Democrata Kamala Harris, actuala vicepreședintă a SUA, are un uşor avans, de 3 puncte procentuale, în faţa republicanului Donald Trump, cu mai puţin de o lună rămasă până la alegerile prezidenţiale din SUA, indică un sondaj publicat de cotidianul american New York Times. Vicepreşedinta democrată este creditată cu 49% din intenţiile de vot la scară naţională, faţă de 46% pentru Trump. Candidata în vârstă de 59 de ani ar urma să beneficieze şi de susţinerea a 9% din electoratul republican, potrivit acestui sondaj, realizat împreună cu Colegiul Siena.
Miting electoral
Kamala Harris a organizat săptămâna trecută un miting electoral alături de fosta parlamentară republicană Liz Cheney, repudiată de Donald Trump. Ea şi-a reiterat intenţia de a desemna un republican în guvernul său dacă va fi aleasă preşedinte al SUA. Precedentul sondaj de opinie al New York Times, publicat la jumătatea lunii septembrie, îi plasa pe cei doi candidaţi la egalitate perfectă, cu câte 47% din intenţiile de vot. Alegerile prezidenţiale din SUA, organizate prin scrutin universal indirect, sunt decise de obicei de rezultatele din câteva state (swing states), unde candidaţii sunt aproape la egalitate în sondajele de opinie. Pentru realizarea anchetei sociologice publicate marţi, New York Times a intervievat, între 29 septembrie şi 6 octombrie, 3.385 de alegători din întreaga ţară. Marja de eroare a fost de +/- 2,4 puncte procentuale.
Trump revine
Donald Trump a revenit sâmbătă la Butler, unde a scăpat unei tentative de asasinat împotriva sa pe 13 iulie, asigurând, pe un ton provocator, că nu va renunţa „niciodată” chiar dacă atacatorul încearcă să îl „reducă la tăcere”. „Acum 12 săptămâni, chiar aici, un asasin a încercat să mă reducă la tăcere, pe mine, precum şi pe mişcarea noastră. Acest monstru vicios (…) a fost aproape de a reuşi, dar mâna Providenţei l-a împiedicat”, a declarat Trump, în faţa unei mulţimi entuziaste. Dar fostul preşedinte i-a asigurat: „Nu voi renunţa niciodată, nu mă voi pleca niciodată, nu mă voi sfărâma niciodată”.
Candidatul republican şi fost preşedinte al Statelor Unite s-a adresat unei mulţimi de câteva mii de oameni adunaţi în oraşul Butler, în statul crucial Pennsylvania, cu o lună înaintea alegerilor prezidenţiale din 5 noiembrie unde o va înfrunta pe vicepreşedinta democrată Kamala Harris.
În cursul mitingului, Trump a păstrat un minut de reculegere, exact la ora la care s-au auzit împuşcăturile pe 13 iulie, cu un omagiu adus singurei victime, Corey Comperatore, înainte de a-şi relua discursul de acolo de unde s-a întrerupt. De asemenea, i-a denunţat pe cei pe care îi descrie drept „duşmanii din interior, mult mai periculoşi decât cei din afară”.
Securitate sporită
„În ultimii opt ani, cei care vor să ne oprească m-au calomniat, au încercat să mă destituie, m-au dat în judecată, au încercat să-mi fure buletinele de vot şi, cine ştie, poate chiar au încercat să mă omoare. Dar nu am încetat niciodată să lupt pentru voi şi nu mă voi opri niciodată”, şi-a asigurat suporterii fostul preşedinte. Mitingul s-a desfăşurat în condiţii de securitate foarte înaltă, lunetişti fiind instalaţi pe acoperişurile mai multor clădiri din jur şi o dronă zburând deasupra mulţimii. Au venit mult mulţi oameni să-l asculte pe Trump decât la întâlnirea anterioară de la Butler, mulţi purtând un tricou cu imaginea fostului preşedinte imediat după tentativa de asasinat, alţii cu urechea acoperită, amintind de bandajul pe care l-a purtat în zilele următoare. Înainte de a intra pe scenă, Donald Trump a fost precedat de candidatul republicanilor la vicepreşedinţia SUA, J.D.Vance, sub ochii celui mai bogat om din lume, Elon Musk, ai rudelor victimelor împuşcăturilor şi poliţiştilor care l-au protejat.
Elon Musk, în tabăra pro-Trump
Invitat de Trump să ia cuvântul, miliardarul a prezentat alegerile americane drept „o luptă care nu trebuie pierdută”, temându-se că altfel ar fi „ultimele alegeri, asta e previziunea mea”. „Preşedintele Trump trebuie să câştige, pentru a păstra Constituţia şi democraţia”, a insistat Elon Musk.
Tentativa de asasinat a fost văzută ca un moment esenţial în campania electorală, în timp ce Donald Trump conducea sondajele de opinie în faţa lui Joe Biden după dezbaterea dezastruoasă de la televiziune, pentru ca două zile mai târziu să pozeze în „martir politic” la convenţia republicană. Apropiaţii candidatului îi acuză de atunci pe democraţi că incită la violenţă cu discursul lor în care îl prezintă pe Trump drept un risc existenţial pentru democraţie. Pe 13 iulie, în plin miting, un tânăr a reuşit să tragă mai focuri spre Trump, care a suferit o rană uşoară la urechea dreaptă. Un spectator a fost ucis, iar alţi doi au suferit răni grave.
Glonț pentru democrație
Pentru echipa sa, Donald Trump „a luat un glonţ pentru democraţie”, relatează mass-media de peste Ocean. Bun cunoscător al mentalităților electoratului american, Trump a înţeles imediat amploarea acestui şoc: urechea sângerândă, zdrobită de un glonţ, protejat şi evacuat de agenţii Secret Service, septuagenarul a rămas în picioare cu pumnul ridicat sfidător în faţa camerelor, îndemnându-şi susţinătorii „să lupte, să lupte, să lupte”. Scena, imortalizată sub un mare drapel american, a făcut înconjurul lumii. Secret Service l-a împuşcat atunci pe tânărul atacator Thomas Crooks, 20 de ani, urcat pe acoperişul unei clădiri aflate la câteva sute de metri distanţă. Şefa Secret Service, Kimberly Cheatle, a fost forţată să demisioneze. Această tentativă de asasinat, urmată de o a doua în septembrie pe terenul de golf din Florida al fostului preşedinte, a provocat un şoc în ţară şi în străinătate. Statele Unite sunt marcate de o istorie politică violentă: ultimul preşedinte ucis a fost John Kennedy în 1963. În acelaşi timp cu al doilea miting din Butler, Kamala Harris a vizitat Carolina de Nord, un alt stat cheie în aceste alegeri, lovit de un uragan puternic care a făcut cel puţin 220 de morţi în sud-estul Statelor Unite, unde s-a întâlnit cu echipe de salvatori şi victime.
