Mihai Mogîldea: Situația rămâne în continuare una complicată pentru spectrul politic din Republica Moldova

de Isac Mihai | sept. 30, 2023 | Interviu, Moldova Electorală

Domnul Mihai Mogîldea este director adjunct în cadrul Institutului pentru Politici și Reforme Europene de la Chișinău (IPRE), capitala Republicii Moldova. Licențiat în Științe Politice al Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative din București, a urmat un Master în Studii Politice și Administrative Europene la Colegiul Europei de la Bruges. Bun cunoscător al realităților politice din spațiul CSI, în calitate de analist politic a fost citat de mass-media din diferite state, inclusiv România și Republica Moldova.

K.P.: În data de 3 octombrie vom avea în Parlamentul European o dezbatere despre raportul de țară. Acolo vor fi analizate reformele și progresele, dar și ce mai este de făcut decât autoritățile de la Chișinău. Ce așteptări ar trebui să aibă populația și guvernul de la Chișinău?

M.M.: Din câte cunosc eu la ora actuală Comisiunea Europeană lucrează la definitivarea raportului de țară pentru Republica Moldova. Există un document draft avansat care urmează a fi finalizat până la începutul lunii octombrie și publicat de către Comisie undeva pe la mijlocul lunii octombrie.

Această dezbatere de pe 3 octombrie va fi una care va conduce spre aprobarea unei rezoluții, din câte înțeleg, pentru ca și Parlamentul European să se expună pe marginea dosarului Republicii Moldova. Cel mai probabil vor ține cont de anumite constatări concluzii ale Comisiei Europene și bănuiesc că acest draf al Comisii Europene, al raportului de țară pentru Republica Moldova va fi consultat pe către Parlamentul European înaintea acestei dezbateri pentru a exista cel puțin o discuție solidă și bine fundamentată pe marginea Republicii Moldova.

Așteptările autorităților și ale populației sunt destul de optimiste. Autoritățile au toată încrederea că Republica Moldova va obține statutul de țară candidată până la finalul acestui an. S-au investit multe eforturi în acest sens începând de la vizite de advocacy, de informare în capitalele europene.

Am văzut și săptămâna trecută că președinta Maia Sandu prin prezența sa la adunarea generală a ONU a avut mai multe întâlniri cu șefii de stat și de guvern din țările Uniunii Europene și se duc anumite tratative și discuții pe marginea acestui obiectiv.

În același timp, guvernul a lucrat și lucrează în continuare la îndeplinirea celor nouă condiționalități. Chiar în această săptămână am văzut că președinta Maia Sandu a semnat decretul de demitere din funcție al fostului procuror general Stoianoglu, care astăzi nu mai este în funcție, anterior fiind suspendat.

Asta înseamnă că autoritățile fac tot posibilul pentru a nu exista anumite blocaje sau probleme la nivel de instituții în sistemul de justiție care ar putea să încetinească anumite procese de reformă.

Chiar acțiunea președintei Maia Sandu de semnarea acestui decret a fost argumentată ca fiind strâns legată de îndeplinirea celor nouă condiții, celor nouă recomandări ale Uniunii Europene. Deci cumva autoritățile stau cu ochii pe aceste nouă condiții.

Probabil Uniunea Europeană, în comunicarea cu autoritățile, au transmis faptul că se așteaptă ca, în primul rând, instituțiile din sistemul de justiție și de luptă împotriva corupției să devină funcționale, să lucreze la capacitatea maximă, lucrul care până acum câteva luni nu era vizibil.

Iar numirea unui nou procuror general care să aibă atribuții depline este un lucru necesar, de altfel pentru ca pe dimensiunea procuraturii să asistăm la niște rezultate vizibile și din păcate cele mai mari restanțe Republica Moldova le are anume la capitolul luptei împotriva corupției și luptei împotriva criminalității organizate.

Iar aceste două domenii cumva ar putea să lase loc de anumite discuții și potențiale critici din partea unor state membre ale Uniunii Europene sau din partea instituțiilor Uniunii Europene în contextul analizei dosarului Republicii Moldova în perioada imediat următoare.

K.P.: Care sunt așteptările UE? În afară de cele menționate de dumneavoastră anterior, în ce domenii ar trebui să-și intensifice autoritățile de la Chișinău eforturile de reformă în afară de acest domeniu foarte important al justiției și a luptei anticorupție?

M.M.: Conform aceleI evaluări verbale pe care a prezentat-o Comisarul pentru Vecinătate Varhelyi în luna iunie  a acestui an, anume aceste probleme legate de lupta împotriva corupției, reforma justiției și lupta împotriva crimei organizate, erau pe ordinea de zi.

