Miercuri, 6 decembrie 2023, un proiect legislativ de urgență privitor la securitatea națională, în valoare de aproape 111 miliarde dolari, a eșuat să treacă pragul de vot în Senatul Statelor Unite. Proiectul include, printre altele, suplimentarea ajutorului financiar, militar și umanitar pentru Ucraina cu peste 50 miliarde dolari, dar și acordarea a aproximativ 10 miliarde dolari către sprijinirea Israelului în lupta cu Hamas.
Dintre cele 60 de voturi „pentru” de care avea nevoie ca să treacă de Senat, proiectul de lege a obținut doar 49, fiind blocat, în mare parte, de către republicani. Motivul principal invocat de aceștia se aliniază cu retorica fostului președinte Donald Trump, susținând că SUA trebuie să se ajute pe ele însele, în primul rând, înainte de a sprijini actori externi. Astfel, republicanii au profitat de ocazie pentru a înainta cerințe referitoare la înăsprirea legislației în privința securității granițelor SUA, în special cu Mexic.
Un alt motiv pentru care proiectul nu a avut succes poate fi alăturarea mai multor problematici sub aceeași umbrelă. Senatorul republican Marsha Blackburn, de exemplu, a afirmat că subiectul Israelului ar trebui tratat separat de cel al Ucrainei și că ar trebui să fie prioritar pentru SUA. În aceeași ordine de idei, și Bernie Sanders, actual senator independent, a votat împotriva propunerii, în ciuda alinierii sale generale cu perspectivele democraților – raționamentul din spatele acestei decizii se referă, însă, la dezaprobarea politicianului față de acordarea ajutorului substanțial pentru Israel și, implicit, pentru guvernul Netanyahu, pe care îl condamnă de o strategie militară inumană împotriva palestinienilor.
Totuși, deoarece securitatea frontalieră a SUA este cea mai proeminentă pârghie folosită împotriva proiectului de lege de către republicani, democrații se arată dispuși să renegocieze pe acest subiect. În urma votului din Senat, liderul majorității democrate, Chuck Schumer, a declarat că va încerca să propună un compromis în această direcție, posibil prin a oferi republicanilor posibilitatea de a adăuga un amendament la textul de lege.
Insistența democraților asupra proiectului se datorează nevoii urgente de suplimentare a asistenței oferite Ucrainei. Anterior, Casa Albă a anunțat că fondurile destinate până în acel moment Ucrainei urmează a fi epuizate până la finalul anului 2023 și că suplimentarea lor din alte surse depinde numai de acordul Congresului. Înainte de începerea votului, inclusiv președintele SUA Joe Biden s-a adresat membrilor Congresului, cerând trecerea propunerii și subliniind importanța sa în a contura finalul războiului; acesta a afirmat că împiedicarea finanțării Ucrainei reprezintă înmânarea victoriei lui Putin și o invitație pentru acesta de a își continua agresiunea și în alte state europene. Mai mult, Biden a apreciat deschiderea democraților de a face compromisuri, dar a refuzat ideile extreme înaintate până acum de republicani în privința securității graniței SUA cu Mexic.
În aceste condiții, Ucraina se confruntă cu o scădere drastică atât a interesului extern față de război, cât și a sprijinului economic și militar din partea partenerilor. În paralel cu SUA, și Uniunea Europeană întâmpină dificultăți în trecerea propriilor pachete de asistență pentru Ucraina, în principiu din cauza tendințelor iliberale crescânde în statele membre.
Primarul Kievului, Vitali Kliciko, a lansat un atac la adresa preşedintelui ucrainean Volodimir Zelenski într-un interviu acordat portalului 20 Minuten din Elveţia, care a fost citat pe larg în Rusia şi Ucraina.
„Oamenii se întreabă de ce nu am fost mai bine pregătiţi pentru acest război, de ce Zelenski a negat până în ultimul moment că se va ajunge la asta”, a declarat Kliciko în interviul difuzat sâmbătă.
Acuzații dure
„Erau prea multe informaţii care nu corespundeau realităţii”, a declarat fostul campion mondial la box, în vârstă de 52 de ani, reproşându-i preşedintelui ucrainean unele „greşeli”.
El a făcut apel la onestitate cu privire la adevărata situaţie a Ucrainei în urma invaziei ruse. „Zelenski plăteşte acum pentru greşelile pe care le-a făcut”, a spus Kliciko.
„Bineînţeles că ne putem minţi euforic oamenii şi partenerii, dar nu poţi face asta la nesfârşit”, a afirmat el, situându-se clar de partea comandantului-şef al armatei ucrainene Valeri Zalujnîi, care a suscitat critici la Kiev în urmă cu o lună când a spus că războiul a ajuns într-un impas.
„A spus adevărul”, susţine Kliciko în interviu. „Câteodată oamenii nu vor să audă adevărul, dar până la urma acesta contează”, a afirmat primarul Kievului, într-o încercare a explica tensiunile existente în ţară.
Kliciko s-a pronunţat împotriva jocurilor politice în Ucraina. „Nu ar trebui să existe conflicte interne într-o ţară care luptă pentru existenţa sa” şi din acest motiv a refuzat să discute despre proiectele sale politice personale, exprimându-şi în cele din urmă sprijinul pentru Zelenski.
„Preşedintele are o funcţie importantă astăzi şi trebuie să-l susţinem până la sfârşitul războiului. Dar când războiul se va termina, fiecare politician va trebui să dea socoteală pentru succesele şi greşelile sale”, a spus Kliciko.
Campanie electorală?
În ceea ce priveşte corupţia din Ucraina, primarul Kievului a menţionat că pentru combaterea acesteia sunt necesare „legi europene şi un nivel de trai european”. În opinia sa, reconstrucţia Ucrainei ar trebui să includă nu numai reconstruirea caselor şi a podurilor distruse, ci şi reformarea sistemului judiciar, administraţiei şi politicii, potrivit Glavkom.
În cadrul acestui interviu, Kliciko a mulţumit Germaniei pentru că a oferit sisteme antiaeriene, dar a criticat Berlinul pentru refuzul de a furniza rachete de croazieră Taurus cu rază lungă de acţiune.
