de Isac Mihai | mart. 23, 2018 | Federatia Rusa, Federatia Rusa, Info Militar, Jurnal de Front, Marea Neagra, Principal, Știri, Ucraina, Ucraina, Uncategorized @ro
Misiunea de observatori OSCE rămâne în Ucraina pentru încă un an
Misiunea de 1.000 de observatori a Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) va putea să mai rămână în Ucraina încă un an, a decis OSCE joi la Viena, relatează mass-media europeană, citată de agenția de presă KARADENIZ PRESS. ‘‘Negocierile nu sunt uşoare, dar putem fi mândri de rezultate”, a scris pe Twitter emisarul italian Luca Frattini, a cărui ţară deţine în acest an preşedinţia OSCE.
Decizie unanimă
În ultimii patru ani, observatorii OSCE, neînarmaţi, au monitorizat armistiţiul fragil dintre forţele guvernului ucrainean şi separatiştii proruşi din estul ţării.
Rusia a susţinut decizia unanimă luată de OSCE, confirmând așteptările mediilor diplomatice occidentale. Decizia adoptată joi survine după ce recent s-a înregistrat o reducere a numărului de încălcări ale armistiţiului şi de victime în rândul civililor.
Căștile albastre, motiv de conflict
Conform agenției germane DPA, în prezent au loc negocieri, la care participă Rusia şi SUA, privind desfăşurarea de trupe ONU de menţinere a păcii, alături de observatorii OSCE, în estul Ucrainei. Cele două părți nu pot ajunge la un numitor comun, Kiev-ul dorind ca acest contingent de căști albastre să fie desfășurat pe frontiera de stat ruso-ucrainene, iar Moscova și forțele separatiste pro-ruse insisitând să fie desfășurat strict pe linia de contact dintre insurgenți și forțele guvernamentale ucrainene. (N.G.)
de Razvan Iorga | mart. 22, 2018 | Federatia Rusa, Principal, Ucraina, UE, Uncategorized @ro
Președintele rus Vladimir Putin, în inspecție pe podul ce va lega Crimea de Rusia
Odată cu anexarea ilegală de către Rusia a peninsulei Crimeea în martie 2014, Ucraina nu a pierdut numai o bucată importantă din teritoriul său, dar și o importantă parte a economiei. Pierderile financiare sunt greu de estimat, atât în plan uman, cât și în cel financiar. Mișcarea lui Putin a fost atunci una mai mult spontană pe fondul temerilor de creștere a influenței occidentale în Ucraina.
Mass-media controlate de statul Rusia au servit ideea că „întoarcerea” Crimeei în componența Rusiei ar fi fost cel mai mare moment din istoria Rusiei de la victoria asupra Germaniei în 1945, idee ce adus unitatea poporului rus pe tot parcursul Războiului Rece și care a fost ventilată frecvent de propaganda internă în Uniunea Sovietică.
Dintre toate pierderile care au însoțit destrămarea Uniunii Sovietice, Crimeea a fost probabil cea mai obsedantă idee din mintea rușilor, astfel ca mișcarea lui Putin a devenit un fel de reparație istorică la cedarea acestei bucați de pământ Ucrainei sovietice.
Cu toate acestea, fostul membru al Centrului pentru Eurasia de la Consiliul Atlantic, Anders Aslund, precizează în raportul său privind situația economică a Ucrainei, după pierderea Crimeei și războiul din estul țării cu separatiștii proruși, că economia Ucrainei a pierdut aproape 100 de miliarde de dolari.
Pierderea vine ca urmare a ocupării și anexării rusești în februarie-martie 2014 și a agresiunii militare a Rusiei la Donbas din aprilie 2014.
„Cea mai simplă și mai largă măsură a pierderilor pe care Ucraina le-a suferit este prin urmare multiplicarea cotei de PIB pe care Ucraina a pierdut-o cu 4. Donbas a fost sursa a 10% din PIB-ul Ucrainei și Crimeea 3,7%.
Fondul Monetar Internațional (FMI) estima PIB-ul Ucrainei în anul pre-criză din 2013 la 179,6 miliarde de dolari, astfel valoarea totală a activelor din Crimeea și Donbas ar fi de 13,7% din suma de 179,6 miliarde de dolari.
Această sumă, înmulțită cu patru ar echivala cu 98,4 miliarde de dolari. Acest calcul ar fi valabil dacă Ucraina ar pierde aceste teritorii pentru totdeauna”, a remarcat Aslund, folosind metodele de calculare ale economistului Thomas Piketty.
Totalul pierderilor
Expertul a enumerat și principalele pierderi materiale ale Ucrainei în Crimeea.
„Pierderile principale ale Ucrainei în Crimeea sunt terenuri, active energetice, bănci cu active, întreprinderi și locuințe. Odată cu anexarea Rusiei, Ucraina a pierdut imediat toate proprietățile de stat, care includeau proprietățile Naftogaz, infrastructura, clădirile, terenurile și activele militare” a spus el, adăugând că cele mai mari pierderi au fost legate de activele de gaz, inclusiv cele din platforma maritimă a Mării Negre.