Sprijin controversat
Cu o lună înainte de alegerile prezidenţiale americane, o importantă mişcare pro-palestiniană, până în prezent foarte critică la adresa democraţilor, s-a pronunţat ferm, marţi, împotriva republicanului Donald Trump, fără a o susţine, totuşi, explicit pe Kamala Harris în timp ce războiul din Orientul Mijlociu ar putea influenţa scrutinu. Această luare de poziţie este un potenţial impuls pentru democraţi, care se tem să piardă voturile unei părţi din aripa stângă a partidului şi ale alegătorilor de origine arabă de la sângerosul atac al Hamas din octombrie 2023 şi ofensiva devastatoare a Israelului în Fâşia Gaza care i-a urmat. Mişcarea „Uncommitted” (Nealiniaţi), deşi se abţine să o susţină explicit pe vicepreşedinta democrată, avertizează că „ar putea fi mai rău” sub o preşedinţie Trump. Alegătorii trebuie să privilegieze „cea mai bună abordare împotriva războiului” decât „cel mai bun candidat”, mai relatează sursa citată. Acest grup, care se bazează în principal pe un electorat de origine arabă sau din comunităţile musulmane, a apărut în timpul manifestaţiilor împotriva sprijinului preşedintelui Joe Biden pentru Israel în pofida bilanţului uman grav şi a dezastrului umanitar din Fâşia Gaza.
Rol delicat
Succedându-i lui Joe Biden şi sprijinul său neclintit pentru Israel, vicepreşedinta Kamala Harris joacă un rol foarte delicat. Candidata democrată nu se poate rupe deschis de linia lui Joe Biden, dar este foarte conştientă că asta ar putea să o coste voturi pe 5 noiembrie, în special în rândul importantei comunităţi arabe din Michigan, unul dintre cele mai disputate state într-un scrutin care se anunţă foarte strâns. Kamala Harris a promis că va lupta pentru drepturile palestinienilor la „demnitate, libertate, securitate şi autodeterminare”. Dar ea a exclus orice embargo asupra armelor destinate Israelului, Statele Unite rămânând de departe primul şi principalul sprijin militar al acestuia.
Vicepreşedinta SUA şi candidata democrată la preşedinţie Kamala Harris a dezvăluit luni că deţine un pistol semiautomat Glock şi că a şi tras „bineînţeles” cu el, însă doar la un poligon de tir. „Am un Glock, de destul de mult timp”, a declarat Harris într-un interviu acordat canalului CBS, în răspuns la întrebarea unui jurnalist care a vrut să ştie dacă vicepreşedinta deţine vreo armă de foc. Întrebată dacă a şi tras cu ea, Harris a răspuns râzând: „Bineînţeles că da. La un poligon de tir”, amintind că a lucrat şi în sistemul de justiţie, ca procuror.
Politica armelor
Luna trecută, candidata democrată i-a mărturisit vedetei tv Oprah Winfrey că este proprietara unei arme, fără a preciza ce anume, dar asigurând că ar trage asupra unui intrus care ar încerca să-i intre în casă. Până de curând, Kamala Harris a amintit foarte rar că deţine o armă, în contextul în care tabăra democrată este mai curând în favoarea unei reglementări mai severe a regimului armelor, având în vedere numeroasele masacre care au avut loc în SUA. Pe măsură ce se apropie însă alegerile din 5 noiembrie şi diferenţa dintre ea şi rivalul ei republican Donald Trump este foarte mică, Harris a fost nevoită să-şi clarifice poziţia, în ţara cu mai multe arme decât locuitori. Donald Trump a acuzat-o frecvent pe adversara sa, inclusiv în cursul dezbaterii televizate din 10 septembrie, că vrea să le confişte armele americanilor, în condiţiile în care portul de armă este un drept protejat de cel de-Al Doilea Amendament al constituţiei SUA. Kamala Harris a respins alegaţiile în acest sens, menţionând că şi coechipierul său, candidatul la vicepreşedinţie Tim Walz, este proprietarul unei arme de foc.
Marea Neagră și alegerile americane
Alegerea Kamalei Harris sau a lui Donald Trump va avea un impact semnificativ asupra politicii SUA în regiunea Mării Negre, dat fiind că această zonă este un punct strategic important pentru securitatea europeană și relațiile SUA cu Rusia și aliații NATO.
Kamala Harris, ca vicepreședinte în administrația Biden, susține o politică externă mai tradițională, bazată pe cooperarea cu aliații europeni și susținerea alianțelor internaționale, cum este NATO. În cazul unei victorii, politica SUA în Marea Neagră ar rămâne probabil una de sprijin ferm pentru Ucraina și pentru securitatea flancului estic al NATO. Harris ar putea continua strategia actuală de sancțiuni împotriva Rusiei și de sprijin militar pentru țările din regiune, precum România, Bulgaria și Turcia, pentru a contracara influența Rusiei. Accentul ar fi pus pe consolidarea prezenței americane în regiune și pe promovarea stabilității și a democrației în țările riverane.
Conform experților, în eventualitatea în care Donald Trump va câștiga din nou președinția SUA, ar putea readuce în discuție o politică mai puțin predictibilă și mai axată pe interesele naționale ale SUA, cu o posibilă diminuare a implicării în NATO și în securitatea europeană. În timpul mandatului său anterior, Trump a fost criticat pentru o abordare mai relaxată față de Rusia și a sugerat în repetate rânduri o retragere parțială din angajamentele SUA față de NATO.
În ceea ce privește Marea Neagră, această abordare ar putea însemna o reducere a prezenței militare americane sau o renegociere a responsabilităților țărilor NATO din regiune. Totuși, este posibil ca și Trump să continue să sprijine Ucraina într-o anumită măsură, mai ales dacă percepe aceasta ca fiind în interesul național al SUA, însă ar putea reduce atenția acordată promovării democrației și drepturilor omului în zonă.
Germania îl va primi pe preşedintele SUA, Joe Biden, cu cele mai înalte onoruri săptămâna viitoare, când acesta va efectua prima vizită de stat a unui lider american în aproape 40 de ani, a anunţat biroul preşedintelui german Frank-Walter Steinmeier. Niciun preşedinte american nu a efectuat o vizită de stat de la reunificarea Germaniei în 1990, iar ultima vizită de acest fel a fost efectuată de preşedintele Ronald Reagan în 1985, când cancelar german era Helmut Kohl. Reagan a vizitat Bonn, pe atunci capitala Germaniei de Vest, Bitburg şi lagărul de concentrare Bergen Belsen.
Onoruri militare
Steinmeier îl va primi pe Biden cu onoruri militare la Palatul Bellevue din Berlin la începutul zilei de vineri 11 octombrie după ce preşedintele american va sosi joi seara târziu pentru o vizită de patru zile, a detaliat joi biroul lui Steinmeier. Cei doi lideri urmează să poarte o serie de convorbiri. Steinmeier va găzdui joi după-amiază un banchet de stat pentru familia Biden şi îi va acorda preşedintelui american cea mai înaltă distincţie a Germaniei, „Marea cruce de clasă specială” (Sonderstufe des Großkreuzes), care este rezervată şefilor de stat. Preşedintele german îşi va exprima astfel aprecierea pentru serviciile aduse de Biden prieteniei americano-germane şi alianţei transatlantice, în special în contextul agresiunii ruse împotriva Ucrainei, conform biroului prezidenţial german. Liderul american se va întâlni cu cancelarul Olaf Scholz în după-amiaza zilei de vineri 11 octombrie. Sâmbătă, cei doi se vor deplasa în landul Renania-Palatinat din sud-vestul ţării, unde va avea loc un summit privind Ucraina la baza aeriană americană de la Ramstein. Biden va coordona sprijinul pentru Ucraina cu cele peste 50 de ţări care sprijină Kievul, potrivit Casei Albe. Preşedintele american va pleca din Germania duminică 13 octombrie, mai menționează sursa citată.
