de Madalin Necsutu | aug. 4, 2016 | Federatia Rusa, R. Moldova, Ucraina, UE, Uncategorized @ro
Deși se vorbește mereu de intrarea într-o fază nouă a ceea ce am numit în trecut Război Rece, Occidentul nu pare capabil să ducă o confruntare cu Rusia după aceleași metode. Dacă atunci propaganda era un instrument nelipsit din ambele tabere, în ziua de astăzi lumea occidentală refuză sau este incapabilă să dea un răspuns pe măsură războiului informațional pe care Rusia îl lansează dinspre Urali spre Atlantic și chiar mai departe. Semnele unui astfel de război pentru câștigarea de „inimi și minți” sunt mai mult decât evidente, însă articularea unei contramăsuri se lasă așteptată și cel mai probabil nu poate fi luată de UE, care prin natura sa este o construcție pacifistă ce se îngrijește de politică și economie.Tocmai de aceea soluția ar putea să vină numai dinspre NATO. De altfel, recent, șeful trupelor NATO din Europa Curtis Scaparrotti a avertizat, cu subiect și predicat, că Moscova investește masiv în campanii de dezinformare în Europa. Același avertisment a venit și dinspre presa britanică. El a vorbit despre Rusia în termeni de „adversar care trebuie luat în serios”. Mesajul este unul foarte tare, iar cuvintele au rezonanță puternică, ceea ce nu arată deloc a unul diplomatic, ci mai degrabă milităros.
Scaparrotti a mai spus atunci că „este o încercare a Rusiei de „a-şi atinge obiectivele fără ca măcar să înceapă un conflict“ și că este greu de luptat cu mijloace similare, întrucât lumea occidentală „crede în libertatea presei” și în „statul de drept”. Mai precis, este foarte dificil de luptat folosindu-se metode ce contravin democrației și valorilor ei, adoptate de lumea occidentală. „Avem dificultăți în a aborda această chestiune şi în a o contracara, dar trebuie să facem aceasta“, concluziona acesta.
Aceste componente sunt foarte vizibile și în Republica Moldova. Rusia este angajată aici pe toate nivelurile de la propaganda (presă), la finanțarea partidelor politice și a asociațiilor pro-moscovite, până la forțările și șantajul pe care îl duce la nivel politico-economic. La toate acestea se adaugă și crima organizată inserată în special în lumea bancară și judecătorească, acolo unde „spălătoria rusească” de bani negri funcționează de ani de zile. Totul prin concursul corupției endemice care ajută la spălarea, călcarea și apretarea miliardelor de dolari rusești proveniți din activități criminale. Unele care se mai lipesc și de degetele unor potentați ai zilei din R. Moldova.
În ceea ce privește televiziunile, cele mai recente sondaje arată 82% dintre moldoveni se uită la televizor pentru conținutul de știri, acesta fiind și principalul mijloc de informare a lor. De altfel, 60% dintre moldoveni privesc canalele rusești de televiziune. Paradoxal, un studiu al IMAS-ului de la începutul anului arată că doar 43% dintre ei au încredere în posturile rusești. Toate aceste date fac imperios necesară ajustarea codului audiovizualului în contextul regional în care Rusia investește sume masive în acțiunile de propagandă și dezinformare prin intermediul mass-media. Chiar și noua doctrină de strategie de securitate națională, care ar trebui să intre în vigoare de la începutului 2017, face referire expresă la războiul informațional care se poartă pe teritoriul R. Moldova.
În tot acest răstimp, nu numai vocalizele propagandei rusești se fac auzite în regiune, ci și zăngănitul greu al armelor. Moscova a ordonat o mobilizare masivă de trupe la granițele cu Belarusul și Ucraina. Circa 200.000 de soldați, rachete, tancuri și avioane vor începe să facă nu mai puțin de 4.000 de manevre în regiune, în cadrul exercițiului militar „Caucaz 2016”. Acest lucru nu poate face decât să alimenteze suspiciunile argumentate ale NATO de a întări prezenta militară în flancul său estic. Și aici găsim un mesaj dual din partea Moscovei, care pe de o parte critică prezența sporită a NATO în regiune, dar în același timp își masează consecvent trupele la granițele cu vecinii europeni.
