de Isac Mihai | ian. 25, 2020 | Orientul Mijlociu, Știri, Turcia, UE
Flota militară turcă, desfășurată în apele cipriote
Tensiunile din estul Mediteranei cresc din cauza pretenţiilor expansioniste ale Turciei. După ce, la începutul verii trecute, a început să trimită nave de foraj petrolier şi gazifer pe coasta Ciprului, Ankara cere Greciei acum să „demilitarizeze” insule din Marea Egee, relatează Bloomberg, citat de agenția de presă KARADENIZ PRESS. Cererea ministrului Apărării turc, Hulusi Akar, care a solicitat oficial Greciei retragerea forţelor armate şi armamentului din 16 insule din Marea Egee aflate în apropierea Turciei, este surprinzătoare, dat fiind că Turcia a trimis provocator nave de război şi avioane militare pentru a asista forajul ilegal de gaze în zonă, evoluţie condamnată în ultimul timp de UE.
Zăngănit de arme
„Grecia, care a înarmat 16 din 23 de insule cu statut non-militar, încălcând acordurile din Marea Egee, ar trebui să acţioneze în conformitate cu dreptul internaţional”, a declarat ministrul Apărării, citat de Agenţia Anadolu, pro-guvernamentală. „Ne aşteptăm ca Grecia să acţioneze în conformitate cu dreptul internaţional şi cu acordurile pe care le-a semnat”, a adăugat el.
Deşi izolată din ce în ce mai mult pe plan internaţional din cauza forajului în Zona Economică Exclusivă (ZEE), Turcia a rămas neclintită şi, uneori, se laudă cu agresivitatea pe care o foloseşte în propaganda internă. Revendicările turceşti, se întind acum din apele cipriote până în Libia (pe baza unui „acord” controversat de frontieră maritim, semnat cu Guvernul de la Tripoli).
„Pe lângă lupta împotriva terorismului, activităţile Turciei sunt în desfăşurare în Marea Egee, estul Mediteranei, în afara Ciprului şi Libia”, a spus Akar, adăugând că acestea sunt realizate în conformitate cu dreptul internaţional şi integritatea teritorială a ţărilor.
Reduta cipriotă
Turcia este o ţară garantă pentru Republica Turcă a Ciprului de Nord (TRNC) şi se angajează să-şi îndeplinească responsabilităţile, a declarat înaltul oficial turc. „Problema Ciprului este problema noastră naţională. Până acum am făcut ce a fost necesar acolo şi vom continua să facem acest lucru. Vom continua să protejăm drepturile atât ale fraţilor noştri, cât şi ale ciprioţilor”, a adăugat el.
Turcia este singura ţară care recunoaşte Republica turco-cipriotă, având desfășurat un contingent de câteva zeci de mii de soldați pe insulă, dotate cu sisteme de armament greu, inclusiv de rachete.
Preşedintele turc, Recep Tayyip Erdogan, a trimis, în ultima jumătate de an, nave de război în apropierea apelor cipriote, pentru a bloca cercetările concurenţilor străini în domeniul petrolului şi gazelor, potrivit oficialilor ciprioţi, căutând, de asemenea, să împiedice navele şi avioanele cipriote să folosească liber apele recunoscute de statele Uniunii Europene.
Dar Erdogan se opune, de asemenea, împotriva planurilor altor ţări mediteraneene din regiune – în special Israel şi Egipt, într-un moment în care regiunea este zguduită de crize multiple, atât interne, cât şi legate de Occident.
În trecut, Turcia a cerut Ciprului să recunoască oficial Republica Turcă a Ciprului de Nord (din 1974) şi să împartă veniturile obţinute din explorarea gazelor.