Planul de victorie
Ucraina îşi va prezenta „planul de victorie” la o reuniune periodică a aliaţilor săi la Ramstein, în Germania, pe 12 octombrie, a anunţat recent preşedintele Volodimir Zelenski într-o postare pe Telegram. „Vom prezenta planul de victorie, paşi concreţi, clari, pentru un sfârşit just al războiului”, a scris el, citat de mass-media de la Kiev. Ucraina, care se opune de aproape 1.000 de zile unei invazii din partea Rusiei, un vecin mult mai mare, a sugerat în ultimele luni un plan de încheiere a războiului. Detaliile nu au fost făcute publice, dar Zelenski l-a prezentat preşedintelui american Joe Biden, precum şi ambilor candidaţi principali la alegerile prezidenţiale din ţară, când a vizitat Washingtonul luna trecută. Purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat al SUA a declarat că planul conţine „o serie de paşi productivi” în care SUA se vor angaja alături de Ucraina.
Coordonare internațională
Cu toate acestea, Wall Street Journal a citat oficiali americani anonimi care au declarat că planul este mai degrabă o cerere reambalată pentru mai multe arme şi pentru o ridicare a restricţiilor privind utilizarea rachetelor cu rază lungă de acţiune, decât o strategie cuprinzătoare. O nouă reuniune a „Grupului de contact pentru apărarea Ucrainei”, creat la baza aeriană americană Ramstein din landul german Renania-Palatinat după lansarea invaziei ruse asupra teritoriului ucrainean, va avea loc la 12 octombrie, cu scopul de a coordona sprijinul militar pentru Ucraina. Aproximativ 50 de state, membre ale NATO şi alţi aliaţi ai Ucrainei, sunt aşteptate să participe, unele fiind reprezentate la nivel de şef de stat sau de guvern. Va fi prezent şi preşedintele SUA, Joe Biden. Biden se va afla la Berlin înaintea summitului, unde se va întâlni cu cancelarul german Olaf Scholz şi cu preşedintele federal Frank-Walter Steinmeier.
Orientul Mijlociu, în flăcări
Atacul Iranului asupra Israelului riscă „să dea foc” întregului Orient Mijlociu, a declarat recent cancelarul german Olaf Scholz, condamnând „cu cea mai mare fermitate” de către Teheran a 200 de rachete asupra teritoriului israelian. „Hezbollah şi Iranul trebuie să înceteze imediat atacurile împotriva Israelului”, a adăugat Scholz într-un comunicat publicat a doua zi după atac, avertizând în legătură cu o nouă escaladare a conflictului în Orientul Mijlociu. „Iranul riscă să dea foc întregii regiuni, iar asta trebuie prevenit cu orice preţ”, a mai spus cancelarul german. Scholz a afirmat că doar datorită apărării aeriene a Israelului şi a aliaţilor săi recentul atac iranian a fost în mare parte respins. El a subliniat că guvernul german va continua să lucreze împreună cu partenerii săi pentru a negocia o încetare a focului între Israel şi gruparea libaneză Hezbollah. Încetarea luptelor trebuie să fie primul pas în implementarea Rezoluţiei 1701 a Consiliului de Securitate al ONU, care stipulează că Hezbollah trebuie să se retragă din zona de frontieră cu Israelul, a mai spus Scholz. „Acest lucru ar deschide calea pentru întoarcerea populaţiei în nordul Israelului şi, în acelaşi timp, ar deschide perspectiva consolidării statalităţii Libanului”, a mai spus liderul german.
Proteste violente
Sindicatul poliţiei germane a avertizat asupra riscului unor manifestaţii anti-israeliene violente pe 7 octombrie, când se împlineşte un de la atacul mişcării palestiniene Hamas asupra Israelului, urmat de riposta armatei israeliene care a declanşat un război în Fâşia Gaza ce a ucis până în prezent zeci de mii de civili. „Ne aşteptăm la decenţă din partea tuturor în Germania la marcarea zilei de 7 octombrie”, a declarat presei şeful sindicatului poliţiştilor germani (GdP), Jochen Kopelke. Acesta a avertizat că poliţia va lua măsuri severe contra protestarilor violenţi, adăugând că toate instituţiile germane de securitate şi ordine publică vor avea pe 7 octombrie o „nevoie enormă de personal”. Un purtător de cuvânt din Berlin al acestui sindicat, Benjamin Jendro, a menţionat că, având în vedere atmosfera tensionată, autorităţile se pregătesc pentru „o situaţie dinamic pe tot cuprinsul oraşului”. „Privim zilele următoare cu mare îngrijorare”, a mai spus acelaşi reprezentant al poliţiei din capitala Germaniei, care a amintit că manifestaţii pro-palestiniene recente au escaladat rapid în proteste antisemite violente. Mişcarea islamistă palestiniană Hamas a lansat pe 7 octombrie o incursiune în sudul Israelului, ucigând acolo peste 1.200 de persoane şi răpind alte 251 care au devenit ostatice în Fâşia Gaza. Mai puţin de o sută dintre aceşti ostatici mai sunt în prezent în enclava palestiniană, ceilalţi fiind eliberaţi între timp sau ucişi în operaţiunile militare.
Noi sancțiuni
Uniunea Europeană se pregăteşte să adopte noi sancţiuni împotriva Rusiei după o serie de atacuri hibride care au avut loc în ultimele luni în UE, printre care incendii şi tentative de asasinat, relatează mass-media regională, citând surse diplomatice. Uniunea Europeană şi NATO acuză Moscova că se află în spatele unei serii de incidente menite să destabilizeze într-un moment în care Rusia caută să slăbească sprijinul occidental pentru Ucraina. Mai multe ţări europene, printre care Germania, Polonia, Letonia şi Estonia au fost victime ale acestor atacuri hibride. Servicii de informaţii internaţionale, printre care cele ale Germaniei, au formulat atenţionări la începutul lui septembrie în privinţa riscurilor de atacuri cibernetice împotriva unor ţări ale NATO comise de un grup apropiat GRU, agenţia de informaţii militare externe a armatei ruse. Ambasadorii celor 27 de state membre ale Uniunii Europene au convenit miercuri asupra cadrului juridic care le va permite să îi sancţioneze pe cei pe care ea îi consideră responsabili de aceste atacuri, impunând o îngheţare a activelor lor în UE şi o interdicţie privind deplasările pe teritoriul european. Odată ce textul oficial va fi adoptat, Uniunea Europeană va publica numele persoanelor sau entităţilor vizate, au explicat aceleaşi surse. UE a adoptat deja 14 „pachete” de sancţiuni de la declanşarea invaziei ruse împotriva Ucrainei pe 24 februarie 2022.
Relații consolidate
Relațiile dintre Germania și Statele Unite ar putea evolua în următorii cinci ani pe baza mai multor factori geopolitici, economici și de securitate internațională.
Având în vedere războiul din Ucraina și tensiunile cu Rusia, cooperarea în cadrul NATO va rămâne o prioritate. Germania va continua să joace un rol important în strategia de apărare europeană, iar Statele Unite vor susține această implicare prin investiții în infrastructura militară și prezență sporită în Europa.
Sub presiunea internațională, Germania și-a asumat creșterea cheltuielilor pentru apărare, ceea ce ar putea întări parteneriatul cu SUA în domeniul securității.