Situația economică și umanitară din Donbas este îngrozitoare și are un contrast puternic cu situația din Crimeea. În primul rând, războiul din Donbas a cauzat distrugeri substanțiale din mai până în august 2014. Producția economică a scăzut cu aproximativ două treimi, relatează Ukrinform.
În acest sens, este dificil pentru Ucraina să ramburseze pierderile cauzate de agresiunea Rusiei, în ciuda faptului că Ucraina și Rusia se luptă în plan juridic, precum este cazurile recente de litigii cu Rusia aduse în fața Institutului de Arbitraj de la Stockholm, a Curții Internaționale de Arbitraj de la Haga, Curtea de la Londra, CEDO la Strasbourg, Curtea Internațională de Justiție.
Creșteri economice „a la russe”
Una dintre cele mai mari investiții rusești în Crimeea este podul care va lega Rusia continentală de peninsula Crimeea peste strâmtoarea Kerci. Acesta este singura cale de acces maritim din Marea Neagră către porturile ucrainene de la Marea Azov.
Construcţia podului de 19 km care leagă Crimeea de Rusia urmează să se încheie anul acesta. Mass-media din Federația Rusă și alte state au atras atenția asupra corupției endemice care afectează construcția acestui pod, care a ajuns să coste triplu față de suma calculată inițial.
Podul este proiectat cu o lungime totală de 19 km, iar 60% din suma de construcție de 2,5 miliarde de dolari a fost deja bugetată.
Săptămâna trecută, aflat în campanie electorală, Putin a declarat pe 14 martie că nu exclude deschiderea podului în luna mai a acestui an.
„Desigur, mi-ar plăcea ca oamenii să îl folosească deja în acest sezon de vară”, a spus Putin.
Rusia construiește podul în cadrul unui program federal cu denumirea „Dezvoltarea socială și economică a Republicii Crimeea și a orașului Sevastopol până în 2020”.
Contractul, în valoare de câteva miliarde de dolari SUA, a fost acordat în mod direct companiei oligarhului rus Arkady Rotenberg, un apropiat al lui Vladimir Putin, aflat pe lista de sancțiuni a UE pentru implicarea în războiul din Donbass și anexarea Crimeii.
De astfel, diplomația ucraineană a anunţat recent că Ucraina a depus un memoriu la o instanţă de arbitraj de la Haga, în cadrul Convenţiei Naţiunilor Unite asupra dreptului mării (UNCLOS), în sprijnul drepturilor sale asupra apelor teritoriale din jurul peninsulei Crimeea.
Cu toate acestea, calitatea vieții în Crimeea nu este una foarte bună, deoarece alimentele și combustibil sunt aduși din Rusia pe cale maritimă, fapt ce conduce la prețuri ridicate.
Guvernul de la Moscova preciza, în 2017, că veștile economice pentru Crimeea sunt de natură mai degrabă pozitivă. Numărul turiștilor în peninsulă a crescut anul trecut cu 21%, la 5,6 milioane de persoane, iar PIB-ul regional a crescut cu 8,5% în termeni reali în 2015, se spune într-un raport al guvernului rus, citat de Bloomberg.
De asemenea, raportul mai spune că veniturile și salariile medii au crescut dramatic sub conducerea Rusiei, deși oficialii recunosc că vânzările cu amănuntul au scăzut anul trecut cu 7,6%.
Jonglerii financiare
Cu toate acestea, în ultimii trei ani Rusia a pompat masiv bani în câștigurile populației locale pentru a-și asigura loialitatea noilor săi cetățeni din teritoriul ocupat. Cu toate aceastea și prețurile au crescut de câteva ori față de restul Ucrainei.
În 2013, salariul mediu lunar a fost mai mic de 3.000 grivne ucrainene (aproximativ 11.000 de ruble rusești). Mai târziu, la sfârșitul anului 2016 Crimeea medie a câștigat aproximativ 25.000 ruble rusești (aproximativ 10.000 de grivne).
„Diferența este de peste 120%. Dar, dacă analizăm aceleași valori în echivalentul dolarilor americani, luând în considerare ratele medii ponderate de schimb și inflația, situația se schimbă dramatic. În ultimii trei ani, salariul nominal mediu din Crimeea se modifică de la 356,1 USD până la 362,3 USD, ceea ce reprezintă doar o creștere de 2%”, se arată într-un raport al Centrului pentru Crize și Studii Politice de la Ankara, realizat în 2017.
Donbasul, pe aceeași „rețetă de succes”
Ca și în Crimeea, același lucru se poate aplica și Donbasului. Regiunea separatistă a avut deja a stabilit elementele de bază ale anexării: rubla a fost adoptată ca monedă oficială, 500 de tone de manuale în limba rusă a fost trimise în regiune pentru a înlocui programele ucrainene.
În plus, batalioanele militare ale separatiștilor includ acum un observator militar rus în fiecare unitate, stabilind un lanț clar de comandă care duce înapoi la Moscova.