Ankara a revendicat apele aflate la o distanţă de 200 de mile de coasta sa, încălcând cu cinism dreptul de proprietate asupra unei părţi a Mediteranei care intră în zona economică exclusivă a Greciei. (N.G.)
de Isac Mihai | ian. 21, 2020 | Info Militar, Orientul Mijlociu, Știri, Turcia
Armata turcă, gata să trimită noi forțe în Libia
După ce a trimis ceea ce oficial ar fi „consilieri militari” şi ofiţeri să sprijine Guvernul de Uniune Naţională (GNN) din Tripoli, recunoscut de ONU, Turcia a desfăşurat sisteme de apărare aeriană în apropierea aeroportului Mitiga, relatează surse militare locale, citate de mass-media internațională, preluate de agenția de presă KARADENIZ PRESS. Aeroportul găzduieşte avioane militare ale GNN şi drone militare tip Bayraktar TB2 furnizate de turci. Conform fotografiilor şi videoclipurilor disponibile online, sistemele turceşti desfăşurate includ MIM-23 Hawk, ACV-30 Korkut SPAAG şi radare AN / MPQ-64 Sentinel 3D.
De la începutul avansării Armatei Naţionale Libiene (LNA) condusă de generalul Khalifa Haftar către Tripoli în aprilie 2019, aeroportul Mitiga a devenit în mod repetat o ţintă a atacurilor aeriene. Aceste atacuri au dus la pierderi notabile ale flotei de aeronave militare ale GNN.
Între timp, numărul membrilor grupurilor militante siriene susţinute de turci, dislocate în Libia, a crescut la 2.400. Potrivit rapoartelor, încă 1.700 de luptători sirieni vor începe acum antrenamente în bazele militare din Turcia, înainte de a fi trimişi pentru a lupta de partea GNN.
Numărul total al militarilor turci care acţionează în Libia rămâne neconfirmat. Cu toate acestea, fotografiile şi videoclipurile care apar online indică faptul că sute de luptători sprijiniţi de Ankara ajung în Libia cu avioanele în mod regulat. Aceștia fac parte, în principal, din grupările paramilitare pro-turcești din Siria și Irak.
Petrolul, miza eternă
La 18 ianuarie, guvernul din Benghazi s-a aliat cu armata generalului Haftar pentru a bloca exporturile de petrol în porturile aflate sub controlul său, reducând producţia cu mai mult de jumătate.
Potrivit companiei naţionale libiene a petrolului, producţia de ţiţei va scădea cu aproximativ 800.000 de barili pe zi, costând 55 milioane USD zilnic. Societatea a declarat situaţie de forţă majoră, care poate permite Libiei, care deţine cele mai mari rezerve de petrol din Africa, să suspende legal contractele de livrare. LNA susţine că porturile au fost închise ca răspuns la „cererile naţiunii libiene” care se opune intervenţiei turce solicitate de GNN – între cele două părţi existând un acord de cooperare militară, care a îngrijorat inclusiv vecinii Libiei.
Berlin, eșec politic
Măsura de blocare a porturilor libiene, care a avut loc înainte de conferinţa de la Berlin, a demonstrat jucătorilor internaţionali disponibilitatea armatei lui Haftar de a juca dur, indiferent de costuri.
Conferinţa, care a avut loc pe 19 ianuarie, a reunit delegaţii importante ale parlamentului libian din Benghazi, ale guvernului de la Tripoli precum şi jucători la nivel mondial şi regional, inclusiv SUA, Turcia, Emiratele Arabe Unite, Egipt, Rusia, Franţa, Italia şi Germania.
Participanţii la conferinţa de la Berlin şi-au declarat sprijinul pentru realizarea unui acord de pace în Libia, şi angajamentul pentru soluţionarea politică a conflictului.
Cancelarul german, Angela Merkel, a declarat că părţile în război din conflictul din Libia au fost de acord să respecte un embargo asupra armelor şi să nu ofere sprijin militar diferitelor părţi. Acordul pare deja dinamitat de evoluţia Turciei.
Reprezentanţii conflictului libian au fost de acord să formeze o comisie militară de cinci la cinci, care să lucreze la rezolvarea tensiunilor existente. Documentul privind Libia va trebui să fie aprobat de Consiliul de Securitate al ONU. Dar acest lucru face ca procesul de pace libian să depindă de alte probleme geopolitice care se află în desfăşurare.