Concluzia pe EvZ Moldova
de Razvan Iorga | aug. 1, 2016 | Federatia Rusa, Info Militar, UE, Uncategorized @ro
Rusia își intensifică eforturi în războiul informațional pe care îl duce în Europa. Rezultatele muncii Moscovei se pot observa deja printr-un aport crescut la euroscepticism și creșterea naționalismului intern în rândul țărilor europene, în care politicienii populiști cresc în sondaje. Empatia față de Ucraina și de ideea de anexare ilegală a peninsulei Crimeea scad, iar Rusia își atinge tot mai multe scopuri politice fără a uzita mijloacele clasice de luptă. Cotidianului britanic The Times a intrat în posesia mai multor informații relevante despre propaganda rusă dusă în interiorul Marii Britanii. Autorităţile de la Kremlin răspândesc dezinformarea prin intermediul noului birou al agenţiei de ştiri Sputnik şi îşi infiltrează oameni în universităţi de elită, în campusuri, centre lingvistice şi culturale, scrie sursa menționată. Mai mulţi analişti au precizat că această acţiune face parte din doctrina militară a Rusiei, care prevede utilizarea, în cadrul conflictelor, a „mijloacelor informaţionale şi a celor non-militare”.
Rusia și-a sporit semnificativ sumele alocate „operațiunilor negre” din presa oficioasă destinată străinătății. În același timp, surse de la vârful NATO au avertizat că Moscova finanțează campanii de dezinformare cu scopul de destabilizare a Europei. Bugetul alocat de Kremlin serviciilor de televiziune, radio și internet cu destinație externă a depășit 300 de milioane de euro pentru 2015, o sporire cu peste 100 de milioane a sumei alocate inițial, potrivit duminicalului londonez Sunday Times.
Agenţiile de informaţii de la Moscova au fost acuzate de experţii americani în securitate cibernetică de hacking împotriva serverelor Comitetului Naţional Democrat, care a nominalizat-o pe Hillary Clinton drept candidat la alegerile prezidenţiale din noiembrie. E-mail-urile, publicate de situl WikiLeaks, ar fi parte a unei campanii de discreditare a lui Clinton în avantajul candidatului Partidului Republican, Donald Trump, considerat a fi favoritul președintelui Vladimir Putin la președinția SUA. De altfel, Trump a făcut apel la Rusia să găsească și să publice e-mail-urile lipsă ale candidatei Democrate la președinție, stârnind astfel acuzații că încurajează periclitarea siguranței naționale a Statelor Unite.
Coordonare din inima Scoției
Potrivit The Times, principala ţintă a ruşilor de pe teritoriul britanic este oraşul Edinburgh, care a fost selectat drept locaţie pentru deschiderea sediului central al Sputnik din Marea Britanie. De la lansarea sa, agenţia de ştiri a publicat informaţii care sugerează că parlamentarul laburist Jo Cox ar putea să fi fost ucis ca urmare a unui complot al susţinătorilor Uniunii Europene pentru a influenţa rezultatul referendumului de la 23.06.2016 privind ieşirea Marii Britanii din UE, aceasta fiind o teorie a conspiraţiei care a fost promovată de televiziunea rusă. De asemenea, vehiculează mitul conform căruia Vestul a fost de acord ca NATO să nu se extindă niciodată la frontiera Rusiei, un aspect important prin care propaganda Moscovei a justificat invazia Ucrainei din 2013.
„Cultura rusă” ca paravan soft power
Sediul Sputnik se află într-o clădire de birouri în care chiriaşii cu contracte pe minimum 5 ani. Predecesoarea sa, agenţia internaţională de ştiri RIA Novosti, a folosit Scoţia pentru testarea unui exerciţiu de propagandă neagră, pretinzând că votul pentru referendumul din 2014, de a rămâne în Regat, a fost falsificat. Povestea a determinat apariţia unei petiţii cu 100.000 de semnatari, pentru renumărarea voturilor.
De asemenea, relatează The Times, există informaţii potrivit cărora Universitatea din Edinburgh a primit din partea Fundaţiei „Russkiy Mir”/ Lumea Rusă suma de 221.000 de lire sterline pentru a găzdui în incinta sa primul centru lingvistic şi cultural de pe teritoriul Marii Britanii, sponsorizat de Moscova. Fundaţia a mai deschis centre şi în cadrul Universităţii din Durham, care a acceptat suma de 85.000 de lire sterline, precum şi la St. Antony’s College din Oxford.
„Russkiy Mir” şi Sputnik au fost create printr-un decret al lui Vladimir Putin. Sputnik, care a fost înfiinţată în 2013, este aripa internaţională a agenţiei de ştiri controlată de guvernul de la Moscova. Este condusă de Dmitry Kiselyov, cunoscut pentru declaraţiile sale homofobe şi pus pe lista neagră a UE cu sancţiuni pentru că a fost propagandistul principal în invazia Ucrainei de către Rusia.