Și aici Rusia trebuie să facă față finanțării vieții a circa 2,5 milioane de noi cetățeni cărora trebuie să le plătească salarii și pensii, iar efortul financiar nu este deloc mic. Exporturile regiunii se fac în marea lor majoritate în Rusia, iar economia locală suferă grave probleme din acest punct de vedere.
Realitățile economice din peninsula Crimeea și estul Ucrainei arată că nici Kievul și nici Moscova nu au avut până acum beneficii materiale de pe urma acestei anexări ilegale a Crimeei și a situației din Donbas.
Mai mult, populația locală nu a simțit nici ea vreun efect benefic în calitatea vieții din Crimeea, totul fiind doar o demonstrație de forță a Rusiei în fața Occidentului pe seama Ucrainei care se dorește a fi o viitoare membră a UE în anii ce vor urma. În final, localnicii sunt cei care plătesc acest preț scump al anexării ilegale.
Corespondență de la Chișinău, Mădălin Necșuțu
de Razvan Iorga | mart. 8, 2018 | Federatia Rusa, Info Militar, Știri, Ucraina, UE, Uncategorized @ro
Președintele rus Vladimir Putin și omologul său ucrainean, Petro Poroșenko
Tensiunile dintre Rusia și Ucraina se vor amplifica în viitorul apropiat, în special datorită campaniilor electorale pentru alegerile prezidnțiale din cele și perioadelor de dinainte și după aceste scrutine. Dacă în cazul Rusiei vorbim despre alegeri prezidențiale ce urmează să aibă loc pe 18 martie, în Ucraina aceasta ar trebui să se desfășoare la un an distanță în martie 2019.
Așadar între cele două scrutine va exista o perioadă-tampon de un an de zile în care situația poate escalada și se va produce un spirit antagonic de tip răspuns-contrarăspuns în materie de retorică folosită atât de la Kiev, cât și de la Moscova.
Spre finalul anului 2017, Ucraina a primit undă verde din partea Occidentului penru a se dota cu armament modern de tip letal, iar Kievul și-a exprimat dorința de a achiziționa loturi întregi de sistem antitanc performant de tip Javelin ce ar descuraja o invazie terestru cu ajutorul blindatelor din partea Rusiei.
În contrapartidă, pe 1 martie 2018, cu ocazia discursului anual ținut în fața parlamentarilor ruși, liderul de la Kremlin Vladimir Putin a dedicat nu mai puțin de jumătate de oră din discursul său de două ore prezentării evoluțiilor tehnologice ale celor mai noi arme din dotarea armatei ruse.
Președintele rus Vladimir Putin a declarat cu voce tare că Rusia a dezvoltat și testat cu succes noi tipuri de arme nucleare care nu sunt „o moștenire sovietică”, ci mai degrabă un produs modern al specialiștilor ruși în armament.
Putin a prezentat noul sistem balistic „Sarmat”, rachetele de croazieră și dronele submarine dopate cu instalații energetice nucleare, precum și noile arme hipersonice rusești.
În același ton obsesiv al Moscovei, în care se cere de fiecare dată respect pentru Federația Rusă și în subliminal supunere din partea celorlalți, Putin a precizat că a venit timpul ca Occidentul să „asculte” Rusia.
„Nu am facut niciodată un secret din planurile noastre (…) Este chiar surprinzător că, în ciuda tuturor problemelor noastre, Rusia a rămas prima putere nucleare. Nimeni nu voia sa ne vorbească, nimeni nu ne asculta. Ascultați-ne acum!”, a declarat Putin.
Deși a prezentat o gamă largă de inovații „invincibile” care pot străpunge sau fenta orice sistem anti-rachetă din prezent și din viitor, Putin a declarat că Rusia „nu amenință pe nimeni” și „nu are niciun plan să folosească acest potential de maniera ofensivă”.
Un discurs cu tentă mai multă disuasiv din punct de vedere militar, decât unul pacifist, așa cum a încercat să-l înmoaie spre final.
Mutarea Kievului
Discursul militarist al lui Putin vine la numai circa săptămâni după ce Ucraina a creat cadrul legislativ pentru a folosi pe deplin forța militară în estul țării. Mai concret, Petro Poroșenko a promulgat, pe 20 februarie, așa numita „lege a reintegrării”.
Documentul etichetează ca „teritorii temporare ocupat” toate zonele care nu sunt controlate de la Kiev și îl împuternicește pe președinte să folosească forța armată în interiorul țării. Este oferit astfel un cadrul legal pentru a intra efectiv cu armata în regiunea separatistă de Est, dar și în Ucraina, chiar dacă acesta ar echivala cu o declarație de război împotriva Rusiei.
„Această lege consolidează în mod substanțial baza legală pentru folosirea forțelor armate ucrainene și a altor organe de drept pentru apărarea statului nostru, în același timp stabilește reguli pentru protecția drepturilor și libertăților civililor”, a declarat Poroșenko la promulgarea legii.
Numai că această vine și într-o logică de campanie electorală pe care Poroșenko o pregătește încă de pe acum în speranța că va își va revitaliza popularitatea.
