de Isac Mihai | mai 31, 2019 | Federatia Rusa, Info Militar, Orientul Mijlociu, Știri
Insulele Kurile, apărate furibund de Kremlim
Japonia a condamnat joi ceea ce a descris drept o creştere a prezenţei militare a Rusiei în arhipelagul aflat în dispută între cele două ţări după cel de-al Doilea Război Mondial, relatează agenția DPA, citată de agenția de presă KARADENIZ PRESS. ‘Acumularea militară în Teritoriile de Nord este inacceptabilă pentru Japonia’, a declarat ministrul apărării nipon Takeshi Iwaya în finalul discuţiilor joi la Tokyo cu o delegaţie de înalţi responsabili ruşi, referindu-se la cele patru insule din arhipelagul Kurilelor de Sud (Etorofu, Kunashiri, Shikotan şi Habomai) în limbajul diplomatic japonez.
Bătălia rachetelor
Forţele sovietice au capturat insulele Kurile, sau Teritoriile de Nord, aşa cum le numeşte Japonia, cu peste 70 de ani în urmă în ultimele zile ale celui de-al Doilea Război Mondial. Din cauza acestei dispute teritoriale, între Rusia şi Japonia nu există nici astăzi un tratat de pace, care să pună capăt în mod oficial războiului din Pacific.
Prezent la discuţiile de la Tokyo, ministrul de externe rus Serghei Lavrov a insistat asupra faptului că Rusia are dreptul să desfăşoare activităţi militare în Kurilele de Sud. ‘Forţele armate ruse acţionează pe teritoriu suveran şi au dreptul să facă aceasta în baza dreptului internaţional’, a afirmat Lavrov, citat de TASS.
La rândul său, ministrul de externe rus şi-a exprimat preocuparea faţa de preconizata instalare în Japonia a unui sistem de apărare antirachetă american Aegis Ashore, în cadrul a ceea ce el a calificat drept o consolidare a colaborării militare nipono-americane.
Întâlnire la nivel înalt
Principalul rival geopolitic al Rusiei, SUA sunt aliat apropiat al Japoniei, furnizând o parte importantă a sistemelor de luptă folosite de forțele militare, navale și aeriene nipone. Ministrul apărării de la Tokio a insistat că instalarea sistemului american antirachetă nu reprezintă o ameninţare la securitatea Federaţiei Ruse.
Întâlnirea de la Tokyo s-a desfăşurat în formatul ‘doi plus doi’, implicând participarea miniştrilor de externe şi ai apărării din cele două ţări.
În paralel, Japonia şi Rusia pregătesc în prezent o reuniune între liderii lor, premierul nipon Shinzo Abe urmând să se întâlnească cu preşedintele rus Vladimir Putin în cadrul summitului G20, preconizat să aibă loc în iunie 2019 la Osaka.
Divergențe semnificative
Între Rusia şi Japonia se menţin divergenţe ‘foarte semnificative’ cu privire la problema insulelor Kurile, revendicate de cele două ţări, a afirmat la începutul lunii mai 2019 ministrul de externe rus Serghei Lavrov.
Înaintea unei întâlniri la Moscova cu omologul său japonez Taro Kono, şeful diplomaţiei ruse a apreciat că discuţiile anterioare au permis celor două ţări să-şi expună punctele de vedere. ‘Sper că aceste negocieri şi aceste consultări ne vor permite să înţelegem mai bine divergenţele noastre, chiar dacă aceste diferenţe rămân încă foarte semnificative’, a afirmat Lavrov, citat de agenţiile de presă ruse.
Președintele rus, Vladimir Putin, joacă dur cu Japonia
Istorie zbuciumată
Numite ‘Kurilele de Sud’ de către Rusia şi ‘Teritoriile de Nord’ de către Japonia, aceste insule vulcanice între Marea Ohoţk şi Oceanul Pacific se află în centrul unui diferend teritorial care a împiedicat cele două ţări să semneze un tratat de pace după cel de-al Doilea Război Mondial.
