India va continua să achiziţioneze petrol din Rusia, în pofida ameninţărilor cu sancţiuni lansate de preşedintele american Donald Trump, au declarat surse guvernamentale indiene, citate de mass-media internațională. În ciuda presiunilor, Rusia rămâne principalul furnizor de petrol pentru India, al treilea cel mai mare importator şi consumator de ţiţei din lume, cu o cotă de aproximativ 35% din totalul importurilor. Între ianuarie şi iunie 2025, India a importat circa 1,75 milioane de barili pe zi din Rusia, în creştere cu 1% faţă de aceeaşi perioadă din 2024.
Companiile rusești folosesc cu succes compensările, aurul și criptomonedele pentru facilitarea plăților internaționale, a declarat recent șeful Serviciului federal pentru monitorizare financiară din Rusia, Yuri Chikhanchin, în timpul unei întrevederi cu președintele Vladimir Putin.
Tarif excepțional
Trump a anunţat recent un tarif de 25% pe exporturile indiene către SUA şi a sugerat, într-o postare pe Truth Social de luna trecută, că India va suporta penalizări suplimentare pentru achiziţiile de arme şi petrol din Rusia. Ulterior, liderul de la Washington a declarat în faţa presei că, din informaţiile sale, India ar fi încetat să mai cumpere petrol rusesc. Sursele citate de Reuters infirmă însă această afirmaţie: nu sunt planificate modificări imediate.
”Sunt contracte de aprovizionare pe termen lung. Nu e atât de simplu să opreşti achiziţiile peste noapte”, relatează surse din domeniu. Un alt oficial indian a susţinut că importurile de petrol rusesc au contribuit la evitarea unei creşteri globale a preţurilor ţiţeiului, care au rămas relativ stabile în pofida sancţiunilor impuse de Occident Rusiei.
Spre deosebire de petrolul iranian sau venezuelean, ţiţeiul rusesc nu este vizat direct de sancţiuni, iar India îl cumpără la un preţ sub plafonul impus de Uniunea Europeană, a adăugat sursa.
Poziție indiană
Cotidianul The New York Times a citat recent alţi doi oficiali indieni de rang înalt care au confirmat că nu s-a produs nicio modificare în politica energetică a Indiei.
Ministerul indian de Externe nu a oferit un comentariu oficial în legătură cu poziţia privind achiziţiile de petrol, dar purtătorul de cuvânt Randhir Jaiswal a reafirmat într-o conferinţă de presă adresată mass-media indiană și internațională, parteneriatul ”constant şi verificat în timp” cu Rusia. ”În privinţa surselor noastre de energie, analizăm ce este disponibil pe piaţă, ce ni se oferă şi care este contextul global în acel moment”, a declarat Jaiswal.
De la revenirea la putere, Donald Trump a declarat în mod repetat că încheierea războiului din Ucraina este o prioritate şi a devenit din ce în ce mai critic faţă de preşedintele rus Vladimir Putin. Trump a ameninţat că va impune tarife de 100% pe importurile americane din ţările care continuă să cumpere petrol din Rusia, dacă Moscova nu ajunge la un acord major de pace cu Ucraina.
Totuşi, surse din industrie afirmă că rafinăriile de stat din India, inclusiv Indian Oil Corp, Hindustan Petroleum, Bharat Petroleum şi Mangalore Refinery, nu au mai solicitat ţiţei rusesc în ultima săptămână, pe fondul scăderii atractivităţii comerciale: reducerile oferite de Rusia au ajuns la cel mai mic nivel de la începutul sancţiunilor din 2022.
Între timp, Nayara Energy, o rafinărie controlată majoritar de entităţi ruseşti, inclusiv Rosneft, a fost recent sancţionată de Uniunea Europeană. Directorul general al companiei şi-a dat demisia, iar trei nave încărcate cu produse petroliere Nayara nu au reuşit să-şi descarce marfa, fiind blocate de noile restricţii europene.
Tactică rusească
Companiile rusești folosesc cu succes compensările, aurul și criptomonedele pentru facilitarea plăților internaționale, i-a spus recent președintelui Vladimir Putin șeful Serviciului federal pentru monitorizare financiară din Rusia, Yuri Chikhanchin. Prin compensări, băncile gestionează plata importurilor și a exporturilor prin agenți verificați, tranzacțiile fiind echilibrate pentru a se asigura că partenerii contractuali își primesc fondurile. Plățile internaționale pentru comerțul rusesc aproape au stagnat în primăvara lui 2024, după ce băncile din țările care erau parteneri comerciali cheie ai Rusiei, inclusiv China, India, Turcia și Emiratele Arabe Unite (EAU) s-au aflat sub amenințarea sancțiunilor secundare americane. Problema s-a atenuat de atunci, oficialii susținând că firmele rusești și partenerii lor s-au adaptat sancțiunilor și au găsit metode de a face plăți transfrontaliere. ‘În privința fluxurilor financiare transfrontaliere, ne concentrăm pe Orientul Mijlociu, Asia de Sud-Est, și, în sens larg, pe regiunea asiatică. Formele alternative de plăți sunt utilizate activ. Acestea includ aurul și criptomonedele. Acum au apărut și compensările, operațiunile de clearing, pe care le analizăm’, a declarat Yuri Chikhanchin. Acesta este primul oficial rus important care descrie în mod public detaliile metodelor folosite de firmele rusești pentru plățile internaționale. Astfel de metode sunt rar discutate public.
Rusia răspunde: Transparent Blockchain
În aprilie 2025, Reuters și alte agenții de presă anunțau, citând surse bancare de la Moscova și Londra, că principalele bănci din Rusia au înființat un sistem de compensare a plăților pentru tranzacțiile cu China. ‘Compensarea se face atunci când un exportator permite importatorului să folosească câștigurile de export. În loc ca exportatorul să repatrieze fondurile, importatorul aduce mărfurile în avans folosind acei bani și stabilind sistemul de plăți din cadrul țării’, a explicat șeful Serviciului federal pentru monitorizare financiară. Acesta a adăugat că aurul este de asemenea folosit pentru plăți transfrontaliere. În multe tranzacții ilegale, aurul a înlocui dolarul și euro în numerar, conform Ministerului de Finanțe, care a cerut un plafon de 10.000 dolari pentru cantitatea de aur pe care persoanele fizice o pot scoate din țară. De asemenea, Chikhanchin s-a referit la sistemul ‘Transparent Blockchain’, dezvoltat de Serviciul federal pentru monitorizare financiară cu banca Centrală și al doilea mare creditor rus, VTB, care permite autorității de reglementare și băncilor să monitorizeze tranzacțiile cripto. Noul sistem ar urma să devină operațional până la finalul lui 2025.
Declarații dure
Guvernul indian a afirmat miercuri că va lua ‘toate măsurile necesare pentru a proteja interesul național’, după ce președintele american Donald Trump a anunțat că Statele Unite vor impune Indiei începând cu 1 august taxe vamale de 25%, plus o penalitate pentru legăturile comerciale și achizițiile de armament din Rusia. ‘Am luat act de declarația președintelui american privind comerțul bilateral. Guvernul studiază implicațiile acesteia’, a transmis într-un comunicat Ministerul indian al Comerțului și Industriei. Acesta amintește că India și Statele Unite au desfășurat în ultimele luni negocieri pentru un acord comercial ‘echitabil, echilibrat și reciproc avantajos’ și dă asigurări că guvernul de la New Delhi ‘își menține angajamentul față de acest obiectiv’, dar o prioritate a sa rămâne protejarea intereselor agricultorilor, antreprenorilor și întreprinderilor mici și mijlocii. Negocierile comerciale dintre SUA și India nu par să fi condus la un acord pe placul lui Trump, care a anunțat mai devreme măsuri tarifare împotriva Indiei. ‘Deși India este prietena noastră, de-a lungul anilor am făcut relativ puține afaceri cu ei, întrucât taxele lor vamale sunt mult prea mari, printre cele mai mari din lume, și au cele mai stricte și enervante bariere comerciale netarifare dintre toate țările’, a susținut președintele american într-o postare pe Truth Social. Mai mult, ‘întotdeauna au cumpărat marea majoritate a echipamentului lor militar din Rusia și sunt cel mai mare cumpărător de ENERGIE al Rusiei, împreună cu China, într-un moment în care toată lumea dorește ca Rusia să OPREASCÄ CRIMELE ÎN UCRAINA’, a adăugat liderul de la Casa Albă, folosind pe alocuri majuscule, în stilul său obișnuit.
Mișcarea lui Trump
Din aceste motive, a indicat Trump în continuare, Statele Unite vor impune Indiei începând cu 1 august taxe vamale de 25%. Acestor taxe li se va adăuga o penalitate despre care el nu a oferit detalii, dar prin care urmărește să sancționeze India pentru importurile masive de produse din Rusia și pentru achizițiile de armament rusesc. India a fost încă din timpul Războiului Rece un client tradițional al industriei militare ruse. Într-un mesaj ulterior, Trump și-a justificat decizia de a taxa importurile din India prin ‘deficitul comercial enorm’ înregistrat de SUA în tranzacțiile comerciale bilaterale. Statele Unite sunt unul dintre principalii parteneri comerciali ai țării conduse de premierul Narendra Modi, comerțul bilateral cu mărfuri ajungând la 129,2 miliarde de dolari în 2024, cu un deficit comercial pentru SUA de peste 45 de miliarde de dolari.
Axa Trump-Modi
Relația dintre fostul președinte american Donald Trump și premierul indian Narendra Modi a fost caracterizată de o cordialitate publică pronunțată și de gesturi diplomatice spectaculoase, reflectând interese comune strategice și economice, dar și afinități personale.
Donald Trump și Narendra Modi și-au construit o relație bazată pe ceea ce ambii lideri au numit „prietenie personală”. Această legătură a fost evidențiată prin vizite oficiale răsunătoare, cum a fost participarea lui Trump la evenimentul „Namaste Trump” din februarie 2020 în Ahmedabad, la care au fost prezenți peste 100.000 de oameni, după modelul evenimentului „Howdy Modi” din Houston (septembrie 2019), unde Modi a fost primit cu mare entuziasm.
Această relație caldă a fost alimentată de interese comune, precum contracararea influenței strategice și economice crescânde a Chinei în regiunea indo-pacifică, aprofundarea cooperării militare bilaterale și extinderea legăturilor comerciale. În mandatul lui Trump, relațiile India-SUA au cunoscut o aprofundare a cooperării militare și strategice, chiar dacă au existat tensiuni economice legate de tarife comerciale și politica de imigrație a SUA.
Cu toate acestea, relația Trump-Modi a fost frecvent descrisă drept una dintre cele mai apropiate relații personale dintre liderii globali contemporani, bazată pe afinități ideologice conservatoare și naționaliste, dar și pe un interes comun în proiectarea unei imagini puternice a liderului autoritar și populist.