Conform unui sondaj prezentat la finalul lunii ianuarie 2018 de către Fundația pentru Inițiative Democratice și Centrul Razumkov, fostul premier Iulia Timoșenko conducea în sondaje cu 12,1%, urmată de Petro Poroșenko cu 10,2% and liderul Poziția Civică Anatoli Grițenko cu 7,8%.
De asemenea, legea prevede înființarea unui centrul de comandă comun al tuturor forțelor armate ucrainene pentru a controla toate unitățile militare și administrația militară-civilă din zona de conflict. În plus, toate referințele la Acordurile de la Minsk au fost eliminate din document.
Textul legii prevede că Rusia este „stat agresor” în cadrul conflictului din estul Ucrainei și că anumite teritorii din regiunea Donbas sunt ocupate ilegal de către trupe regulate și fără însemne ale Rusiei.
Legea numărul 7163 mai spune că Rusia este pe deplin responsabilă pentru asigurarea drepturilor omului în rândul populației civile ocupate și pentru asigurarea unui nivel de trai adecvat pentru cei care locuiesc în teritoriile pe care Kremlinul le ocupă.
Prin această lege se oferă bază legală forțelor armate ucrainene de-a lungul liniei de front cu Donbas fără declararea legii legii marțiale.
Putere mai mare asupra armatei
Cel mai important este faptul că, prin această lege, Poroșenko primește dreptul de a folosi forţele armate fără autorizaţie din partea Parlamentului. De asemenea, în urma legii, statutul ”operaţiunii antiteroriste” din estul Ucrainei va trece din controlul Serviciului de Securitate al Ucrainei (SBU) în cel al armatei.
Experții își fac griji că, pe fondul campaniei electorale și revitalizare a populariții sale, Poroșenko să încerce acțiuni militare ce ar echiva cu războiul. Mai mult, această confruntare s-ar putea muta din zona internă spre cea externă.
Folosirea forțelor armate va rămâne la latitudinea Ministerului Apărării. Expertul ucrainean Pavel Rudiakov nu exclude ca preşedintele să folosească în scopuri electorale de această lege pentru a obţine al doilea mandat prezidenţial.
Experţii mai atrag atenţia şi asupra faptului că legea nu conţine o formulare clară asupra conflictului din Ucraina: există doar conceptul de respingere, descurajare a agresiunii şi asigurarea securităţii şi apărării naţionale, dar în același timp numește Rusia drept stat agresor.
De asemenea, mai există preocupări și asupra unor posibile abuzuri ale militarilor ucraineni care ar putea comite crime de război și care nu pot fi deși în fața în faţa Curţii Penale de la Haga, conform noii legi.
Revanșa Moscovei
Totuși, este interesant și timing-ul ales pentru alegerile prezidențiale din Rusia. Ziua de 18 martie, reprezintă data anexării peninsulei Crimeea de către Federația Rusă în 2014.
Politicienii de la Moscova sunt întotdeauna împătimiți ai simbolismului, iar Putin are o istorie în a oferi rușilor războaie, atunci când țara se află într-o criză internă, așa cum s-a întamplat în trecut cu intervenții militare din Caucaz în Cecenia și apoi în Georgia.
De altfel, Putin a declarat recent într-un documentar intitular „Ordinea Mondială 2018”, realizat de omul de televiziune Vladimir Soloviov apropiat Kremlinului, că imediat după anexarea Crimeii, Rusia se aștepta la sancțiuni din partea Vestului, dar mai importantă a fost dorința a circa două milioane de oameni din Crimeea de „reveni la Rusia”.
El a catalogat aceste sancțiunile Occidentul care au zdruncinat serios economia rusă și modul de viață al Rusiei ca fiind acțiuni ce denotă mai degrabă „slăciune decât forță”.
Tocmai de aceasta, perioada martie 2018 – martie 2019 va fi una fierbinte a tentațiilor militare și de o parte și de altă, după ce Ucraina a respins în modul cel mai categoric orice participare a Federației Ruse la misiunea pacificatoare a ONU în estul Ucrainei, deoarece pacificatorul și agresorul nu se pot prezenta concomitent în aceeași ipostază, a declarat recent ministrul Apărării al Ucrainei, Stepan Poltorak.
În cazul în care acest lucru ar fi fost acceptat, Ucraina ar fi intrat pe traiectoria unui joc similar cu cel pe care Rusia l-a făcut în Transnistria în 1992.
Atunci, militarii ruși, dar și gherile paramilitare din fostul spațiu sovietic au dus greul luptelor cu militarii moldoveni. Ulterior, Rusia și-a instalat „pacificatorii” pe Nistru și nu au mai plecat nici până în ziua de astăzi.
Ucraina preferă un format internațional, chiar și militari din țări agreate și apropiate Rusiei, dar fără militari ruși sau cei din țări care fac parte din Organizația Tratatului de Securitate Colectivă (OTSC), bloc militar-politic infiintat și condus de Federația Rusă, cu țări în special din zona asiatică.
Și Putin și-ar putea flexa mușchii
Dar nu numai din partea lui Poroșenko se așteaptă acțiuni menite să îi ridice popularitatea, ci și din partea lui Vladimir Putin.