Tokyo consideră oficial cele patru insule anexate de URSS în 1945 – cu 20.000 de locuitori – ca făcând ‘parte integrantă din teritoriul japonez’.
Premierul nipon Shinzo Abe şi preşedintele rus Vladimir Putin au făcut o prioritate din rezolvarea acestui diferend şi s-au întâlnit de 25 de ori din 2013.
În noiembrie, Putin şi Abe au convenit la Singapore să accelereze negocierile în baza unei declaraţii din 1956.
Această declaraţie prevedea că URSS se angajează să restituie cele două insule mai mici (Shikotan şi Habomai) în schimbul încheierii unui tratat de pace. Or, negocierile, puternic încetinite după semnarea în 1960 a tratatului de cooperare între Tokyo şi Washington, nu au dat până acum vreun rezultat.
La sfârşitul lunii ianuarie, Vladimir Putin a indicat, după o întâlnire cu Shinzo Abe la Moscova, că este nevoie în continuare de o ‘muncă migăloasă’ pentru a se ajunge la semnarea unui tratat de pace.
Această dispută teritorială nu împiedică cele două ţări să întreţină relaţii economice, ilustrate în special prin importante investiţii nipone în Rusia, printre care cele ale grupului auto Toyota sau ale giganţilor în domeniul energetic. În ultimii ani, Abe şi Putin au discutat şi despre proiecte economice în insulele situate între Marea Ohoţk şi Oceanul Pacific.
Prezența militară a SUA în apropierea Kurilelor îngrijorează Kremlinul
Poziție rusă dură
Kremlinul a respins anterior orice ‘acord separat’ care ar prevedea o ‘returnare automată’ a unei părţi din insulele Kurile, aflate sub jurisdicţia Federaţiei Ruse, dar revendicate de Japonia. ‘În ultimele zile, am auzit o mulţime de raţionamente şi speculaţii politice potrivit cărora ar exista un fel de acord separat privind transferul unor insule şi aşa mai departe. Nu este cazul şi nu poate fi’, a afirmat anterior purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, într-o declaraţie la televiziunea publică rusă Rossia-1.
Revenirea la formatul de negocieri în baza Declaraţiei comune din 1956 privind încheierea unui tratat de pace cu Japonia nu înseamnă transferul automat al unor teritorii ruse părţii japoneze, a insistat Peskov, în cadrul emisiunii săptămânale ‘Moscova. Kremlin.Putin’, adăugând că Rusia şi Japonia, în problema Kurilelor, vor accepta un compromis care să nu contravină intereselor lor naţionale, potrivit TASS.
‘Putem oare spune că această (relansare a negocierilor) înseamnă o returnare automată a unor teritorii? Desigur, nu!’, a adăugat Dmitri Peskov.
Baze strategice
De cealaltă parte, Tokyo a asigurat anterior, prin vocea secretarului general al guvernului, Youshihide Suga, că în cazul în care Japoniei îi vor fi predate o parte din insulele Kurile, acolo nu vor fi instalate baze americane. Japonia oferă periodic astfel de asigurări diplomatice părții ruse, exprimându-și disponibilitatea pentru crearea unei zone demilitarizate în insulele Kurile după revenirea acestora sub jurisdicția japoneză.
Anual, armata rusă este implicată în exerciții militare masive în Marea Japoniei, ca parte a manevrelor periodice Vostok, desfășurate în Siberia şi Extremul Orient Rus, exerciţii în Marea Japoniei.
De exemplu, în cadrul manevrelor-gigant Vostok-2018, peste 2000 de militari și sute de vehicule militare, au efectuat exerciții, cu participarea Chinei, un alt rival militar, politic și economic al Japoniei. În total, peste 300.000 de militari, 36.000 de vehicule, 1.000 de avioane şi 80 de nave au luat parte la Vostok-2018.