Trump și Modi au fost doi lideri care și-au cultivat intens imaginea de prieteni apropiați, amplificând importanța strategică a relației India-SUA pe scena globală. Această legătură personală a supraviețuit divergențelor ocazionale, consolidând o relație bilaterală care continuă să influențeze puternic geopolitica Asiei de Sud și cea globală.
Supărare rusă
Rosneft, cel mai mare producător de petrol din Rusia, a criticat duminică sancțiunile Uniunii Europene împotriva rafinăriei Nayara Energy din India, caracterizându-le drept nejustificate și ilegale și afirmând în același timp că amenință direct securitatea energetică a Indiei. Cel de al 18-lea pachet de sancțiuni al UE împotriva Rusiei din cauza conflictului din Ucraina a fost aprobat vineri și are drept scop să dea noi lovituri sectorului industriei energetice din Rusia. Nayara Eenrgy a fost una dintre companiile vizate. ‘Rafinăria Nayara Energy este un activ de importanță strategică pentru industria energetică indiană, furnizând o aprovizionare stabilă de produse de petrol pentru piața internă a țării. Impunerea de sancțiuni împotriva rafinăriei amenință direct securitatea energetică a Indiei și va avea un impact negativ asupra economiei sale’, a precizat Rosneft. Rosneft susține că deține mai puțin de 50% din capitalul social de la Nayara și că nu controlează compania, care este administrată de un consiliu independent. Producătorul rus de petrol a descris justificarea UE pentru sancțiuni drept ‘trasă de păr și falsă în context’. ‘Nayara Energy este o entitate indiană ale cărei operațiuni susțin dezvoltarea activelor sale’, a precizat Rosneft, adăugând că aceasta își plătește integral taxele în India, nu a plătit niciodată dividende acționarilor și reinvestește profiturile în operațiuni de rafinare, petrochimice și de retail. Compania rusă a acuzat UE că nu ține cont de legea internațională și de suveranitatea unei țări terțe, caracterizând decizia drept una care se înscrie într-un efort mai larg de destabilizare a piețelor energetice globale și de a se angaja într-o competiție incorectă
Parteneri strategici
Relațiile comerciale dintre Rusia și India au fost, în mod tradițional, marcate de cooperare strategică în domeniul militar, energetic și diplomatic. În ultimii ani, comerțul bilateral a crescut semnificativ, pe fondul realinierilor geopolitice provocate de războiul din Ucraina și al interesului comun de a evita sancțiunile occidentale.
Conform datelor oficiale din 2023, volumul total al comerțului dintre cele două state a depășit pentru prima oară pragul de 50 de miliarde de dolari, o creștere spectaculoasă comparativ cu valoarea de aproximativ 13 miliarde de dolari înregistrată în 2021. Această creștere masivă a fost determinată în special de importurile indiene de petrol rusesc ieftin și materii prime, dar și de continuarea relațiilor comerciale în domeniul apărării, în ciuda presiunilor occidentale.
Cea mai importantă evoluție în relațiile comerciale dintre Rusia și India în ultimii doi ani a fost creșterea spectaculoasă a importurilor de petrol rusesc către India. Înainte de războiul din Ucraina (2022), petrolul rusesc reprezenta sub 2% din totalul importurilor energetice ale Indiei. Însă după februarie 2022, India a profitat de discounturile majore oferite de Rusia (de până la 30%), devenind rapid unul dintre cei mai importanți importatori mondiali de petrol din Rusia.
Astfel, până la începutul lui 2024, India a devenit al doilea cel mai mare cumpărător al petrolului rusesc, după China, importând peste 1,8 milioane de barili pe zi, comparativ cu doar 100.000 de barili pe zi înainte de invazia din Ucraina. Această creștere a adus Rusia pe poziția de cel mai mare furnizor de petrol al Indiei, depășind Irak și Arabia Saudită pentru prima dată în istorie.
Relație energetică
Guvernul indian a susținut oficial că această relație energetică este o alegere strict economică, menită să protejeze populația indiană de efectele inflației energetice globale. India a reușit astfel să-și reducă semnificativ factura energetică, salvând miliarde de dolari anual.
Pe lângă petrol, India a crescut și importurile de cărbune și gaze naturale lichefiate (GNL) din Rusia, consolidând o relație energetică extrem de valoroasă pentru economia rusă, afectată de sancțiunile europene și americane. India a importat peste 5 milioane de tone de cărbune rusesc în 2023, în creștere cu 200% față de 2021.
Mai mult, companiile indiene, precum ONGC Videsh, investesc activ în proiecte comune cu giganții energetici ruși (Rosneft, Gazprom, Novatek), inclusiv în explorări petroliere și gazeifere în Siberia și Extremul Orient rusesc. Un exemplu major este participația indiană în proiectul petrolier Sakhalin-1, alături de Rosneft.
Relații militare
Relația militară ruso-indiană datează încă din epoca sovietică, India fiind timp de decenii cel mai important client militar al Moscovei. În prezent, aproximativ 60-70% din echipamentele militare indiene sunt de origine rusă, ceea ce face ca India să fie profund dependentă de mentenanța și modernizarea acestor sisteme din Rusia.
În ciuda faptului că India și-a diversificat sursele de armament (cu achiziții din SUA, Israel și Franța), Rusia rămâne crucială, mai ales în privința sistemelor sofisticate și tehnologiilor sensibile, precum avioanele de luptă și sistemele antiaeriene. Cel mai important contract militar actual este achiziția de către India a sistemelor de apărare antiaeriană S-400 Triumph, în valoare de peste 5 miliarde de dolari. Livrările sunt în curs, India fiind deja în posesia primelor unități operaționale ale sistemului. Deși SUA au amenințat cu sancțiuni în cadrul CAATSA (Legea privind contracararea adversarilor Americii prin sancțiuni), India a mers înainte cu achiziția, considerând S-400 esențial pentru securitatea sa națională în fața Chinei și Pakistanului. India continuă să fie un client major al aeronavelor rusești. Forțele Aeriene Indiene operează sute de aeronave Suhoi Su-30MKI, MiG-29, elicoptere Mi-17 și Mi-26, și intenționează să modernizeze aceste flote cu sprijinul Rusiei. Recent, India și Rusia au semnat contracte pentru modernizarea flotei de avioane Su-30MKI.
De asemenea, cooperarea navală continuă prin proiecte de modernizare a submarinelor și a fregatelor indiene construite în Rusia. Programul comun pentru submarine convenționale (proiectul P-75I) include cooperare strategică ruso-indiană și transferuri tehnologice importante.
BrahMos, submarine nucleare și portavion
O altă componentă strategică a relației militare este racheta supersonică BrahMos, dezvoltată împreună de India și Rusia, fiind considerată cea mai rapidă rachetă de croazieră din lume în prezent. BrahMos este integrată deja pe multiple platforme (avioane Su-30MKI, nave, submarine și baterii terestre). În prezent, proiectul BrahMos-II, o versiune hipersonică, se află în dezvoltare.
Deasemenea, Rusia închiriază în continuare submarine nucleare India, într‑un acord strategic menit să consolideze superioritatea navală a Indiei în Oceanul Indian. În iulie 2025, Kremlinul i‑a propus Indiei închirierea unui al doilea submarin nuclear Akula, posibil modelul incomplet K‑519 „Iribis” (construcție începută în anii ’90, finalizare estimată în câțiva ani)
India nu deține încă propriile submarine nucleare de luptă (SSN). Construcția programului Project 77, care prevede șase submarine SSN construite în India, este în desfășurare, iar primele două sunt aprobate și se preconizează livrare în perioada 2036‑2037/
Implicații geopolitice
Comerțul ruso-indian, în special în sectoarele militar și energetic, a atras critici dure din partea SUA și UE, care au acuzat India că subminează eforturile internaționale de a izola economic Rusia din cauza războiului din Ucraina. Totuși, India și-a păstrat poziția, argumentând că trebuie să-și urmărească propriul interes național.
În același timp, India caută echilibrul geopolitic, participând activ la forumuri internaționale precum BRICS și SCO (Organizația de Cooperare de la Shanghai), unde colaborează cu Rusia și China, dar rămânând simultan aproape de SUA și Occident prin mecanisme precum Quad (Quadrilateral Security Dialogue).
În viitorul apropiat, relația ruso-indiană va rămân puternică, având în vedere dependențele create în sectorul militar și avantajele economice masive obținute de India din comerțul energetic. Totuși, provocarea pentru New Delhi va fi menținerea unui echilibru geopolitic delicat între relația strategică tradițională cu Moscova și presiunea diplomatică și economică venită din partea SUA și a aliaților occidentali.
Statul Major al Forțelor Navale (SMFN), prin CN Romtehnica SA, și compania turcească Med Marine Kilavuzluk ve Römorkör Hizmelteri Inș. San. Ve Tic. A.Ș., au semnat recent acordul-cadru privind achiziția a trei remorchere maritime, în valoare de 149.241.075,00 lei fără TVA, relatează serviciul de presă al SMFN, citat de agenția de presă KARADENIZ PRESS.
24 de luni
Acordul-cadru, care prevede încheierea, ulterior, a unor contracte subsecvente, a fost atribuit companiei Med Marine în urma derulării unor proceduri de negociere, cu publicarea prealabilă a unui anunț de participare, și rămâne în vigoare timp de doi ani de la data semnării. Termenul de livrare al remorcherelor este de maxim 24 de luni de la data efectivă a semnării fiecărui contract subsecvent la acordul-cadru. Remorcherele maritime pot executa o paletă largă de misiuni, precum asigurarea manevrei de remorcaj și împingere a navelor în port, radă și în zona costieră, asigurarea manevrelor de legare a navelor în port, executarea manevrelor de însoțire, stingerea incendiilor de la bordul navelor, limitarea și neutralizarea poluării cu hidrocarburi, căutare-salvare pe mare, cercetare contra minelor în porturi și pe pasele de acces în porturile Constanța, Mangalia și Midia.
Statul Major al Forțelor Navale, în calitate de autoritate contractantă, prin CN ROMTEHNICA SA, în calitate de comisionar, a întreprins toate demersurile legale pentru încheierea acordului cadru privind achiziția a trei remorchere maritime. CN ROMTEHNICA SA este singurul operator economic autorizat din cadrul Ministerului Apărării Naționale, legal, de către Guvernul României prin Hotărârea nr. 738 din 16 iulie 2001, să negocieze, să încheie și să deruleze contractele de import pentru bunurile și serviciile aferente destinate apărării, ordinii publice și siguranței naționale.
