de Ionut Constantin | ian. 28, 2024 | Știri
În articolul U.S. war plans for Ukraine don’t foresee retaking lost territory, semnat de Karen DeYoung, Michael Birnbaum, Isabelle Khurshudyan și Emily Rauhala, publicat în 26 ianuarie în The Washington Post, se reconfirmă că Administrația Biden lucrează la o strategie pe termen lung pentru sprijinirea Kievului.
Contraofensiva ucraineană de anul trecut a afectat încrederea Occidentului că Rusia poate fi scoasă din Ucraina, lucru valabil și în 2024. Rusia s-a dovedit mult mai adaptată la condițiile frontului prin câmpurile de mine puternic fortificate și tranșeele săpate. Parțial din acest motiv, alături de dificultățile politice din viața politică americană în a se aproba o nouă tranșă de finanțare, la care se adaugă lipsa de determinare a Europei în a prelua greul sprijinului militar și economic, Administrația Biden elaborează o nouă strategie. Nouă abordare a Washington-ului este o schimbare radicală față de anul trecut și nu se focusează pe recâștigarea teritoriului ci pe a ajuta Ucraina să evite noile posibilele atacuri rusești, în timp ce se îndreaptă către un obiectiv pe termen lung de a-și consolida capacitatea de luptă și economia. Ideea avansată este de a stabiliza Ucraina pentru a-și menține poziția pe câmpul de luptă, deocamdată, dar și de „a-i pune (n.r. pe ucraineni) pe o traiectorie diferită pentru a fi mult mai puternici până la sfârșitul anului 2024 și a-i aduce pe o cale mai durabilă”, a spus, sub anonimat, un oficial american citat de publicația americană.
Strategia pe termen lung de a transforma Ucraina pentru viitor își are rădăcinile într-o declarație de sprijin a grupului G-7 vara trecută, în care liderii occidentali au promis să construiască o forță militară „durabilă” interoperabilă cu Occidentul și să întărească „stabilitatea economică și stabilitatea economică” a Ucrainei.
În articol se vorbește că faza de „construire” a strategiei se concentrează pe angajamente pentru viitoarea forță de securitate a Ucrainei pe uscat, pe mare și pe aer, pe o perioadă de 10 an. În același timp, o parte din banii suplimentari solicitați este direcționată spre dezvoltarea bazei industriale a Ucrainei pentru producția de arme.
Fiecare dintre statele care sprijină Ucraina pregătește un acord de securitate în care își subliniază angajamentele specifice economice și militare care se întinde pe cel puțin 10 ani. Marea Britanie a făcut public săptămâna trecută acordul său pe 10 ani cu Ucraina. Următoarea va fi Franța, va urma și România, știre neconfirmată, încă, de București.
Dar succesul strategiei, spune The Washington Post, depinde aproape în întregime de Statele Unite, cel mai mare donator de bani și echipamente al Ucrainei și coordonatorul efortului Occidentului colectiv. În această primăvară administrația americană încearcă să-și onoreze propriul angajament pe 10 ani, necunoscuta fiind dacă cererea de 61 de miliarde de dolari a președintelui Biden pentru finanțare suplimentară a Ucrainei este aprobată de Congres.
Pe fondul planificării noii strategii Washington-ul pare să meargă pe varianta că, dacă Ucraina nu își va recâștiga tot teritoriul în termen scurt, are nevoie de asistență continuă semnificativă pentru a se putea apăra și a deveni parte integrantă a Occidentului. „Putem vedea care poate și ar trebui să fie viitorul Ucrainei, indiferent de locul exact în care sunt trase liniile. Și acesta este un viitor în care se sprijină puternic pe propriile picioare din punct de vedere militar, economic, democratic”, a spus Anthony Blinken la Davos, Elveția.
Potrivit oficialilor americani, citați în articolul menționat, proiectul american va garanta sprijin pentru operațiunile militare pe termen scurt și „va construi o viitoare forță militară ucraineană care poate descuraja agresiunea rusă. Acesta va include promisiuni și programe specifice pentru a ajuta la protejarea, reconstituirea și extinderea bazei industriale și de export a Ucrainei și pentru a ajuta țara cu reformele politice necesare pentru integrarea deplină în instituțiile occidentale”.