În plus, încetarea focului necondiţionat nu corespunde intereselor generalului Haftar, care duce o ofensivă pentru a ocupa capitala Tripoli. (N.G.)
de Isac Mihai | ian. 16, 2020 | Orientul Mijlociu, Știri, Turcia, UE
Armata turcă, trimisă în Libia
Turcia începe să trimită trupe în Libia pentru a sprijini guvernul de la Tripoli recunoscut internaţional, a declarat, preşedintele Tayyip Erdogan, cu câteva zile înaintea unui summit ce va avea loc la Berlin, care va aborda conflictul libian în speranţa obţinerii unui acord de pace. Săptămâna trecută, Turcia şi Rusia au cerut părţilor aflate în război să declare încetarea focului. Cu toate acestea, în pofida discuţiilor de la Moscova menite să pună capăt campaniei generalului libian Khalifa Haftar care asediază capitala libiană, cele două părţi nu au reuşit să ajungă la un acord şi Haftar a plecat fără să semneze un document.
Turcia, care sprijină Guvernul de Uniune Naţionala (GNA) al lui Fayez al-Serraj, a spus anterior că a trimis o echipă de „antrenament şi cooperare”, care acum este activă în Libia.
Sprijin militar
Joi, Erdogan a declarat că Turcia începe desfăşurarea de trupe în Libia şi că va folosi toate mijloacele diplomatice şi militare pentru a asigura stabilitatea în Libia. „Pentru ca guvernul legitim din Libia să rămână în picioare şi să se consolideze, trimitem soldaţii noştri în această ţară”, a declarat Erdogan la un eveniment politico-militar desfășurat la Ankara.
Erdogan a avertizat anterior că Turcia nu se va abţine şi le va „da o lecţie” forţelor din estul Libiei – conduse de generalul Haftar – dacă atacurile acestuia împotriva GNA vor continua.
Discuţiile de la Moscova au fost cea mai recentă încercare de stabilizare a situaţiei din Libia, care a fost măcinată de război civil după debarcarea şi omorârea dictatorului Moammer Gaddafi în 2011.
Summit european
Duminică, Germania va găzdui un summit cu privire la Libia, la care vor participa taberele rivale, principalii lor sponsori străini şi reprezentanţi ai ONU, SUA, Rusia, Marea Britanie, Franţa, China, Turcia şi Italia. Au fost invitaţi Haftar şi Serraj, dar aceștia nu și-au confirmat încă prezența.
Turcia şi Libia au semnat două acorduri în noiembrie, unul privind cooperarea militară şi altul referitor la stabilirea unor zone maritime din estul Mediteranei. Erdogan a declarat, joi, că Turcia va începe rapid să acorde licenţe pentru explorare şi foraj în regiune.
Grecia, Cipru şi alţi actori regionali s-au opus acestui acord, numindu-l ilegal. Turcia a respins vehement acuzaţiile.
Turcia a generat tensiuni în Mediterana după ce a încercat să foreze în zone maritime care aparţineau Ciprului, anul trecut. (N.G.)
de Isac Mihai | dec. 2, 2019 | Caucaz, Știri
Creșterea-economică-din-fosta-republică-sovietică-nu-a-fost-distribuită-egal-între-cetățeni
Deputaţii azeri i-au cerut luni preşedintelui republicii, Ilham Aliev, să dizolve parlamentul şi să convoace alegeri legislative anticipate, relatează mass-media regională, citată de agenția de presă KARADENIZ PRESS. Preşedintele Aliev conduce, la fel ca tatăl său, cu o „mână de fier” destinele ţării din Caucazul de sud, iar legislativul este controlat de apropiaţii săi. Apelul la dizolvarea parlamentului a fost susţinut de 99 de deputaţi, doar unul votând împotrivă.
Potrivit Constituţiei, alegerile anticipate trebuie convocate în termen de 60 de zile de la publicarea decretului prezidenţial de dizolvare a legislativului. Următorul scrutin legislativ era prevăzut în mod normal în octombrie 2021 în fosta republică sovietică. Analiștii politici consideră că alegerile sunt doar o farsă politică, câștigătorii fiind deja cunoscuți.