Anterior, şi preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski subliniase importanţa asistenţei militare germane în consolidarea apărării antiaeriene a Ucrainei, potrivit dpa.
Acest lucru a salvat „mii de vieţi ucrainene”, a declarat Zelenski în discursul său video de sâmbătă seara.
Datorită unui pachet de ajutor din Germania vor fi livrate, de asemenea, obuze de artilerie de 155 de milimetri de care este nevoie urgentă, a mai spus preşedintele ucrainean.
Potrivit guvernului german, Germania a oferit Ucrainei 3.840 de astfel de proiectile în cea mai recentă livrare. În plus, au fost livrate cinci sisteme de detectare a dronelor, cinci puşti cu lunetă, mai multe semiremorci, camioane, microbuze, vehicule off-road şi alte materiale militare.
Ucraina se apără împotriva Rusiei de mai bine de 21 de luni. Germania sprijină Kievul cu livrări de arme şi cu asistenţă în pregătirea soldaţilor ucraineni.
Conflictul din Gaza și permanentizarea conflictului din Ucraina readuc treptat Turcia în centrul preocupărilor geopolitice ale blocului comunitar. Înaltul reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe şi politica de securitate, Josep Borrell, şi comisarul european pentru vecinătate şi extindere, Oliver Varhelyi, au propus celor 27 de state membre ale UE reluarea dialogului la nivel înalt cu Turcia şi ameliorarea cooperării cu această ţară în domenii de interes comun cum ar fi migraţia, energia, comerţul sau acordarea vizelor pentru cetăţenii turci.
Foto: Facebook
Impas proporțional
Turcia este candidată la aderarea la Uniune din 1999, dar negocierile sunt blocate din 2018, reaminteşte agenţia.
În contextul acestui „impas”, cei doi oficiali europeni au sugerat mai multe măsuri. Varhelyi consideră că statele europene ar putea elibera vize cu intrări multiple, pe durate mai lungi cetăţenilor turci, aşa cum solicită de mai mult timp Ankara. De asemenea, ar putea fi „modernizat” acordul de uniune vamală între Turcia şi UE. Comisarul a subliniat că volumul comerţului între cele două părţi a ajuns la circa 200 de miliarde de euro anual, „un record”.
Borrell şi Varhelyi au insistat că reluarea dialogului şi a cooperării trebuie să aibă loc „etapă cu etapă”, în mod „proporţional”, şi trebuie să se poată reveni în orice moment asupra paşilor făcuţi.
În contextul războiului din Ucraina, UE doreşte să discute cu Turcia şi despre cea mai bună modalitate de a împiedica Rusia să ocolească sancţiunile occidentale, au arătat ei. Turcia, membră a NATO, controlează accesul în Marea Neagră şi a refuzat până acum să adopte sancţiuni împotriva Rusiei.
Înainte de a fi aplicate, recomandările trebuie aprobate de statele membre, urmând să ridice alte probleme pentru politica internă din multe state.
Bomba Gaza
Preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan a salutat armistiţiul în războiul din Gaza şi schimbul de ostatici şi prizonieri între Israel şi mişcarea islamistă palestiniană Hamas, vorbind despre o „oprire temporară a vărsării de sânge” în enclavă.
Turcia, care susţine o soluţie cu două state la acest conflict vechi de decenii, a criticat puternic Israelul pentru atacul său terestru şi aerian asupra Fâşiei Gaza, lansat ca represalii pentru atacul Hamas de la 7 octombrie, în care aproximativ 1.200 de persoane au fost ucise şi alte 240 luate ostatice.
„Vedem schimburile de ostatici, pauza umanitară ca pe o evoluţie pozitivă în ceea ce priveşte oprirea vărsării de sânge”, a spus Erdogan.
Adresându-se parlamentarilor, Erdogan a criticat atacul de represalii al lui Benjamin Netanyahu, adăugând că premierul israelian va fi amintit ca „măcelarul din Gaza”.
„Declaraţiile guvernului Netanyahu ne reduc speranţele că pauza umanitară poate fi transformată într-o încetare durabilă a focului”, a adăugat Erdogan, fără a da detalii, reiterându-şi opinia că în Gaza ale loc un genocid.
El a spus că va discuta despre situaţia din Gaza în timpul unei vizite în Dubai la sfârşitul acestei săptămâni, adăugând că Ankara va intensifica eforturile diplomatice pentru o încetare completă a focului şi schimburi de ostatici în zilele următoare.
Spre deosebire de majoritatea aliaţilor săi occidentali şi de unele state din Golf, Turcia, membră a NATO, nu consideră Hamas ca fiind grupare teroristă. Turcia găzduieşte unii membri ai mişcării, dar, în acelaşi timp, nu a luat măsuri pentru a reduce legăturile comerciale sau din domeniul energiei cu Israelul. Nicio mare companie turcă nu a luat decizia de a-şi muta afacerile.
Foto: wikipedia
Manevra suedeză
Turcia ar urma să ratifice aderarea Suediei la Alianţa Nord-Atlantică ”în câteva săptămâni”, a declarat miercuri ministrul suedez de externe, Tobias Billstrom, citând o declaraţie a omologului său turc, Hakan Fidan.
„Am avut o întâlnire bilaterală cu colegul meu, ministrul de externe (turc)… în care mi-a spus că se aşteaptă ca ratificarea să aibă loc în câteva săptămâni”, le-a declarat Tobias Billstrom jurnaliştilor înainte de o reuniune a miniştrilor de externe ai NATO.
„Ministrul turc de externe (Hakan Fidan) nu a oferit o dată, însă a spus că ‘în câteva săptămâni’. El se aşteaptă ca ratificarea aderării Suediei la NATO să aibă loc în câteva săptămâni”, a declarat Tobias Billstrom.
Suedia, împreună cu Finlanda, au decis să solicite aderarea la NATO, după o lungă perioadă de nealiniere militară, ca răspuns la invazia rusă pe scară largă din Ucraina din februarie 2022, aminteşte dpa.
