Iulia Timosenko, motiv de cearta intre Ucraina si UE
Ucraina şi Polonia sunt gata să pună în aplicare Acordul privind eliminarea taxei pentru eliberarea vizelor pentru cetăţenii ucraineni, a declarat purtătorul de cuvânt al Ministerului ucrainean al Afacerilor Externe (MAE), Oleg Voloşin, în timpul unui briefing de presa. Potrivit declaraţiilor sale, respectivul document urmează să fie semnat în viitorul foarte apropiat, în timpul vizitei ministrului ucrainean al Afacerilor Externe, Konstantin Grişcenko, în Polonia. Semnarea Acordului privind eliminarea taxei la vize pentru cetăţenii ucraineni vine pe fundalul organizării finalei campionatului european de fotbal Euro-2012, care va fi găzduit de Ucraina şi Polonia.
O altă declarație importantă aparține preşedintelui Poloniei, Bronislaw Komorowski, care speră ca procesul de integrare europeană a Ucrainei se va consolida după alegerile parlamentare. „În prezent, trebuie să includem pe agendă un anumit pragmatism pentru a face presiune asupra autorităţilor ucrainene şi, în acelaşi timp, să luptăm pentru ca, după alegeri, Ucraina să primească o nouă şansă de a accelera procesul de integrare în lumea occidental”, a subliniat liderul polonez.
Contradictie diplomatica
Komorowski a mai menţionat că sentinţa dictată împotriva fostului prim-ministru ucrainean Iulia Timoşenko este în contradicţie cu interesele Poloniei şi Ucrainei. „Condamnarea Iuliei Timoşenko reprezintă un obstacol dramatic în relaţiile dintre Ucraina şi Polonia, care prejudiciază interesele celor două state”, a subliniat Komorowski, adăugând că această problemă trebuie rezolvată. Totodată, preşedintele a făcut apel la ţările occidentale să nu iniţieze un boicot la adresa puterii de la Kiev.
Ucraina şi Uniunea Europeană au parafat Acordul de asociere pe data de 30 martie, însă pentru ca documentul să intre în vigoare acesta trebuie să fie semnat şi ratificat de Rada Supremă de la Kiev, de Parlamentul European şi de parlamentele naţionale ale statelor membre ale UE. Potrivit oficialilor de la Bruxelles, nerespectarea drepturilor omului şi situaţia în care se află opoziţia din Ucraina reprezintă principalul obstacol pentru încheierea Acordului de asociere.
Miniştrii apărării din ţările grupului de Vişegrad (Ungaria, Polonia, Cehia, Slovacia) s-au angajat la finalul săptămânii trecute să creeze până în 2016 o unitate de luptă comună în cadrul UE.
“Vrem să creăm înainte de finalul primului semestru al lui 2016 un grup de luptă pentru forţele UE”, a declarat Vondra în faţa presei la Litomerice, la 60 de kilometri de Praga. “Va fi vorba despre o unitate comună formată din peste 3.000 de militari”, a precizat ministrul ceh Alexandr Vondra.
Unitatea va fi plasată sub comandamentul Poloniei, iar primul său exerciţiu comun va avea loc în 2015, înainte de atingerea deplinei sale capacităţi operaţionale, a adăugat ministrul ceh. “Este vorba despre un semnal puternic cu mesajul că cele patru ţări din Europa Centrală sunt capabile să gestioneze o astfel de sarcină, fără ca o mare putere europeană să se afle în spatele lor”, a explicat Alexandr Vondra.
Achiziţii în comun de materiale militare, dar şi organizarea de alte exerciţii comune, sunt de asemenea prevăzute pentru anii ce urmează, conform unei declaraţii semnate în cursul reuniunii de la Litomerice.
“Am lăsat în spate trei ani dificili. Majoritatea ţărilor din Europa au fost obligate să suporte măsuri de austeritate, din cauza crizei economice, ceea ce complica sau chiar făcea imposibilă planificarea în domeniul apărării”, a subliniat ministrul ceh. Exerciţii comune sunt programate mai ales după încheierea misiunii NATO în Afganistan, unde cele patru ţări din Europa Centrală au desfăşurat în total circa 3.600 de militari.
Cele patru ţări au profitat de această ocazie pentru a-şi coordona poziţiile în perspectiva viitorului summit NATO de la 20 şi 21 mai de la Chicago. “Vocea noastră comună va fi foarte bine auzită la Chicago”, a conchis ministrul polonez al apărării, Tomasz Siemoniak.