Analistul ucrainean Mihailo Goncear de la Centrul pentru Studii Globale „Strategia XXI” este de părere că după realegerea lui Putin la Kremlin și după campionatul mondial de fotbal, găzduit de Moscova în 2018, Rusia ar putea provoca incidente armate în Donbas, după care să acuze guvernul de la Kiev de ucidere în masă a civililor.
Astfel, s-ar putea crea scenariul de intervenție pentru „pacificatorii” ruși, a declarat Goncear pentru agenția de presă Ukrinform.
Retragerea Rusiei din cadrul Centrului Comun de Control și Coordonare (JCCC), în opinia sa, demonstrează, de asemenea, că Rusia poate alege acest scenariu de pseudo-pace” în care să spună că, odată cu plecarea lor, lucruri au escaladat în violențe.
Potrivit expertului, avordarea șefului Statului Major General al forțelor armate ruse, Valeri Gerasimov, ar descrie tehnologii ce țin de războiului hibrid.
Goncear a remarcat că agresiunea hibridă a Rusiei în Donbas a fost condusă încă de la început, în conformitate cu scenariul ce indică provocarea unui incident care ar fi folosit apoi ca motiv pentru o invazie „legală” pe scară largă a trupelor rusești pentru a pedepsi „regimul dictatorial de la Kiev”.
El a adăugat, de asemenea, că victoria în războiul hibrid nu înseamnă ocupație și control total asupra teritoriului. „Victoria în războiul hibrid înseamnă crearea unui haos într-un anumit teritoriu, care devine incapabil apoi să implementeze diferite proiecte economice și de securitate care nu răspund intereselor agresorului. În acest caz, este Rusia”, a spus el.
Goncear a mai afirmat că Ucraina trebuie să pună în aplicare un set de măsuri, din cauza faptului că Rusia nu va refuza în continuare să continue agresiunea de tip hibrid. În același timp, în momentul potrivit, după ce a creat un „casus belli” (motiv de război -n.r.) potrivit, Kremlinul va relua agresiunea militară pe scară largă asupra Ucrainei.
Într-o astfel de situație, regiunea estică a Ucrainei va reprezenta de parcursul viitorul an o mare provocare atât pentru Vest, cât și pentru Est, dar mai ales pentru cetățenii ucraineni. Aceștia vor fi țința unui bombardament mediatic despre posibile conflicte în estul țării.
Escaladarea acesta ar putea conduce chiar la un conflict deschis între Ucraina și Rusia. Tocmai din acest punct de vedere al alegerilor prezidențiale din ambele țări, tocmai astfel de extreme nu trebuie excluse din viitorul scenariu regional și din cadrul ecuației mai mari de la nivel mondial. Astfel o nouă specie de discurs politic periculos ar putea lua naștere: cea a „populismului de natură militară”.
Corespondență de la Chișinău pentru Karadeniz Press de Mădălin Necșuțu
de Isac Mihai | mart. 6, 2018 | Federatia Rusa, Federatia Rusa, Info Militar, Jurnal de Front, Marea Neagra, Principal, Știri, UE, UE, Uncategorized @ro
Președintele Ucrainei, Petro Poroșenko (stânga), vrea să obțină sprijinul NATO, reprezentat de secretarul general, Jens Stoltenberg (dreapta), pentru un nou mandat prezidențial
În 2018 Ucraina va depune cererea de aderare la NATO, a anunțat vicepremierul pentru Integrare Europeană și Euroatlantică de la Kiev, Ivanna Klimpuș-Țințadze, în cadrul unei emisiuni de la postul ExpresoTv, citată de agenția KARADENIZ PRESS. „Eu cred că aceasta [cererea de aderare la NATO – nota red.] este doar o problemă de timp. Cred că în cele câteva luni până la summitul Alianței vom face acest lucru”, a spus vicepremierul ucrainean. Demnitarul a declarat că Ucraina a îndeplinit 80 la sută din totalul acţiunilor prevăzute în parteneriatul cu NATO. Restul, 20 la sută, urmează să fie realizate în 2019. În 2018 summitul NATO va avea loc în luna iulie la Bruxelles, fiind așteptată participarea unei importante delegații ucrainene, în frunte cu președintele Petro Poroșenko.
NATO în Constituția Ucrainei
De asemenea Ivanna Klimpuş-Ţinţadze, a anunţat că aspirația Ucrainei de a adera la NATO ar putea fi introdusă anul acesta în Constituție, Alianţa Nord-Atlantică urmând să fie notificată în acest sens cu privire la schimbările din legislația ucraineană.
Anterior, KARADENIZ PRESS preciza, citând surse oficiale din cadrul Administrației Prezidențiale de la Kiev, că președintele ucrainean Petro Poroșenko dorește ca referendumul pe tema aderării Ucrainei la Uniunea Europeană și la NATO să se desfășoare concomitent cu următoarele alegeri prezidențiale din acest stat, programate pentru prima parte a anului 2019.