În articol se precizează că guvernele occidentale doresc ca Kievul să se concentreze pe tactica loviturilor la distanțe mai lungi, inclusiv cu rachete de croazieră franceze promise pentru livrare în următoarele luni.
Se dorește, de asemenea, să se blocheze de către ucraineni flota Rusiei de la Marea Neagră pentru a proteja tranzitul naval din porturile Ucrainei precum și lovirea forțelor ruse din Crimeea cu lovituri cu rachete și cu operațiuni speciale de sabotaj.
Planul include, de asemenea, apărare aeriană suplimentară pentru a permite redresarea părților cheie ale economiei și exporturilor ucrainene.
Documentul, potrivit oficialilor americani implicați îndeaproape în planificare, este redactat având în vedere patru etape: lupta, construirea, recuperarea și reforma.
Factorii politici americani se așteaptă ca războiul să se încheie în cele din urmă prin negocieri dar nu cred că Putin va iniția discuții serioase în 2024, în parte pentru că își păstrează speranța că Trump va recâștiga președinția în noiembrie și va retrage sprijinul pentru Ucraina.
Paralel cu prezența lui Volodimir Zelenski la Davos unde a ținut un discurs intens pentru cauza țării sale, președintele rus Vladimir Putin a declarat, într-o apariție televizată în 16 ianuarie 2024, că statalitatea Ucrainei ar putea suferi o „lovitură ireparabilă” dacă războiul va continua, iar Rusia nu va fi niciodată forțată să renunțe la câștigurile pe care le-a obținut.
El a respins „așa-zisele formule de pace” care se discută în Occident și Ucraina și ceea ce el a numit „cererile prohibitive” pe care acestea le implicau. „Ei bine, dacă nu vor (să negocieze), atunci nu!” a spus el.
Planurile de pace și noua strategie a Americii nu par, însă, a fi calibrate cu viziunea Kremlinului pe termen scurt și mediu, mai ales că Vladimir Putin nu a lansat un mesaj de pace în intervenția sa, declarând tranșant: „Acum este destul de evident că nu numai contraofensiva (Ucrainei) a eșuat, dar inițiativa este complet în mâinile forțelor armate ruse. Dacă acest lucru va continua, statalitatea ucraineană poate suferi o lovitură ireparabilă, foarte gravă”.
Sursa: Karen DeYoung, Michael Birnbaum, Isabelle Khurshudyan and Emily Rauhala, U.S. war plans for Ukraine don’t foresee retaking lost territory, https://www.washingtonpost.com/national-security/2024/01/26/ukraine-war-plan-biden-defense/, accesat la 27 ianuarie 2024.
de Ionut Constantin | ian. 23, 2024 | Știri
Partenerii europeni sunt sub presiune pentru a-și spori sprijinul militar pentru Ucraina, în timp ce Rusia își continuă atacurile, iar ajutorul SUA pare a fi blocat în Congres. Kievul s-a bazat în mare măsură pe ajutorul militar și financiar din partea Occidentului de la invazia rusă din februarie 2022, însă, la sfârșitul lui 2023, acestea s-au diminuat, mai ales cele de peste ocean.
Kievul a căutat febril angajamente de securitate de la guvernele occidentale care ar putea descuraja Rusia.
Grupul G7 a convenit asupra unui cadru individual de garanții de securitate la summitul NATO de la Vilnius, Lituania, din iulie 2023, intenționând să negocieze și să semneze acorduri bilaterale separat. Noile acorduri bilaterale care se vor încheia în 2024 între Ucraina și o parte din statele europene își propun să determine țările Uniunii Europene să crească procentul de sprijin financiar și militar pentru Kiev, pe care criticii o consideră o formă de transfer al poverii pe care Statele Unite au suportat-o până acum. Astfel, pare ca este o formă de mutare în Europa a costurilor razboiului din fostul spațiu sovietic, mai ales că în Statele Unite urmează un an electoral complicat și o suspendare temporară a ajutorului acordat până în prezent din cauza luptelor din Congres.