Colaborarea în domeniul energiei verzi va fi un punct de interes major. Germania și SUA ar putea colabora în dezvoltarea de tehnologii verzi, energie regenerabilă și reducerea emisiilor de carbon. Ambele țări și-au asumat obiective ambițioase de reducere a emisiilor, ceea ce poate întări cooperarea.
Germania a făcut pași importanți pentru a reduce dependența de gazul rusesc, iar Statele Unite ar putea sprijini Germania în diversificarea surselor de energie, inclusiv prin livrări de gaz natural lichefiat (LNG).
Germania și Statele Unite sunt parteneri economici majori. Relațiile comerciale ar putea continua să se dezvolte, în special în domenii precum tehnologia, industria auto și producția avansată. Totuși, pot apărea tensiuni în legătură cu subvențiile sau politicile comerciale protecționiste.
Oportunitățile de cooperare în inovații tehnologice vor crește, în special în domenii precum inteligența artificială, digitalizarea și securitatea cibernetică.
Politică externă
Germania și SUA vor rămâne probabil aliate în susținerea valorilor democratice și a drepturilor omului pe scena internațională, colaborând în gestionarea crizelor globale, cum ar fi conflictele regionale sau problemele legate de migrație.
O provocare majoră va fi relația cu China, un rival strategic al Statelor Unite și un partener economic important pentru Germania. Poziția Germaniei față de China ar putea deveni un punct sensibil în relația cu Washingtonul.
Evoluțiile politice interne din ambele țări vor influența relațiile bilaterale. Schimbările în guvernul Germaniei sau alegerile prezidențiale din SUA pot aduce ajustări în prioritățile politice și strategice.
Relațiile dintre Germania și SUA au șanse mari să se consolideze în următorii cinci ani, cu accent pe cooperare în domeniul securității, tranziției energetice și inovației tehnologice. Totuși, tensiunile comerciale și relațiile cu China ar putea reprezenta provocări pe parcurs.
Gruparea libaneză şiită pro-iraniană Hezbollah a anunţat că liderul său, Hassan Nasrallah, a fost ucis şi a jurat că va continua lupta împotriva Israelului. Uciderea liderului Hezbollah a fost anunţată mai devreme în cursul zilei de sâmbătă de armata israeliană, care a spus că Hassan Nasrallah a fost ucis recent, într-un atac masiv asupra suburbiilor din sudul capitalei Beirut.
Prezență americană
„Sayed Hassan Nasrallah s-a alăturat colegilor săi martiri (…), al căror marş l-a condus timp de aproape treizeci de ani”, a anunţat un comunicat de presă al grupării libaneze pro-iraniene, citat de mass-media regională. Joe Biden „a cerut Pentagonului să evalueze şi să ajusteze, dacă este necesar, prezenţa militară americană” în Orientul Mijlociu, în contextul în care Israelul a efectuat mai multe atacuri violente în suburbiile sudice ale Beirutului, bastion al Hezbollah, a anunţat Casa Albă. Preşedintele american, care îşi petrece weekendul la casa sa de vacanţă din Rehoboth, statul Delaware (est), intenţionează, de asemenea, să „se asigure că ambasadele americane din regiune iau toate măsurile de protecţie adecvate”, a adăugat Casa Albă într-un scurt comunicat.
Potrivit comunicatului organizației șiite, secretarul general al puternicei formaţiuni armate a fost ucis împreună cu alţi membri ai grupării „într-un raid sionist perfid în suburbiile de sud ale Beirutului”. Hezbollah nu a precizat numele celorlalţi membri ai grupării Hezbollah ucişi în această lovitură violentă care a făcut cel puţin şase morţi, conform autorităţilor, şi a provocat prăbuşirea a şapte imobile, potrivit canalului de ştiri al-Manar al mişcării libaneze. Liderul Hezbollah, considerat drept cel mai puternic om din ţară, era adorat de susţinătorii săi. El trăia ascuns de la războiul din 2006 dintre partidul său şi Israel şi a apărut rareori în public. Decedat la vârsta de 64 de ani, el a fost liderul carismatic al Hezbollah din 1992, când i-a succedat lui Abbas Moussaoui, asasinat de Israel. Hezbollah este cea mai influentă dintre formaţiunile „axei rezistenţei” promovate de Iran împotriva Israelului, reunind mişcarea palestiniană Hamas, rebelii Houthi din Yemen şi grupuri irakiene,
Ofensivă permanentă
Armata israeliană a anunţat o nouă lovitură asupra fiefului Hezbollah din Beirut, la o zi după un puternic bombardament asupra cartierului general al mişcării islamiste libaneze în care a fost ucis liderul acesteia Hassan Nasrallah. Armata a lansat „o lovitură precisă în inima Dahiyeh”, termenul arab pentru „suburbie” şi care descrie suburbiile sudice ale Beirutului, se arată într-un comunicat. Sirenele de avertizare au sunat în centrul Israelului după un atac cu rachetă din Yemen, fiind auzite din Ierusalim mai multe explozii la depărtare. Sâmbătă, la finalul după-amiezii, „s-au auzit sirene în centrul Israelului din cauza unei rachete lansate din Yemen către teritoriul israelian”, a declarat armata într-un comunicat, precizând că racheta a fost interceptată de apărarea antirachetă
Prezență iraniană
Un adjunct al şefului Gardienilor Revoluţiei, armata ideologică a Iranului, a fost ucis în lovitura israeliană efectuată cu o zi înainte asupra cartierului general al mişcării libaneze Hezbollah din suburbiile sudice ale Beirutului, a anunţat sâmbătă presa oficială de la Teheran. „Generalul de brigadă Abbas Nilforoushan a fost martirizat în timpul atacului israelian care a provocat şi martiriul lui Hassan Nasrallah”, liderul Hezbollah, a indicat agenţia Irna. Iranul a afirmat, de asemenea, că „linia lui Hassan Nasrallah va continua”, în pofida eliminării sale. „Linia glorioasă a liderului rezistenţei, Hassan Nasrallah, va continua şi obiectivul său sacru va fi atins odată cu eliberarea Quds (Ierusalim), dacă vrea Dumnezeu”, a declarat purtătorul de cuvânt al Ministerului iranian de Externe, Nasser Kanani, într-un mesaj publicat pe platforma X. Gruparea libaneză şiită pro-iraniană Hezbollah a anunţat sâmbătă că liderul său, Hassan Nasrallah, a fost ucis şi a jurat că va continua lupta împotriva Israelului.
Anunț israelian
Armata israeliană a afirmat că „eliminarea” liderului Hezbollah, Hassan Nasrallah, „face lumea mai sigură” şi a insistat asupra faptului că va continua să elimine şi alţi comandanţi ai mişcării islamiste armate. „Nasrallah a fost unul dintre cei mai mari inamici ai statului Israel din toate timpurile… Eliminarea lui face lumea mai sigură”, a declarat purtătorul de cuvânt al armatei, contraamiralul Daniel Hagari, în cursul unei conferinţe de presă televizate, la o zi după atacul în care a fost ucis liderul Hezbollah, în suburbiile sudice ale Beirutului. Într-o declaraţie separată, ministrul israelian al Apărării Yoav Gallant s-a adresat poporului libanez: „Nu suntem în război cu voi. Este timpul pentru schimbare”. „Duşmanilor noştri le spun: Suntem puternici şi hotărâţi”, a adăugat el. La rândul său, Comandamentul frontului intern al armatei israeliene (apărare pasivă) a anunţat noi măsuri de securitate pentru centrul Israelului, interzicând adunările de peste o mie de persoane, în special la Tel-Aviv şi zonele învecinate, unde zeci de mii de oameni se adună în fiecare sâmbătă de luni de zile pentru proteste antiguvernamentale.