Corvetă ușoară
După mai bine de 35 de ani, Forţele Navale Române sunt pe punctul de a achiziţiona prima navă de luptă nouă, o corvetă uşoară din Turcia, la preţul de 265 milioane de euro, după instalarea tuturor sistemelor de armament, relatează monitorulapărării.ro. Şeful Statului Major al Forţelor Navale, viceamiralul Mihai Panait, a declarat că „avem această ofertă din partea partenerului turc şi este o ofertă pe care nu vrem să o ratăm, pentru că avem o lipsă de capabilităţi, este cunoscut acest lucru, toate echipamentele sunt interoperabile NATO. Forţele Navale ale Turciei sunt între cele zece puteri navale ale lumii. Toate echipamentele care sunt la bord sunt de producţie Germania, toată motorizarea este germană. Comunicaţiile sunt Marea Britanie şi Italia, armamentul este tunul de 76 mm este similar cu Oto Melara. Este aceeaşi muniţie de 76 mm. Nava va costa 223 milioane euro, cu sistemele suplimentare 265 milioane euro. Acesta este preţul care este înaintat.”
Nava este construită, în acest moment este în teste şi marele avantaj este că ar putea fi folosită după şase luni de la semnarea contractului, în timp ce pentru o navă nouă se aşteaptă între trei şi cinci ani.
„Nava este construită, cu majoritatea echipamentelor militare de comunicaţie, de navigaţie, de armament instalate. Sunt patru echipamente, patru elemente importante care se vor instala ulterior. Printre acestea şi rachetele NSM, este racheta marinei şi este racheta pe care o instalăm pe acestă corvetă uşoară dacă o să obţinem aprobarea Parlamentului pentru această achiziţie”, a mai precizat şeful Marinei.
Dronă navală
Nava va fi echipată cu un sistem de două tunuri automate de 35 mm, muniţie interoperabilă NATO, sistemul antiaerian american ESSM, care foloseşte rachetele RIM-162 Evolved SeaSparrow, cu raza de 50 km. şi bineînţeles sistemele antinavă NSM. Cele două sisteme de rachete, antiaeriene şi antinavă, vor fi pe toate navele de luptă ale marinei.
Corveta turcească va veni, însă, conform viceamiralului Panait, şi cu o dronă Bayraktar, care va fi interoperabilă cu sistemele achiziţionate de Forţele Terestre.
Nava în cauză este TCG Akhisar (P-1220), lansată la apă în 2023 şi intrată în Marina Turcă în decembrie 2024. Nava are 99,5 metri lungime, deplasament de 2.300 de tone şi este operată de un echipaj de 104 marinari. Dispune de un sistem de propulsie combinat diesel-electric, o viteză maximă de 24 de noduri (aproximativ 45 km/h), o autonomie de până la 8.300 de kilometri şi de până la 21 de zile.
Planul Forţelor Navale de dotare cuprinde două nave de patrulare care vor fi realizate la Şantierul din Galaţi, această corvetă uşoară din Turcia, patru corvete care vor fi realizate prin programul european de corvete (în 2030, 2032, cel mai probabil va sosi prima corvetă, şi celelalte trei câte una în următorii ani), cele trei fregate modernizate care vor avea durata de viaţă prelungită cu 10 ani şi două submarine. La acestea se vor adăuga multe sisteme de drone aeriene, de suprafaţi şi subacvatice.
Planuri ambițioase
Ministerul Apărării Naţionale de la București menționa, în urmă cu câteva luni, că intenţionează să achiziţioneze în 2025 nave de patrulare maritimă, drone şi remorchere pentru Forţele Navale Române. Sursele citate subliniau că în 2025 va fi acordată o atenţie deosebită programelor de înzestrare şi modernizare destinate Forţelor Navale, atât pe componenta maritimă, cât şi pe cea fluvială.
Astfel, în ceea ce priveşte achiziţiile, MApN vrea să continue programul „Vânător de mine” şi are în vedere cumpărarea de nave de patrulare maritimă, vedete de intervenţie, remorchere maritime, MANPAD (sistem antiaerian portabil), sistem V-BAT (sistem aerian fără pilot), staţii radio, echipamente CBRN şi platforme transport auto multifuncţionale pe roţi. De asemenea, vor fi modernizate navele pentru detectarea minelor marine, navele de luptă de dimensiuni medii, navele echipate cu rachete, navele de sprijin pentru operațiuni pe mare și navele utilizate pentru intervenții subacvatice, precum și navele de patrulare de mare viteză.
În prezent, la nivelul MApN sunt active, în diferite stadii, peste 70 de programe de înzestrare şi achiziţii semnificative de echipamente pentru toate categoriile de forţe (terestre, aeriene, navale şi pentru operaţii speciale). Dintre acestea, 30 de programe au contracte în derulare. De asemenea, se desfăşoară activităţi în vederea iniţierii, până la sfârşitul anului 2025, a procedurilor de achiziţie pentru 10 programe noi de înzestrare.
Armata rusă a anunțat că a cucerit orașul Ceasiv Iar, important bastion al armatei ucrainene în regiunea Donețk, din estul Ucrainei. Orașul Ceasiv Iar, aflat în centrul luptelor de luni de zile, ”a fost eliberat de forțele ruse”, a anunțat Ministerul rus al Apărării într-un comunicat. Avansul reprezintă un progres semnificativ pentru forțele Moscovei și le-ar putea permite să se îndrepte spre o serie de orașe-fortăreață din regiunea Donețk, precum Kostiantînivka, Sloviansk și Kramatorsk. Rusia, care a declanșat în februarie 2022 o ofensivă la scară mare în Ucraina, continuă să câștige teren puțin câte puțin, într-un moment în care președintele american Donald Trump i-a dat un termen de zece zile începând de marți omologului său rus Vladimir Putin pentru a pune capăt conflictului, în caz contrar riscând sancțiuni.
Presiuni ruse
Rusia și-a înmulțit de mai multe săptămâni loviturile masive asupra Ucrainei, implicând adesea sute de drone și rachete, potrivit Kievului. Președintele rus Vladimir Putin cere ca Kievul să cedeze Rusiei regiunile Donețk, Lugansk, Herson și Zaporijia, a căror anexare Rusia o revendică din septembrie 2022, în plus față de Peninsula Crimeea anexată în 2014. Moscova cere de asemenea ca Ucraina să renunțe la aderarea la NATO. Aceste condiții sunt inacceptabile pentru liderii ucraineni și aliații lor occidentali. Ucraina, la rândul său, cere ca armata rusă să se retragă complet de pe teritoriul său, ocupat în proporție de circa 20%.
Cel puțin șase persoane au fost ucise la Kiev, între care un copil, și zeci au fost rănite în urma unui atac combinat al Rusiei cu rachete și drone din cursul nopții, informează oficiali locali. Președintele Volodimir Zelenski a postat o cu ruine în flăcări, afirmând că există încă persoane prinse sub dărâmăturile unei clădiri de locuit.
Rusia, care neagă că vizează ținte civile, și-a intensificat în ultimele luni loviturile aeriene asupra orașelor ucrainene departe de linia frontului. Președintele american Donald Trump, arătându-și frustrarea față de omologul său rus, a redus în această săptămână un termen limită pentru Vladimir Putin de a face pace Ucraina. ”Președintele Trump a fost foarte generos și foarte răbdător cu Putin, încercând să găsească o soluție. Putin o face deliberat”, a mai postat Sîbiga.
Crimă și pedeapsă
Un maior din forțele aeriene ucrainene a spionat locațiile și planurile de desfășurare ale mai multor avioane de producție occidentală în beneficiul Rusiei, a anunțat Serviciul de informații ucrainean (SBU), citat de mass-media de la Kiev. Maiorul a strâns date despre avioane F-16 și Mirage, dar și despre modelul ucrainean Su-24. Ofițerul superior, care lucrase ca instructor de piloți în forțele aeriene ucrainene, este bănuit că a ajutat Rusia să planifice atacuri cu drone și rachete asupra bazelor aeriene din Ucraina. El a fost arestat pentru trădare. ”Orice persoană care alege partea ocupanților va simți puterea dreaptă a justiției ucrainene”, a afirmat președintele ucrainean Volodimir Zelenski. Ucraina, care de aproape trei ani și jumătate luptă contra forțelor invadatoare ale Rusiei, are în dotare câteva zeci de avioane de vânătoare de fabricație occidentală. În cazul modelului american F-16, se cunoaște public achiziționarea a 42 de aparate, majoritatea livrate de Olanda. Avionul F-16 este utilizat mai puțin de Ucraina pentru a efectua atacuri, dar este folosit masiv pentru a intercepta drone și rachete lansate de ruși.
Războiul anti-corupție
Ucraina va ‘corecta’ o lege care revocă independența organismelor anticorupție, lege care a stârnit un val de indignare în rândul multor aliați ai Kievului și proteste în țară, a declarat ministrul ucrainean de externe Andrii Sîbiha. Această legislație, adoptată pe 22 iulie și apoi promulgată, prevedea plasarea Biroului Național Anticorupție (NABU) și Procuratura Specializată Anticorupție (SAP) sub autoritatea directă a procurorului general, care este numit de președintele Zelenski. Legea a stârnit un val de indignare în societatea civilă și primele proteste stradale de amploare de la Kiev de la începutul invaziei rusești din 2022. De asemenea, a provocat critici puternice din partea Uniunii Europene, la care Ucraina aspiră să adere. Președintele Volodimir Zelenski a propus în cele din urmă un nou proiect de lege care restabilește independența structurilor anticorupție, care ar urma să fie supus votului în Parlament. ‘Corectăm acest lucru’, a declarat miercuri ministrul de externe ucrainean într-un comentariu transmis AFP. ‘Ucraina are o societate civilă puternică și tineri activi. Aceștia și-au exprimat opiniile. Autoritățile ucrainene le-au auzit vocile, precum și pe cele ale partenerilor noștri’, a declarat Andrii Sîbiha. El a estimat că ‘ajustări’ sunt necesare pentru a proteja agențiile anticorupție de jocurile politice, în special cele ‘ale Rusiei’. ‘Trebuia găsit un echilibru între riscurile pentru securitate și reformă, și asta s-a făcut’, a spus el. Confruntat cu prima criză politică gravă de la începutul mandatului său, în urmă cu șase ani, Zelenski a încercat inițial să apere proiectul de lege acuzând structurile vizate de ineficiență și de faptul că se află sub ‘influența rusească’. În cele din urmă, el a anunțat că propune un alt proiect de lege pentru a asigura din nou ‘independența’ acestora în fața autorităților.
Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a avut recent o discuție telefonică cu președintele ucrainean Volodimir Zelenski, după care ea a susținut pe contul său de pe rețeaua de socializare X că Ucraina, țară candidată pentru aderarea la UE, ‘a realizat multe pe drumul său european’. Discuția survine în contextul adoptării de către parlamentul de la Kiev a unei legi care plasează Biroul Național Anticorupție (NABU) și Procuratura Specializată Anticorupție (SAP) sub autoritatea directă a procurorului general, care este numit de Zelenski. Această lege, promulgată de președinte imediat după votul rapid din parlament, a provocat reacții negative din partea Uniunii Europene, un susținător cheie al Ucrainei în războiul cu Rusia, și primele manifestații de amploare de când a început acest război în anul 2022.