Într-o vizită la Kiev, în 12 ianuarie 2024, prim-ministrul britanic Rishi Sunak a anunțat că Regatul Unit va oferi Ucrainei mai mult de 3 miliarde de dolari în ajutor militar suplimentar și a semnat garanții de securitate bilaterale între Londra și Kiev – primul astfel de acord privind angajamentele concrete de securitate pe care Ucraina l-a căutat ca protecție împotriva agresiunii ulterioare din partea Rusiei.
Marea Britanie este deja unul dintre cei mai puternici susținători ai Ucrainei, fiind un punct central al politicii externe a Londrei post-Brexit.
Sunak a spus că „în cazul unui viitor atac rusesc”, Londra va oferi „asistență rapidă și susținută de securitate, echipament militar în domenii terestre, maritime și aeriene, asistență economică”, precum și „costuri economice și de altă natură asupra Rusiei”.
Vizita lui Sunak a transmis un mesaj puternic pentru Kiev, într-un moment greu pentru Ucraina. Acordul de securitate, numit Acord între Regatul Unit-Ucraina privind cooperarea în materie de securitate, intenționează „să fie primul pas în dezvoltarea unui parteneriat de o sută de ani de nezdruncinat între Ucraina și Regatul Unit”, se arată într-un comunicat al guvernului britanic.
Londra va „oferi schimburi de informații, securitate cibernetică, pregătire medicală și militară și cooperare industrială de apărare”, spune același comunicat.
Sunak a spus că Marea Britanie a oferit până în prezent un ajutor de aproximativ 15 miliarde de dolari Ucrainei dar își va crește sprijinul în următorul an financiar la 2,5 miliarde de lire sterline (3,19 miliarde de dolari), o creștere cu 200 de milioane de lire sterline față de cei doi ani anteriori.
O mare parte din această sumă ar fi cheltuită „pentru un impuls major de a procura și produce rapid mii de drone militare pentru Ucraina, inclusiv supraveghere, lovitură pe distanță lungă și drone pe mare”, se arată în comunicat. „Se așteaptă ca majoritatea dronelor să fie fabricate în Marea Britanie”, se mai precizează.
Acordul va dura 10 ani și poate fi prelungit, rămânând în vigoare până la aderarea Ucrainei la NATO dar nu prevede aceeași obligație de apărare reciprocă ca cea prevăzută în articolul 5 din tratatul fondator al NATO.
Franța, la rându-i, lucrează deja de câteva luni la un acord care urmărește să susțină apărarea și finanțele Ucrainei pe termen lung.
Vorbind la o conferință de presă la Paris, Emmanuel Macron a declarat pe 16 ianuarie 2024, că Franța va „continua să ajute Ucraina să mențină prima linie și să-și protejeze cerul”.
Președintele francez a anunțat și livrarea a 40 de rachete Scalp cu rază lungă de acțiune și „câteva sute” de bombe către Ucraina în săptămânile următoare. Important pentru evoluțiile războiului ruso-ucrainean, el a declarat că intenționează să semneze un acord bilateral de securitate cu Kiev în timpul unei vizite în Ucraina programată luna viitoare.
Macron a mai spus că Franța și Europa vor trebui să ia „noi decizii în săptămânile și lunile următoare”, o referire la discuțiile de la Bruxelles pentru a rezolva o dispută privind un pachet de ajutor de 50 de miliarde de euro pentru Ucraina
România, la rându-i, a devenit a 9-a țară care a început discuții bilaterale de securitate cu Ucraina. Președinția Ucrainei a anunțat că a început discuțiile bilaterale cu secretarul de stat al Ministerului Afacerilor Externe al României, Iulian Fota, cu privire la încheierea unui acord bilateral de securitate.
Începutul negocierilor reprezintă un pas către implementarea Declarației comune a celor doi lideri, român și ucrainean, din 10 octombrie 2023, conform comunicatului Președinției ucrainene.
Părțile au discutat principalele elemente ale unui viitor acord bilateral de securitate și au convenit asupra modalităților pentru continuarea negocierilor. România încă nu a confirmat aceste discuții.
de Ionut Constantin | ian. 21, 2024 | Știri
Pe 14 ianuarie 2024, la Davos, Elveția, a avut loc cea de-a patra întâlnire în format Copenhaga despre Ucraina.