Georgia şi Polonia şi-au reînnoit planul de cooperare bilaterală în domeniul securităţii, ce ia în calcul noi ameninţări şi provocări globale şi regionale.
Documentul a fost semnat la Tbilisi de secretarul Consiliului Georgian al Securităţii Naţionale Ghiorghi Bokeria şi de şeful Biroului Polonez al Securităţii Naţionale Stanislaw Koziej. Planul trasează liniile cooperării bilaterale georgiano-poloneze în domeniul securităţii, cu accent pe schimbul de date şi experienţă. De asemenea, planul prevede şi organizarea de evenimente şi exerciţii militare comune. După semnarea acordului, Koziej a lăudat implicarea Georgiei în misiunile NATO şi UE din întreaga lume şi a reiterat sprijinul ţării sale pentru aspiraţiile georgiene în vederea aderării la Alianţa Nord-Atlantică.
Georgia a început să îşi negocieze aderarea la NATO în 2006, când a semnat aşa-numitul Dialog Intensificat asupra problemelor de aderare. În aprilie 2008, în timpul Summitului NATO de la Bucureşti, Georgia şi Ucraina au primit undă verde pentru aderarea la NATO, cu condiţia efectuării de reforme militare şi politice.
Georgia a fost desemnată ţară aspirantă la NATO într-un document publicat de alianţă în decembrie la Bruxelles. Pe de altă parte, Rusia, care a câştigat un război-fulger, a cărui miză a fost Osetia de Sud, împotriva Georgiei în 2008, s-a opus demersului Tbilisi de a se alătura Alianţei Nord-Atlantice, în contextul în care Moscova se teme de expansiunea acesteia din urmă până în apropierea graniţelor ruseşti.
Directorul Agenţiei de Apărare Antirachetă a Pentagonului, locotenent-generalul Patrick O’Reilly, a afirmat miercuri, într-o audiere la Senat, că armata continuă planurile de instalare a sistemului antirachetă Aegis Ashore în România şi Polonia.
În cursul unei audieri într-o comisie a Senatului american privind cererea de buget a MDA de 7,75 miliarde de dolari pentru 2013, generalul a precizat că armata continuă planurile de instalare pe uscat, în Europa Centrală, a unor interceptori maritimi modificaţi. Sistemul antirachetă Aegis este denumit SM-3 Block IIA şi este dezvoltat împreună cu Guvernul japonez.
O’Reilly a adăugat că locurile pentru instalarea sistemului sunt stabilite şi că au fost semnate acorduri în acest sens cu guvernele României şi Poloniei. Interceptorii din România ar urma să fie pe deplin pregătiţi de funcţionare în 2015, iar cei din Polonia până în 2018, transmite Mediafax. Aegis Ashore „are cea mai lungă rază de acţiune dintre sistemele noastre regionale, astfel că aduce un plus apărării antirachetă pe uscat”, a continuat generalul. „Astfel, cu Aegis Ashore şi THAAD şi Patriot şi alte sisteme regionale, putem obţine un efect multilateral”, a precizat acesta.
Participanţii la reuniunea Consiliului NATO-Rusia, care se desfăşoară joi la Bruxelles, vor încerca să identifice o ieşire din impasul negocierilor vizând sistemul de apărare antirachetă, din cauza căruia a fost anulat summitul Moscovei cu Alianţa Nord-Atlantică.
NATO este aproape gata să adopte în viitorul apropiat o declaraţie politică în care să arate că sistemul său antirachetă nu este îndreptat împotriva forţelor de descurajare nucleară ale Federaţiei Ruse şi să elimine, în acest fel, una din îngrijorările Moscovei. O sursă sus-pusă de la sediul NATO nu a exclus că Alianţa va avea joi “veşti bune” pentru ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, la reuniunea de la Bruxelles iau parte şefii diplomaţiilor de la Moscova şi din statele NATO.