În octombrie, preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan şi-a semnalat disponibilitatea de a pune capăt opoziţiei faţă de acceptarea Suediei în rândurile aliaţilor, dar parlamentul de la Ankara încă nu a ratificat aderarea Stockholmului. În timp ce Helsinki s-a alăturat oficial alianţei militare în aprilie, Stockholm încă aşteaptă să devină membru oficial – în ciuda îndeplinirii cerinţelor Ankarei, după cum a subliniat Stoltenberg.
Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a lansat, la rândul său, un apel către Turcia pentru a ratifica aderarea Suediei la Alianţa Nord-Atlantică ”cât mai curând posibil”.
”Suedia şi-a ţinut promisiunile şi acum a venit timpul ca Turcia să finalizeze procesul de aderare” a ţării nordice, a declarat Stoltenberg într-o conferinţă de presă la Bruxelles, în ajunul reuniunii miniştrilor de externe din ţările aliate.
Jocuri de culise
Comisia de afaceri externe a parlamentului turc a decis la jumătatea acestei luni să aibă discuţii suplimentare asupra proiectului de lege privind aprobarea aderării Suediei la NATO, după o dezbatere de câteva ore, amânând un proces aflat deja în aşteptare de 18 luni.
Preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan a înaintat proiectul de lege parlamentului spre ratificare în urmă cu o lună, într-o decizie salutată de NATO şi Stockholm. Proiectul trebuie să fie aprobat de comisia parlamentară pentru afaceri externe înainte de votul în plenul parlamentului, după care preşedintele Erdogan urmează să promulge legea.
La câteva luni după începerea agresiunii ruse în Ucraina în februarie 2022, Suedia şi Finlanda au prezentat cereri oficiale de aderare la NATO.
Aderarea Finlandei s-a produs în aprilie, dar candidatura Suediei a fost blocată de Turcia şi Ungaria. Majoritatea statelor membre ale Alianţei Nord-Atlantice au ratificat rapid protocolul de aderare a Suediei, însă Ankara a invocat temeri legate mai ales de cooperarea în domeniul securităţii.
După presiuni care au durat mai multe luni, Erdogan afirmase, după summitul de la Vilnius din 11-12 iulie, că în luna octombrie va înainta parlamentului turc, la reluarea activităţii acestuia după vacanţa de vară, dosarul ratificării aderării Suediei la NATO.
Capcana Eurofighter
Turcia a început discuţii cu state europene în vederea achiziţiei a 40 de avioane Eurofighter Typhoon, după ce a constatat că solicitarea sa de a cumpăra avioane F-16 din SUA ar putea să nu se concretizeze, a indicat recent o sursă din Ministerul turc al Apărării.
Ministrul turc al apărării, Yasar Guler, a afirmat săptămâna trecută că ţara sa poartă discuţii cu Marea Britanie şi Spania pentru a cumpăra avioane Eurofighter Typhoon, deşi Germania are obiecţii.
Guler avea această chestiune pe agenda convorbirilor sale de la Ankara cu omologul său britanic Grant Shapps, a menţionat sursa citată, adăugând că Turcia doreşte să cumpere versiunea cea mai nouă şi cea mai avansată de Eurofighter.
Turcia, ţară membră a NATO, a cerut în octombrie SUA să autorizeze achiziţia a 40 de avioane F-16 de la Lockheed Martin şi 79 de kituri pentru modernizarea avioanelor sale de luptă. Administraţia preşedintelui Joe Biden susţine tranzacţia, în valoare de 20 de miliarde de dolari, dar aceasta întâmpină opoziţie în Congres, pe fondul întârzierii de către Turcia a extinderii NATO şi al bilanţului său în privinţa drepturilor omului.
„Forţele aeriene turce au nevoie de aeronave noi. Prima noastră alegere este F-16. Dar având în vedere posibilitatea de a nu primi un răspuns pozitiv în acest proces prelungit, avioanele Eurofighter Typhoon sunt cele mai potrivite alternative la F-16”, a spus sursa citată. „(Oficialii din) Marea Britanie afirmă că ar putea contribui la a convinge Germania să renunţe la obiecţii”, a mai adăugat aceasta.
Eurofighter Typhoon sunt construite de un consorţiu la care participă Germania, Marea Britanie, Italia şi Spania, reprezentate de Airbus, BAE Systems şi Leonardo
Mavi Vatan-Patria Albastră
Dorința Turciei de a achiziționa avioane performante se datorează și dorinței de a implementa „Patria Albastră” ori Mavi Vatan în limba turcă. Aceasta este o doctrină geopolitică, militară și juridică care ghidează activismul turc în zonele maritime, mai ales în Estul Mediteranei, având potențial de aplicabilitate și în Marea Neagră, în condițiile descoperirii de noi resurse energetice. Prin aplicarea doctrinei Mavi Vatan, Ankara poate încerca revendicarea unui vast domeniu maritim, inclusiv în bazinul pontiv, în funcție de evoluțiile geopolitice. Dezvoltată de înalți oficiali militari din diferite categorii de forțe militare turcești, dar și de responsabili din cadrul serviciilor de informații de la Ankara, doctrina „Patria Albastră” este bine primită de elitele militare, politice, economice și intelectuale ale Turciei. Inițiatorii doctrinei, conștienți de importanța strategică a mărilor pentru Turcia, subliniază că succesul acestei doctrine depinde și de capacitatea Turciei de a-și moderniza forțele navale, efort care va necesita menținerea unor parteneriate internaționale puternice, mai ales ca parte a NATO. Chiar dacă vine în contradicție cu viziunea tradițională a mediilor islamiste și conservatoare, care susțin în mod tradițional politica promovată de președintele Recep Tayyip Erdoğan, administrația acestuia a adoptat-o rapid. Acest lucru i-a oferit posibilitatea de consolidare a alianțelor cu mișcările naționaliste din societatea turcă și lumea panturcică, Marea Neagră fiind un potențial câmp de testare în viitor. Având în vedere că Mavi Vatan ghidează strategia de apărare a suveranității pe mare a Turciei, inclusiv controlul platoului continental al Turciei și al zonei economice exclusive, ne putem aștepta la aplicarea ei și în cursa pontică pentru resurse energetice.