Prima întâlnire în acest format a avut loc în iunie 2023 în capitala Danemarcei. Apoi, Uniunea Europeană, SUA și Ucraina au invitat țări din așa-numitul „Sud Global” la consultări informale pentru a câștiga lumea non-occidentală, în încercarea de a rezolva criza ucraineană la masa negocierilor.
Maria Zaharova, purtătorul de cuvânt al Ministerului rus de Externe, a prezentat punctul de vedere al Rusiei, inainte și după această întâlnire, în două comunicate de presă regăsite pe site-ul ministerului.
În comunicatul anterior întâlnirii, din 10 ianuarie 2024, Maria Zaharova a criticat, în termeni duri, demersurile regimului de la Kiev care, în opinia rusă, împreună cu membrii G7, vor folosi „înșelăciunea pentru a convinge țările din Sudul și Estul Global să susțină propunerile pașnice care decurg din așa-numita formulă Zelenski, un cadru infam și odios”.
Formula Zelenski de realizare a păcii este privită de Rusia ca o serie de ultimatumuri care să o oblige să se retragă din teritoriile ocupate (termenul folosit este teritorii eliberate) și să îi abandoneze pe rușii de acolo, fapt ce ar echivala cu predarea lor pe mâna naționaliștilor ucraineni. O altă acuzație a oficialului rus privește faptul că Ucraina este oprită de Occident de la a purta discuții cu Rusia și a amintit momentul aprilie 2022 când Kievul s-a retras din negocierile cu Rusia, la presiuni occidentale.
Rusia reclamă cum o înțelegere în Ucraina fără implicarea ei este lipsită de sens, atâta vreme cât Kremlinul nu respinge nicio discuție de pace, dar nu în varianta exclusiv ucraineană.
Kievul este contestat că a promovat, inclusiv în formatul Copenhaga, ultimatumurile conținute în formula Zelenski, susținută de Occident ca soluție exclusivă posibilă, fără a face loc pentru idei alternative din alte țări, în primul rând din Sudul și Estul Global, prietene ale Rusiei.
Apoi, comunicatul acuză Kievul de ipocrizie deoarece afirmă că Ucraina a bombardat orașe rusești, în timp ce pregătea întâlnirea de la Davos pentru a discuta perspectivele unui acord de pace. Occidentul este acuzat că a furnizat muniții Kievului, ceea ce escaladează ostilitățile și prelungește conflictul.
În opinia Ministerului de Externe rus, adevăratele intenții ale conducerii de la Kiev, Washington, Londra și Bruxelles sunt pentru un război cu obiectivul pe termen lung de a distruge tot ce este rusesc, de a perpetua confruntarea civilizațională cu Rusia și de „a submina interesele sale legitime în domeniul păcii și securității globale”.
La finalul primului comunicat, Zaharova a spus că întâlnirea de la Davos este folosită pentru a câștiga sprijinul Sudului și Estului Global, practic o rupere a alianțelor cu Rusia: „Suntem convinși că partenerii noștri din Asia, Africa și America Latină înțeleg pe deplin realitatea situației și nu se vor lăsa atrași în inițiative deschis anti-ruse”.
În al doilea comunicat, din 16 ianuarie 2024, după întâlnirea formatului Copenhaga, Ministerul rus de Externe a catalogat drept „eșec” această nouă rundă și o rezumă drept o nouă tentativă a Kievului de a atrage resurse financiare și militare din țările deja aliate cât și din cele care încă ezită.
Numărul țărilor și organizațiilor participante a crescut la 82 față de 66 în runda anterioară, desfășurată în Malta pe 28 octombrie 2023. În ciuda speranței Ucrainei, rezultatele acestei adunări sunt considerate de Rusia drept „eșec total” pentru Kiev și aliații săi occidentali.
Decizia Chinei care a refuzat să participe la întâlnire, a fost apreciată de Rusia. Multe alte țări au ales să-și scadă nivelul de reprezentare sau au participat în calitate de observatori, prezentat ca un fapt pozitiv în comunicat.