Conform surselor citate, președintele Poroșenko insistă asupra organizării concomitente a referendumului și alegerilor prezidențiale pentru a își crește în mod semnificativ șansele la un al doilea mandat prezidențial. Prin această strategie politică președintele Poroșenko și aliații săi doresc să combată scăderea dramatică în sondaje cu care se confruntă în ultimele luni, pe fondul acțiunilor de protest și a scăderii drastice a nivelului de trai.
Pe fundalul intensificării agresiunii rusești în Ucraina, numărul locuitorilor fostei republici sovietice care își doresc integrarea în NATO a crescut semnificativ, întrunind deja majoritatea, consideră o parte a mass-media de la Kiev.
„Foaia de parcurs”
Din cele 375 de acțiuni, prevăzute de Programul național anual de colaborare Ucraina-NATO pe anul 2017, au fost îndeplinite 307 sau 81,9 la sută, a declarat vicepremierul pentru integrarea europeană și euroatlantică al Ucrainei, Ivana Klimpuș-Țințadze, citat de agenția de presă KARADENIZ PRESS.
Luând cuvântul la ședința Consiliului interparlamentar Ucraina-NATO de la Odesa, ea a explicat că nu au fost îndeplinite măsurile suspendate sau amânate pe anul 2018 din inițiativa organizatorilor. Măsurile de prima urgență au fost reorientate în legătură cu desfășurarea Operațiunii antiteroriste în regiunile Donețk și Lugansk. Ivana Klimpuș-Țințadze a relevat că Programul pe anul 2018 prevede 444 de acțiuni cu participarea a 58 de ministere și departamente, fără luarea în considerare a organelor puterii locale, a altor instituții sau organizații. Peste câteva zile, a mai spus vicepremierul, va începe elaborarea Programului național pe anul 2019. Sarcina constă în aceea de a elabora, pentru prima dată, „foaia de parcurs” privind pregătirile la obținerea calificativului de membru al NATO.
Separatiștii pro-ruși, susținuți direct de Kremlin, își intensifică periodic atacurile în Donbass
Tribut de sânge în Donbas
În total de la începutul războiului din estul Ucrainei și-au pierdut viața 2.378 de militari ucraineni, inclusiv patru femei, a declarat prim-vicepreședintele Radei Supreme Irina Gherașcenko, în timpul ședinței Consiliului interparlamentar Ucraina-NATO de la Odesa din data de 5 martie 2018.
Reprezentanta guvernului pe probleme umanitare în Grupul Trilateral de Contact pentru reglementarea conflictului din Donbas a mai adăugat că în acest răstimp au mai decedat 138 de copii din cauza minelor de teren. Totodată au rămas văduve 1.399 de femei, iar 2.217 mame și-au pierdut fiii.
Referendum pentru UE și NATO, armă electorală
Conform surselor oficiale din cadrul Administrației Prezidențiale de la Kiev, citate anterior de agenția de presă KARADENIZ PRESS, președintele Poroșenko insistă asupra organizării concomitente a referendumului și alegerilor prezidențiale pentru a își crește în mod semnificativ șansele la un al doilea mandat.
Prin această strategie politică președintele Poroșenko și aliații săi doresc să combată scăderea dramatică în sondaje cu care se confruntă în ultimele luni, pe fondul acțiunilor de protest tot mai frecvente din Kiev și alte orașe din Ucraina.
Printre cei mai importanți contracandidați ai lui Poroșenko la alegerile din 2015 se numără Iulia Timoșenko (lidera partidului Batkivșcina și fost premier al Ucrainei), Andrii Sadovîi (primarul orașului Lviv și liderul formațiunii Samopomici), oligarhul Vadim Rabinovici, Iurie Boiko (unul din liderii formațiunii pro-ruse Blocul Opoziției), etc..
Autoritățile comunitare, dar și din unele state importante din UE, precum Germania, Franța, Olanda, au refuzat să își asume, până în acest moment, angajamente clare privind aderarea Ucrainei la blocul comunitar în următorii ani.
La rândul său, Rusia denunță în termeni duri apropierea NATO de frontierele Rusiei, precum și orice formă de colaborare dintre Kiev și Bruxelles, pe fondul implementării acordului de asociere. Autoritățile de la Kiev acuză Kremlin-ul că a declanșat războiul din Donbass tocmai pentru a îngheța prospectele de aderare ale Ucrainei la NATO și UE.
Prioritate americană
Până în acest moment autoritățile americane au descurajat orice încercare a Kiev-ului de a obține un calendar concret pentru aderarea la NATO, insistând pe rezolvarea pașnică a conflictului din estul țării. Sprijinul american și NATO s-a materializat prin trimiterea unor categorii de armament și produse, inclusiv nonletale, doar recent fiind aprobată livrarea de sisteme de rachete Javelin.
Secretarul de stat american Rex Tillerson a declarat miercuri, la Bruxelles, că „principala prioritate” a Statelor Unite în Ucraina este oprirea violențelor prin desfășurarea de forțe de menținere a păcii. „Sfârșitul violențelor este principala noastră prioritate și, pentru a realiza acest lucru, trebuie să instituim o forță de menținere a păcii”, a declarat șeful diplomației americane în cadrul unei conferințe de presă la sediul NATO din Bruxelles.