Declarația de la Șușa, semnată de Recep Tayyip Erdogan și omologul său azer Ilham Aliev
Sultanatul gazelor
Nevoile energetice ale statelor membre UE oferă o șansă nesperată Turciei de a juca rolul de hub energetic, profitând de relațiile cu unele state exportatoare de gaz, dar și de poziția sa geografică favorabilă.
Alianța strategică dintre Ankara și Baku, dar și relațiile privilegiate pe care Turcia le are cu state precum Turkmenistan, oferă acesteia posibilitatea de a implementa proiecte energetice pe termen lung. Recent, oficiali din industria de extracție turcă declarau că eforturile pentru a aduce pe piață cât mai curând rezervele de gaze naturale din Marea Neagră ale Turciei continuă fără întreruperi. În decembrie 2022, președintele Erdoğan anunța descoperirea de rezerve suplimentare de 58 de miliarde de metri cubi de gaze naturale în blocul Çaycuma 1 din Marea Neagră, la o adâncime care permite exploatarea comercială pentru piața internă turcă. El a declarat că rezervele de gaze naturale ale Turciei din bazinul Mării Negre au o valoare de piață de cel puțin 1.000 de miliarde de dolari, lăsând să se înțeleagă că această valoare poate crește semnificativ în cazul confirmării unor noi zăcăminte. Ankara are planuri ambițioase, având un număr de nave de cercetare seismică și nave de foraj care lucrează în bazinul Mării Negre, accelerând procesul de descoperire al gazelor naturale. Administrația Erdogan a prioritizat acest sector, oficialii turci sperând că producția din Sakarya va crește treptat, atingând un nivel de 40 de milioane de metri cubi pe zi până în 2027-28. Demersurile părții turce obligă partea română să accelereze dezvoltarea propriilor proiecte, mai ales în zona Neptun Deep, existând posibilitatea unei rivalități neoficiale dintre București și Ankara. Turcia ar putea deveni totuși una dintre statele consumatoare de gaz pontic românesc, având în vedere că Turcia este extrem de dependentă de importurile din străinătate. Conform datelor mass-media din Ankara, producția internă turcă acoperă doar 10% din consumul de țiței și sub 1% în cazul gazelor naturale.
La Chișinău este așteptat cu nerăbdare, dar și cu speranță, summit-ul Consiliului European din decembrie 2023 de la Bruxelles. Declarația liderilor UE pe care aceștia urmează să o adopte la summitul lor din 14-15 decembrie cuprinde multe laude pentru R. Moldova, care face progrese „substanțiale” în ciuda amenințării „hibride” rusești, dar și o rară critică a organizației cu 27 de membri la adresa autorităților moldovene.
Consiliu strategic
Într-un proiect de declarație care circulă în mass-media, se amintește că, potrivit constatărilor preliminare ale misiunii de monitorizare OSCE/ODIHR, alegerile locale de la 5 noiembrie au fost „pașnice” și „eficient gestionate”, în ciuda „circumstanțelor dificile”.
„Cu toate acestea, au fost observate impacturi negative asupra procesului electoral, atât datorate interferenței străine, cât și măsurilor restrictive, impuse din cauza îngrijorărilor de securitate națională”, se atrage atenția în „ciorna” declarației Consiliului European (summitul liderilor celor 27 țări membre și oficialilor de vârf UE).
„În vederea viitoarelor alegeri prezidențiale și parlamentare, Consiliul face apel la Moldova să asigure că măsurile de contracarare a interferențelor maligne sunt în linie cu standardele internaționale”, se mai arată în document.
Consiliul European din 14-15 decembrie trebuie să decidă asupra începerii negocierilor de aderare la UE cu Moldova și Ucraina. Dar o asemenea decizie nu este cuprinsă în proiectul de declarație finală văzut de Europa Liberă, ea fiind lăsată pentru ultimele zile înainte de summit.
Pe 8 noiembrie, Comisia Europeană (executivul UE) a recomandat deschiderea negocierilor de aderare cu R. Moldova odată ce autoritățile de la Chișinău îndeplinesc câteva condiții restante în domeniul justiției, luptei cu corupția și cu oligarhii.
Progres substanțial
Proiectul de declarație a Consiliului European conține îndemnuri asemănătoare. După ce vor saluta „progresul substanțial” făcut de Moldova în ciuda „provocărilor semnificative care decurg din războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei și acțiunile hibride împotriva Moldovei însăși”, liderii europeni vor cere autorităților moldovene să mențină „un progres sustenabil” al reformei în domeniile statului de drept, justiției și drepturilor fundamentale, inclusiv drepturile persoanelor aparținând minorităților.
Recomandarea privind alegerile pe care Consiliului European urmează să o facă în declarația de la summitul din decembrie este una din evoluțiile principale față de raportul Comisiei Europene, care a fost adoptat înainte ca alegerile locale moldovene să se fi încheiat.
Înaintea scrutinului din 5 noiembrie, R. Moldova a exclus din competiția electorală peste o sută de persoane considerate ca având legături cu oligarhul fugit din țară Ilan Șor, în urma modificărilor la Codul Electoral, adoptate de partidul de guvernământ „Acțiune și Solidaritate”.
În ajunul alegerilor, CEC a exclus din cursă și candidații partidului „reinventat” al lui Șor, Șansă, după declararea neconstituțională a formațiunii inițiale.
Deciziile s-au luat pe baza unui raport al Serviciului de Informații și Securitate, care arăta că formațiunea corupea alegătorii și ar fi primit circa un miliard de lei din Rusia.
Sprijin german
Cancelarul Olaf Scholz a declarat că guvernul german sprijină deschiderea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană cu Ucraina şi doreşte să sprijine această ţară în privinţa realizării reformelor necesare. O astfel de decizie va ajuta și Republica Moldova, care a beneficiat și de alte semne ale disponibilității germane
Cancelarul Scholz i-a comunicat acest mesaj preşedintelui ucrainean Volodimir Zelenski într-o conversaţie telefonică, potrivit guvernului german.