Japonia se teme de o prezenţă militară sporită a Rusiei în această regiune şi îndeosebi în Insulele Kurile, între care patru, revendicate de Tokyo, sunt la originea tensiunilor dintre cele două ţări. (M.B./Mihai Isac)
de Isac Mihai | mai 30, 2019 | Balcani, Știri
Kosovo, problema strategica in Balcani
Şefa executivului sârb, Ana Brnabic, a fost declarată joi persona non-grata în Kosovo, în urma unor afirmaţii calificate drept ‘rasiste’ de către Pristina, un nou semn al tensiunii actuale între cele două părţi, relatează France Presse, citând oficialii de la Priștina, preluată de agenția de presă KARADENIZ PRESS. ‘Eu, ministru al afacerilor externe (…), nu voi permite premierului (Ana Brnabic) să intre în Kosovo atât timp cât ea vehiculează o ideologie rasistă şi ilicită împotriva poporului din Kosovo’, a scris Behgjet Pacolli pe contul său de Facebook.
Războiul declarațiilor
Ana Brnabic i-a atacat miercuri pe responsabilii din Kosovo, afirmând că aceştia sunt ‘oameni care au ieşit literalmente din pădure’, ‘terorişti care nu au fost condamnaţi’, ‘cea mai rea specie de populişti’.
Menționăm că înalți oficiali sârbi se deplasează cu regularitate în zonele majoritar sârbe din Kosovo, vizite pe care Pristina le aprobă în prealabil. Acest proces a fost suspendat după recentele intensificări ale violențelor din Kosovo
Preşedintele Hashim Thaçi, premierul Ramush Haradinaj, şeful parlamentului Kadri Veseli sunt toţi foşti lideri ai gherilei kosovare albaneze, care a luptat împotriva trupelor sârbe în timpul războiului din 1998-1999. Belgradul îi acuză că sunt criminali de război. Acest conflict s-a soldat cu 13.000 de morţi, în marea lor majoritate kosovari albanezi, aminteşte AFP.
Contraatac albanez
Hashim Thaçi a condamnat de asemenea afirmaţiile premierului Ana Brnabic, pe care le-a calificat drept ‘o altă mărturie a urii patologice a actualului regim al Serbiei împotriva cetăţenilor din Kosovo’.
Serbia nu recunoaşte autoproclamata independenţă a Kosovo, fosta sa provincie sudică, unde mai trăiesc încă aproximativ 120.000 de sârbi. Pristina încearcă să-şi impună suveranitatea în zonele în care aceştia alcătuiesc majoritatea populației, unde au creat structuri paralele de guvernământ, în pofida condamnărilor din partea comunității internaționale.
O operaţiune a poliţiei kosovare desfăşurată marţi împotriva unei reţele de contrabandă, desfăşurată în special în zonele sârbe, a provocat incidente atunci când populaţia a încercat să se opună. Doi poliţişti kosovari au fost răniţi prin tiruri cu arme de foc în localitatea Zubin Potok (nordul Republicii Kosovo).
Armata Republicii Kosovo, semn al independentei fata de Serbia
Escaladare sârbă
Aşa cum face în mod regulat de fiecare dată când tensiunile escaladează, preşedintele Serbiei, Aleksandar Vucic, a plasat armata în stare de alertă. Sute de militari, mașini de luptă și unități ale forțelor speciale au fost desfășurați la granița dintre cele două state.
Relaţiile între Belgrad şi Pristina s-au deteriorat, iar dialogul între cele două părţi se află în impas de mai multe luni. Un recent summit la Berlin nu a permis relansarea acestuia. O altă reuniune ar urma să aibă loc la începutul lunii iulie 2019 la Paris.
Serbia cere ridicarea taxelor vamale de 100% impuse produselor sale de către Republica Kosovo, care susţine că le va suspenda atunci când Belgradul îi va recunoaşte independenţa. Aceste taxe afectează în principal etnicii sârbi din Kosovo.
