de a ne ataca pe noi, ca teritoriu NATO. Trebuie să comunicăm acest lucru în mod credibil şi onest”, a declarat Boris Pistorius într-o conferinţă de presă la Berlin.
El a adăugat că forţele armate germane (Bundeswehr) vor avea nevoie de o suplimentare cu 6,5 miliarde de euro a bugetului pentru 2025, în contextul în care guvernul încearcă să atingă în următorii ani obiectivul stabilit de NATO privind cheltuielile militare ale statelor membre.
În noua structură, comandamentul central va reuni două centre de comandă – pentru desfăşurări interne şi externe – ce erau separate până acum, furnizând NATO un punct de contact, în timp ce componenta pentru spaţiul cibernetic se va concentra pe ameninţări hibride precum campaniile de dezinformare.
Restructurarea are loc după ce cancelarul Olaf Scholz a anunţat schimbări la nivelul forţelor germane în contextul războiului din Ucraina, el angajându-se să modernizeze armata şi să sporească bugetul militar al ţării pentru a atinge ţinta de 2% din produsul intern brut, stabilită de NATO în 2014.
Pistorius nu a făcut vreun anunţ cu privire la o posibilă reintroducere a serviciului militar obligatoriu în Germania, subiect care a fost dezbătut în ultimii doi ani, după începerea invaziei ruse în Ucraina.
El a precizat că şi-a propus ca în cursul acestei luni să prezinte un document cu diverse modele posibile de restructurare a forţelor armate germane.

Share our work