Rol limitat
Votul de luni survine după ce săptămâna trecută secretarul executiv al partidului Yeni Azerbaidjan, Ali Ahmedov, a declarat presei că „trebuie înnoită componenţa parlamentului” astfel ca acesta să se înscrie pe calea „reformelor iniţiate de preşedintele Aliev”.
În octombrie, Ilham Aliev l-a numit premier pe un aliat apropiat, consilierul economic Ali Asadov, după demisia lui Novruz Mammadov din postul de şef al executivului, acesta invocând atingerea vârstei de pensionare. Premierul Ali Asadov este originar din regiunea autonomă Nahicevan, similar familiei prezidențiale Aliev.
Şeful statului deţine cea mai mare parte a puterilor în Azerbaidjan, iar parlamentul joacă un rol limitat în sistemul politic al ţării. Aflat la preşedinţie din 2003, Ilham Aliev a fost reales din nou în aprilie 2018, în finalul unui scrutin prezidenţial marcat de lipsă de pluralism şi „nereguli grave”, a indicat Organizaţia pentru securitate şi cooperare în Europa (OSCE).
Regim dictatorial
În pofida boomului economic susţinut de rezervele sale ample de hidrocarburi, Azerbaidjanul continuă să fie afectat de sărăcie, inegalităţi şi corupţie, iar organizaţiile pentru apărarea drepturilor omului reclamă nerespectarea libertăţilor publice în fosta republică sovietică.
Miercuri, Curtea Constituțională de la Baku va analiza conformitatea dizolvării parlamentului cu Constituția Azerbaidjanului.
Data alegerilor parlamentare anticipate, primele din istoria statului, ar trebui să fie anunțată de președinte. (N.G.)
de Isac Mihai | dec. 2, 2019 | ROMANIA
Gazprom, atacată judiciar de Naftogaz
Compania Naftogaz a început procesul de recuperare a prejudiciilor în urma decizie din 2018 a instanței de arbitraj de la Stockholm în dosarul împotriva concernului rus Gazprom, au declarat surse din cadrul companiei, citate de mass-media de la Kiev. Oficialii Naftogaz au declarat că în următoarele săptămâni avocații companiei vor depune actele necesare în instanțele românești, relatează mass-media de la Kiev, citată de agenția de presă KARADENIZ PRESS. Sursele Naftogaz consideră că Gazprom deține, în mod direct ori prin intermediari, în România active de câteva miliarde de dolari. Printre acestea se numără un lanț național de stații de benzină, interese majore în producerea de gaze, energie electrică, etc.
Anterior ANRE a adoptat o decizie prin care filialei gigantului rus din România i se acordă “o licență pentru exploatarea comercială a capacităților de producere a energiei electrice”. Asta după ce NIS Petrol a obținut de la ANRE licență pentru activitatea de furnizare a energiei electrice.
NIS Petrol are un portofoliu de șase perimetre de petrol și gaze pe teritoriul României, având la toate statut de operator. Mass-media de la București a anunțat că grupul sârb Naftna industrija Srbije (NIS), controlată de Gazpromneft, divizia petrolieră a gigantului rus de stat Gazprom, a încheiat un contract cu operatorul sistemului național de transport al țițeiului și condensatului din România, Conpet, care are ca obiect transportul pe calea ferată până la granița cu Serbia a țițeiului extras de subsidiara românească NIS Petrol din perimetrele concesionate în vestul țării.
Surse Gazprom au declarat pentru KARADENIZ PRESS că războiul din instanțele românești va dura cel puțin doi ani de zile, iar concernul va contesta în instanță orice demers Naftogaz.
Exemplu leton
În urmă cu câteva zile, oficialii Naftogaz au solicitat justiţiei letone să execute decizia şi să pună sechestru pe activele companiei ruse aflate pe teritoriul Letoniei.
Potrivit Gazprom, o ședință de judecată în acest caz este programată pentru sfârșitul lunii aprilie 2020, concernul rus luând în calcul posibilitatea de a-și apăra interesele în instanţă.
Pe 28 februarie 2018 Tribunalul internaţional de arbitraj de la Stockholm a obligat concernul rus Gazprom să plătească societăţii Nafrogaz suma de 2,56 miliarde de dolari pentru încălcarea obligaţiilor contractuale.