Olaf Scholz a subliniat că viitorul Ucrainei se află în Uniunea Europeană. Germania îşi va continua sprijinul pentru Ucraina, inclusiv în sectorul militar, în strânsă coordonare cu Europa şi cu parteneri internaţionali.
La fel ca vecina sa, Republica Moldova, Ucraina aşteaptă în prezent o decizie privind începerea negocierilor de aderare.
Comisia Europeană a recomandat în principiu acest pas în urmă cu două săptămâni, dar este nevoie de aprobarea guvernelor statelor membre. O decizie urmează să fie luată la summitul din 14 – 15 decembrie.
În prezent, nu este clar dacă decizia va fi favorabilă. Motivul principal este acela că cerinţele în privinţa aplicării reformelor interne nu au fost încă îndeplinite pe deplin.
În timpul unei vizite la Kiev, marţi, preşedintele Consiliului UE, Charles Michel, a asigurat atât Ucraina, cât şi R. Moldova, de sprijinul său deplin în eforturile lor de a începe rapid negocierile. În acelaşi timp, însă, i-a avertizat să nu vadă acest lucru ca pe o decizie inevitabilă.
La rândul său, preşedintele Zelenski a reafirmat recent eforturile ţării sale în privinţa realizării tuturor reformele necesare
Efort românesc
România susţine adoptarea, în luna decembrie, a deciziei pentru deschiderea negocierilor de aderare pentru Republica Moldova şi Ucraina, a afirmat, recent, și ministrul român al Afacerilor Externe, Luminiţa Odobescu.
„În ceea ce priveşte extinderea în sine şi din alte puncte de vedere, trebuie să demonstrăm că putem trece de la abordarea declarativă la acţiune şi la decizii în beneficiul Uniunii şi al partenerilor care ne împărtăşesc convingerile. Asta trebuie să facem. Acesta este motivul pentru care România susţine adoptarea, în decembrie, a deciziei pentru deschiderea negocierilor de aderare pentru Republica Moldova şi Ucraina. De asemenea, suntem de părere că Georgia trebuie să aibă parte de susţinere în parcursul european şi, concomitent, susţinem avansarea pe acest parcurs a partenerilor noştri din Balcanii de Vest”, a transmis şefa diplomaţiei române.
Ea a adăugat că „parcursul european al ţărilor din Balcanii de Vest şi al celor din Parteneriatul Estic este singura opţiune corectă pentru pace, stabilitate şi prosperitate pe termen lung”.
„Cred că nimeni nu trebuie lăsat în urmă, nici ţările din Balcanii de Vest, nici partenerii din est – Ucraina, Republica Moldova şi Georgia. Nu ne putem permite să îi lăsăm pe aceştia în sfera unor actori agresivi, în special în acest moment, când democraţia se află pe muchie de cuţit, iar securitatea din regiune este foarte fragilă”, a completat Odobescu.
Potrivit ministrului, „în contextul agresiunii militare a Federaţiei Ruse împotriva Ucrainei, în vecinătatea strategică a UE, a prins contur o înţelegere comună în interiorul Uniunii: extinderea UE trebuie să fie re-dinamizată ca răspuns standard al evoluţiilor geopolitice dramatice şi fără precedent”.
„Împreună am convenit să transmitem că extinderea este o investiţie geostrategică în pace, stabilitate şi prosperitate”, a spus şefa diplomaţiei române.
Avertisment geopolitic
Ea a transmis că pachetul privind extinderea se bazează pe meritele statelor candidate, ghidate de raportul de ţară, în fiecare caz.
„Cu toţii ştim că aderarea la UE nu se întâmplă peste noapte, dar, de exemplu, evoluţia Ucrainei şi a Republicii Moldova de la cererea de aderare a fost remarcabilă, în special în contextul unui război care a avut consecinţe dramatice. (…) În decembrie, trebuie să acţionăm în mod curajos şi să luăm deciziile politice pe care partenerii noştri le aşteaptă. Apoi să ne implicăm fără ezitare într-un proces complicat, care va fi bazat pe reguli şi merite pe tot parcursul său”, a punctat Luminiţa Odobescu.
„Nu vorbim în termeni de geopolitică versus merite”, a arătat ministrul de Externe, care a evidenţiat că UE este, în primul rând, „o comunitate de valori, principii şi norme împărtăşite”.
„Este adevărat că argumentele geopolitice în favoarea extinderii sunt mai puternice azi decât acum 20 de ani, dar extinderea nu are de-a face doar cu geopolitica. Uniunea noastră este, în primul rând, o comunitate de valori, principii şi norme împărtăşite. Voinţa politică, gândirea strategică europeană şi asumarea valorilor UE sunt aspecte tot mai relevante în prezent, în contextul noilor provocări”, a remarcat Odobescu.
Foto: Facebook
Atac rusesc
Rusia nu va lăsa fără răspuns decizia Republicii Moldova de a adera la sancţiunile ‘antiruseşti’ ale Uniunii Europene împotriva Moscovei, a declarat vineri purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Externe, Maria Zaharova, citată de agenţia oficială de presă TASS.
Este prima reacţie a Moscovei după ce parlamentul de la Chişinău a aprobat, în a doua lectură, o lege privind modificările legislative în legătură cu aplicarea măsurilor restrictive internaţionale.
„Decizia părţii moldovene nu va rămâne fără răspuns. Vă vom informa suplimentar despre măsurile pe care le vom lua”, a spus Zaharova.
Moscova, a declarat ea, consideră aderarea Republicii Moldova la sancţiuni, adoptate din cauza războiului declanşat de Rusia în Ucraina, drept „un nou pas ostil al conducerii de la Chişinău, care s-a aliniat integral campaniei antiruse a Occidentului colectiv”.
„Scopul ei este distrugerea completă a relaţiilor moldo-ruse care, din vina oficialilor de la Chişinău, sunt deja într-o stare deplorabilă”, afirmă purtătoarea de cuvânt a MAE rus.