Adică Comisarul Varhelyi spunea că majoritatea din cele nouă condiționalități erau îndeplinite, unele la un stadiu foarte bun, altele la un stadiu bun, dar în continuare erau probleme legate de aceste domenii pe care le-am menționat anterior.

După mine, dincolo de reforma justiției și a luptei anticorupție, nu văd probleme imediate care ar putea fi aduse în discuție în contextul deciziei privind deschiderea negocierilor de aderare.

Chiar dacă există unele restanțe la capitolul reformei administrației publice sau al gestionării finanțelor publice, la capitolul cooperării dintre autorități și societatea civilă și în general transparența actului guvernamental, cu siguranță ele nu sunt în măsură să pericliteze imaginea Republicii Moldova sau imaginea actualei guvernări, ca fiind una reformatoare și angajată în acest proces de integrare europeană.

Mai degrabă, problemele legate de justiție și de lupta împotriva corupției vor fi cele care ar putea să oprească avântul Republicii Moldova și dorința noastră de a deschide negocierile de aderare până la sfârșitul acestui an.

Aici, și în special când analizăm rezultatele investigațiilor procurorilor și rezultatele activității curților de justiție din ultimii doi ani și vedem că chiar dacă guvernarea s-a schimbat, chiar dacă se încearcă reformarea acestor instituții, în continuare există un număr extrem de mic de dosare cu finalitate clară. Și în cazurile mari de corupție doar pe dosar Șor avem o sentință finală.

Ne dăm seama că totuși situația în care rămâne una extrem și extrem de complicată.

Aici ar putea fi cele mai multe întrebări din partea partenerilor europeni care vor spune ok, da, recunoaștem că ați înregistrat niște progresii importante pe dimensiunea justiției, luptei anticorupție, recunoaștem că există astăzi voință politică pentru ca aceste instituții din domeniul justiției și a luptei împotriva corupției să fie reformate, dar în același timp este prea devreme ca să contabilizăm rezultatele așteptate de către Uniunea Europeană pe aceste dimensiuni.

Asta ar putea fi un scenariu pe care ar trebui să-l luăm în calcul, pentru că, până la urmă, statele membre ale Uniunii Europeane se ghidează după diferite principii, după diferite calcule, în analiza dosarului țării noastre.

Trebuie să fim atenți și la acest aspect, pentru că Comisia Europeană cu siguranță va puncta foarte bine în ce măsură situația în domeniul justiției, în domeniul anticorupției s-a schimbat, în special în ultimul an și jumătate și dacă așteptările acestor instituții corespund cu rezultatele livrate de către autoritățile noastre în această perioadă.

K.P.: Continuând ideea dumneavoastră, am văzut recent mai multe demersuri ale organelor de drept pentru combaterea corupției politice din mediile Partidului Anticonstituțional Șor. Au aceste eforturi efect asupra situației politice din Republica Moldova, având în vedere apropierea legilor locale?

M.M: Din să zic nu, mai degrabă nu, pentru că fostul Partidul Șor și în general tot mecanismul din spatele acestei grupări criminale este în continuare unul activ și cel mai probabil se va regrupa foarte rapid, chiar dacă au fost confiscate anumite sume de bani sau chiar dacă au fost arestate anumite persoane ori puse sub învinuire anumite persoane.

Eu cred că situația rămâne în continuare una complicată pentru spectrul politic din Republica Moldova și zic asta din considerentul că, din păcate, organele de justiție nu reușesc să stopeze aceste fluxuri masive de bani care intră regulat în Republica Moldova, dinspre Federația Rusă și care alimentează activitatea clonelor fostului Partidul Șor. Și aici este vorba de cel puțin vreo trei partide, figuri politice care își continuă activitatea.

Mai mult decât atât, nu cred că ratingul lui Ilan Șor sau ratingul acestor formațiuni va scădea ca urmare a acestor arestări, ca urmare a acestor investigații,  pentru că alegătorii acestui partid nu sunt oameni care monitorizează și evaluează în detaliu acțiunile justiției și acuzațiile care se aduc acestui partid și lider.

Alegătorii acestui partid sunt în mare parte cumpărați, sunt victimele corupției electorale, sunt niște oameni vulnerabili din punct de vedere economic, social, care cad pradă ușor unor promisiuni sau unor daruri electorale.