Diviziunea tot mai mare între țările prezente la întâlnire a fost interpretată ca un eșec al Ucrainei și Occidentului, în esență, de a recruta noi membri în tabăra anti-rusă mai ales că nu a fost adoptat un document final unanim asumat de participanți. Explicația rusă este că multe țări din Sudul și Estul Global, inclusiv cele care au participat la întâlnirile în format Copenhaga, consideră că discutarea eventualelor reglementări a crizei ucrainene nu are sens fără Rusia.
Varianta de pace propusă de Kiev este respinsă de Moscova deoarece, spune comunicatul, „ultimatumurile expuse în Formula Zelenski nu pot aduce o pace cuprinzătoare, dreaptă și de durată. Acest cadru se bazează pe cereri delirante, cum ar fi retragerea trupelor ruse la granițele din 1991, tragerea la răspundere a Rusiei și obligarea acesteia să plătească despăgubiri. În același timp, regimul de la Kiev nu ascunde faptul că cere retragerea trupelor pentru a lansa un genocid împotriva rușilor care susțin reunificarea cu Rusia. Susținerea acestor cereri înseamnă susținerea epurării etnice, care este o crimă”.
Concluzia este că „toate întâlnirile în format Copenhaga, inclusiv cea de la Davos și orice întâlniri viitoare, „sunt ineficiente și subminează perspectivele de a ajunge la soluționarea crizei din Ucraina”.
Formula Zelenski, este considerată „absurdă și inacceptabilă”. În plus, întâlnirile de acest fel fac „imposibilă preluarea inițiativelor utile și rezonabile propuse de Sudul Global”.
La final, Maria Zaharova reamintește pretențiile ruse pentru realizarea păcii durabile: revenirea Ucrainei la rădăcinile statutului său anterior, neutralitatea, statutul non-bloc și non-nuclear, respectarea drepturilor și libertăților etniilor care locuiesc pe teritoriul său.
Sursa: https://mid.ru/en/foreign_policy/news
de Ionut Constantin | ian. 16, 2024 | Știri
Banca Mondială a evaluat la începutul anului 2023 costul total al reconstrucției Ucrainei la 411 circa miliarde de dolari. Acest proces necesită surse de finanțare care, aparent, ar proveni din Occident, în special Statele Unite și Uniunea Europeană. Însă, eșecul contraofensivei ucrainene, stoparea ajutorului american din cauza lipsei unui acord politic din Congresul american, precum și reducerea disponibilității Europei de a direcționa fonduri pe fondul prelungirii războiului și al apariției oboselii cetățenilor săi de a susține cauza Kievului, au readus în discuție găsirea banilor necesari pentru ca Rusia să nu învingă. Așa s-a relansat, la începutul lui 2024, ideea folosirii activelor internaționale confiscate ale Rusiei pentru reconstrucția Ucrainei.
După ce Kremlinul a atacat Ucraina în februarie 2022, Statele Unite și aliații săi au interzis tranzacțiile cu Banca Centrală și Ministerul de Finanțe al Rusiei, blocând circa 300 de miliarde de dolari de active rusești suverane plasate în Occident.
Banca centrală a Rusiei a confirmat, la rându-i, că active în valoare de aproximativ 300 de miliarde de dolari au fost înghețate în Occident. La acea vreme rezervele totale de valută străină și aur ale Rusiei erau de 612 miliarde de dolari. Așadar, aproximativ jumătate din aceste rezerve însemnând principalele valute, aur și obligațiuni guvernamentale, erau deținute în Occident.
Statele Unite au propus ca grupurile de lucru din Grupul celor 7 mari națiuni industrializate (G7) să caute modalități de a sechestra acești bani iar ministrul ucrainean de externe Dmitro Kuleba a apreciat că întreaga valoare a activelor rusești ar putea acoperi peste 80% din costurile de refacere ale țării sale.