Miercuri, 27 noiembrie, Naftogaz a anunţat că tribunalul internaţional de arbitraj de la Stockholm a respins contestaţia formulată de concernul rus Gazprom împotriva deciziei judecătoreşti din 2018.
Activele Gazprom din România, vânate de Naftogaz
Bătălia de la Chișinău
Compania Naftogaz din Ucraina a depus o cerere privind recunoaşterea şi încuviinţarea executării silite pe teritoriul Republicii Moldova a hotărârii arbitrale din 28 februarie 2018, emisă de tribunalul din cadrul Institutului Arbitral a Camerei de Comerţ din Stockholm.
Menţionăm că, în februarie 2018, Naftogaz a câştigat procesul contra Gazprom în arbitrajul de la Stockholm, gigantul rus fiind obligat să îi achite prejudicii de 2,56 miliarde de dolari, pentru neîndeplinirea condiţiilor privind volumul gazelor tranzitate prin Ucraina, transmite mold-street.com, citat de TVR Moldova.
De atunci, la acestea s-au mai adăugat dobânzi de peste 250 milioane de dolari. În consecinţă, suma ce ar urma să fie încasată de Naftogaz de la Gazprom este de aproape 3 miliarde de dolari.
Pentru încasarea acesteia, compania ucraineană încearcă să obţină recunoaşterea şi executarea deciziei tribunalului de arbitraj internaţional în diverse state, inclusiv Moldova, unde Gazprom deţine active. De exemplu, în Luxembourg instanţa a recunoscut deja decizia de arbitraj, dar Gazprom a contestat-o şi procesul de executare este sistat.
„În alte state, deocamdată, fără succes”, recunoaşte directorul executiv al Naftogaz, Yuriy Vitrenko. „Apropo, în Germania, nu putem proceda la executarea silită. Şi în Polonia avem probleme, şi în Moldova – la fel”, a declarat şeful Naftogaz în cadrul unui interviu pentru un post de radio de la Kiev.
Cerere respinsă
Vitrenko a menţionat că în unele ţări europene colectarea datoriilor de la Gazprom este mai uşoară, iar în unele este „mai dificil din punct de vedere diplomatic”.
În Republica Moldova, cererea Naftogaz de recunoaştere şi încuviinţare a executării silite a hotărârii arbitrale din 28 februarie 2018 a fost depusă abia la finele lunii august 2019, la Curtea de Apel Chişinău.
Pe 13 septembrie 2019, a fost emisă a emis o încheiere prin care a refuzat primirea cererii Naftogaz, „întrucât părţile cauzei, companiile contractante, bunurile şi activele acestora, inclusiv debitorul executării, îşi au sediul sau se află pe teritoriul altor state decât Republica Moldova”. „Astfel, instanţele din Republica Moldova nu au competenţa de a recunoaşte o astfel de hotărâre şi a o pune în executare pe teritoriul RM”, scrie în verdict.
Naftogaz atacă frontal Gazprom
Pretențiile Naftogaz
Naftogaz a depus recurs la Curtea Supremă de Justiţie (CSJ), examinarea căruia a fost amânată deja de trei ori. Următoarea şedinţă ar urma să aibă loc pe 24 decembrie 2019.
Potrivit cererii Naftogaz, citate în încheierea emisă de Curtea de Apel Chişinău, Gazprom deţine active importante în Moldova.
În primul rând e vorba de cota de 50% din capitalul social al întreprinderii mixte moldo-ruse Moldovagaz, care este de 666.454.080 lei, sau 145.276.094 dolari, conform cursului calculat în momentul constituirii întreprinderii. Drept argument este invocată Hotărârea Guvernului nr. 1068 din 21.10.1998 cu privire la crearea în complexul de gaze al Republicii Moldova a unei societăţi pe acţiuni moldo-ruse, dar şi o serie de declaraţii de presă ale Gazprom sau Moldovagaz.