Tillerson a denunțat de asemenea „agresiunea rusă” în Ucraina ca fiind „cea mai mare amenințare la adresa securității europene” și a reamintit că Alianța nu va putea „normaliza” relațiile cu Moscova „atât timp cât Rusia continuă ocuparea ilegală a Ucrainei” (Mihai Isac/N.G.)
de Razvan Iorga | ian. 10, 2018 | R. Moldova, Uncategorized @ro
La aproximativ patru ani de la Euromaidan și apoi de la anexarea Crimeii de către Federația Rusă, Ucraina trece în continuare printr-un proces de schimbare din temelii, menit să mute organizarea și dinamica statului dintr-unul ex-sovietic într-o structură mai apropiată de cele din rândul statelor membre UE. Cu tot sprijinul UE, Kievul are nevoie și de o dorință reală de reformare din interior pentru a depăși astfel de obstacole. Corupția și mentalitatea ierarhică de tip ex-sovietic sunt unele dintre principalele piedici interne în realizarea acestui deziderat.
Totuși, la o astfel de realitate internă se interpune și puternică influență rusească din domenii sensibile precum cele militar, diplomatic, media și economic.
Cu toate acestea, Ucraina se poate mândri cu o serie de realizări de la Euromaidan printre acestea putând fie enumerați pași importanți spre UE, odată cu semnarea Acordului se Asociere și intrarea sa în vigoare la 1 septembrie 2017, fapt ce a deschis ușile economiei spre larga piață europeană. Poate mai important este faptul că Ucraina a arătat că dorește să meargă alături de UE și să se lepede de trecutul dominat de Rusia.
De altfel, Kievul pe parcursul acestor ultimi ani a încercat să curețe economia de influența rusească. Fie că vorbim de zona energetică, cea bancară și până la cea alimentară, Ucraina a marșat pe un proces de împingere în afara țării a companiilor rusești care interferau implicit și cu zona politicului.
Dar Ucraina a făcut și o serie de pași greșiti în raport cu vecinii săi europeni cu care are graniță comună, atunci când imediat după intrarea în vigoare a Acordului de Asociere cu UE, Rada Supremă de la Kiev a adoptat, iar președintele Petro Poroșenko a promulgat o controversată Lege a Educației.
Aceasta a pus în gardă România și Ungaria care au protestat vehment împotriva măsurilor ce ar duce treptat la închiderea școlilor cu predare în limba minorităților, chiar dacă țina principală a fost diminuarea numărului de ore predate în limbă rusă. Faptul că acest lucru afectează toate minoritățile naționale nu are nicio legătură cu valorile europene pe care Kievul s-a angajat să le respecte.
Provocări interne și externe
Un raport recent al Chatam House observă pe interiorul Ucrainei o largă rezistență la reformă, inclusiv în rândul oficialilor de rang înalt, care încă se luptă mai mult sau mai puțin vizibil pentru a împiedica reformarea sistemului de justiție care ar însemna o puternică amenințare pentru activitățile de corupție care încă persistă în Ucraina.
Din punct de vedere securitar, Ucraina se confruntă cu mari provocari în estul țării în regiunile Donețk și Lugansk, aflate sub controlul rebelilor separatiști proruși. Cu toate acestea, Ucraina rezistă războiului purtat prin „proxy” de către Rusia. Dar eforturile Moscovei de subminare a Ucrainei nu se rezumă doar la acțiunile din estul țării, ci și mai influența pe care Rusia o are în scopul său final de „a reseta” efectiv statul ucrainean.
Rusia vede încă Ucraina ca pe un apendice sau poate mai degrabă ca o extindere a teritoriului său înspre miezul Europei și tocmai de aceea nu dorește să slăbească presiunea. Moscova nu se va opri decât dacă o nouă putere favorabilă unei politici de apropiere față de Rusia va prelua frâiele puterii de la Kiev.
Rusia nu va fi stopată în acest deziderat al ei de a stăpâni din nou Ucraina numai prin formule diplomatice. Excluzând din start opțiunea militară, Vestului nu îi rămâne decât cea a izolării Rusiei cu și mai multă vigoare în sfera economică prin măsuri punitive și mai presante.
Prosperitatea economică europeană
Din punct de vedere economic, semnarea Acordului de Asociere cu UE a adus Ucrainei numai beneficii din 2014 și până în prezent. Kievul beneficiază de asistență largă pe toate paliere pentru reformare din partea Grupului de Sprijin al UE pentru Ucraina.
Cu toate acestea, instrumentele folosite de UE pentru reformare nu dau un randament prea bun cât este vorba de astfel de țări în dezvoltare, așa cum sunt cel puțin cele trei care cu adevărat contează din cadrul Parteneriatului Estic – Ucraina, Republica Moldova și Georgia. Avansarea pe calea reformelor se face dificil, iar vina este undeva la mijloc între mijloacele aplicate de UE și rezistența la reformă a factorilor decizionali interni.
