Chinezii dau la apa primul lor portavion
China a lansat miercuri primul sau portavion chinezesc. Nava a fost realitazaya pe santierul de la Dalian, in nord-estul tarii, pentru a fi testat pe mare, a anuntat agentia chineza Xinhua. Nava, cu o lungime de 300 de metri, era destinata, initial, Marinei sovietice. Constructia acestei nave, numita Varyag, a fost intrerupta in 1991, dupa prabusirea fostei Uniuni Sovietice, iar China a achizitionat-o in 1998, din Ucraina. Testele pe mare vor fi de scurta durata, a anuntat agentia oficiala, fara sa faca alte precizari, citand surse militare chineze, care adauga ca portavionul va reveni in portul sau, pentru a fi supus altor lucrari de renovare si unor teste suplimentare. In iulie, China a anuntat ca portavionul va fi utilizat „pentru cercetare stiintifica, experiente si antrenamente”, intr-o perioada in care ambitiile teritoriale si militare chineze ingrijoreaza tot mai mult atat tarile din Asia, cat si Statele Unite. China a pastrat, timp de mai multi ani, o tacere absoluta asupra acestui port-avion, care simbolizeaza ambitia sa navala. Insa, televiziunea oficiala chineza a difuzat, in iulie, imagini inedite ale portavionului, pe santier. Singurul oficial chinez care a vorbit despre acesta a fost comandantul Statului Major al Armatei Populare de Eliberare (APL), generalul Chen Bingde, intr-un interviu publicat, la inceputul lui iunie, de Cotidianul Comercial din Hong Kong.
Tehnologie sovietica
Potrivit unor oficiali americani din domeniul apararii au afirmat ca evaluarile pe aceasta tema se bazeaza pe informatii secrete care arata constructia primului portavion chinezesc. In fotografiile din satelit, portavionul pare asemanator cu Varyag, un portavion din perioada sovietica achizitionat de China in urma cu cativa ani. Programul de portavioane este unul dintre aspectele consolidarii capacitatii militare chineze, monitorizate atent de serviciile de informatii militare americane. Navele de razboi chinezesti intensifica ingrijorarile altor state din Asia potrivit carora Beijingul va folosi aceste platforme pentru a prelua controlul unor zone intinse din apele internationale, cum sunt cele din Marea Chinei de Sud, Marea Chinei de Est si Marea Galbena, unde China si-a revendicat suveranitatea maritima. Ambitiile Beijingului in regiunile maritime din vestul Pacificului suscita ingrijorari tot mai mari, o serie de foste diferende teritoriale provocand, in ultimele luni, amplificarea unor tensiuni cronice intre China si unii dintre vecinii sai, ca Japonia si Vietnamul.
Certuri sino-japoneze
Primul portavion chinez, a carui iesire la apa era asteptata cu mare interes de analistii militari, risca sa afecteze imaginea pe care China vrea sa o proiecteze despre ea, si anume aceea a unei tari pasnice, care se inarmeaza doar pentru a se apara, fara sa pretinda hegemonia. APL, cea mai mare armata din lume, este extrem de discreta cu privire la programele sale de modernizare, iar bugetul sau a crescut in mod exponential. La inceputul lunii, Japonia si-a exprimat ingrijorarea cu privire la ambitiile militare tot mai mari ale Chinei, expansiunea sa maritima catre Pacific si „lipsa de transparenta” a bugetului Apararii. China a reactionat exprimandu-si „nemutumire vehementa”, apreciind ca „iresponsabil” raportul anual al Japoniei asupra Apararii.
Secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, a anunţat marţi că Alianţa Nord-Atlantică şi Rusia ar urma să aprobe anul viitor un sistem comun de securitate antiterorist privind transporturile. „Anul viitor, întîi la Paris, apoi la Sankt-Petersburg, (Rusia) va adopta un sistem de securitate elaborat în comun cu NATO şi destinat să protejeze gările şi aeroporturile”, a declarat Rasmussen. Într-un discurs rostit în faţa studenţilor de la Academia Navală din Sankt-Petersburg, secretarul general al NATO a amintit de atentatul sinucigaş de pe aeroportul Domodedovo din Moscova de la 24 ianuarie, soldat cu 40 de morţi şi sute de răniţi, după care securitatea incintei a fost întărită. La sfîrşitul lunii mai, Rusia şi NATO au participat împreună, pentru prima dată în istoria lor, la exerciţiul internaţional de căutare şi salvare de submarine denumit „Bold Monarch 11”, cel mai mare exerciţiu internaţional în acest domeniu. La summitul istoric din 20 noiembrie de la Lisabona, NATO şi Rusia au convenit să coopereze în domeniul apărării antirachetă şi pentru pacificarea Afganistanului. În perspectiva unei potenţiale închideri de către Pakistan a rutelor de transport a resurselor de combustibil, alimente şi echipamente pentru războiul din Afganistan , armata americană îşi extinde rapid posibile rute în Asia Centrală. Se aşteaptă ca rutele alternative să crească substanţial costul războiului şi ca Statele Unite să fie mai dependente de ţările din Asia Centrală, transmite RRA Pentru că Afganistanul nu are deschidere la mare, iar Iranul ostil blochează accesul dinspre Vest , oficialii de la Pentagon din domeniul logisticii au puţine alternative. Cu toate acestea ei spun că au planuri de urgenţă în cazul în care rutele de transport din Pakistan devin inaccesibile. Într-o asemenea alternativă însă, armata americană va trebui să asigure resursele în mare parte prin transport aerian, o metodă ce s-ar putea dovedi puţin durabilă întrucît ar putea costa de 10 ori mai mult decât transportul prin Pakistan. Astăzi , aproape 40 % din transporturile de suprafaţă sosesc în Afganistan din nord, de-a lungul unei reţele de rute combinate în Asia Centrală pe care Pentagonul o numeşte Reţeaua de Distribuţie Nordică. Administraţia Obama este în negocieri pentru acorduri de transport cu Kazahstanul, Uzbekistanul şi alte ţări care ar permite transportarea pe teritoriul lor a resurselor pentru zona de război din Afganistan. Washingtonul doreşte, de asemenea, ca acordurile să dea undă verde transportului vehiculelor şi altor echipamente dinspre Afganistan, odată cu retragerea unei treimi din forţele americane până în septembrie anul viitor. Prin noua orientare către Asia Centrală, armata SUA devine însă, dependentă de regimuri autoritare, ceea ce a adus critici din partea grupurilor pentru drepturile omului care susţin că administraţia Obama ar fi oportunistă cu dictatorii.