Opoziție occidentală
Luat prin surprindere de aceste evoluții, președintele Zelenski, care inițial a invocat ‘interferențele rusești’ ca argument pentru limitarea independenței celor două instituții pe care le-a acuzat în plus de ineficiență, pare să fi făcut acum un pas înapoi și a propus o nouă lege, despre care a promis că ‘garantează independența NABU și a SAP’. Într-o postae după discuția de duminică cu președintele ucrainean, Von der Leyen a mai menționat că Ucraina ‘trebuie să construiască pe aceste principii solide și să mențină independența organismelor anticorupție, care sunt fundamentale pentru statul de drept’. ‘Ucraina poate conta pe sprijinul nostru pentru a realiza acest lucru’, a completat președinta Comisiei Europene, referindu-se la criteriile de aderare cerute de UE. Potrivit unor surse diplomatice, în această discuție telefonică Von der Leyen și Zelenski au convenit ca noua lege propusă de acesta din urmă să fie ‘adoptată fără întârziere, chiar săptămâna viitoare’. Conform acelorași surse, Von der Leyen a subliniat de asemenea că, odată realizate aceste modificări legislative, Ucraina va face progrese cu privire la ‘indicatorii relevanți’ care îi vor permite să primească noi fonduri din Mecanismul pentru Ucraina. Acest mecanism, denumit și Facilitatea pentru Ucraina, este un fond stabilit la sfârșitul anului 2023 de statele UE pentru a oferi asistență financiară Ucrainei în războiul cu Rusia și care este prevăzut cu o finanțare de 50 de miliarde de euro pentru perioada 2024-2027. Comisia Europeană a cerut alocarea a încă o sută de miliarde de euro în acest fond, în propunerea sa pentru bugetul multianual al UE aferent perioadei 2028-2035. Președintele ucrainean a avut de asemenea o discuție telefonică cu omologul său francez Emmanuel Macron, discuție în care ei ‘au reafirmat importanța luptei împotriva corupției, desfășurată de instituții independente și pe deplin eficiente’, conform unui mesaj al președinteșui francez. ‘Am împărtășit convingerea că ceea ce o distinge de Rusia astăzi este faptul că Ucraina rămâne, în ciuda războiului, o democrație vibrantă și că dorește să continue să progreseze pe calea sa europeană’, a susținut Macron. ‘Am reafirmat sprijinul Franței: vom continua să sporim ajutorul acordat Ucrainei și presiunea asupra Rusiei. Aceasta trebuie să accepte în sfârșit un armistițiu care să deschidă calea unor discuții pentru o pace solidă și durabilă, cu participarea europenilor’, a indicat președintele francez.
Sfidare rusă
Kremlinul s-a arătat neimpresionat de ultimatumul prin care președintele american Donald Trump a dat Rusiei un termen de zece zile să înceteze războiul în Ucraina, altfel îi va impune noi sancțiuni, președinția rusă afirmând că sancțiunile deja impuse Rusiei au ajutat-o să dobândească o ‘anumită imunitate’ la astfel de măsuri. ‘Trăim sub un număr uriaș de sancțiuni de cam mult timp, economia noastră lucrează în condițiile unui număr uriaș de restricții’, a declarat presei purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov. ‘Prin urmare, am dezvoltat deja o anumită imunitate la acest capitol și continuăm să luăm notă de toate declarațiile care vin din partea președintelui Trump, din partea altor reprezentanți internaționali asupra acestei chestiuni’, a adăugat purtătorul de cuvânt al președintelui Vladimir Putin. Aceasta din urmă nu a comentat până în prezent cererea ultimativă transmisă de omologul său american. Un comentariu a venit în schimb din partea președintei Senatului rus, Valentina Matvienko, care a avertizat că ultimatumurile ‘nu sunt o metodă foarte eficientă de soluționare a conflictelor’ și a subliniat că ‘părții ucrainene ar trebui să-i adresăm un ultimatum, întrucât ei sunt cei care torpilează negocierile de pace’. Donald Trump a declarat marți că îi dă lui Putin un termen de zece zile pentru a opri războiul în Ucraina, scurtând astfel ultimatumul de 50 de zile anunțat pe 14 iulie, și a amenințat Rusia că, dacă nu încheie până pe 8 august un acord de încetare a focului cu Ucraina, va fi supusă unor noi sancțiuni americane și în plus SUA vor impune taxe vamale secundare asupra importurilor de petrol rusesc. Acest ultimatum al președintelui american a venit la două zile după întâlnirea pe care el a avut-o în Scoția cu președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, întâlnire concretizată într-o înțelegere privind cadrul unui acord comercial între SUA și UE, avantajos mai degrabă pentru SUA.
Măsuri dure
Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a promulgat o lege adoptată luna aceasta de parlamentul de la Kiev și care permite înrolarea în armată a persoanelor cu vârste de peste 60 de ani, o măsură menită să mobilizeze toate resursele umane posibile pentru efortul de război. Legislația ucraineană nu permitea până în prezent serviciul militar pentru persoanele cu vârste de peste 60 de ani, deși în unele cazuri erau acordate permise speciale. Conform noii legislații, cei doritori pot să servească în armată dacă trec un examen medical, iar comandantul unității în care sunt repartizați își dă consimțământul în scris pentru integrarea lor în unitate. După semnarea contractului cu armata, militarii cu vârste de peste 60 de ani vor trebui să treacă printr-o perioadă de probă de două luni. Contractul lor va fi reziliat dacă nu dovedesc că sunt apți pentru serviciul militar. Conform legii marțiale adoptate odată cu lansarea invaziei ruse, bărbații apți să servească în armată cu vârste între 18 și 60 de ani au interdicție de a părăsi Ucraina. Cei cu vârste de peste 25 de ani pot fi mobilizați, prin urmare unii evită ieșirile din casă pentru a nu se întâlni cu patrulele de recrutori militari. În cazul celor cu vârste cuprinse între 18 și 25 de ani nu a fost decretată mobilizarea obligatorie, dar cei voluntari se pot alătura armatei. Războiul lansat de Rusia în februarie 2022 prin invazia asupra Ucrainei are caracteristicile unui conflict de uzură sângeros, în care ambele tabere suferă mari pierderi umane dificil de înlocuit. Președintele rus Vladimir Putin a dispus în septembrie același an mobilizarea a circa 300.000 de rezerviști, dar nu a mai decretat de atunci nicio nouă mobilizare, întrucât aceea a provocat exodul a sute de mii de ruși care și-au părăsit țara de teama că ar putea fi trimiși pe front. El susține că numărul celor care se oferă voluntari și încheie contracte cu Ministerul rus al Apărării ar fi suficient pentru susținerea efectivelor armatei ruse. În Ucraina primele luni de război au fost marcate de un elan patriotic, numeroși voluntari venind atunci în rândurile armatei ucrainene, dar apoi Kievul s-a văzut nevoit să se bazeze pe mobilizarea obligatorie, o măsură nepopulară care a condus la numeroase tentative de fugă din țară, la coruperea responsabililor, la dezertări și la acțiuni de recrutare forțată în care ofițerii recrutori recurg inclusiv la metode brutale.
Axa SUA-Marea Britanie
Președintele american Donald Trump a vorbit luni călduros despre ‘relația specială’ cu Marea Britanie, având cuvinte de laudă la adresa prim-ministrului Keir Starmer, a regelui Charles și a Scoției, țara de origine a liderului de la Casa Albă. Într-o conferință de presă la alături de premierul britanic Keir Starmer la clubul de golf Turnberry al miliardarului american, pe coasta de vest a Scoției, cei doi au răspuns timp de peste o oră de întrebări din partea presei, făcând un tur rapid al afacerilor globale, de la stabilirea unui nou termen limită pentru Rusia pentru a conveni asupra unui armistițiu în Ucraina până la anunțarea de centre alimentare pentru a atenua foametea din Gaza. Printre complimente, Trump nu a ratat ocazia să lanseze și avertismente la adresa lui Starmer privind politica energetică, imigrația și impozitele, precum și un atac direct la adresa primarului Londrei, Sadiq Khan, aliatul politic al lui Starmer. ‘Prim-ministrul ne-a susținut atât de mult, a fost atât de puternic și respectat, iar eu îl respect mult mai mult astăzi decât înainte, pentru că tocmai i-am întâlnit soția și familia. Are o soție perfectă, iar asta nu este niciodată ușor de obținut’, a spus Trump. Starmer, care a vorbit doar o mică parte din cele 72 de minute pe care cei doi le-au petrecut în fața presei mondiale, a răspuns cu generozitate complimentelor în acest nou capitol al prieteniei ce pare pe care să înflorească între cei doi lideri, proveniți din tabere opuse ale spectrului politic. ‘Este fantastic să fiu aici – vă mulțumesc pentru ospitalitate – și să văd acest teren de golf uimitor. Vă voi invita la un teren de fotbal la un moment dat și putem face schimb de experiențe sportive’, a glumit Starmer. Keir Starmer l-a ascultat pe Donald Trump vorbind despre reducerea imigrației, un domeniu în care, conform percepției publice, liderul britanic eșuează, notează Reuters. Trump a subliniat că această politică a fost esențială pentru victoria sa în alegerile americane din 2024, alături de promisiunile sale de a reduce taxele și de a stimula economia. Guvernul lui Starmer, la doar un an după ce a obținut o victorie zdrobitoare, se confruntă cu o criză fiscală cauzată de o economie stagnantă, iar mulți analiști se așteaptă la creșterile de taxe la sfârșitul acestui an pentru a acoperi deficitul. În ce privește energia, cei doi au vorbit despre potențialul reactoarelor nucleare mici, dar au expus poziții opuse cu privire la alte surse de energie. Trump l-a îndemnat cu blândețe pe Starmer să exploateze mai mult de resursele de petrol și gaze ale Marii Britanii și și-a reluat criticile la adresa turbinelor eoliene offshore care împânzesc coasta din apropierea terenului său de golf și care constituie o parte-cheie a planurilor lui Starmer pentru un sistem energetic fără emisii de carbon. Împingând în plan secund diferențele de opinie, cei doi și-au exprimat entuziasmul față de următoarea vizită a lui Trump din septembrie, când liderul de la Casa Albă va fi găzduit de regele Charles pentru o vizită de stat. ‘Nu-mi place să mărturisesc asta, dar nimeni nu se pricepe mai bine ca voi în materie de fast și ceremonie’, a spus Trump. ‘Sunt un mare fan al regelui Charles. Îl cunosc de ceva vreme. Un tip grozav, o persoană grozavă’, a insistat el. Trump, care a acceptat o invitație făcută în timpul vizitei lui Starmer la Casa Albă în februarie, va deveni primul lider mondial din vremurile moderne care întreprinde două vizite de stat în Marea Britanie. ‘Va fi o ocazie istorică și o așteptăm cu toții cu nerăbdare’, a subliniat Starmer.
Acord antirus?