Filiera KGB
„Russkiy Mir” a fost lansată de preşedinte în 2007 şi este condusă de Vyacheslav Nikonov, fost asistent a şefului KGB. Profesorul Nikonov, decan al Universităţii de Stat din Moscova, este nepotul deputatului din perioada regimului stalinist, Vyacheslav Molotov, al cărui pact din 1939 cu naziştii a condus la anexarea statelor baltice de către sovietici.
Acordul pe care profesorul Nikonov l-a semnat cu universitatea, care i-a acordat onorific, un doctorat în 2012, dă fundaţiei sale dreptul de a fi consultată în momentul numirii personalului de la centrul de învăţământ din Scoţia. Vladimir Putin susţine conceptul de „Russian world”/ „Lumea rusă”, care pentru milioane de vorbitori ai limbii din interiorul sau afara graniţelor are o înţelegere comună de „spaţiu vital”/ „living space”. Invazia ţării vecine, Ucraina s-a făcut sub pretextul apărării drepturilor vorbitorilor de limbă rusă din Crimeea.
Avertismentul NATO
Noul comandant al forțelor NATO, generalul american Curtis Scaparrotti, a declarat recent că sporirea resurselor alocate acestor servicii media pe care analiștii occidentali le asimilează unor „operațiuni negre” merge în paralel cu finanțarea unor „campanii de dezinformare” în scopul destabilizării Europei. Acesta a mai spus că Rusia a devenit „un adversar foarte serios” și a cerut Occidentului să lanseze propriile campanii de „operațiuni negre” pentru a contracara Moscova „pe câmpul de luptă”. „Observăm activitățile în cyber-spațiu, vedem influența în Europa în termeni de finanțare a partidelor politice, o anumită dezinformare pentru a construi fapte pe teren care nu sunt de fapt adevărate”, a mai spus generalul Scaparrotti, relatează RFI.
„Eu cred că totuși putem să facem față. Este greu, mai ales în lumea occidentală, deoarece credem în libertatea presei, credem în adevărul în presă, credem în domnia legii și deci avem dificultăți în contracararea acestui lucru, dar va trebui să o facem”, a mai spus comandantul NATO. De altfel, agenția Tass a publicat luni un material din Le Monde Diplomatique care acuză faptul că NATO este un instrument al Războiului Rece și că ar trebui desființat.
de Madalin Necsutu | iul. 28, 2016 | Federatia Rusa, Marea Neagra, R. Moldova, România, Ucraina, UE, Uncategorized @ro
Anticipam într-un editorial precedent că ceea ce face Germania în privința Republicii Moldova nu miroase deloc a negocieri, ci a impunere. Una asupra unui stat supus presiunilor din toate părțile și care ar vrea să mulțumească și capra și varza. Ceea ce este însă mai grav este combinația între ascensiunea populismului intern din unele țări din Europa și mutarea atenției de pe crizele interne pe probleme din exterior. Acest lucru îl face și Germania prin acțiunile șefului diplomației, Frank-Walter Steinmeier. Cel care a venit să bată cu pumnul în masa Chișinăului pentru a accepta condițiile separatiștilor transnistreni. Unele care, de facto, nu fac decât să întărească „statalitatea” regiunii. Un fel de aplicare forțată a planului rusesc Kozak. Unul al federalizării pe care și Germania l-a susținut mereu mai mult sau mai puțin vocal. Diferența constă acum în rocada pe care Germania o face cu Rusia. Pentru a fi mai bine primit la Chișinău, Berlinul a preluat rolul de solist în acest concert politic cu sunete stridente, lăsând Moscova la acompaniament.
Muzica nu este deloc una plăcută pentru autoritățile de la Chișinău care se văd din nou strânse între ciocan și nicovală pe această chestiune. Numai că ciocanul este de data aceasta nemțesc. Germania este și ea unul dintre principalii donatori externi, iar deciziile sale au cea mai mare greutate în interiorul UE. De aceea, Chișinăului îi va fi dificil să refuze mărul otrăvit al Berlinului. Totuși, guvernul trebuie să mediteze la faptul că pot primi bani de la FMI și România în cuantum de peste 300 de milioane de euro. Momentum este unul extrem de important, iar o cedare pe cele trei condiționalități – înregistrarea plăcuțelor auto, recunoașterea diplomelor și prefix separat – ar fi echivala cu recunoașterea de facto a separării regiunii de restul R. Moldova. „Oferta de nerefuzat” a fost făcută abil în vremuri de cedări și reforme pentru Chișinău, tocmai în momentul în R. Moldova își revenise din pumni și se îndrepta spre ieșirea din corzi. Aceea gură de oxigen dată de FMI și București, ce va fi continuată și de UE.