Washingtonul, Bruxelles-ul și Kievul au discutat ultimii doi ani despre modalități legale de canalizare a acestor fonduri pentru a ajuta eforturile de reconstrucție ale Ucrainei dar un astfel de demers implică o serie de capcane juridice și economice, mai ales că, în vara anului 2023, un grup de lucru special al UE a stabilit că nu există niciun temei legal pentru o astfel de acțiune. În ciuda apelurilor făcute de o serie de congresmani americani, Casa Albă a ezitat în privința confiscării definitive a activelor, nu doar din rațiuni juridice, ci și din cauză că o astfel de acțiune ar crea mari complicații cu Federația Rusă.
Rusia, la rândul ei a avertizat în mod repetat că ar încălca dreptul internațional și va submina sistemul financiar global.
La sfârșitul lunii decembrie 2023, Dmitri Peskov, Secretarul de Presă al Kremlinului, a avertizat că încercările de a utiliza activele înghețate ale Rusiei ca fonduri pentru Ucraina vor avea consecințe. Kremlinul a catalogat intenția Occidentului de direcționare a fondurilor drept un adevărat complot de furt de fonduri rusești.
Peskov a mai spus că Rusia va răspunde pe măsură: „Cei care încearcă să inițieze acest lucru și cei care îl vor implementa trebuie să înțeleagă că Rusia nu îi va lăsa niciodată singuri pe cei care au făcut asta. Și își va exercita în mod constant dreptul la contestație juridică, internațională, națională. Și asta, desigur, va avea – atât europenii, cât și americanii înțeleg acest lucru foarte bine – va avea consecințe juridice pentru cei care l-au inițiat și au implementat.”
Cu toate aceste tensiuni și ezitări, noutatea este că administrația președintelui american Joe Biden susține legislația care ar permite confiscarea unor fonduri rusești înghețate și direcționarea lor către Ucraina, a informat Bloomberg pe 10 ianuarie 2024, citând trei documente pe care le-a obținut de la Consiliul de Securitate Națională (NSC) al SUA trimise către Comitetul pentru Relații Externe a Senatului în care se salută, „în principiu”, un proiect de lege care ar permite confiscarea fondurilor,.
Așadar, devine foarte atractivă ideea de a folosi banii rușilor în loc de banii americanilor pentru refacerea Ucrainei. „Proiectul de lege ar oferi autoritatea necesară puterii executive pentru a sechestra activele suverane ale Rusiei în beneficiul Ucrainei”, se spune în document.
Oficialii Congresului, citați tot de Bloomberg, au remarcat că măsura ar putea fi inclusă în pachetul suplimentar propus de 61 de miliarde de dolari pentru Ucraina, deși ambele camere ale Congresului ar trebui să susțină proiectul.
Reacția Rusiei nu a întârziat. Purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Externe, Maria Zaharova, într-un briefing de presă pe 12 ianuarie 2024, citată de Reuters, a acuzat Statele Unite că încearcă să creeze „acoperire legală” pentru a fura activele suverane ale Rusiei. „Furtul de proprietate de stat, privată și publică a devenit o marcă comercială a anglo-saxonilor”, a declarat oficialul rus.
Acuzele au continuat: „Washington și Londra o fac de zeci de ani. Înainte se numea piraterie, dar apoi a fost legalizată. Acum este pirateria secolului 21, după părerea mea.”
De asemenea, ea a acuzat Washingtonul că încearcă să înarmeze puternic Uniunea Europeană pentru a semna același plan de confiscare a activelor dar Moscova va reacționa dur dacă activele i-ar fi furate.
„Vor fi luate măsuri de răzbunare și vor fi astfel încât să fie văzute și simțite. Vor fi dureroase”, a amenințat ea.
de Ionut Constantin | ian. 16, 2024 | Știri
Vineri, 12 ianuarie 2024, agenția de știri de stat rusă RIA, citată de Consiliul de securitate al Abhaziei, a relatat că baza navală rusă din Ochamchire, Abhazia, ar putea deveni operațională în 2024, citându-l pe secretarul Consiliului de Securitate al Abhaziei, Serghei Shamba.
Autoritățile ruse și abhaze au convenit în octombrie 2023 că Rusia ar putea deschide o bază navală permanentă în orașul Ochamchire dar proiectul este amânat de aproape 15 ani deoarece baza este încă neconstruită, în ciuda termenului optimist de dare în funcțiune.