Fostul președinte rus Dmitri Medvedev a afirmat luni că acordul comercial la care au ajuns Statele Unire și Uniunea Europeană este ‘antirus’, comparându-l cu o interdicție de facto a achiziției de petrol și gaz rusești. SUA au încheiat recent un acord cu Bruxellesul prin care impun taxe vamale de 15% la majoritatea importurilor din UE. Într-un comunicat ulterior, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a declarat că acordul va ajuta UE să renunțe complet la combustibilii fosili din Rusia în favoarea alternativelor americane. ‘Achizițiile de produse energetice din SUA vor diversifica sursele noastre de aprovizionare și vor contribui la securitatea energetică a Europei. Vom înlocui gazul și petrolul rusești cu achiziții semnificative de GNL, petrol și combustibil nuclear din SUA’, a afirmat șefa Comisiei Europene. Rusia a indicat în mod repetat că GNL american este mult mai scump decât cel rusesc. UE, care a impus sancțiuni masive împotriva Moscovei din cauza războiului acesteia în Ucraina, încearcă de mai multă vreme să cumpere mai puține hidrocarburi rusești. Potrivit lui Medvedev, Trump ‘a șters pe jos’ cu UE, însă acordul nu e bun nici pentru Rusia. ‘Desigur, ‘acordul’ este în mod clar antirus în natura lui, interzicând achiziția petrolului și gazelor noastre’, a scris pe Telegram fostul președinte. El a prezis că, pentru UE și cetățenii ei, consecințele vor fi nefaste, pentru că aceștia vor fi nevoiți să plătească mai mult pentru energie. ‘Nu putem decât să ne pară rău pentru europenii de rând’, a adăugat Medvedev.
Condiții neschimbate
Ministrul rus de externe Serghei Lavrov a elogiat recent pragmatismul președintelui SUA, Donald Trump, cu privire la Ucraina, dar a insistat asupra condițiilor Moscovei pentru încheierea războiului, în special recunoașterea teritoriilor anexate și neaderarea Kievului la NATO, în timp ce despre Europa a spus că ‘a înnebunit’. ‘Președintele Trump este un lider pragmatic, nu vrea niciun fel de război și, spre deosebire de predecesorul său în funcție (Joe) Biden, spre deosebire de actualele elite europene, este deschis la dialog’, a afirmat Lavrov într-un discurs susținut în cadrul unui forum al tinerilor desfășurat la Solnecinogorsk, un oraș satelit al Moscovei, situat la nord-vest de capitala rusă. Dialogul actual între Moscova și Washington ‘demonstrează că încă mai există oameni rezonabili în Occident’, a spus ministrul rus, adăugând că ‘acești oameni beneficiază de un sprijin (popular) considerabil, lucru demonstrat de evoluțiile din Statele Unite’. Lavrov susține că Rusia ‘a pledat întotdeauna pentru dialog, chiar și în vremurile cele mai dificile’, evocând că dialogul dintre Moscova și Occident nu a fost întrerupt nici măcar în timpul Războiului Rece. ‘Mi se pare foarte important să subliniez astăzi că în timpul Războiului Rece exista un respect reciproc. Acum acest lucru nu mai există. Europa pur și simplu a înnebunit, altfel nu pot spune’, a declarat ministrul rus de externe. O astfel de poziție comportă riscul ‘unui mare război’ pentru Europa, a avertizat totodată șeful diplomației ruse, potrivit căruia până și în perioada existenței URSS ‘dialogul se dezvolta și permitea taberelor adverse să înțeleagă mai bine intențiile una alteia. ‘Acest instinct s-a pierdut în Europa’, consideră Lavrov, citat de publicația The Moscow Times. În opinia sa, aceasta are legătură în mare măsură cu lupta elitelor europene de a se menține la putere, lucru pentru care nu ezită să cheltuiască ‘sute de miliarde de euro’ pentru a ucide soldați ruși și a ‘promova atentate împotriva jurnaliștilor, instalațiilor energetice și infrastructurii critice’. ‘Europa face toate acestea cu un singur scop, acela de a-i utiliza pe ucraineni drept carne de tun, astfel încât Rusia să nu mai fie un concurent’, a afirmat ministrul rus. În același timp, Lavrov a insistat asupra a ceea ce Moscova consideră că sunt ‘cerințe legitime’ privind asigurarea securității sale, în special ‘neaderarea Ucrainei la NATO și niciun fel de extindere a Alianței Nord-Atlantice în general’. ‘Și, bineînțeles, recunoașterea realităților stabilite în Constituția noastră’, a adăugat ministrul rus, referindu-se la suveranitatea Rusiei asupra peninsulei Crimeea și a celor patru regiuni ucrainene anexate în 2022 (Donețk, Lugansk, Herson și Zaporojie), menționând că aceasta este ‘o condiție care nu admite alternativă’.
Basme istorice
În discursul său, Lavrov a deplâns faptul că, pentru prima oară în istoria sa, Rusia poartă în război fără niciun fel de aliat, conform The Moscow Times. Asta deși Moscova beneficiază direct de sprijinul Coreei de Nord, care, în afară de armament și muniții, i-a trimis și efective de mii de soldați cu ajutorul cărora a expulzat forțele ucrainene din regiunea rusă Kursk, iar la ora actuală diferite oficialități ruse susțin că soldați nord-coreeni vor lupta și în Donbas (estul Ucrainei). În plus, chiar dacă nu direct, Rusia este ajutată în acest război de China și Iran, cele trei țări fiind principalele sale aliate. ‘Rusia luptă singură împotriva întregului Occident. În Primul Război Mondial, în Al Doilea Război Mondial, am avut aliați. Acum nu mai avem aliați pe câmpul de luptă. Prin urmare, trebuie să ne bazăm pe noi înșine. Nu trebuie să permitem nicio slăbiciune sau neglijență’, le-a transmis Lavrov tinerilor adunați la forumul din Solnecinogorsk. Referitor la președintele american Donald Trump, care ar fi promis Kremlinului ‘un târg generos’ cuprinzând relaxarea sancțiunilor și recunoașterea anexării Crimeii, ministrul rus de externe a declarat că liderul de la Casa Albă acționează ghidat de ‘uzul rațiunii’, potrivit The Moscow Times. Intenția lui Trump de a ‘ceda’ președintelui rus Vladimir Putin mai multe regiuni ucrainene a fost menționată și de șefa diplomației austriece Beate Meinl-Reisinger într-un interviu acordat la sfârșitul săptămânii trecute mai multor media internaționale, conform agenției de presă ucrainene Ukrainski Nationalni Novini (UNN). În cadrul ‘planul său inițial de pace’, președintele SUA a propus ca Rusiei să-i fie cedate ‘mai multe regiuni din estul Ucrainei și Crimeea’. În același timp, Trump i-a transmis clar lui Putin că Ucraina nu ‘are ce să caute’ în NATO. Cu toate acestea, în pofida tuturor acestor propuneri, Putin continuă războiul, a subliniat Meinl-Reisinger în interviul publicat sâmbătă de Bild și preluat de agenția de presă UNN. Kievul caută de mult pacea, în schimb Kremlinul dorește continuarea acțiunilor militare. Dacă Putin ar fi vrut cu adevărat să pună capăt acestui război, s-ar fi așezat demult la masa negocierilor, a apreciat șefa diplomației austriece, potrivit media citate.
Recentele evoluții din statul caucazian îngrijorează cancelariile occidentale, pe fondul consolidării controlului rus în fosta republică sovietică. Guvernul de la Tbilisi a respins recent în mod categoric solicitările Bruxelles-ului adresate Georgiei pentru ca UE să mențină regimul fără vize pentru cetățenii georgieni. ‘Suntem dispuși să menținem un dialog constructiv, dar nu avem nevoie de ultimatumuri sau directive din partea UE, așa cum era cazul în perioada sovietică’, a declarat prim-ministrul georgian Irakli Kobakhidze, citat de mass-media regională.
Pericolul separatist amenință în continuare stabilitatea Georgiei, iar relațiile dintre Tbilisi și Batumi pot oferi o soluție pentru viitorul statului caucazian.
Condiții europene
După reuniunea miniștrilor de externe din statele membre UE, șefa diplomației europene, Kaja Kallas, a enumerat opt condiții pentru menținerea regimului fără vize în vigoare din 2017, inclusiv abrogarea legilor privind transparența influenței străine și interzicerea propagandei LGBT până pe 31 august. Aceste condiții includ, de asemenea, solicitări pentru o politică de imigrație mai dură și modificarea legislației anticorupție. Georgia a declarat prioritare legile privind transparența și interzicerea propagandei LGBT, a căror abrogare este solicitată de UE pentru a menține regimul fără vize. ‘Avem un răspuns foarte clar la cele opt puncte propuse de Bruxelles. Legile legate de protejarea valorilor familiale și a intereselor minorilor, precum și cea privind transparența, sunt foarte importante pentru Georgia’, a declarat Kobajidze. Prim-ministrul georgian și-a exprimat încrederea că Bruxelles-ul ‘nu va deveni o Moscovă sovietică și va oferi Georgiei argumente privind toate punctele’. ‘Responsabilitatea noastră este să menținem pacea, stabilitatea și dezvoltarea în Georgia’, a subliniat el. Kobajidze a subliniat că legea transparenței adoptată de Georgia, similară legii americane FARA, ‘protejează țara de extremism, revoluții și destabilizare’ și ‘respectă pe deplin standardele internaționale’. ‘Posibila abolire a regimului fără vize ar fi o tragedie pentru poporul Georgiei. Ne-am lua rămas bun de la civilizația europeană’, a avertizat recent Levan Sanikidze, unul dintre liderii partidului de opoziție Mișcarea Națională Unită.
Opoziția în închisoare
Justiția din Georgia a condamnat recent la opt luni de închisoare cu executare o figură marcantă a opoziției, la câteva zile după întemnițarea similară a patru opozanți, în plin val de represalii în această țară din Caucaz. Un tribunal din Tbilisi, capitala georgiană, l-a condamnat pe Nika Gvaramia, unul dintre liderii Ahali, un important partid de opoziție, la opt luni de închisoare cu executare și la interdicția de a exercita o funcție publică timp de doi ani, a anunțat avocatul său Dito Sadzaglișvili. ‘Verdictul este ilegal și face parte din tentativa guvernului de a zdrobi orice disidență în Georgia’, a afirmat Sadzaglișvili. La fel ca alți patru opozanți georgieni condamnați recent la pedepse cu închisoarea, Nika Gvaramia era urmărit pentru că refuzase să depună mărturie în fața unei comisii parlamentare ce ancheta asupra unor posibile abuzuri comise pe vremea când președintele Mihail Saakașvili conducea această țară (2004-2013). ONG-ul Amnesty International, care a îndemnat la eliberarea deținuților politici, a afirmat că această comisie ‘controversată’ este ‘instrumentalizată’ pentru a ‘viza opozanți’. Saakașvili este el însuși întemnițat în Georgia din 2021 și a fost condamnat la o pedeapsă cumulată de 12 ani și jumătate de închisoare pentru diverse acuzații de delapidare. Georgia traversează o criză politică după victoria partidului Visul Georgian în alegerile legislative din octombrie 2024, respinse de opoziție care a considerat scrutinul fraudat. La sfârșitul lui noiembrie 2024, guvernul georgian a anunțat că suspendă procesul de aderare la Uniunea Europeană, suscitând ample manifestații ale opoziției, reprimate de putere în mod violent, cu amenințări și arestări de militanți și de manifestanți. Potrivit detractorilor lor, autoritățile georgiene se adâncesc într-o derivă autoritară inspirată de metode de reprimare ruse și vor să apropie Georgia de Rusia, acuzații dezmințite de aceste autorități.