Sprijin rus
Administraţia Vladimir Putin a somat, marţi după-amiază, liderii din Kosovo să înceteze „provocările” la adresa Serbiei, în contextul tensiunilor dintre Priştina şi Belgrad.
Incursiunea în nordul Kosovo „are rolul de a genera temeri în rândul populaţiei non-albaneze şi de a prelua prin forţă controlul asupra acestor zone”, a declarat Maria Zaharova, purtătorul de cuvânt al Ministerului rus de Externe, relatează agenţia Associated Press. Kosovo „a provocat” Serbia, a adăugat aceasta.
Maria Zaharova a atras atenţia că incidentele de marţi afectează progresele înregistrate în eforturile de reconciliere dintre Belgrad şi Priştina. „Şefii străini trebuie să îi ţină sub control pe radicalii kosovari şi albanezi”, a insistat oficialul rus. (M.B.)
de Isac Mihai | mai 30, 2019 | Federatia Rusa, Info Militar, Intelligence, Știri, Turcia
Turcia insistă pentru S-400
Preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan i-a propus miercuri omologului său american Donald Trump înfiinţarea unui ‘grup de lucru comun’ privind achiziţionarea prevăzută de către Ankara a sistemelor de apărare antirachetă ruseşti S-400, în pofida avertismentelor SUA, relatează mass-media regională, citată de agenția de presă KARADENIZ PRESS.
În cursul unei discuţii telefonice cu Donald Trump, şeful statului turc a ‘reiterat propunerea (Ankarei) privind înfiinţarea unui grup de lucru comun cu privire la proiectul Turciei de a se dota cu rachete S-400 din Rusia pentru a răspunde nevoilor sale de securitate naţională’, a declarat directorul pentru comunicare al preşedinţiei turce, Fahrettin Altun.
Relații tensionate
Ankara anunţase încă din aprilie 2019 că a făcut o astfel de propunere Washingtonului, dar că iniţiativa sa a rămas fără răspuns, a menționat oficialul turc. În timpul discuţiei telefonice, cei doi lideri au convenit să se întâlnească în cadrul summitului G20 de la sfârşitul lunii iunie în Japonia, a adăugat Altun.
Acordul privind achiziţionarea de către Turcia a sistemelor S-400 pune la grea încercare relaţiile deja tensionate cu SUA.
Washingtonul a avertizat în repetate rânduri Ankara că riscă sancţiuni care decurg din materializarea acestui contract, întrucât Turcia ar intra sub incidenţa legii CAATSA (Counter America’s Adversaries Through Sanctions Act), care impune sancţiuni economice tuturor entităţilor sau ţărilor ce încheie contracte de armament cu întreprinderi ruseşti.
SUA apreciază că acordul cu Rusia încheiat de Turcia, ţară membră a NATO, constituie o ameninţare pentru apărarea occidentală.
Momeala F-35
Washingtonul a somat Ankara să aleagă între sistemele S-400 ruseşti şi avioanele de vânătoare F-35 americane, din care Turcia doreşte să achiziţioneze 100 de exemplare.
La începutul lunii aprilie 2019, Washingtonul a suspendat livrările de echipamente terestre legate de utilizarea F-35, un avion conceput să comunice în timp real cu sistemele militare ale NATO, inclusiv cu sistemele de apărare antirachetă.
Ministrul turc al apărării a reiterat la 21 mai poziţia ţării sale pe tema achiziţionării rachetelor ruseşti, afirmând că Ankara se pregăteşte pentru a face faţă eventualelor sancţiuni americane.
Washingtonul a propus Ankarei rachete americane Patriot ca alternativă la S-400, dar discuţiile dintre cele două ţări pe această temă par să fie în impas. (M.B.)
de Isac Mihai | mai 30, 2019 | Orientul Mijlociu, Orientul Mijlociu, Știri, Uncategorized @ro
Israel, război politic prelungit
Knesset-ul a votat joi dizolvarea sa la mai puţin de două luni după ce a fost ales şi pentru organizarea de noi legislative la 17 septembrie, o situaţie nemaiîntâlnită în istoria ţării, relatează mass-media de la Ierusalim, citată de agenția de presă KARADENIZ PRESS. Parlamentul de la Ierusalim a votat pentru dizolvarea sa, în a doua şi a treia lectură, cu 74 de voturi pentru şi 45 contra, la propunerea partidului Likud al premierului Benjamin Netanyahu.