Răspuns Hezbollah
Hezbollah a anunţat că a lansat rachete în nordul Israelului, primul atac după loviturile israeliene intensea supra suburbiilor sudice ale Beirutului de peste noapte. Mişcarea şiită pro-iraniană a declarat, într-un comunicat, că a vizat kibbutzul Kabri din nordul Israelului cu rachete Fadi-1 ca răspuns la atacurile „barbare” ale Israelului „asupra oraşelor, satelor şi civililor” din Liban. La rândul său, armata israeliană a anunţat sâmbătă dimineaţă noi lovituri împotriva Hebzollah în estul Libanului, după ce în cursul nopţii a bombardat intens suburbiile sudice ale Beirutului, bastion al mişcării armate islamiste. Armata „loveşte în prezent ţinte (…) aparţinând organizaţiei teroriste Hezbollah din regiunea Bekaa”, în estul Libanului, potrivit unui comunicat de presă. Armata israeliană a mai indicat că sirenele de avertizare au sunat în nordul Israelului, unde Hezbollah a susţinut că a tras rachete. Agențiile de presă regionale au transmis că o explozie a răsunat în capitala libaneză sâmbătă dimineaţă devreme, în timp ce presa locală a raportat un bombardament în apropierea oraşului Bhamdun, la doar 20 de kilometri est de Beirut, o zonă până acum neatinsă de violenţa care s-a concentrat asupra bastioanelor Hezbollah. Potrivit agenţiei de presă libaneze ANN, în zorii zilei de sâmbătă au fost bombardat mai multe puncte din sudul ţării, unele dintre ele în zonele adiacente graniţei de facto dintre cele două ţări.
În data de 18 septembrie au apărut în spațiul public din România trei subiecte distincte, aparent fără o legătură directă între ele, dar care ar putea genera urmări semnificative pentru contextul geopolitic actual din Marea Neagră.
Primul subiect ar fi legat de consolidarea prezenței SUA în România cu o nouă unitate. Președintele Klaus Iohannis a aprobat prezența unui contingent american de forțe navale pentru operațiuni speciale în România, însoțit de echipamente și materiale din înzestrarea United States Naval Special Warfare. Scopul acestei prezențe este de a sprijini instruirea comună și de a îmbunătăți capacitatea României de a răspunde adecvat la provocările de securitate din regiunea Mării Negre, conform unui document transmis Parlamentului de către Administrația Prezidențială.
Această colaborare vine în contextul creșterii numărului de militari americani dislocați în România, o inițiativă anunțată de Comandamentul Forțelor pentru Operații Speciale al SUA din Europa. Misiunea include prepoziționarea de echipamente și materiale, având ca scop întărirea interoperabilității între forțele speciale ale României și cele ale SUA. De asemenea, inițiativa contribuie la consolidarea parteneriatului strategic dintre cele două țări și la întărirea poziției României pe Flancul Estic al NATO.
În plus, Suedia și-a oferit sprijinul militar prin donarea unor bărci de asalt Ucrainei, ca răspuns la cererile de asistență. Pentru aceasta, Suedia a solicitat ajutorul României în găsirea unei locații adecvate pentru staționarea bărcilor, personalul suedez fiind deja prezent în România din august 2024. Aceștia au cerut acces în Baza aeriană Mihail Kogălniceanu și Portul Militar Mangalia, unde bărcile vor fi puse în funcțiune de echipe suedeze specializate.
Al doilea subiect este legat de o inițiativă nouă de antrenare a trupelor ucrainene în România. Președintele Klaus Iohannis a propus Parlamentului României înființarea unei facilități de instruire maritimă pe teritoriul național pentru pregătirea personalului militar ucrainean. În scrisoarea transmisă Birourilor permanente reunite ale Camerei Deputaților și Senatului, președintele argumentează că evoluțiile recente din războiul dintre Rusia și Ucraina au subliniat necesitatea intensificării instruirii forțelor armate ucrainene.
România are capacitatea de a contribui la ,,Coaliția pentru capabilități maritime”, prin găzduirea unei facilități de instruire pentru trupele de infanterie marină din Ucraina, în funcție de capabilitățile existente. Această facilitate este prevăzută să funcționeze pentru o perioadă de doi ani, iar România își rezervă dreptul de a înceta angajamentul în orice moment în cadrul acestui interval.
Finanțarea și sprijinul inițial pentru dezvoltarea facilității vor fi asigurate în întregime de Marea Britanie, iar contribuțiile internaționale vor susține funcționarea acesteia. Președintele Iohannis subliniază că acest proiect va poziționa România ca lider regional în pregătirea operațiunilor maritime, consolidând coeziunea euroatlantică și întărind capacitatea de descurajare și apărare în regiunea Mării Negre. Această inițiativă se aliniază eforturilor internaționale de a sprijini Ucraina în contextul războiului de agresiune declanșat de Rusia și întărește rolul strategic al României în regiune.
Al treilea subiect apărut în spațiul public este legat de un program de înzestrare al Armatei României, dar care va genera o nouă capabilitate importantă pentru forțele NATO în regiune. Ministerul Apărării Naționale a trimis către Parlament o cerere de aprobare pentru achiziția a 44 de vehicule amfibii de asalt de tip AAV-7, fabricate în SUA. Aceste vehicule sunt destinate să modernizeze forțele armate române, oferindu-le o mobilitate și o putere de foc sporită în contextul unei pregătiri pentru scenarii de luptă complexe. Achiziția face parte dintr-un program mai amplu de transformare și modernizare a Armatei României, cu obiective care se întind până în 2040, conform angajamentelor asumate în cadrul NATO și UE.
Costul estimat al celor 44 de vehicule amfibii este de 210 milioane de dolari, fără TVA. Aceasta reprezintă o extindere semnificativă față de planurile inițiale ale guvernului român, care prevedea achiziționarea a 21 de vehicule în trei versiuni diferite. Vehiculele AAV-7 sunt utilizate de batalioanele de asalt ale Infanteriei Marine, demonstrându-și eficiența în operațiuni amfibii. Aceste vehicule sunt esențiale pentru îmbunătățirea capacităților de apărare ale României, în special în contextul geografiei țării, care include accesul la Marea Neagră.
Cele trei evenimente politico-militare pot reprezenta etape ale unui plan mult mai complex. Președintele ucrainean a declarat în repetate rânduri că unul dintre obiectivele militare ale țării sale în confruntarea cu inamicul rus este recuperarea peninsulei Crimeea. Dacă acest lucru se va întâmpla Moscova va suferi o lovitură strategică pentru echilibrul de putere la Marea Neagră. Având în vedere situația politico-militară din teren, pentru a-și atinge obiectivul impus, trupele ucrainene vor fi probabil nevoite sa realizeze o amplă operațiune de desant amfibiu.