Din păcate, nu mă aștept ca din punct de vedere politic ratingul lui Ilan Șor și a grupării din jurul lui Ilan Șor să scadă, aproximativ 10% până spre 15% din electoratul activ din Republica Moldova va rămâne în continuare fidel acestor formațiuni finanțate de Ilan Șor și cel mai probabil vom vedea și mai bine acest lucru la următoarele alegeri parlamentare și prezidențiale.

Cum la alegeri locale s-ar putea ca interdicția pentru consilieri locali și primarii din fostul partid Șor de a candida la alegerile locale să producă anumite mișcări la nivelul mai multor sate, mai multor orașe, în sensul în care partidele de sub control lui Ilan Șor trebuie să găsească alți potențiali candidați să-i identifică, să-i propună drept concurenți electorali la aceste alegeri.

Dar cred eu că este o problemă ce poate fi gestionată de către Ilan Șor, atâta timp cât are la dispoziție sume de ordinul milioanelor de euro care intră în Republica Moldova lunar. Cu siguranță va găsi resursele pentru a motiva alți concurenți electorali să participe la aceste alegeri în numele partidului Șor.

K.P.: La ce să ne așteptăm de la aceste alegeri locale? Și în urma acestor alegeri locale ne putem aștepta la alegeri parlamentare ori prezidențiale anticipate?

M.M.: În primul rând, cred că ar fi bine să analizăm care va fi rata de prezență la vot la aceste alegeri, în special în marele orașe. De obicei, rata de participare la vot la alegerile locale este una mai mică decât la cele parlamentare sau prezidențiale cu aproximativ 10%.

Deci este undeva între 45% și 50% rata de prezență și ar fi interesant să analizăm dacă vor exista schimbări legate de prezența la vot pentru că vor demonstra în ce măsură fenomenul migrației a devenit mai accentuat în ultimii patru ani.

În al doilea rând, în marele orașe (Chișinău și Bălți), prezența la vot este strâns corelată cu agenda și imaginea de care se bucură concurenții electorali. Deci în special în Chișinău, prezența la ultimile alegeri a fost una de 35% în primul tur și 37% în al doilea tur. O prezență extrem de mică dacă stăm să o comparăm cu media la nivel de țară.

Asta vorbește mult despre faptul că alegătorul din Chișinău nu mai este pregătit să susțină candidați care vin cu o agendă pur geopolitică, adică care mizează mai degrabă pe mesaje geopolitice decât pe soluții pentru problemele orașului Chișinău.

Lucrul acesta s-a întâmplat în 2019, atunci când candidatul pro-european Andrei Năstase a pierdut în fața lui Ion Ceban, considerat la acea oră un candidat pro-rus, venit din partea socialiștilor, care era strâns legat de Federația Rusă.

Același lucru, cel mai probabil, se va repeta și în acest an, în sensul în care Ion Cioban are șanse foarte mari să câștigă alegerile în Chișinău, și în lipsa unor concurenți electorali care să se bucure de o notorietate mare în rândul oamenilor aici în Chișinău, pe segmentul pro-european, atunci cu siguranță și prezența la vot va avea de suferit și nu mă aștept să treacă de 40% în Chișinău.

Mai mult decât atât, Ion Ceban va obține un al doilea mandat în funcția de primar, va accentua și mai mult competiția dintre administrația locală din Chișinău și administrația centrală.

Probabil în ajunul alegerilor parlamentare și prezidențiale, aceste rivalități de ordine politic vor reveni din ce în ce mai prezente în spațiu public, acuzații dintr-o parte și din alta, iar asta ar putea să conducă la un interes mai mare pentru alegerile parlamentare, prezidențiale din partea publicului la, poate în o prezență mai mare la vot, un lucru care ar fi benefic Republicii Moldova, pentru că știm foarte bine, oamenilor le plac aceste confruntări, de multe ori televizate, declarații în contradictoriu și ele creează o anumită reacție din partea publicului în sensul mobilizării, în sensul participării mai extinse la vot.

Nu mă aștept ca după rezultatul acestor alegeri locale să asistăm la alegeri parlamentare anticipate, pentru că în Republica Moldova nu există o tradiție în acest sens.

Chiar dacă partidele sau partidul de la guvernare obține un scor mai mic la alegeri locale, de obicei se uită rapid de aceste rezultate proaste și se trag anumite concluzii în interiorul  acestor partide, fără a afecta cumva actul de guvernare și angajamentele asumate în fața alegătorilor. Nu mă aștept să există mari surprize în acest sens.