Ceea ce este încearcă acum Germania este resuscitarea OSCE-ului, o organizație slabă și prost construită, unde veto-ul Rusiei anulează toate deciziile ce se iau de către ceilalți membri. Aroganța cu care Rusia dictează în tot ceea ce ar trebui să rezolve conflictele înghețate, pe care tot ea le-a provocat, spune totul despre relevanța actuală a OSCE. Steinmeier este într-un număr personal și populist de rebranding politic în perspectiva alegerilor parlamentare din 2017, în care vrea să-i lase pe umeri criza refugiaților Angelei Merkel, iar el să se erijeze în mare „pacificator” la hotarele Europei. Un om care poate dialoga cu Rusia și poate rezolva probleme acolo unde alții au dat greși. Totul pe spatele unor țări precum Republica Moldova, care devine în acest caz victimă colaterală a înțelegerilor ruso-germane și a populismului stângistului Steinmeier. Politica „pașilor micilor”, invocată de Steinmeier recent la Tiraspol, nu poate fi făcută numai într-o singură direcție, cea a cedărilor Chișinăului. Ceea ce se întâmplă acum în R. Moldova va avea apoi inevitabil și un efect de domino care se va repercuta automat apoi și spre rezolvarea conflictului din estul Ucrainei.
Diplomația română pare depășită de situație și nu a luat nicio poziție în această problemă. Totuși, există multe voci la București care și-ar dori decuplarea R. Moldova de la acest bagaj sovietic și extrem de retrograd reprezentat de regiunea separatistă transnistreană. Unul care ține R. Moldova în loc și pe care, de facto, Chișinăul ar fi incapabil să-l mai gestioneze vreodată. Numai dacă privind spre UTA Găgăuzia, ne putem da seama că afirmația nu este deloc una prea tare.
Totuși, la nivel geopolitic mai mare, revine în actualitate viziunea de acum circa 100 de ani a liderului polonez Josef Pilsudski din timpul Primul Război Mondial și a sa teorie a Intermarium-ului (Międzymorze). Cea a unei alianțe de la Marea Baltică, până la Marea Neagră, care să funcționeze ca o contrapondere a tendințelor imperialiste ale Germaniei și Rusiei.
Continuare pe EvZ Moldova
de Madalin Necsutu | iul. 18, 2016 | Federatia Rusa, Info Militar, R. Moldova, Turcia, UE, Uncategorized @ro
Finalul săptămânii trecute a fost zguduit de un scenariu pe care cu greu îl putea anticipa cineva într-o țară a sistemului colectiv de apărare mondială ce se întinde pe mai multe continente. Sau mai simplu, NATO. Chiar dacă Turcia are un soi de tradiție în loviturile militare date de la fondarea Turciei moderne, în 1923, de către Mustafa Kemal Ataturk, scenariul unei astfel de lovituri în ziua de astăzi era puțin probabil. Ceea ce este mai important este caracterul în lanț pe care astfel de acțiuni îl provoacă și cât de periculoase sunt ele pentru climatul de securitate regional.
Imediat după lovitura militară din Turcia, au urmat neliniști în Armenia și apoi în Kazahstan. Chiar dacă unda de șoc a acțiunii din Turcia s-a propagat în zona Caucazului și a Asiei, este bine ca Republica Moldova să tragă învățurile de rigoare din toată această poveste. Și anume că nimeni nu mai este în siguranță, iar războiul modern, de tip hibrid, așa cum mai este el numit acum, are mai degrabă un caracter de „blitzkrieg multivectorial” și poate îngenunchea rapid o țară, dacă este urmată rețeta completă.
Tocmai de accea, soldații R. Moldova trebuie să fie pregătiți la orice oră, iar acest lucru nu se poate face decât prin concursul și ajutorul celor mai antrenați soldați, respectiv cei din blocul NATO. Un colos ce dispune de resurse materiale și umane uriașe și care este recunoscut pentru profesionalismul și experiența sa în arta războaielor. Nu trebuie să fii vreun Clausewitz să vezi faptul că la numai câțiva zeci de kilometri de Capitală stau trupe ostile autorităților centrale de la Chișinău și alături de acestea tot felul de „pacificatori” și străjeri ai depozitelor de muniții ale fostei armate sovietice a XIV-a care se pot transforma imediat în „omuleți verzi”. Oameni de „nădejde” la nevoie!