Pentru a realiza acest gen de operațiune vor fi necesare pregătiri consistente, iar cea mai importantă componentă va fi partea de planificare și executare. De asemenea, va conta extrem de mult antrenarea trupelor implicate. Antrenarea infanteriei marine ucrainene în mediul potrivit, sub umbrela de securitate a unui stat NATO, având parte de consilierea trupelor speciale navale americane, pare un pas logic, având în vedere obiectivele declarate ale conducerii ucrainene. Mai mult chiar, dublarea numărului de vehicule amfibii de asalt planificate inițial pentru achiziționare de către România ar putea sugera o contribuție semnificativă a Bucureștiului la antrenarea infanteriei marine ucrainene, având în vedere că această structură nu dispune de astfel de vehicule în dotare.
Invazia Ucrainei de către Rusia din februarie 2022 a avut un impact dramatic asupra securității și peisajului politic al Europei. Moldova, o țară mică cuprinsă între Ucraina și România, se află la o răscruce istorică. Cu un guvern și președinte pro-occidental, Moldova este pregătită pentru integrarea europeană, dar legăturile sale istorice cu Rusia și proximitatea cu războiul în curs din Ucraina o vulnerabilizează și o obligă să caute opțiuni de securitate cu aliații occidentali, în special cu Statele Unite, .
În timp ce Ucraina se apără, cu din ce în ce mai puțin succes, din păcate, de o invazie militară rusă în estul țării, Moldova se confruntă cu un război hibrid paralel al Rusiei, care are ca scop destabilizarea regimului Maiei Sandu și subminarea direcționării țării către Occident. Ucraina și Republica Moldova sunt luate împreună atunci când se fac proiecțiile și strategiile acestei zone fierbinți, atât de Rusia cât și de Statele Unite. Independența și supraviețuirea Moldovei depind, în afară de sprijinul interesat și fratern al României, și de capacitatea Ucrainei de a rezista agresiunii Rusiei. Ucraina are, la rându-i, nevoie de un punct occidental robust de sprijin în Moldova, în lupta cu Rusia dar și pentru stabilitatea sa postbelică, indiferent de cum va arăta teritorial după încheierea ostilităților. Geografia Moldovei și dorința de a deveni o democrație funcțională fac din Chișinău punct un interes strategic pentru Statele Unite, de aceea, America privește cu interes valoarea de întrebuințare a Chișinăului.
De la invazia Ucrainei de către Rusia în 2022, a crescut îngrijorarea că Moldova vecină va fi următoarea țintă militară în încercarea Moscovei de a recâștiga controlul asupra fostelor republici sovietice în vederea refacerii coridorului său de securitate amenințat de o apropiere periculoasă a Occidentului de propriul său teritoriu. Liderii pro-europeni ai Moldovei sunt conștienți de mult timp de eforturile Rusiei de a le destabiliza țara, mai ales în contextul alegerilor prezidențiale și parlamentare din 2024 și 2025. Pe lângă infiltrarea elementelor pro-ruse în dinamica vieții politice, un alt mecanism important al Moscovei este este Transnistria, o regiune care s-a desprins de Moldova în urmă cu aproximativ 30 de ani cu sprijinul Rusiei și care este folosită intens pentru a frâna apetitul Chișinăului pentru o eventuale aderare la UE și NATO.
Până de curând, Moldova nu a prioritizat îmbunătățirea capacităților sale militare. I-au lipsit resursele materiale, interesul determinat de asigurare a securității și o mentalitate de țară mică ce nu trebuie să devină prea vizibilă în ochii marilor forțe ce o înconjoară. Istoria i-a dovedit că neutralitatea din Constituție a fost mult mai nocivă acum când istoria începe să se contracte.
Astăzi, Chișinăul a înțeles riscurile și schimbat politica de securitate participând la mai multe aranjamente de securitate occidentale: ia parte la Parteneriatul pentru Pace cu NATO, contribuie la forța internațională de menținere a păcii în Kosovo (KFOR) condusă de NATO și la contingentul italian de la Forța Interimară a Națiunilor Unite în Liban (UNIFIL). În plus, se fac eforturi pentru a-și îmbunătăți interoperabilitatea cu forțele NATO.
Războiul din Ucraina a obligat Moldova să-și regândească abordările și capacitățile de securitate și apărare și pentru a le reforma în consecință. Moldova este într-un paradox: cetățenii săi sunt favorabili aderării la UE dar reticenți la o prezență militară americană și ca membră în NATO.
Relația de cooperare economică și de securitate dintre SUA și Republica Moldova a fost relativ modestă dar invazia rusă a Ucrainei a schimbat datele. Moldova a înțeles din exemplul ucrainean că este foarte dificil să poată opune rezistență unui atac militar rusesc, consecințele fiind fatale. Cum nici România nu se află în postura să garanteze integritatea și apărarea teritoriului moldovenesc, Chișinăul, prin deschiderea către Occident a guvernării Maiei Sandu, a cultivat accelerat parteneriatul american drept garant al rezistenței moldovenești împotriva unui atac rusesc.
Moldova a trimis, în acest context, contingente de soldați la exerciții de antrenament conduse de SUA în Europa. Garda Națională din Carolina de Nord și Forțele Armate ale Moldovei au desfășurat instruiri comune sub auspiciile Programului de Parteneriat de Stat iar Washingtonul a oferit Chișinăului de multă vreme finanțare militară externă.
În urmă cu trei ani, cooperarea militară între Republica Moldova și SUA era modestă dar în Moldova, în 2023, Divizia 101 Aeropurtată Americană a condus deschis exerciții comune cu forțele moldovenești.
„Sunteţi un partener preţios în regiune”, declara Secretarul de stat american Antony Blinken, referindu-se la Moldova și a salutat munca „în circumstanţe dificile” a preşedintei Maia Sandu, care a întors cu hotărâre ţara sa spre Uniunea Europeană. Blinken a promis că va susţine „o democraţie rezilientă” în faţa tentativelor de destabilizare ale Rusiei. „Vrem să ne asigurăm că poporul moldav poate să-şi decidă el însuşi soarta. Aceasta este miza”, a insistat secretarul de stat american. La rândul său, Maia Sandu a recunoscut beneficiile directe ale sprijinului american pentru Republica Moldova prin sancţionarea celor care încearcă să destabilizeze Republica Moldova. „Ne sprijiniţi în visul nostru ca Republica Moldova să devină un pământ al păcii, prosperităţii şi securităţii pentru cei ce muncesc onest. Trăim vremuri în care dorinţa oamenilor de a trăi în libertate şi pace e pusă la grea încercare de adversarii democraţiei. Vecinii şi prietenii din Ucraina plătesc în fiecare zi un preţ cumplit pentru aspiraţia de a fi liberi. Vă mulţumesc pentru că sprijiniţi Ucraina. Prin rezistenţa sa, Ucraina ne protejează pacea, iar sprijinul pentru Ucraina înseamnă şi sprijin pentru securitatea Republicii Moldova”, a întărit Maia Sandu perspectivele colaborării dintre cele două părți.
Relații bilaterale de peste trei decenii
Statele Unite au recunoscut, la 25 decembrie 1991, independența Republicii Moldova iar la 18 februarie 1992 cele două țări au stabilit relații diplomatice. Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene din Moldova precizează că SUA se află printre principalii investitori și parteneri de dezvoltare, acordând pe parcursul a peste trei decenii sprijin și suport tehnic, financiar, cât și de dezvoltare.
După ce Moldova a devenit o țară independentă, ulterior căderii Uniunii Sovietice, Statele Unite și-au afirmat angajamentul de a-i susține suveranitatea și integritatea teritorială dar gradul de implicare a rămas mai mult la nivel declarativ. Acest angajament a fost testat la scurt timp după ce conflictul transnistrean s-a încheiat cu o încetare a focului care a inclus prevederi pentru o forță trilaterală de menținere a păcii, asigurând astfel independența de facto a Transnistriei.