„Un astfel de curs distructiv al conducerii Republicii Moldova corespunde cu greu intereselor locuitorilor ţării care, în marea lor majoritate, au o atitudine prietenoasă faţă de Rusia şi sunt interesaţi să menţină şi să dezvolte o cooperare bilaterală pe mai multe planuri”, a declarat Maria Zaharova.
Totodată, forul legislativ de la Chişinău a denunţat alte şapte acorduri cu prevederi depăşite pentru cetăţenii Republicii Moldova, încheiate pe platforma Comunităţii Statelor Independente (CSI).
Documentele vizează colaborarea cu statele CSI în legătură cu ocrotirea sănătăţii populaţiei, ajutorul reciproc în caz de accidente şi alte situaţii excepţionale, obiective electroenergetice, asigurarea trupelor de grăniceri cu armament şi tehnică militară, cercetări ştiinţifice şi nucleare, precum şi colaborarea guvernului Republicii Moldova cu Serviciul de Informaţii Externe al Rusiei (SVR).
Chişinăul a denunţat până în prezent 42 de acorduri cu CSI. În acelaşi timp, preşedinta R. Moldova, Maia Sandu, a trimis parlamentului spre examinare şi aprobare noul proiect al Strategiei Securităţii Naţionale, conform publicaţiei Ziarul Naţional.
Noua strategie, destinată să răspundă provocărilor actuale în materie de securitate, menţionează că Federaţia Rusă reprezintă un pericol la adresa securităţii naţionale, dar „Republica Moldova va rezista”.
Rusia nu crede în lacrimi
Purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Externe, Maria Zaharova, a denunţat miercuri o aşa-zisă „strâmtorare a limbii ruse” pe teritoriul Republicii Moldova, în pofida faptului că moldovenii ar avea o atitudine „grijulie şi iubitoare” faţă de cultura rusă. Ea a declarat că 80% dintre moldoveni „ştiu limba rusă şi o folosesc în viaţa de zi cu zi”, iar guvernarea de la Chişinău încearcă să-i priveze „de această moştenire”.
„Circa 80% din locuitorii Republicii Moldova cunosc limba rusă şi o folosesc în viaţa de zi cu zi. Cetăţenii R. Moldova au o atitudine grijulie faţă de cultura rusă. Eu cred că ei manifestă dragoste faţă de această moştenire, pe care o consideră şi a lor. Un exemplu în acest sens este atitudinea faţă de (poetul rus, Aleksandr) Puşkin, care a locuit pe teritoriul Moldovei moderne aproape trei ani. Din păcate, autorităţile de la Chişinău întreprind toate măsurile pentru a strâmtora rolul limbii ruse în viaţa publică”, a declarat Zaharova în cadrul briefingului săptămânal de la Ministerul rus de Externe.
Purtătoarea de cuvânt a MAE rus a declarat că autorităţile de la Chişinău ar fi redenumit ilegal „limba moldovenească” în „limba română”.
Aceasta afirmă că Republica Moldova s-ar „învecina” cu Rusia şi că ar avea „relaţii economice bune” şi o „istorie comună”.
„Au rescris-o, au redenumit-o română. Iar acum a venit rândul limbii ruse. După ţările baltice şi Ucraina, Chişinăul recurge la derusificarea Republicii Moldova”, a afirmat Maria Zaharova, adăugând că autorităţile moldovene ar face aceasta „pentru a distruge ţara, sub pretextul desfăşurării unor reforme”.
„Sub anumite pretexte sunt interzise canalele ruseşti pe teritoriul R. Moldova, sunt blocate site-urile de ştiri ruseşti. Are loc o discriminare pe faţă, din punct de vedere al limbii vorbite”, a mai spus ea, adăugând că Moscova monitorizează toate acestea şi raportează organizaţiilor internaţionale.
„Cetăţenii Republicii Moldova vor materiale şi televiziuni ruseşti, deoarece înţeleg că această limbă este şi moştenirea lor”, a conchis Zaharova.
Principalul partid de opoziţie din Georgia, fondat de fostul preşedinte Mihail Saakaşvili aflat în prezent în detenţie, a marcat recent cea de-a 20-a aniversare a Revoluţiei Trandafirilor, un val de contestare fără precedent pe care îl lansase acest reformator prooccidental. UE a refuzat să-i acorde în iunie 2022 statutul de ţară candidată la aderare Georgiei, pe care l-au primit Ucraina şi Republica Moldova. Aspiraţiile europene ale Georgiei nu sunt văzute cu ochi buni de Moscova.
Mișcare revoluționară
Această mişcare, lansată în noiembrie 2003 după alegeri controversate, îl înlăturase de la putere pe Eduard Şevardnadze, care domina viaţa politică încă din anii 1970.
Mihail Saakaşvili a devenit preşedintele acestei foste republici sovietice şi a lansat o politică de integrare în NATO şi UE, sfidând Moscova.
Fostul preşedinte, care a condus Georgia din 2004 până în 2013 înainte de a se exila opt ani în străinătate, în special în Ucraina, a fost arestat la întoarcere în ţara sa în 2021, într-un dosar de abuz de putere pe care el îl consideră motivat politic.
La ora actuală, Mihail Saakaşvili este considerat principalul lider al opoziţiei georgiene, devenind unul din pretendenții la un mandat prezidențial.
Politicianul de 55 de ani susţine că a fost maltratat în închisoare şi medici şi-au exprimat îngrijorarea pentru sănătatea lui, care pare să se deterioreze după o grevă a foamei care a durat 50 de zile, anul trecut.
„Revoluţia Trandafirilor a schimbat istoria Georgiei pentru totdeauna şi i-a asigurat un loc în lume”, a scris Saakaşvili pe Facebook. „Revoluţia noastră a pus bazele destructurării sistemului rus postsovietic şi a făcut din Georgia un exemplu de urmat”, a adăugat el.
Fostul preşedinte a demarat ample reforme şi a reuşit să ţină în frâu corupţia care măcina instituţiile georgiene.
Însă numeroşi critici au denunţat în timpul preşedinţiei sale atingeri aduse libertăţilor şi o deviere autoritară, citând în special violenta reprimare a manifestaţiilor antiguvernamentale.