Conform analiștilor politici, actualul premier, incapabil să formeze o coaliţie de guvernământ cu partidele de dreapta care s-au impus la alegerile desfăşurate la 9 aprilie 2019, a preferat să trimită israelienii din nou la urne pentru a doua oară în aproximativ cinci luni, pentru a nu-i oferi preşedintelui Reuven Rivlin posibilitatea de a încredinţa misiunea unui alt lider politic.
Poziții radicale
Netanyahu, care a revendicat victoria în numele partidului său de dreapta Likud în alegerile din 9 aprilie, a avut termen până miercuri seară să ajungă să formeze guvernul, după ce a fost însărcinat de preşedintele Reuven Rivlin în urmă cu şase săptămâni.
La putere în ultimul deceniu şi confruntat cu acuzaţii de corupţie, Netanyahu s-a străduit să încheie un acord cu partide de dreapta, de extremă dreapta şi evreieşti ultrareligioase care i-ar asigura un al cincilea mandat.
Diviziunile dintre partidul ultranaţionalist al fostului ministru al apărării Avigdor Lieberman, Yisrael Beitenu, şi cel ultrareligios Iudaismul Unificat al Torei asupra unui proiect de lege privind scutirea de serviciul militar a tinerilor de la şcolile talmudice au împins discuţiile de coaliţie în impas.
Formațiunea condusă de Lieberman, care are 5 locuri în Parlamentul de la Ierusalim, dorește eliminarea excepțiilor. Shas şi Partidul Unificat al Torei, două partide evreieşti ultrareligioase care deţin împreună 16 locuri în parlament, se opun vehement unui astfel de proiect de lege. Netanyahu are nevoie de toate cele trei partide pentru a forma o coaliţie.
Premierul-israelian-Benjamin-Netanyahu-este mulțumit-de-relația-cu-liderul-de-la-Casa-Albă-Donald-Trump
Proteste masive
Mii de israelieni au manifestat sâmbătă seară la Tel Aviv împotriva unui eventual acord de coaliţie condusă de premierul desemnat Benjamin Netanyahu ce ar putea constitui pentru opoziţie sfârşitul democraţiei în ţară, notează mass-media locală. Manifestanții au agitat drapelul israelian, scandând, printre altele, sloganul „un popor, o lege”.
„Nu te vom lăsa să transformi Israelul democratic într-o curte privată a unei familii regale sau a unui sultanat”, a declarat Benny Gantz, liderul alianţei de centru-dreapta Albastru şi Alb, pe cale de a deveni cel mai mare partid de opoziţie.
„Suntem aici ca să luptăm pentru ţara noastră. Netanyahu va zdrobi Curtea Supremă pentru a împiedica justiţia” să îşi facă treaba, a spus Tamar Zandberg din partea formaţiunii Meretz.
Organizatorii au estimat la câteva zeci de mii de persoane numărul participanţilor la marşul care a avut loc în faţa muzeului din Tel Aviv. Potrivit poliţiei, mai puţin de 10.000 de manifestanţi au fost prezenţi.
Vânătoare de vrăjitoare
Concomitent, procurorul general al Israelului, Avichai Mandelblit, a amânat anterior pentru începutul lunii octombrie 2019 data la care Netanyahu urmează să fie audiat pentru a răspunde la acuzaţiile de corupţie care i-au fost aduse. În februarie 2019, magistratul şi-a anunţat intenţia de a-l inculpa pe prim-ministru pentru „corupţie”, „fraudă” şi „abuz de încredere” în trei dosare.