De altfel, o asemenea atitudine a stârnit nemulțumiri din partea mai mult cercuri de putere din Vest, care nu văd cu ochi buni strategia unor guvernanți de la Kiev de a nu reforma cu adevărat țara. La fel ca și în R. Moldova, UE închide de multe ori din ochi la aceste realități pentru a merge pe scenariul sigur în care forțe pro-ruse sau populiste vor ajunge la putere la Kiev sau Chișinău.
Această slăbiciune este exploatată punctual de clasa politică din cele două capitale, iar imaginea UE are mereu de suferit în ochii cetățenilor acestor țări. Evident, aici, propaganda rusească acționează din plin, încercând să inducă ideea unei Uniunii slabe, care nici măcar nu poate rezolva probleme cu astfel de lideri corupți, în spațiul ex-sovietic menținându-se iremediabil acel cult al personalității unui lidership puternic și pe alocuri agresiv.
Presiune de jos în sus și reforme administrative
UE încearcă în Ucraina, la fel ca și în Republica Moldova, să construiască o societate civilă puternică capabilă să pună presiune de jos în sus asupra factorilor decizionali. Totuși, acest proces nu poate fi decât complementar unei presiuni politice de la vârf, altfel societatea civilă nu va fi capabilă de una singură să pună suficientă presiune pentru a determina schimbări.
Cu toate acestea, Euromaidanul a schimbat un pic optica în ceea ce privește activismul civic, comparativ cu Revoluția Portocalie din 2014. Aceștia urmăresc mult mai activ procesele politice și intervin vocal de câteori cred că este necesar.
Un exemplu bun în sensul urmăririi gestionării banului public este noul mecanism de licitații publice ProZorro, care este acum mult mai transparent. Totuși, organizațiile din cadrul societății civile se deconectează uneori de la rolul de a fi portavocea cetățenilor, mai ales în mediul local.
Acest fapt duce cumva la o transmitere deficitară a mesajului cetățeanului de rând către autorități. Tocmai aici trebuie găsită o formulă mai bună de comunitare și de definirea a rolului unor astfel de asociații.
În ceea ce privește reformele, multe dintre ele arată bine pe foile prezentate Bruxelles, dar la modul practic se implementează mai puțin. Descentralizarea administrativă și a puterii se face într-un ritm moderat. Grupuri economice racordate încă la putere se agață de privilegii oferite de acest lucru, fapt ce face cu atât mai dificil procesul de reformă.
Totuși, alegerile parlamentare din 2014 au adus și unele îmbunătățiri. Centrele de putere din estul țării de dinainte de Euromaidan nu și-au mai trimis reprezentanții în Legislativ, iar aceștia au fost înlocuiți cu reprezentanți care își doresc mai mult reforma, astfel încât pune presiune puternică pe „vechiul establisment”.
De asemenea, reformele electorale sunt constant amânate. În acest context, Ucraina are de înfruntat o provocare teribilă de schimbare a „gărzii vechi” și reîmprospătarea sa cu politicieni aplecați mai mult spre schimbare.
Reforma economică necesară
Există multe vulnerabilități pentru Ucraina în această zonă a economiei ce trebuie rezolvate. În primul rând ar fi vorba despre eliminarea sistemului clientelar de acces către putere a intereselor oligarhilor care nu au dispărut nicidecum din Ucraina după Euromaidan.
În termeni macroeconomici, Ucraina a început un proces de stabilizare cu reducerea inflației, țăierea costurilor pentru funcționarea administrației, un nou sistem de taxe și impozite etc. Încet, dar sigur, Ucraina a eliminat foarte mult din influența Rusiei în sistemul bancar, alimentar, energetic, dar și cel a construcțiilor.
În sfera energiei, Ucraina are planuri ambițioase în ceea ce privește sursele alternative de energie și racordarea la sistemul european de energiei pentru a scăpa de depedența față de Rusia la acest capitol. Prețurile interne pentru energie au fost majorate pentru a reduce cererea, iar subvențiile pentru combustibili sunt acum mai bine direcționate acum.
Corupție endemică
În materie de corupție, Ucraina mai mare foarte multe provocări în față. Din păcate, la această rezistență contribuție și mentalitatea societății care nu este dispusă să lupte și mai degrabă arată o atitudine resemnată în fața acestui fenomen. De asemenea, există o concentrare de influență și proprietate foarte ridică care se opune instaurării reale a statului de drept.
În ciuda creării unor organisme menite să lupte cu corupția precum Biroul Național Anticorupție al Ucrainei sau Procuratura specializată pentru combaterea corupției, aceste instituții nu au livrat prea multe rezultate, mai ales în rândul oficialilor de rang înalt. Acest lucru arată un sistem judiciar slab ce nu poate lupta egal cu „vechiul establishment”.
Cu toate acestea, anul 2019 rămâne unul foarte important din perspectiva alegerilor prezidențiale și apoi parlamentare care vor urma în Ucraina. Lupta spre opțiunea definitivă proeuropeană încă nu este completă, așa că Ucraina va avea de dat un test important anul viitor în a arăta că vrea să se apropie de UE, dar să și rezolve probleme interne care sunt cu atât mai greu de gestionat cu un conflict pe alocuri deschis în estul țării.
Autor: Mădălin Necșuțu pentru KARADENIZ PRESS