Washingtonul a susținut oficial o soluționare pașnică a disputei teritoriale, o poziție care a modelat din punct de vedere istoric abordarea sa față de regiune. Dar eforturile de a ajunge la o înțelegere nu au mers nicăieri din 2003, când unul dintre consilierii lui Vladimir Putin la Kremlin, Dmitri Kozak, a reușit pentru scurt timp să-l convingă pe președintele Republicii Moldova să semneze un acord care ar fi unificat Republica Moldova ca federație și ar fi permis prezența continuă a Rusiei. trupe în Transnistria. Washington-ul s-a opus acordului în parte pentru că ar fi închis efectiv ușa viitoarei aderări a Moldovei la NATO – tocmai motivul pentru care Rusia l-a susținut.
Fostul preşedinte al R. Moldova, Petru Lucinschi, comentând, într-un interviu vizita la Chişinău a secretarului de stat al SUA John Kerry, în 2013, şi relaţiile moldo-americane, spunea: „Noi trebuie să fim atenţi la ceea ce se întâmplă în jurul nostru, dar numaidecât, obligatoriu, să ne păstrăm o poziţie avantajoasă şi de prietenie cu vecinii şi cu puterile mari”.
Despre așteptările Moldovei de la America, Lucinschi declara: „America este cea mai influentă ţară în lume. De aceea susţinerea ne încurajează, la anumite momente, avem nu numai susţinere morală, dar şi financiară, economică şi în toate celelalte domenii. Aceasta foarte mult înseamnă. Eu cât am lucrat, noi am dus această politică de relaţii bune cu America şi mă bucur că noi continuăm lucrul acesta. […] SUA e aşa o ţară că are atribuţii faţă de oricare punct de pe globul pământesc. De aceea noi suntem aici totuşi într-o zonă extra-populată, cu istorie, cu tot ce doriţi. Avem rolul nostru, avem locul, avem interesul nostru de dezvoltare. Şi e clar că America ne acordă atenţie. Democraţii americani, tradiţional, ţările mici, minorităţile le pun cam pe locul întâi, e una dintre priorităţile partidelor democratice din America”.
Care sunt condițiile, pe termen scurt, în viziunea americană, pentru ca Moldova să își mențină traseul pentru o integrare definitivă în blocul occidental? Un raport al Center for Strategic and International Studies (CSIS), cunoscutul think thank american, transmite o serie de indicii și recomandări:
Statele Unite să continue să ofere asistență Ucrainei și Moldovei
Ucraina să reușească să rețină forțele rusești pe câmpul de luptă
Maia Sandu să fie realeasă președinte
Agenda de reforme a Moldovei și deschiderea economică cu Uniunea Europeană să continue să progreseze
Moldova să fie capabilă să facă față unei crize energetice care va avea loc în decembrie 2024
Retorica care cere o mai mare implicare americană în Moldova nu este o noutate. Senatorii precum John McCain și Lindsey Graham (cunoscut pentru retorica anti-rusească), au pledat pentru creșterea „cooperării și sprijinului pentru Ucraina, Georgia, Moldova și alți parteneri non-NATO”, inclusiv pentru încorporarea Moldovei și Georgiei în NATO. Mai recent, fostul consilier pentru securitate națională John Bolton a susținut că „circumstanțele de astăzi oferă totuși un motiv convingător pentru ca NATO însăși să lanseze eforturi de a expulza forțele ruse rămase din Moldova și de a reduce mașinațiunile politice ale Moscovei, în mod voluntar sau în alt mod”. Aceste îndemnuri retorice au, însă, un risc de clonare a precedentului ucrainean deoarece un cap de pod occidental pe partea de apărare în Republica Moldova ar însemna o altă linie roșie pentru Rusia și ar determina o posibilă intervenție militară cu consecințe necontrolate în micul stat dintre Prut și Nistru.
Din punct de vedere al securității, Republica Moldova se confruntă, în ciuda propagandei, cu o mică amenințare de a fi invadată de Moscova, atâta timp cât Rusia rămâne implicată în conflictul său cu Ucraina.
Având în vedere că Rusia este ocupată în Ucraina sunt opinii care cer mai degrabă ca Washingtonul să se implice mai discret în afacerile politice moldovenești. În schimb, se consideră că europenii ar trebui, mai degrabă, să preia conducerea în eforturile pentru o soluționare pașnică a conflictului înghețat din Transnistria, complicația care aduce rețineri la Bruxelles când e vorba de primirea Moldovei ca membru al UE. Prin rezolvarea oficială a disputei, calea Moldovei către aderarea în cele din urmă la UE va fi mai simplă. Dar UE nu pare că dorește să sprijine cu adevărat Moldova în dosarul transnistrean, de aceea prezența americană apare ca fiind mai convenabilă.
Cu toate acestea, Washingtonul poate încuraja revitalizarea discuțiilor dialogului 5+2 , care include Rusia, Ucraina, UE, SUA, Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa, Moldova și autoritățile din Transnistria însăși. Deși reluarea acestor discuții s-ar putea dovedi dificilă atâta timp cât războiul ruso-ucrainean continuă, toate părțile au miza să-și demonstreze buna-credință în a lucra pentru a ajunge la o înțelegere care să pună capăt conflictului înghețat din Transnistria.
Ce face America pentru Moldova acum?
Din 2024, Moldova este a doua cea mai săracă țară din Europa după Ucraina, cu un PIB actual pe cap de locuitor de 7.490 USD. În comparație, PIB-ul actual al Estoniei pe cap de locuitor este de 31.850 USD. Potențialul economic al Moldovei a fost afectat, de-a lungul celor peste trei decenii de independență, de slăbiciunea instituțională, disfuncția politică, corupția endemică și amestecul constant al Rusiei, care i-au blocat inițiativele de dezvoltare și intențiile pentru parcurgerea drumului către aderarea la UE și au obligat pe moldoveni să emigreze în căutarea unei vieți mai bune în străinătate.
Implicarea americanilor în sprijinirea economiei și societății moldovenești nu este de neglijat și a crescut exponențial ultimii ani. Statele Unite sprijină consolidarea statului de drept, reforma justiției, cooperarea comercial-economică, securitatea și apărarea, securitate și rezistență energetică, contacte interumane, etc.
Asistența oferită pe parcursul anilor prin intermediul USAID și a altor agenții guvernamentale americane, implementarea diverselor proiecte și programe de asistență în domenii prioritare pentru dezvoltarea Republicii Moldova și sporirea competitivității economiei naționale, printre care agricultura, viticultura, turismul, industria ușoară, industriile creative, ICT, toate împreună sprijină reformele și contribuie la consolidarea creșterii economice, aspect de care țara are nevoie vital.
Secretarul de stat al SUA Antony Blinken a promis la finalul lunii mai 2024 un ajutor de 135 de milioane USD pentru Republica Moldova pentru securitatea energetică și pentru a contracara dezinformarea rusă. Blinken a făcut o scurtă vizită în Europa de Est cu o oprire la Chișinău, capitala Republicii Moldova, unde a anunțat asistența în cadrul unei conferințe de presă cu președintele Maia Sandu. Blinken a spus că 85 de milioane USD vor fi destinate întăririi infrastructurii energetice, iar 50 de milioane USD au fost menite să revizuiască industriile energetice și agricole și să descurajeze dezinformarea.