Masacrul comis de NKVD impotriva elitei poloneze in padurea de la Katyn in timpul celui de-al doilea razboi mondial a fost condamnat recent la CEDO. Aceasta instanta a emis o hotarare incompleta luni, intr-un caz emotional legat de afacerile neterminate din al doilea razboi mondial, intre Polonia si Rusia. Reclamantii din caz sunt 15 rude ale victimelor poloneze ale masacrului din padurea Katyn, care a avut loc in 1940. Curtea de la Strasbourg s-a pronuntat in favoarea lor, considerand Rusia vinovata de incapacitatea de a coopera cu instanta si de comportament neadecvat fata de solicitantii polonezi, prin impiedicarea accesului lor la documente si prin refuzul de a le reabilita rudele, informeaza portalul Epoch Times. Cu toate acestea, din moment ce Rusia a refuzat si accesul curtii la aceste documente, aceasta nu a putut oferi o hotarare cu privire la ancheta Rusiei. Masacrul de la Katyn a fost o rana purulenta intre cele doua tari timp de sapte decenii. Acea rana s-a agravat cu doi ani in urma, cand avionul presedintelui polonez s-a prabusit in timp ce se deplasa spre padure, pentru a 70-a aniversare a crimelor. Presedintele si zeci de lideri militari, politici si religiosi au murit in ceea ce multi polonezi cred ca a fost un complot rus de asasinare. Atrocitatile s-au intamplat ca urmare a pactului Ribbentrop-Molotov dintre Uniunea Sovietica si Germania nazista, in primii ani ai celui de-al doilea razboi mondial. Cele doua superputeri au impartit Polonia intre ele, iar in urma invaziei sovietice din estul Poloniei, in 1939, zeci de mii de prizonieri ai Armatei Rosii, atat militari cat si civili, au fost trimisi in lagarele de prizonieri sovietici. in 1940, Biroul Politic sovietic a decis sa execute peste 20.000 din acesti prizonieri. Executiile secrete au fost realizate in locatii diferite, dar cea din padurea Katyn, langa Smolensk, in vestul Rusiei, a devenit cea mai cunoscuta. O groapa comuna cu peste 4.000 de ofiteri polonezi si alti membri ai elitei poloneze a fost excavata in 1942, iar 2,730 de victime au fost identificate.
Crime sovietice
Dupa caderea Uniunii Sovietice, Mihail Gorbaciov a recunoscut ca crimele din 1940 au fost opera politiei secrete a lui Stalin, si nu a nazistilor (asa cum a sustinut propaganda sovietica). Cu toate acestea, spre consternarea Poloniei, Rusia post-sovietica nu a folosit cuvantul „masacru”, vorbind doar despre „tragedia de la Katyn.” Mai mult decat atat, autorii executiilor nu au fost niciodata numiti sau adusi in fata justitiei. Kremlinul a inceput sa investigheze crimele in 1990, si si-a incheiat ancheta in 2004. in timpul procesului, Rusia a predat un numar substantial de documente catre guvernul polonez, dar soarta exacta a mai multor victime a ramas neclara. Unele rude au vrut sa se continue investigatiile si au intentat proces la Curtea Europeana a Drepturilor Omului. in timpul procesului, Rusia le-a refuzat accesul la textul efectiv al deciziei din 2004, invocand motive de securitate nationala, si, de asemenea, a refuzat reabilitarea rudelor lor, sustinand ca circumstantele din jurul mortii lor, ba chiar faptul ca au murit la Katyn, nu au fost dovedite. in afara de numirii Rusiei drept o tara ce nu a dorit sa coopereze, CEDO nu poate face altceva. Instanta este o institutie a Consiliului Europei (nici o legatura cu Uniunea Europeana). Deoarece ancheta de la Kremlin a inceput in 1990, cu opt ani inainte ca Rusia sa fi aderat la Consiliul Europei, si pentru ca Rusia a negat accesul CEDO la decizia din 2004 de a intrerupe investigatiile, instanta nu se putea pronunta asupra anchetei Rusiei. „Curtea a concluzionat ca nu au existat elemente capabile sa asigure o punte intre trecutul indepartat si perioada recenta de post-ratificare”, a scris instanta despre hotarare intr-un comunicat de presa. Instanta a fost „uimita de aparenta reticenta a autoritatilor ruse de a recunoaste realitatea masacrului de la Katyn.” Aceasta a declarat ca actiunile instantelor din Rusia in acest caz au demonstrat „o atitudine lipsita de umanitate.” De asemenea, Curtea a subliniat ca Rusia are obligatia sa furnizeze instantei materialele necesare pentru investigatiile sale, si ca nu a putut gasi nici un motiv pentru care actiunile din trecut ale unui regim diferit ar putea fi considerate sensibile in ceea ce priveste securitatea nationala. Rusia a fost obligata sa plateasca reclamantilor 8,528 de dolari, sub forma de costuri si cheltuieli. seful biroului plenipotentiarului rus la CEDO, Andrei Fiodorov, a aparat clasificarea textului deciziei de catre Rusia. intr-o declaratie de dupa hotarare pentru agentia de stiri Interfax, Fiodorov a afirmat ca clasificarea se bazeaza pe legislatia nationala a Rusiei. El a mai spus ca Rusia nu va face apel la hotarare, a raportat Rusia Today.