Revoluţia georgiană a fost urmată de alte mişcări similare, precum Revoluţia Portocalie prooccidentală din Ucraina, în 2004. Iniţiative foarte prost văzute de Kremlin, preocupat să-şi menţină influenţa în ţările din fostul spaţiu sovietic.
Război politic intern
Parlamentul georgian a încercat recent, fără succes, să o pună sub acuzare pe președinta pro-occidentală Salome Zurabișvili, care a acuzat guvernul că a subminat încercarea Georgiei de a adera la Uniunea Europeană
Deputații din partidul de guvernământ Visul Georgian au obținut doar 86 din cele 100 de voturi necesare (o majoritate de două treimi) pentru a-l demite pe șeful statului, în primul vot de destituire din istoria acestei țări din Caucaz, devenită independentă în 1991, și pe care partidele de opoziție l-au boicotat.
Curtea Constituțională a decis că Zurabișvili, ale cărei puteri sunt limitate, a încălcat Constituția prin faptul că a călătorit în străinătate pentru a face lobby pentru aderarea Georgiei la UE fără permisiunea guvernului.â
„Niciun obstacol nu va putea să mă împiedice să ating singurul obiectiv pe care mi l-am propus astăzi: obținerea statutului de candidat la UE pentru Georgia până la sfârșitul anului”, a declarat în fața Parlamentului, înainte de vot, acest fost diplomat francez, acum în vârstă de 71 de ani, foarte critic la adresa actualului guvern.
„În aceste vremuri dificile, fac apel la partenerii noștri europeni să nu abandoneze Georgia în ciuda acestui vot de destituire antieuropean”, a adăugat ea.
Într-un moment în care Rusia este înfrântă în Ucraina, nu trebuie să i se permită să își consolideze influența în această regiune prin recurgerea la „soft power”, ocupație și destabilizarea regiunii Mării Negre”, a adăugat Zurabișvili, aleasă președinte în 2018.
Liderul partidului de guvernământ, Irakli Kobakhidze, i-a cerut demisia, afirmând că aceasta este „complet lipsită de legitimitate politică și morală”.
Susținere pentru UE
La fel ca Ucraina și Moldova, alte două foste republici sovietice, Georgia s-a adresat Bruxelles-ului pentru a deveni candidată imediat după începutul invaziei rusești în Ucraina anul trecut, care a reînviat amintirile neplăcute ale războiului purtat de Rusia pe teritoriul său în 2008.
În ultimele luni, însă, opoziția georgiană a acuzat guvernul că încearcă să submineze aceste eforturi și că urmează o politică pro-rusă.
Zurabișvili a criticat guvernul pentru incapacitatea sa de a realiza reformele cerute de Bruxelles, care sunt condiții pentru a acorda Georgiei statutul de candidat oficial la UE.
Liderii europeni au acordat acest statut Ucrainei și Moldovei, dar au cerut Georgiei să implementeze mai întâi reforme judiciare și electorale, să îmbunătățească libertatea presei și să reducă puterea oligarhilor.
În august și septembrie, șefa statului a vizitat Bruxelles, Paris și Berlin pentru a cere sprijin pentru eforturile sale de a-și aduce țara în UE.
Conform sondajelor de opinie, aderarea la Uniunea Europeană și la NATO, consacrată în constituția Georgiei, se bucură de sprijinul a peste 80% din populația georgiană.
Un eventual eşec al Georgiei în aderarea la UE va bucura Rusia, a afirmat recent, la Tbilisi, şeful diplomaţiei europene, Josep Borrell, îndemnând Georgia să efectueze reforme democratice. Cu prilejul unei vizite la Tbilisi, Borrell a dat asigurări că „Georgia aparţine fără îndoială familiei europene”, subliniind în acelaşi timp că fosta republică sovietică din Caucaz nu a îndeplinit până acum decât trei din cele 12 criterii avansate de UE drept condiţie prealabilă pentru acordarea statutului de ţară candidată. „Rusia va fi încântată dacă noi eşuăm” să integrăm Georgia în UE, a declarat Borrell, în cadrul unei conferinţe de presă susţinute alături de premierul georgian Irakli Garibaşvili, promiţând totuşi că „UE nu va abandona Georgia”. El a criticat, de asemenea, decizia recentă a guvernului de la Tbilisi de a relua zborurile directe spre Rusia, făcând apel la Georgia să se alinieze la politica UE – care a suspendat zborurile – faţă de Moscova. La rândul său, Irakli Garibaşvili a dat asigurări că Tbilisi este „în întregime” alături de UE „atunci când vine vorba despre invazia rusă a Ucrainei, democraţie şi drepturile omului”. „Singura decizie politică bună ar fi să i se acorde Georgiei statutul de candidată la UE spre sfârşitul anului”, a estimat el.
Foto: Facebook
Relații controversate
Relația dintre Rusia și Georgia a fost marcată de numeroase evenimente și conflicte începând cu perioada post-sovietică.
În anii ’90, Georgia a devenit independentă de Uniunea Sovietică. Însă, două regiuni, Osetia de Sud și Abhazia, au încercat să-și câștige independența și au avut sprijin din partea Rusiei. Aceste regiuni au fost scene ale conflictelor violente, iar Rusia a susținut separatismul în aceste zone, ceea ce a dus la tensiuni serioase între cele două țări.
În 2008, situația a escaladat în Războiul din Osetia de Sud. Conflictul a fost declanșat atunci când Georgia a încercat să-și consolideze controlul asupra Osetiei de Sud, iar Rusia a intervenit în sprijinul separatiștilor osetini. Această confruntare a dus la o intervenție militară rusă în Georgia și la recunoașterea independenței Osetiei de Sud și a Abhaziei de către Rusia.
În plus, prezența militară rusă în regiunile separatiste și relațiile încordate dintre cele două țări au continuat să creeze tensiuni în regiune. Georgia își dorește să-și consolideze legăturile cu Vestul și să devină parte a NATO și UE, ceea ce a stârnit îngrijorare în Rusia.