În plus Gazprom are înregistrate şi 4 mărci comerciale în Registrul Naţional al Mărcilor, ţinut de către Agenţia de Stat pentru Proprietate Intelectuală, „iar potrivit art. 25 alin. (2) al Legii nr. 38/2008 privind protecţia mărcilor, marca poate face obiectul unui gaj, al altor drepturi reale, precum şi al unei executări silite.”
La fel, reprezentanţii creditorului fac referire la diverse articole din mass-media, precum că, Gazprom are către Moldovagaz creanţe în sumă de 431,66 miliarde de ruble ruseşti, adică de circa 6,21 miliarde de dolari.
Sunt invocate şi deciziile Arbitrajului internaţional din Moscova, prin care periodic Gazprom obţine titluri executorii de încasare de datorii de sute de milioane de dolari de la Moldovagaz, „din care unele sunt probabil deja şi recunoscute şi încuviinţate spre executare în Moldova”.
„Aceste creanţe reprezintă bunurile Gazprom împotriva cărora Naftogaz poate cere executarea silită”, mai susţine Naftogaz.
Influență politică
Atât reprezentanţii Moldovagaz, cât şi cei ai Guvernului nu comentează deocamdată pretenţiile Naftogaz faţă de Gazprom. „E problema Gazpromului!”, au declarat surse din cadrul Guvernului, citate de mass-media de la Chișinău.
Totuşi litigiul poate complica şi mai mult situaţia din sectorul gazier al Moldovei. Mai ales în contextul actual, când nu există o siguranţă în asigurarea cu gaze de la începutul anului viitor şi ea depinde în mare parte de relaţiile dintre Gazprom şi Naftogaz – cele două companii ce se află în litigiu.
Sergiu Tofilat, expert la comunitatea WatchDog, consideră că este foarte probabil ca până la urmă instanţele din Moldova să recunoască şi să încuviinţeze executarea silită a deciziei de arbitraj şi respectiv Naftogaz să poată începe procesul de preluare a activelor Gazprom în Moldova.
„Aceasta ar putea complica relaţia cu Gazprom, dar poate crea şi oportunităţi pentru autorităţile de la Chişinău, care dacă găsesc resurse ar putea răscumpăra cota de 50% din capitalul Moldovagaz deţinută acum de gigantul rus. În plus aceasta ar oferi şi posibilitatea de a face ordine la Moldovagaz, inclusiv un audit internaţional care să arate cât de justificate sunt datoriile uriaşe calculate de Gazprom”, susţine expertul.
Totodată Sergiu Tofilat consideră că riscul ca Moldova să rămână fără gaze de la 1 ianuarie 2020 se menţine, deoarece Moscova ar putea realiza scenariul de a sista livrările, dând toată vina pe Ucraina, pe motiv că Naftogaz, respectiv statul ucrainean nu a acceptat condiţiile semnării unui nou contract de tranzit.
Imperiul moldovenesc al Gazprom
Menționăm că Moldovagaz deţine controlul asupra practic întreg sistemului de transport şi distribuţie a gazelor din Moldova prin intermediul a unei reţele de companii.
E vorba de 100% din pachetele de acţiuni la 19 companii, inclusiv 12 societăţi de distribuţie a gazelor, a întreprinderii Moldovatransgaz, care se ocupă de gestiunea reţelei de transport a gazelor, dar şi a Flacara Albastră din Chişinău şi IALG din Străşeni, specializate în servicii în domeniul gazier. La rândul ei, Moldovatransgaz este fondatoare a întreprinderii Transautogaz, iar Bălţi-Gaz la Bălţi-Gaz-Montaj şi Realexpres-Gaz din Sângerei.
Oficial, Moldovagaz este fondatoare şi la întreprinderile de distribuţie din regiunea separatistă. În rapoartele anuale din 2008-2009 chiar a indicat că deţine cel puţin 25% în Tiraspoltrangaz, care este fondatoare a şase întreprinderi de distribuţie din regiune.
Din 2009, gigantul rus Gazprom a deschis şi o reprezentanţă în Chişinău, al cărei administrator este Ghenadi Abaşchin, fost preşedinte la Moldovagaz în perioada 2002-2007. (Mihai Isac/N.G.)