Separatism pontic
Adjara (scrisă uneori Adjaria sau Adjarian) este o regiune autonomă situată pe coasta estică a Mării Negre, la granița cu Turcia. Capitala regiunii este Batumi, un important port și centru turistic. Conform constituției Georgiei, Adjara este „Republică Autonomă”, condusă de un Supremni Soviet (Consiliu Suprem) și de un guvern regional, dar rămâne parte integrantă a statului georgian. Populația regiunii este formată în majoritate din georgieni, dar un segment însemnat este musulman, moștenire a secolelor de dominație otomană. Relieful montan și apropierea de Marea Neagră au influențat identitatea adjariană, iar regiunea a fost un pod de legătură între Imperiul Otoman, apoi Turcia, și Caucazul de Sud. După destrămarea Uniunii Sovietice, relația dintre Tbilisi și Adjara a cunoscut momente tensionate, marcate de dispute privind autonomia, corupția locală și influența actorilor externi.
Evoluție istorică
În secolul al XVI‑lea, Imperiul Otoman a cucerit Batumi și zonele învecinate; regiunea a rămas sub control otoman trei secole. După războiul ruso‑turc din 1877‑1878, Rusia a anexat Batumi. În 1918, Batumi a fost ocupat temporar de trupele germane, apoi britanice. În 1920‑1921, când Georgia și Turcia încercau să delimiteze frontiera, bolșevicii au cucerit Georgia. Tratatul de la Kars (13 octombrie 1921) a fost negociat de Rusia sovietică cu Turcia. Conform articolului 6, republica sovietică Georgia primea „districtul Batumi şi regiunea periferiilor sale” cu „condiția autonomiei extinse pentru populația locală musulmană”. Tratatele ulterioare nu au prevăzut nici un drept de referendum sau de unire cu Turcia, iar suveranitatea Georgiei asupra Adjarei era recunoscută. Această clauză de autonomie motivează statutul actual al regiunii.
În 1921, bolșevicii au constituit Republica Socialistă Sovietică Autonomă Adjara în cadrul RSS Georgiene. Acest statut a consolidat autonomia regională, dar controlul real aparținea Partidului Comunist. Identitatea religioasă a populației musulmane a fost erodată prin campanii ateiste, moscheile fiind transformate în cluburi, iar clerul muuslman fiind persecutat. Unele mănăstiri ortodoxe, precum Mănăstirea Achmec, au fost închise. Totuși, legăturile sociale și familiale cu comunitățile de musulmani georgieni din Turcia au persistat prin migrație și căsătorii. Frontiera sovieto‑turcă a fost o graniță strâns controlată, dar comerțul ilegal și contrabanda au asigurat schimburi constante.
Independența Georgiei și perioada Aslan Abașidze
După proclamarea independenței Georgiei în 1991, regiunile autonome au experimentat tensiuni. În Abhazia și Osetia de Sud, conflictele au degenerat în războaie și secesiuni. În Adjara, guvernatorul Aslan Abashidze, moștenitor al unei familii nobile cu tradiție musulmană, a preluat controlul absolut. El a interzis activitățile partidelor de opoziție și a menținut o rețea de paramilitari. În perioada 1991‑2004, Adjara era, de facto, un fief personal, iar Tbilisi avea puțină influență. Abashidze a refuzat să transfere la Tbilisi veniturile vamale colectate din porturile regiunii și a instaurat taxe locale. Rusia îl sprijinea ca o contrapondere la naționalismul georgian și ca pe un vector de influență în Marea Neagră, Rusia deținând baza militară nr. 12 la Batumi.
„Revoluția Trandafirilor” din 2003 l‑a adus pe reformatorul Mikheil Saakașvili la președinția Georgiei. El a promis să restaureze autoritatea statului în regiunile autonome. Abashidze a răspuns declarând stare de urgență în Adjara, mobilizând miliții și minând podurile care leagă regiunea de restul țării. Tensiunile au atins apogeul în primăvara lui 2004, când soldații georgieni au încercat să treacă frontiera internă. Sub presiunea protestelor masive din Batumi și după negocieri cu un emisari rus, Abashidze a fost forțat să demisioneze și să fugă în Rusia la 6 mai 2004. Saakașvili a intrat triumfal în Batumi, lăudând populația pentru sprijin și promițând „autonomie, dar nu feudalism”. Parlamentul georgian a adoptat o lege prin care se redefinea autonomia Adjarei. Rusia a început să își retragă baza militară din Batumi, ultimii soldați plecând în 2007.
Stabilizarea post‑Abașidze și integrarea economică
În anii următori, guvernul central a acordat Adjarei libertăți largi în administrație, dar a menținut controlul asupra serviciilor de securitate și a frontierelor. Levan Varshalomidze, un apropiat al lui Saakașvili, a fost numit președinte al guvernului regional. Îmbunătățirea infrastructurii, dezvoltarea turismului și reformele anticorupție au transformat Batumi într‑un centru turistic și comercial. După schimbarea de putere din 2012, când coaliția Visul Georgian (GD) a câștigat alegerile la nivel național, relațiile Tbilisi‑Adjara au continuat să fie relativ stabile, deși dominarea politică a GD se extindea prin utilizarea resurselor administrative. În 2020, Tornike Rizhvadze (GD) a devenit președinte al guvernului adjarian. El a pledat pentru modernizare, dar a fost criticat pentru lipsa de transparență. În aprilie 2025, Rizhvadze a demisionat, iar Sulkhan Tamazashvili a preluat funcția.
Turcia este actorul extern cu influența cea mai vizibilă în Adjara. Relația este complexă, fiind bazată pe geografie, identitate, comerț și politică. Adjara se află la frontiera Turciei, iar portul Batumi și aeroportul internațional sunt porți pentru comerțul bilateral. Potrivit analizei think‑tank‑ului Geghard, investițiile turcești reprezentau „80‑90 % din capitalul străin” în Adjara. Comerțul bilateral depășea 3 miliarde USD în 2017, cu potențial de creștere la 5 miliarde.
În 2024, un raport FactCheck a arătat că investițiile străine directe (ISD) în Ajara au scăzut în majoritatea sectoarelor, dar capitalul turcesc a crescut de aproape șapte ori și reprezenta „99,7 % din ISD”. Această dominanță se datorează investițiilor în turism (lanțuri hoteliere), construcții, energie și infrastructură. Companiile turce operează aeroportul din Batumi, rețele de transport, hoteluri de lux și proiecte imobiliare.
Turcia folosește instrumente de „soft power” pentru a menține legături cu minoritatea musulmană georgiană. Președinția turcă pentru probleme religioase (Diyanet) finanțează moschei și sponsorizează pelerinaje la Mecca pentru locuitorii musulmani. Potrivit Geghard, mulți adjarieni participă la aceste programe. Ankara promovează educația în limba turcă prin Liceul Anatolian din Batumi și școli administrate de Fundația Maarif, oferind burse universitarilor.
După 2016, școlile asociate cu mișcarea Gülen din Adjara au fost închise la presiunea Turciei, semn al influenței politice turce. Recep Tayyip Erdoğan a stârnit controverse când, în 2016, a spus la Rize că „frontierele fizice nu coincid cu cele ale inimii noastre” și a întrebat dacă „poți separa Rize de Batumi”. Declarația, interpretată ca o revendicare simbolică asupra Adjarei, a fost relativizată ulterior de ambasadorul turc.
Turcia vs. Rusia
Deși majoritatea adjarienilor sunt ortodocși, în orașul Batumi trăiește o comunitate musulmană semnificativă. Singura moschee din oraș, construită în secolul al XIX‑lea, devine neîncăpătoare, iar liderii musulmani solicită de ani de zile autorizarea unui nou lăcaș. Autoritățile locale, aliniate cu Biserica Ortodoxă Georgiană, au tergiversat proiectul. Critici precum fostul parlamentar Hamlet Chipashvili afirmă că Adjara este „economic și cultural sub controlul Turciei”, considerând finanțarea moscheilor parte a unei strategii expansioniste. Totuși, mulți georgieni musulmani văd legătura cu Turcia ca pe o resursă culturală și spirituală, nu politică. Seviciile de securitate georgiene consideră arată că eforturile Diyanet sunt modeste comparativ cu influența avută de mișcarea Gülen și că nu există o adoptare pe scară largă a islamului turc.
Rusia a folosit influența Turciei pentru a promova narațiuni menite să submineze încrederea georgienilor în guvernul lor și în integrarea euroatlantică. Mass-media regională rusă relatează periodic materiale în care afirma că „Adjara devine o regiune turcească”, susținând că Tbilisi pierde controlul, că bărbați turci traversează frontiera fără control, iar aeroportul din Batumi este administrat de turci.
Acest tip de materiale sugerează că Rusia ar proteja Georgia, în timp ce Turcia ar fi adevăratul ocupant. Un oficial rus, Andrei Klimov afirma recent că Turcia ar putea sprijini separatismul musulmanilor adjarieni după modelul Abhaziei și Osetiei. Ambasadorul turc la Tbilisi a respins aceste acuzații, subliniind că Turcia susține integritatea teritorială a Georgiei. Miturile privind clauze ascunse în Tratatul de la Kars sunt, de asemenea, vehiculate de partide pro‑ruse. Iar organizațiile de profil au demonstrat că tratatul nu conține articolul pentru referendum sau alipire. Un site georgian de verificare a informațiilor, Myth Detector, a demontat o fotografie falsificată prin care se insinua că președintele Erdogan a cerut independența Adjarei. Scopul acestor narațiuni este să descrie Turcia ca pe o amenințare și să prezinte Rusia drept garant al statalității georgiene.
Rusia: propagandă, migrație și interese geopolitice
Rusia a deținut o influență tradițională în Adjara, moștenită din epoca imperială și sovietică. Atitudinea Moscovei este ambivalentă, pe de o parte susținând suveranitatea Georgiei asupra Adjarei pentru a combate influența Turciei, iar pe de altă parte sprijină narativele separatiste pentru a destabiliza guvernul de la Tbilisi.