Aceste evenimente au deteriorat semnificativ relațiile dintre cele două țări. Georgia consideră Osetia de Sud și Abhazia ca fiind părți integrale ale teritoriului său și nu recunoaște independența acestora, în timp ce Rusia continuă să susțină regiunile separatiste.
De atunci, tensiunile s-au menținut, iar relația ruso-georgiană rămâne încordată. Georgia și-a exprimat dorința de a se apropia de NATO și UE, ceea ce a provocat îngrijorare în Rusia, generând și mai multe tensiuni geopolitice și diplomatice între cele două state.
În iunie 2022, Comisia Europeană a refuzat să acorde Georgiei statutul de candidat la UE, cerând în schimb să implementeze o serie de reforme. Comisia Europeană a îndemnat Tbilisi să îndeplinească 12 condiții pentru a obține acest statut, printre care încheierea polarizării politice, progres în ceea ce privește libertatea presei, reformele judiciare și electorale, precum și „de-oligarhizarea”.
Umbra rusă
Proiectul Moscovei de a instala o bază navală în Abhazia, regiune separatistă prorusă din Georgia, intervine după pierderi militare grele suferite de Rusia în Marea Neagră, dar scoate de asemenea în evidenţă ambiţiile ruse reafirmate în această regiune.
Aslan Bjania, liderul prorus al acestei regiuni separatiste, a afirmat că marina militară rusă va dispune de un punct de ancorare permanent în districtul Oceamcire, la Marea Neagră. Kremlinul nu a comentat deocamdată asupra acestei informaţii.
Presă franceză oferă o privire de ansamblu asupra mizelor strategice şi geopolitice ale acestui anunţ surprinzător.
1. O bază în stadiu embrionar
Baza de la Oceamcire, în sudul Abhaziei, nu poate servi drept veritabilă bază operaţională. Potrivit Institutului american pentru Studiul Războiului (ISW), imagini prin satelit arată infrastructuri portuare „limitate” şi „o coastă înconjurătoare formată din plaje de nisip”, nepotrivite pentru construcţii.
Prin urmare, locul este „nepotrivit pentru a deveni o bază primară a Flotei ruse la Marea Neagră”, însă Moscova ar putea să-l dezvolte pentru „a utiliza portul Oceamcire drept o bază auxiliară în viitor”, precizează ISW.
Tomas Baranec, specialist în Caucaz pentru think-thank-ul slovac Strategic Analysis, confirmă că portul nu poate primi nave mari. „Ar trebui adâncit, ceea ce ar lua timp”, adaugă el.
2. Marina rusă, slăbită
Ucraina şi-a înmulţit atacurile împotriva bazelor Flotei ruse din Crimeea, peninsula anexată ilegal de Moscova în 2014. Kievul a revendicat distrugerea de sisteme antiaeriene, a unui şantier naval şi a două nave. La sfârşitul lui septembrie, Ucraina a lovit de asemenea puternic baza de la Sevastopol a flotei inamice.
Aceste noi lovituri amintesc de umilitoarea distrugere a crucişătorului Moskva, nava-amiral rusă din Marea Neagră, pe care ucrainenii au scufundat-o în aprilie 2022.
„Ruşii sunt foarte îngrijoraţi de aceste atacuri, în timp ce încep să-şi retragă navele din Marea Neagră spre Marea Azov. Este exact ceea ce vor ucrainenii”, nota în septembrie Phillips O’Brien, profesor de studii strategice la Universitatea St-Andrews din Scoţia.
„Multe nave ruseşti au încasat lovituri, fie în largul mării, fie la ţărm. De aici nevoia de a le îndepărta cât mai repede posibil de Ucraina”, constată Pascal Ausseur, director general al Fundaţiei Mediteraneene de Studii Strategice.
3. Marea Neagră, supraexpusă
De la declanşarea invaziei ruse, niciunul dintre cei doi beligeranţi nu a putut utiliza în mod real Marea Neagră. În special din motive geografice. „Marea Neagră este o mare mică”, analizează fostul amiral Ausseur, subliniind întărirea sistemelor de supraveghere drept mijloace de atac dinspre uscat.
„Astăzi, în Marea Neagră nu mai există nicio navă de război ucraineană sau rusă care navighează. Pentru că ea este detectată, urmărită şi luată în vizor dacă se doreşte. Acesta este primul război în care lucrurile au ajuns în acest punct”, subliniază el.
De asemenea, aspectul strategic al zonei depăşeşte domeniul militar: pe aici Ucraina şi-a exportat vreme de aproape un an cerealele, în virtutea unui acord cu Moscova, mediat de Turcia şi ONU.
Rusia s-a retras în iulie din acest acord, denunţând piedici în faţa propriilor exporturi. De atunci, Kievul încarcă să deschidă un nou coridor, în pofida ameninţărilor ruse.
4. Capcană geopolitică
Un război scurt, dar sângeros a avut loc în 2008 între Moscova şi Tbilisi, pe fondul tensiunilor legate de aspiraţiile prooccidentale ale Georgiei. Guvernul georgian actual a calificat această viitoare bază rusă drept „încălcare flagrantă” a suveranităţii Georgiei, însă a adoptat o poziţie mai suplă faţă de Rusia în ultimul timp.
Cu această bază, Rusia ar putea lansa atacuri împotriva Ucrainei dinspre un teritoriu în mare parte georgian. Dimpotrivă, „dacă Ucraina va îndrăzni să atace teritoriul georgian, aceasta va duce în mod inevitabil la tensiuni cu Tbilisi”, notează Toma Baranec.
În afară de aceasta, Moscova, care desfăşoară deja soldaţi în Abhazia, „ar putea face presiune asupra Tbilisi, dacă Georgia îşi va manifesta din nou ambiţia de a adera la NATO”, subliniază Alex Petric, de la societatea britanică de informaţii Janes.
Georgia, mică republică din Caucaz, a pierdut deja jumătate din accesul său la mare şi riscă o blocadă a ultimelor sale două porturi. „Aceasta îi oferă Rusiei o pârghie pentru a menţine Georgia în neutralitate şi un mijloc de a-şi recâştiga un pic din influenţa pierdută în sudul Caucazului”, adaugă Petric.