Singura concluzie pe care o vom trage după aceste alegeri locale este că în continuare există mari probleme legate de finanțarea campaniilor electorale, legate de modul în care partidele administrează unele resurse venite dinspre diferiți susținători acestor partide, și în special dinspre grupurile criminale, iar acest lucru dăunează în general democrației, în special la nivel local, pentru că vom avea cu siguranță multe situații în care anume această corupere electorală va afecta rezultatele alegerilor la nivel local.

K.P.: Domnul Borrell a invocat recent exemplul Ciprului, țară cu o problemă teritorială nerezolvată, că și Republica Moldova de altfel, și care în pofitul acestui fapt a fost admis în Uniunea Europeană. Este integrarea Revoluției Moldova în Uniunea Europeană fără regiunea transnistreană un scenariu realist? Și cum vedeți evoluția negocierilor privind diferendul transnistrean?

M.M.: Afirmațiile somnului Borrell au fost citate și preluate de mai multe instituții mass-media în Republica Moldova, dar și în România. Totuși trebuie să punctăm că domnul Borrell nu se bucură de o notorietate foarte mare în interiorul Uniunii Europeane și nici măcar în rândul liderilor europene. Mă refer la șefii de stat de guvern și la liderii instituțiilor europene.

Este un politician spaniol care, odată venit în această funcție, practic a scăzut din notorietatea de care s-ar fi putut bucura poziția Înaltului reprezentant al Uniunii Europene pentru Politică externă și de Securitate, în special prin gafele și erorile pe care le-a făcut în timpul mandatului său, dar și printr-o prezență mai degrabă anemică, aș spune eu, în diplomație externă a Uniunii Europeane.

Deci eu nu aș oferi foarte multă atenție acestor declarații ale lui Borrell, care mai degrabă vin din nume propriu, zic eu, decât din numele Uniunii Europeane ca entitate.

Unu la mână și doi la mână, cu siguranță, dispoziția și atitudinea țărilor membre ale Uniunii Europene pe această problemă este una relativ diferită față de cea lui Borrell.

Cu siguranță există mai multe state astăzi în Uniunii Europene care vor pune piciorul în prag în cazul în care Republica Moldova ar ajunge, să zicem peste 10 ani, să discute serios despre o perspectivă de aderare la Uniunea Europeană.

Și aceste state vor spune răspicat că fără soluționarea problemelor transnistrene nu vom vota pentru aderarea Republicii Moldova la Uniunii Europeane. Deci sunt convins că acest lucru se va întâmpla, sunt țări care acordă o atenție sporită problemelor de securitate.

Și aici putem face o paralelă cu situația sau cu atitudinea a Austriei față de pretinsele probleme cu care se confruntă România la capitolul protecția frontierelor, lucru care ne duce cu gândul inclusiv la problema transnistreană. Cum ar reacționa Austria în cazul în care, într-un eventual an 2033, s-ar pune în discuție aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană. Și mă tem că numărul de state care ar pune în piciorul în prag ar fi unul chiar mai mare.

După mine, ținând cont că procesul de aderare la Uniunea Europeană este influențat masiv de factorul politic, este influențat de atitudinea țărilor membre într-o foarte mare măsură, și dincolo de latura tehnocrata a problemei, dincolo de procesul tehnic complex de aderare, această atitudine politică, această poziționare politică, geopolitică are o importanță majoră.

Eu cred că, în termeni realiști, nu putem vorbi despre aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană fără soluționarea problemei transnistrene. Evident că la ora actuală trebuie să lucrăm activ pentru a accelera procesul de aderare și nu există astăzi impedimente dinspre regiunea transnistreană pentru a opri procesul de aderare.

Dar dacă vorbim cu subiect și predicat despre aderarea la Uniunii Europeane, atunci cu siguranță nerezolvarea conflictului transnistrean va fi un impediment. Asta ar trebui să știe politicienii de la Chișinău, asta ar trebui să înțeleagă politicienii de la Chișinău.

Negocierile cu statele membre vor fi unele anevoioase, sunt convins de acest lucru. Când ne vom așeza la masa de negocieri, într-o perspectivă de 2-3 ani, vom înțelege mai bine acest lucru. Și statele din Balcani deja ne-au avertizat într-o anumită măsură că lucrurile nu sunt atât de simple.

Orice animozitate care poate apărea, la un moment dat, în dialogul cu un stat membru al Uniunii Europene poate stopa avântul Republicii Moldova spre aderarea la Uniunea Europeană.

Cred că lecția de astăzi a poziționării Austriei față de aderarea României și Bulgariei la Schengen trebuie să fie bine însușită de către politicienii, autoritățile, dar și alte grupuri de interese din Republica Moldova.

K.P.: Vă mulțumesc pentru amabilitate.