De aceea neutralitate invocată cu atât aplomb de militanții politici pro-ruși din Moldova, deghizați sub haina de „patrioți”, trebuie să ridice întrebări serioase. Dacă nu sunt militarii instruiți și echipați cu tehnici moderne de luptă, cum pot face față ei unor posibile atacuri? Cum pot apăra ei poporul nepregătiți și neinstruiți, așa cum cer „patrioții” pro-ruși din zona de stânga această țară? Povestea aceasta cu neutralitatea politică nu are nicio legătură cu neutralitatea de facto a pregătirii militarilor moldoveni pentru a-și apăra bucata de pământ. Cei care militează pentru neutralitate, pe lângă faptul că sunt ridicoli, sunt de facto și niște anti-patrioți, dacă pot spune așa, deoarece vor să lase R. Moldova slabă în fața unor amenințări iminente și cât se poate de reale. Mai grav este că acest „patriotism” ascunde de fapt sentimente adverse față de NATO și UE și filo-rusism.
La fel ca și ceea ce înseamnă UE, este nevoie să fie explicat în Republica Moldova și ce înseamnă NATO. Alianța nu este un sperietoare, ci un garant al stabilității și securității de câteva zeci de ani a lumii civilizate. Tocmai prin faptul că Rusia duce în această zonă un război propagandistic intens, componentele enumerate mai sus sunt transformate exact pe invers. Adică, pericol și nesiguranță. Încă de la fondarea NATO, nu am văzut nicio agresiune externă a vreunui stat membru de către o altă entitate, dar în schimb au existat mai multe războaie în zona sateliților ex-sovietici, precum Ucraina, Republica Moldova, Georgia sau Armenia.
Toate cu câte o „moștenire”, sau mai bine zis o matrioșkă a Moscovei, sub forma unor conflicte înghețate sau chiar deschise. NATO nu este o opțiunea, ci este o necesitate pentru R. Moldova.
Concluzia opiniei pe EvZ Moldova
de Madalin Necsutu | iul. 11, 2016 | Federatia Rusa, Info Militar, R. Moldova, Ucraina, UE, Uncategorized @ro
Ca un trabuc cubanez, R. Moldova a ajuns să fie învelită în totul felul de foi. Unele mai bune, altele mai rele. Totul pare un pic haotic, iar din hățișul de hârtii scapi foarte greu. Pe de o parte, avem foile lumii occidentale care ar vrea să ia „pe umerii săi largi” o Moldovă tot mai expusă pericolelor. Pe de cealaltă parte, avem foile rusești care nu arată deloc ca acele 95 de teze reformiste ale Martin Luther din secolul XVI, ci mai degrabă ca unele ale șantajului și țepei finale. Pentru cine are ochi să vadă, astfel de „foi otrăvite” au fost servite de către Moscova și Ucraina în urmă cu câți ani, sub forma unui împrumut ce ar fi trebuit să scoată țara de pe axul european. A urmat Euromaidanul, iar acum țara se află într-un război de uzură ce se va finaliza, cel mai probabil, cu un nou conflict înghețat. Întâi vin foile, apoi haosul.
Stând strâmb și judecând drept, R. Moldova are două opțiuni cărora ar trebui să le dea curs: foaia de parcurs europeană și cea rusească. Dacă prima cere sacrificii și reforme, cea de-a doua este mai mult un „carte blanche” în care nu prea știm ce se regăsește. Nimeni nu vorbește ceva anume despre acest posibil document. Un soi de momeală care face o referire abstractă la deblocarea embargoului economic impus de Moscova pentru produsele alimentare moldovenești. De altfel, Moscova nici nu vrea nimic concret, ci doar să abată atenția guvernanților de la Chișinău de la drumul concret și greu al reformelor, mizând tocmai pe ambiguitatea și pendularea Chișinăului între cele două spații. Dacă până acum Moscova critica politica „bățului și a morcovului” pe care UE o aplică în estul său, Moscova și-a croit și ia un băț, numai că a uitat să pună și un morcov în față. Iar faptul că tocmai Rogozin a fost trimis să fluture această ramură de măslin în „coteț”, așa cum denumea el nu demult R. Moldova, spune totul despre intențiile reale ale Moscovei. Poate „dobitoacele” din Ferma Animalelor vor auzi cântecele de sirenă ale Moscovei și vor schimba macazul și ele pentru a se sprijini pe „umerii largi” ai Rusiei. Așa cum fac „frații” nistreni de peste râu.