Înainte, SUA au oferit Moldovei 774 de milioane USD în ajutor financiar de la începutul războiului din Ucraina în februarie 2022. Dintre acestea, aproximativ 300 de milioane USD au fost alocate pentru securitatea energetică.
Moldova, cu aproximativ 2,5 milioane de locuitori, era în întregime dependentă de Rusia pentru aprovizionarea cu gaze naturale. S-a confruntat cu o criză energetică acută după ce Moscova a redus dramatic livrările în iarna anului 2022. Problemele energetice ale Moldovei s-au agravat în acel an după ce a suferit întreruperi temporare, deoarece sistemele sale energetice din epoca sovietică au rămas conectate cu cele ale Ucrainei, care erau puternic lovite de armata rusă.
Cât de mult ar trebui să se implice America în Moldova fără a face din aceasta o țintă iminentă pentru Rusia?
Moldova se află la o bifurcație istorică a drumului dintre integrarea europeană și constrângerea rusă, cum spuneam la început. Alegerea Occidentului și a unui parteneriat strategic cu Statele Unite este clară dacă vrea să facă un salt istoric important, dar Moldova nu poate face singură acest drum. Atâta timp cât Chișinăul dorește ajutor de la vecinii săi europeni și de la Statele Unite, Occidentul ar trebui să-l ofere deoarece este o șansă pentru ambele părți. Este în interesul Americii dar și al Europei ca Moldova, o piesă importantă în lupta multidimensională a Occidentului cu Rusia, să rămână sigură, stabilă și suverană, cu o influență exterioară minimă. Aceasta este partea de teorie a poziției Moldovei pe harta intereselor occidentale însă America, mai ales, este un imperiu pragmatic față de care trebuie să poți dovedi un grad de utilitate care să te facă atractiv în investiții de toate categoriile.
Moldova este o țară mică în Europa de Est de dimensiunea Marylandului. Cu o populație ceva mai mică decât orașul Los Angeles, nu se poate iluziona că este irezistibilă pentru factorii de decizie de la Washington sau Bruxelles pentru a dori o investiție economică majoră în acest colț de lume. Economia din R. Moldova nu este o miză pentru americani iar zona gri în care încă funcționează, plus lipsa unor resurse energetice, de tip petrol, gaze, metale rare, sau potențialul agricol redus din cauza teritoriului redus, o fac puțin atractivă. Comparativ cu Ucraina și potențialul său economic și strategic impresionant, Moldova este un stat pitic. Adevărul rece este că în afară de miza conflictului proxy cu Rusia, America nu are interese prea mari legate de această țară îndepărtată. Așezarea ei lângă Ucraina îi dă gradul de interes și de întrebuințare pentru Washington care urmărește întărirea ei pentru a nu se mai întoarce către Rusia. O Moldovă pro-europeană și pro-americană care să găzduiască trupe și baze NATO la Marea Neagră, în vecinătatea Rusiei, reprezintă un câștig valoros pentru strategiile de contracarare ale influenței Moscovei.
Privind harta de la Marea Neagră, o salbă de 3 state din fosta sfera de influență sovietică, Ucraina, România și Moldova pe care să înființezi baze militare, cu armele și trupele aferente, oferă NATO și Americii o putere remarcabilă de descurajare și, la nevoie, de luptă, împotriva planurilor Moscovei pentru expansiune geopolitică. Dacă Rusia ajunge la gurile Dunării, Moldova este cu atât mai importantă ca aliat american. România este în NATO și UE și are un puternic angajament de parteneriat strategic cu Statele Unite, având o serie de baze și facilități militare deja construite. Însă, situația este complicată. Cu Ucraina sfâșiată de război și cu Moldova interesată puternic de apartenența la Occident dar neconvinsă la nivel de populație că trebuie să fie în NATO, situația este incertă. Mai ales că Rusia depune eforturi importante pentru a nu repeta în Moldova scenariul Ucraina 2.
Petru Lucinschi exprima, în 2013, speranța sa privind implicarea americanilor în viitorul Moldovei: „Lista de ajutor este una: America să susţină dezvoltarea Republicii Moldova ca un stat independent, suveran, nealipit la niciun fel de bloc, care îşi doreşte prosperarea ţării, în cadru liniştit, de pace”. Ce spunea în 2013 era mai curând la nivel de ideal, proiectând o Americă ce ar oferi ajutorul dezinteresat și prin prisma valorilor sale tradiționale: democrație, economie de piață și stat de drept. Realitatea, după 2022, este că americanii au interes pentru Moldova, o ajută, dar cu un preț care intră în contradicție cu paradigma „iluziei neutralității” cultivă de Chișinău de la independență. Valoarea de întrebuințare a Moldovei este doar împotriva Rusiei, restul de argumente fiind palide. Necesitatea Americii de export al valorilor sale consacrate este puternic influențată în Moldova de utilitatea teritoriului său împotriva Rusiei. Creșterea implicării americane în afacerile politice moldovenești poate transforma țara într-o altă sursă de escaladare între Occident și Rusia.
Din aceste considerente Moldova este prinsă într-un clește istoric din care multe opțiuni nu are. Vecinătatea cu marele spațiu rus și cu Ucraina este un blestem geopolitic mut mai greu de anulat fie și puternic susținută de România. Condamnată la subdezvoltare din cauza statutului său istoric incert, direct influențat de Rusia, Moldova încearcă să tureze motoarele sperând ca va trece granița în Europa și va scăpa de post-sovietismul nociv. Asemenea României în anii 1990, este obligată să încerce, altfel va rămâne alte zeci de ani în sărăcie și incertitudine. Nu are atuuri economice dar este situată geografic într-un spațiu unde este utilă Occidentului și Americii, dar trebuie să joace înțelept și doar prin pași și compromisuri în interesul său. Dacă Rusia pierde influența asupra destinației Moldovei de tampon pentru securitatea sa, Chișinăul poate spera că va beneficia de statutul de țară în care Occidentul va investi bani și input de securitate. Rusia a eșuat în a investi prosperitate în Moldova încât să își mențină valoarea ca metropolă și să nu determine mica țară din Sud-Estul Europei să se uite în altă parte. A avut 34 de ani la dispoziție pe care i-a ratat din propria neputință și încremenire de mentalitate post-imperială.
Afacerile politice din Moldova, inclusiv disputa teritorială transnistreană, nu au trezit serios interesul Washingtonului dintr-un motiv întemeiat: nu erau esențiale pentru securitatea națională a SUA dar, din 2022, totul este într-o schimbare de paradigmă. Cu toate acestea, analiștii moderați îndeamnă Washingtonul să nu facă din Moldova următorul război proxy cu Rusia, și să o transforme, în mod tragic, într-o nouă Ucraină devastată. Moldova ar dispărea ca stat, în cele din urmă, neavând puterea de rezistență a Ucrainei.
Drumul și dorința Moldovei pentru a deveni membră a UE nu merită să conducă Occidentul și Rusia către un nivel nou și mai periculos de escaladare ci trebuie să fie un demers organic bazat în mare parte pe dorința poporului moldovean să schimbe direcția istorică de la un trecut și un prezent complicat către un viitor mai bun. Occidentul și America au datoria să sprijine Moldova și nu să o găsească doar utilă în lupta cu Rusia.