În perioada 1991‑2004, Rusia a susținut regimul lui Aslan Abashidze prin furnizarea de echipament militar și prin prezența bazei militare. În timpul crizei din 2004, Abashidze a apelat la Moscova pentru sprijin, dat totuși, sub presiunea reformelor lui Saakașvili și a protestelor populare, Rusia a evitat o confruntare directă și l‑a convins să plece. După retragerea bazei din 2007, influența militară rusă în Adjara a scăzut. Totuși, Moscova rămâne atentă la portul Batumi, un nod strategic pentru transportul petrolului din Marea Caspică.
După anexarea Crimeei în 2014 și războiul ruso‑georgian din 2008, Rusia a intensificat operațiunile de spionaj și dezinformare în Caucaz. Reportajele despre „turcificarea Adjarei” sunt instrumente pentru a alimenta sentimente anti‑turcești și a prezenta Occidentul ca neputincios în fața islamizării. Experții subliniază că aceste narațiuni provin din dezinformări orchestrate și că populația Adjariei este în majoritate etnic georgiană. Pro‑rușii de la Tbilisi folosesc pretexte precum presupusa expirare a Tratatului de la Kars pentru a crea panică, chiar dacă organizațiile de profil au demonstrat că tratatul nu are prevederi de referendumul și rămâne un document istoric fără consecințe legale.
Invazia rusă din Ucraina și efecte regionale
După invazia rusă în Ucraina (februarie 2022), mii de cetățeni ruși s‑au mutat temporar în Georgia pentru a evita mobilizarea sau restricțiile. Batumi a devenit o destinație populară, iar potrivit OC Media, aproximativ 30 000 de ruși locuiau în Batumi în 2024, reprezentând circa 17 % din populația orașului. Mulți au deschis cafenele și magazine, vorbesc limba rusă și ignoră adesea complexitatea istoriei georgiene. Această prezență a generat anxietate în rândul localnicilor, mai ales că dependența economică de Rusia crește. Mass-media regională relatează că în primele șase luni din 2023 veniturile Georgiei din remitențe, turism și exporturi către Rusia au ajuns la 2 miliarde USD. În 2023, peste 13 000 de entități legale rusești s‑au înregistrat în Georgia.
Uniunea Europeană (UE) și Statele Unite reprezintă pentru Georgia „ancora” dezvoltării economice și a modernizării. După 2014, Georgia a semnat Acordul de Asociere cu UE și a obținut regim de călătorie fără vize. Adjara a beneficiat de proiecte finanțate de UE, precum programul Skills for Employment and Cooperation – Tailoring Opportunities for Regions of Georgia (SECTORs), care îmbunătățește ocuparea și spiritul antreprenorial în Adjara, Guria și Samegrelo. Programul oferă formare profesională, stagii de practică și sprijin pentru întreprinderile locale.
Conflict diplomatic
Totuși, după 2020, guvernul GD a adoptat o politică ambiguă. În 2024, parlamentul georgian a încercat să adopte o „lege privind agenții străini”, similară legislației rusești. Societatea civilă, studenți și ONG‑uri din Adjara au protestat împotriva acesteia, acuzând guvernul că subminează drepturile și apropie țara de Rusia. Activiștii și experșii consideră că legea face parte dintr-o campanie a GD de discreditare a granturilor occidentale și de subminare a societății civile. În noiembrie 2024, Transparency International Georgia a documentat abuzuri în campania pentru alegerile regionale, inclusiv scheme ilegale de colectare a datelor personale în Adjara. În decembrie 2024 și martie 2025, mii de tineri au protestat în Batumi și alte orașe, cerând alegeri libere și reorientare către UE. UE a criticat adoptarea legilor și a înghețat unele programe, însă nu a sancționat decisiv guvernul.
Companii din Kazahstan și Azerbaidjandin aceste țări au investit în portul Batumi și proiecte energetice, însă cota lor a scăzut în 2024, pe fondul dominării capitalului turcesc.
Unele hoteluri și proiecte de infrastructură sunt dezvoltate de firme britanice sau olandeze, dar investițiile lor sunt modeste, iar reducerea investițiilor străine în 2024 a fost compensată aproape integral de creșterea capitalului turc.
Dinamica politică internă și evoluții recente
Adjara organizează alegeri pentru Consiliul Suprem (legislativ regional). În octombrie 2024, Visul Georgian a obținut 57,45 % din voturi și 13 mandate. Alianța Unitate – Mișcarea Națională Unită (UNM) a obținut 14,26 % și 4 mandate, iar partidele mai mici au luat restul. Opoziția a denunțat fraude și a organizat proteste la Batumi. Organizațiile de observatori au notat utilizarea resurselor administrative, inclusiv presiuni asupra funcționarilor și cumpărare de voturi. Transparency International a expus un sistem prin care autoritățile adunau date sensibile de la zeci de mii de alegători din Adjara pentru a-i influența.
Alegerile din 2024 au arătat un sprijin dominant pentru GD, dar prezența partidelor pro‑europene (UNM, Girchi, Lelo) demonstrează pluralism. Rizhvadze a fost criticat pentru comentarii relativizatoare privind războiul din 2008 și a fost acuzat că a folosit fondurile regionale în scopuri personale. Demisia lui din aprilie 2025 și numirea lui Sulkhan Tamazashvili – membru GD – au confirmat controlul total al partidului asupra Adjariei.
Adjaria este un mozaic etnic și religios. Majoritatea sunt georgieni ortodocși, dar există o minoritate musulmană (aproximativ 30 % conform estimărilor istorice) și o mică comunitate armenă și rusă. După 1991, guvernul central a recunoscut autonomia culturală, iar libertatea religioasă s‑a extins. Totuși, comunitatea musulmană se confruntă cu discriminare subtilă, iar lipsa recunoașterii moscheilor ca patrimoniu, dificultăți în construirea unui al doilea lăcaș în Batumi și retorica partidelor naționaliste. Hypotheses.org (Max Weber Stiftung) arată că moscheile din Ajaria nu au statut oficial, iar unele sunt demolate, ceea ce provoacă tensiuni. Partidele folosesc comunitatea musulmană ca „rezervor de voturi”; în perioada electorală apar promisiuni de sprijin, însă acestea rareori se concretizează.
Protestele din 2024‑2025 din Batumi au fost conduse de studenți și activiști care cereau reorientarea spre Europa. Organizațiile nonguvernamentale cer transparență în gestionarea fondurilor turcești și protecția patrimoniului musulman.
Economie și turism
Adjaria a devenit un pol turistic major, iar plajele de pe litoralul Mării Negre atrag turiști georgieni, turci, ruși și europeni. Dezvoltarea rapidă a orașului Batumi, zgârie‑nori, cazinouri, hoteluri luxoase, a creat locuri de muncă, dar a generat și probleme precum creșterea prețurilor la locuințe și poluarea. Investițiile turcești masive și veniturile din turism au făcut ca regiunea să depindă puternic de capitalul extern. Agricultura (ceai, citrice), pescuitul și producția de energie (hidrocentrale pe râurile Chorokhi și Adjaristskali) rămân sectoare importante. Guvernul regional a încercat să diversifice economia prin inițiative precum parcuri tehnologice și export de servicii IT, dar succesul este limitat. Proiectele UE, precum SECTORs, încearcă să dezvolte competențe profesionale și antreprenoriale, însă impactul rămâne modest fără reforme sistemice.
Există separatism în Adjaria?
În timp ce regiunile Abhazia și Osetia de Sud sunt teritorii separatiste susținute de Rusia, Adjaria nu are un curent separatist semnificativ. Nu există organizații politice care să ceară independența sau aderarea la Turcia. Populația, indiferent de religie, se identifică în majoritate ca georgiană și susține integritatea teritorială. Faptul că Abashidze nu a cerut niciodată independența, ci doar autonomie lărgită, arată că secesiunea nu a fost un obiectiv istoric. După 2004, referirile la separatism provin în principal din propaganda rusă. Populația musulmană adjariană nu manifestă dorința de secesiune, iar moscheile și organizațiile comunitare cer recunoaștere și drepturi, nu independență.
Teoriile conspirației despre posibila alipire a Adjarei la Turcia apar periodic în presa rusă și pe rețelele de socializare. Acestea folosesc argumente istorice (faptul că regiunea a fost sub control otoman), clauze imaginare din Tratatul de la Kars sau exemple de cooperare economică pentru a sugera că Turcia ar „cumpăra” Adjara.
Verificările demonstrează constant falsitatea acestor povești geopolitice. Scopul lor este dublu, și anume să incite tensiuni etnice între georgienii ortodocși și musulmani, dar și să prezinte Rusia drept apărătoarea integrității Georgiei. În realitate, interesul principal al Ankarei este menținerea stabilității la graniță și asigurarea unui parteneriat comercial. Turcia sprijină oficial integritatea teritorială a Georgiei.
Deși separatismul nu este o amenințare, există elemente care ar putea genera nemulțumiri în viitor. Concentrarea bogăției în Batumi și monopolul investitorilor străini ar putea crea frustrări în rândul comunităților rurale. Dacă guvernul regional rămâne perceput ca instrument al investitorilor turci sau al elitelor din Tbilisi, nemulțumirile s-ar putea transforma în proteste.
Tergiversarea construirii unei noi moschei sau retorica xenofobă ar putea alimenta sentimentul de marginalizare al musulmanilor. În același timp, anumite grupări naționaliste georgiene acuză Turcia de „islamizare”, iar aceasta poate genera reacții adverse.
Adoptarea legii agenților străini și restrângerea spațiului civic pot alimenta radicalizarea tinerilor. Protestele din 2024‑2025 au arătat că tinerii adjarieni sunt gata să iasă în stradă pentru a apăra orientarea europeană. Dacă guvernul central reacționează prin forță, se poate crea un sentiment de rezistență care, fără a fi secesionist, poate submina coeziunea națională.
Prezența semnificativă a rușilor în Batumi poate modifica demografia și poate genera temeri culturale. Atâta vreme cât acești migranți respectă legile georgiene și se integrează, tensiunile pot fi gestionate. Dacă însă devin un grup influent sau instrument al politicii de la Moscova, ar putea apărea probleme, așa cum au demonstrat și unele rapoarte ale serviciilor de informații.
Istorie complexă
Relația dintre Adjara și Tbilisi este marcată de o istorie complexă de dominație otomană, sovietizare, autonomie și reintegrare. Criza din 2004 a fost un moment crucial în care autoritatea centrală a fost restabilită, iar separatismul a fost împiedicat. În prezent, separatismul adjarian este o narațiune falsă folosită de propaganda rusă. Nu există mișcări reale care să ceară independența sau alipirea la Turcia. Populația regiunii se identifică în majoritate ca georgiană și susține integrarea europeană.