Dacă în primele cazuri vorbim de două foi ce au caracter politico-economic, Moldova a mai fost inclusă recent pe o foaie. Numai că de data asta este una care oferă numai avantaje. Din gama celor care contează cu adevărat și care pot oferi Moldova un băț. Nu din acela cu care poate să lovească, ci doar să se apere de amenințările iminente care o așteaptă. Faptul că R. Moldova a fost inclusă în declarația finală a summit-ului NATO de la Varşovia și angajamentele pe care Alianța și le-a luat față de Chișinău, nu poate reprezenta decât un succes pentru autoritățile din domeniu apărării și al politici externe. Poate cea mai importantă mențiune a R. Moldova într-un document internațional oficial, de după semnarea Acordului de Asociere UE-Republica Moldova. Perseverența, și chiar încăpățânarea tuturor miniștrilor Apărării de la Chișinău de a împinge colaborarea cu NATO spre un nou nivel, începe să dea roade. Pe lângă oferirea de tehnică, expertiză și training-uri militare, NATO se angajează și în scris fața de Chișinău, prin documentele cele mai importante pe care pe adoptă.
Concluzia pe EvZ Moldova
Deși se vorbește mereu de intrarea într-o fază nouă a ceea ce am numit în trecut Război Rece, Occidentul nu pare capabil să ducă o confruntare cu Rusia după aceleași metode. Dacă atunci propaganda era un instrument nelipsit din ambele tabere, în ziua de astăzi lumea occidentală refuză sau este incapabilă să dea un răspuns pe măsură războiului informațional pe care Rusia îl lansează dinspre Urali spre Atlantic și chiar mai departe. Semnele unui astfel de război pentru câștigarea de „inimi și minți” sunt mai mult decât evidente, însă articularea unei contramăsuri se lasă așteptată și cel mai probabil nu poate fi luată de UE, care prin natura sa este o construcție pacifistă ce se îngrijește de politică și economie.Tocmai de aceea soluția ar putea să vină numai dinspre NATO. De altfel, recent, șeful trupelor NATO din Europa Curtis Scaparrotti a avertizat, cu subiect și predicat, că Moscova investește masiv în campanii de dezinformare în Europa. Același avertisment a venit și dinspre presa britanică. El a vorbit despre Rusia în termeni de „adversar care trebuie luat în serios”. Mesajul este unul foarte tare, iar cuvintele au rezonanță puternică, ceea ce nu arată deloc a unul diplomatic, ci mai degrabă milităros.
Anticipam într-un editorial precedent că ceea ce face Germania în privința Republicii Moldova nu miroase deloc a negocieri, ci a impunere. Una asupra unui stat supus presiunilor din toate părțile și care ar vrea să mulțumească și capra și varza. Ceea ce este însă mai grav este combinația între ascensiunea populismului intern din unele țări din Europa și mutarea atenției de pe crizele interne pe probleme din exterior. Acest lucru îl face și Germania prin acțiunile șefului diplomației, Frank-Walter Steinmeier. Cel care a venit să bată cu pumnul în masa Chișinăului pentru a accepta condițiile separatiștilor transnistreni. Unele care, de facto, nu fac decât să întărească „statalitatea” regiunii. Un fel de aplicare forțată a planului rusesc Kozak. Unul al federalizării pe care și Germania l-a susținut mereu mai mult sau mai puțin vocal. Diferența constă acum în rocada pe care Germania o face cu Rusia. Pentru a fi mai bine primit la Chișinău, Berlinul a preluat rolul de solist în acest concert politic cu sunete stridente, lăsând Moscova la acompaniament.
Finalul săptămânii trecute a fost zguduit de un scenariu pe care cu greu îl putea anticipa cineva într-o țară a sistemului colectiv de apărare mondială ce se întinde pe mai multe continente. Sau mai simplu, NATO. Chiar dacă Turcia are un soi de tradiție în loviturile militare date de la fondarea Turciei moderne, în 1923, de către Mustafa Kemal Ataturk, scenariul unei astfel de lovituri în ziua de astăzi era puțin probabil. Ceea ce este mai important este caracterul în lanț pe care astfel de acțiuni îl provoacă și cât de periculoase sunt ele pentru climatul de securitate regional.