Abhazia este un teritoriu recunoscut internațional al Georgiei, dar se află sub controlul forțelor separatiste aliniate Rusiei încă din anii 1990. În 2008, Rusia și Georgia au purtat un scurt război când Tbilisi s-a ciocnit cu o altă regiune separatistă din Osetia de Sud, ceea ce a dus la o intervenție rusă pentru apărarea separatiștilor. Planurile pentru crearea unei baze navale la Ochamchire, un orășel de 5.000 de locuitori, sunt încă din 2009, când Rusia și-a anunțat interesul iar realizarea acesteia devine, în 2024, un punct de foc în rivalitatea Marilor Puteri care luptă pentru influență în Marea Neagră și Caucaz.
Rusia a început lucrări de dragare la Ochamchire acum câțiva ani pentru a putea fi staționate nave mai mici, inclusiv corvete purtătoare de rachete care sunt folosite pentru a lovi ținte în interiorul Ucrainei. Cu toate acestea, portul nu are adâncimea necesară pentru a primi navele mari. Dacă crucișătoarele cu rachete ale marinei ruse ar fi staționate permanent în Ochamchire, importanța tactică a coastei ocupate a Georgiei ar crește considerabil.
Din punct de vedere economic și geopolitic, militarizarea portului Ochamchire ar putea fi fatală mai ales pentru planurile privind construirea portului de adâncime georgian Anaklia care este proiectat și finanțat de UE. Acest port este proiectat să aducă Georgia în centrul competiției globale pentru rute comerciale și infrastructură. Argumentul construirii sale își dovedește importanța geo-economică pe fondul redefinirii rutelor de comerț internațional, ca urmare a sancțiunilor aplicate Rusiei. Anaklia este parte a așa-numitului Coridor de Mijloc, rută ce leagă China și țările din Asia Centrală cu Europa, prin Georgia și Azerbaidjan și are scopul de a livra mărfuri între Asia și Europa. Se estimează că acest traseu că ar putea înjumătăți timpii de călătorie și ar putea tripla volumele comerciale până în 2030.
Coridorul de Mijloc este proiectat de Occident să ocolească teritoriul Rusiei și concurează cu Inițiativa „Belt and Road” (BRI) a Chinei iar acest aspect generează un răspuns din partea Moscovei. Revenind la portul Anaklia, Kremlinul s-a opus de mult timp acestui proiect susținut de o companie americană, ministrul de externe Serghei Lavrov fiind îngrijorat că submarinele marinei americane ar putea andoca acolo. Nu doar riscul unei prezențe americane irită Moscova. Construirea unui port la Marea Neagră sau oricare ar concura cu propriul său port din Novorossiisk, situat câteva sute de kilometri în nord, este un motiv să depună eforturi pentru a-l bloca.
Federația Rusă aduce intenționat în coasta Georgiei un factor de risc prin construirea acestui port de la Ochamchire deoarece avansul UE și NATO în Caucaz este de neacceptat.
Succesul proiectului Anaklia ajută mult Georgia către reorientarea spre Occident, prin integrarea în Uniunea Europeană, deoarece ar deține un port de interes aflat în circuitul fluxurilor comerciale occidentale. Eșecul acestui proiect ajută, însă, mult la rămânerea Tbilisi-ului în legături mai strânse cu Rusia și China, întrucât o lipsește de acest obiectiv economic strategic în planurile euro-americane.
În contextul războiului din Ucraina, dacă infrastructura noului port ar fi folosită pentru a lovi teritoriul ucrainean, riposta Kievului ar face din această bază o țintă legitimă dar, mai grav, ar aduce conflictul pe pe teritoriul georgian. O țară cu risc de a fi implicată în conflicte militare nu este atât de dezirabilă în construcția comunitară și NATO, Ucraina fiind un exemplu clasic.
Până acum, Georgia a făcut față provocărilor de securitate generate de invazia Ucrainei de către Rusia. Cu toate acestea, evoluția imprevizibil a războiului îi expune pe georgieni de a rămâne prinși în schimburile de lovituri deoarece Rusia își folosește din plin capetele de pod ale conflictelor înghețate pe care le-a păstrat pentru vremuri dificile.