Benjamin Netanyahu a negat toate aceste acuzaţii şi a denunţat o „vânătoare de vrăjitoare”. (N.G.)
de Isac Mihai | mai 29, 2019 | Balcani, Federatia Rusa, Știri, UE
Macedonia visează la aderarea euro-atlantică
Comisia Europeană recomandă, oficial, începerea negocierilor de aderare a Macedoniei de Nord la Uniunea Europeană, relatează Reuters, citată de agenția de presă KARADENIZ PRESS. Recomandarea survine unei reuniuni a Comisiei care a avut loc la Bruxelles, a precizat comisarul european pentru extindere, Johannes Hahn. Potrivit procedurilor, guvernele statelor UE trebuie să își dea acceptul pentru începerea negocierilor, urmând ca subiectul să fie discutat în iunie.
Fosta republică iugoslavă și-a schimbat denumirea din Macedonia în Macedonia de Nord la începutul acestui an, punând capăt unor dispute cu Grecia care revendică numele provinciei istorice și amenința că, în cazul în care nu se ajunge la o înțelegere, va bloca aderarea statului vecin la UE și NATO.
Proces îndelungat
„Este un proces lung, vorbim aici despre câțiva ani”, a precizat Hahn. Înaltul oficial european a atras atenția că în cazul Croației autoritățile au avut nevoie de nu mai puțin de opt ani până au reușit să îndeplinească toate criteriile de aderare, de la politica privind drepturile omului până la politica financiară.
Cu o orientare pro-occidentală, Macedonia de Nord, care va fi admisă și în alianța nord-atlantică anul viitor, a reușit să se desprindă în 1991 de fosta Iugolsavie, în mod pașnic, însă a ajuns în pragul unui război civil, în 2001, din cauza etnicilor albanezi care au lansat o mișcare de insurgență cerând mai multă autonomie. NATO și Uniunea Europeană au reușit, pe căi diplomatice, să prevină izbucnirea unui război civil.
Protocol strategic
Statele membre NATO au semnat, în februarie 2019, la Bruxelles, un protocol de aderare cu Macedonia, ratificat ulterior de parlamentele tuturor statelor membre. Astfel, tara balcanica va deveni al 30-lea membru al aliantei militare.
Blocarea intrarii Macedoniei in NATO a luat sfarsit la 25 ianuarie, cand parlamentul Greciei a ratificat acordul care prevede solutionarea disputei privind numele statului Macedonia. Acordul pune capat unei dispute care dureaza de trei decenii.
Referitor la eveniment, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a scris, pe Twitter ca „pe 6 februarie vom scrie istorie: aliatii din cadrul NATO vor semna protocolul de aderare cu viitoarea Republica Macedonia de Nord cu ministrul (macedonean) de Externe Nikola Dimitrov”.
Naționaliștii greci au demonstrat împotriva acordului Atena-Skopje
Războiul declarațiilor
Autoritățile de la Moscova au criticat în mod constant extinderea NATO în Balcani, între Kremlin și statele NATO ajungându-se până la un război diplomatic total și expulzări reciproce de diplomați. Poziția rusă a fost atacată și de secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, care a declarat pentru Euronews că Moscova încearcă să influențeze procesul de acceptare a țărilor balcanice în alianța militară NATO.
„Rusia încearcă să intervină, încercând să se amestece în procesele politice din țările suverane”, a declarat Stoltenberg pentru Euronews. „Cred că este greșit.” „NATO respectă deciziile statelor independente suverane, indiferent dacă doresc sau nu să adere la NATO”, a adăugat el. – La Skopie, am văzut că majoritatea din parlament, majoritatea partidelor politice doreau să adere la NATO, iar noi salutăm asta. Dar în Serbia, de exemplu, ei au declarat în mod clar că nu doresc să adere la NATO și noi respectăm și acest lucru”.
„Prin urmare, Rusia ar trebui să respecte deciziile statelor suverane dacă ele doresc să adere la NATO, chiar dacă nu îi place”, a concluzionat el. (M.B.)