Turcia reprezintă partenerul economic principal și o sursă de influență culturală, dar nu acționează pentru a dezmembra Georgia. Investițiile turcești au modernizat Batumi și au creat locuri de muncă, iar programele Diyanet oferă suport spiritual comunității musulmane. Totuși, dominanța capitalului turc și percepțiile de „turcificare” oferă material pentru propaganda rusă. Rusia, deși s‑a retras militar, rămâne activă în dezinformare și încearcă să folosească regiunea ca pe un instrument în competiția cu Turcia și cu Occidentul. UE și SUA sprijină reformele și societatea civilă, dar reacțiile lor la derapajele democratice ale guvernului Georgian Dream sunt adesea ezitante.
Evoluțiile politice recente, inclusiv alegerile din 2024, demisia lui Rizhvadze și protestele din 2024‑2025, arată că Tbilisi încearcă să mențină controlul politic asupra Adjarei prin Visul Georgian. Totuși, activismul civic și orientarea pro‑europeană a tinerilor sugerează că societatea adjariană nu va accepta autoritarismul fără opoziție. Viitorul relației dintre Adjara și Tbilisi depinde de capacitatea guvernului central de a gestiona echilibrul între autonomie și integrare, de a combate dezinformarea și de a promova dezvoltarea economică echitabilă. Menținerea unui dialog deschis cu comunitatea musulmană, respectarea drepturilor minorităților și transparența investițiilor străine sunt cruciale pentru a preveni radicalizarea sau apariția unor curente separatiste. În cele din urmă, destinul Adjarei este legat de cel al Georgiei, și anume o țară europeană în căutarea modernizării și a independenței față de influențele estice.
Șeful diplomației ruse Serghei Lavrov a avut o întrevedere bilaterală la Beijing cu președintele chinez Xi Jinping, a anunțat Ministerul Afacerilor Externe rus, citat de mass-media internațională. Această întrevedere s-a derulat în cadrul participării lui Lavrov la o reuniune a miniștrilor afacerilor externe ai țărilor din Organizația pentru Cooperare de la Shanghai, precizează aceeași sursă.
Ofensivă diplomatică
Organizația pentru Cooperare de la Shanghai (OCS) reunește 10 țări, printre care China, Rusia, Iranul, India și Pakistanul. Ea caută să acționeze ca o contrapondere la organizații occidentale și să își consolideze cooperarea în materie de politică, de securitate și comerț. Printre subiectele abordate de cei doi responsabili s-a numărat și cel privind pregătirea unei vizite a președintelui rus Vladimir Putin în China, cu ocazia unui summit al OCS, raportează MAE rus. China, un aliat diplomatic și economic al Rusiei, nu a denunțat niciodată ofensiva pe care aceasta din urmă o continuă din februarie 2022 împotriva Ucrainei, nici nu a îndemnat la retragerea trupelor ruse. Cu toate acestea, Beijingul pledează cu regularitate pentru oprirea luptelor, acuzând totodată țările occidentale că alimentează conflictul prin înarmarea armatei ucrainene pentru respingerea forțelor ruse.
Popas la Phenian
Liderul nord-coreean, Kim Jong Un, l-a asigurat pe șeful diplomației ruse Serghei Lavrov de sprijinul său ‘necondiționat’ în războiul împotriva Ucrainei, considerând victoria Moscovei ‘sigură’, a relatat presa oficială de la Phenian, citată de mass-media inyternațională. Potrivit agenției oficiale de presă KCNA, Kim l-a primit pe Lavrov ‘într-o atmosferă de încredere și caldă camaraderie’, într-un moment în care Coreea de Nord și Rusia își întăresc legăturile diplomatice și militare. Ministerul rus de Externe a postat pe Telegram o înregistrare video în care cei doi bărbați își strâng mâna și se îmbrățișează. Moscova și Phenianul au semnat anul trecut un pact de apărare reciprocă, iar Coreea de Nord a trimis mii de soldați pentru a ajuta la recucerirea regiunii Kursk, capturată de armata ucraineană în vara anului 2024. Coreea de Nord furnizează, de asemenea, Rusiei obuze și rachete. Potrivit KCNA, Kim Jong Un i-a spus oaspetelui său că Phenianul este ‘gata să sprijine și să încurajeze necondiționat toate măsurile luate de liderii ruși pentru a elimina de la rădăcină cauza principala a crizei ucrainene’. Liderul nord-coreean și-a exprimat, de asemenea, ‘ferma convingere că armata și poporul rus vor obține o victorie sigură îndeplinind cauza sacră de apărare a demnității și intereselor fundamentale ale țării’. Cei doi au mai discutat ‘chestiuni importante pentru punerea fidelă în aplicare a acordurilor încheiate’ la summitul lor din 2024, când pactul de apărare a fost semnat în timpul unei rare vizite în Coreea de Nord a președintelui rus Vladimir Putin. Lavrov a declarat că Putin speră ‘să continue contactele directe’ cu Kim Jong Un ‘cât mai curând posibil’, potrivit agenției de oficiale ruse TASS. Kremlinul a fost întrebat săptămâna aceasta despre posibilitatea ca liderul nord-coreean să viziteze Rusia în curând, dar a răspuns că acest lucru nu este planificat deocamdată. Întâlnirea Kim-Lavrov a avut loc la Wonsan, pe coasta de est a Coreei de Nord, unde a fost recent inaugurat un important complex turistic.
Axa Beijing-Moscova
Ministrul de externe rus Serghei Lavrov, a discutat ulterior la Beijing, cu omologul său chinez Wang Yi despre relațiile cu Statele Unite și perspectivele încheierii războiului din Ucraina, a transmis diplomația de la Moscova. Lavrov se află în China pentru a participa la o reuniune a șefilor diplomațiilor din Organizația de Cooperare de la Shanghai (OSC), după ce în zilele precedente a întreprins o vizită oficială în Coreea de Nord.
‘Părțile au discutat de asemenea despre relațiile cu Statele Unite și perspectivele pentru o rezolvare a crizei ucrainene’, a declarat Ministerul de Externe rus într-un comunicat după întrevederea de la Beijing. ‘A fost subliniată importanța întăririi coordonării strânse între cele două țări pe scena internațională, inclusiv la Națiunile Unite și în Consiliul de Securitate, în OSC, BRICS, G20 și APEC’, a adăugat ministerul rus de Externe. Serghei Lavrov și Wang Yi au evocat și ‘alte teme arzătoare’ precum ‘conflictul israeliano-palestinian și situația din Peninsula Coreeană’, a menționat aceeași sursă.
Cooperare militară
Ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, a lăudat sâmbătă sprijinul oferit de Phenian în luptele cu armata ucraineană, în special în regiunea rusă Kursk, în timpul unei vizite oficiale în Coreea de Nord. Moscova și Phenianul și-au întărit cooperarea militară în ultimii ani, Coreea de Nord furnizând arme și trupe pentru a susține atacurile Rusiei împotriva Ucrainei. Serghei Lavrov a asigurat că oficialii nord-coreeni au ‘reafirmat sprijinul lor necondiționat pentru toate obiectivele’ operațiunii din Ucraina. Șeful diplomației ruse a făcut aceste declarații după o întâlnire cu omologul său nord-coreean, Choe Son Hui, la Wonsan, pe coasta mării Japoniei, unde o zonă turistică a fost inaugurată la sfârșitul lunii iunie de către autoritățile nord-coreene. Serghei Lavrov le-a mulțumit soldaților nord-coreeni ‘eroi’ care au ajutat armata rusă să respingă forțele ucrainene din regiunea Kursk, unde acestea intraseră în august 2024, potrivit unei declarații a Ministerului rus de Externe. Moscova a declarat că a alungat trupele ucrainene din zonă în aprilie, ocazie cu care a mulțumit soldaților din Coreea de Nord, recunoscând pentru prima dată participarea lor la conflict. Întrebat despre posibilitatea ca trupele nord-coreene să fie desfășurate în alte părți ale frontului, Serghei Lavrov a răspuns că aceasta rămâne la latitudinea Phenianului de a decide.
Parteneriat strategic
‘Noi plecăm de la premisa că RPDC își stabilește singură formele prin care implementăm acordul nostru de parteneriat strategic’, a spus el, folosind numele oficial al țării, Republica Populară Democrată Coreeană. Vizita ministrului rus de externe Serghei Lavrov la Phenian are loc la o lună și jumătate după cea a secretarului Consiliului de Securitate al Rusiei, Serghei Șoigu. Cele două țări au semnat un acord de apărare reciprocă în timpul unei vizite a președintelui rus Vladimir Putin în Coreea de Nord anul trecut. Un alt semn recent de apropiere este reprezentant de faptul că agenția rusă de reglementare a transportului aerian, Rosaviația, a acordat companiei aeriene ruse Nordwind Airlines autorizația de a efectua până la două zboruri pe săptămână între Moscova și Phenian. Serghei Lavrov s-a declarat mulțumit sâmbătă de restabilirea legăturilor aeriene și a afirmat că ‘se preconizează și reluarea legăturilor maritime’, conform Tass
Escapadă chineză
Șeful diplomației chineze, Wang Yi, a calificat sâmbătă drept ‘constructivă’ și ‘echitabilă’ întâlnirea sa cu secretarul de stat al SUA, Marco Rubio, care a avut loc recent în timpul forumului miniștrilor de externe ai Asociației Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN). ‘Se poate rezuma în câteva cuvinte: întărirea contactelor, prevenirea erorilor de judecată, gestionarea diferențelor și extinderea cooperării’, a declarat presei Wang, conform unui comunicat publicat pe portalul ministerului său. Ministrul chinez de externe a avut vineri o întrevedere cu omologul său american care a durat aproximativ o oră, în marja reuniunii ASEAN, care s-a desfășurat în Kuala Lumpur de miercuri până vineri. Wang a subliniat că ambele părți recunosc ‘importanța’ ca China și Statele Unite să mențină un contact regulat, având în vedere că temele care ‘privesc ambele țări afectează întreaga lume’. ‘Având în vedere că ne vom întâlni, trebuie să discutăm cu seriozitate și deschidere (…) Această întâlnire (din Malaezia) a fost constructivă și ambele părți au menținut un dialog echitabil și de respect reciproc’, a subliniat ministrul chinez de externe, fără a oferi mai multe detalii.
Desant american
În termeni similari, Rubio s-a referit la întâlnire ca fiind ‘foarte productivă’ și a asigurat că aceasta va putea contribui la ‘stabilitatea’ relațiilor dintre cele două puteri, care se confruntă pe teme precum războiul comercial și crize precum cea din Ucraina. ‘A fost o întâlnire foarte productivă. Nu a fost o negociere, a fost o întâlnire pozitivă. Și este important ca Statele Unite și China să aibă întâlniri productive și contact regulat și comunicare’, le-a declarat Rubio jurnaliștilor după ce a avut prima sa întâlnire față în față cu omologul său chinez de la preluarea funcției în luna ianuarie 2025. Întâlnirea dintre Rubio și Wang are loc după ce, la sfârșitul lunii iunie 2025, cele două țări au ajuns la un acord comercial la Londra, care include, conform președintelui american Donald lui Trump, un tarif de 55% pentru produsele chinezești și un altul de 10% pentru cele americane.
