CEDO condamna genocidul sovietic de la Katyn
Masacrul comis de NKVD impotriva elitei poloneze in padurea de la Katyn in timpul celui de-al doilea razboi mondial a fost condamnat recent la CEDO. Aceasta instanta a emis o hotarare incompleta luni, intr-un caz emotional legat de afacerile neterminate din al doilea razboi mondial, intre Polonia si Rusia. Reclamantii din caz sunt 15 rude ale victimelor poloneze ale masacrului din padurea Katyn, care a avut loc in 1940. Curtea de la Strasbourg s-a pronuntat in favoarea lor, considerand Rusia vinovata de incapacitatea de a coopera cu instanta si de comportament neadecvat fata de solicitantii polonezi, prin impiedicarea accesului lor la documente si prin refuzul de a le reabilita rudele, informeaza portalul Epoch Times. Cu toate acestea, din moment ce Rusia a refuzat si accesul curtii la aceste documente, aceasta nu a putut oferi o hotarare cu privire la ancheta Rusiei. Masacrul de la Katyn a fost o rana purulenta intre cele doua tari timp de sapte decenii. Acea rana s-a agravat cu doi ani in urma, cand avionul presedintelui polonez s-a prabusit in timp ce se deplasa spre padure, pentru a 70-a aniversare a crimelor. Presedintele si zeci de lideri militari, politici si religiosi au murit in ceea ce multi polonezi cred ca a fost un complot rus de asasinare. Atrocitatile s-au intamplat ca urmare a pactului Ribbentrop-Molotov dintre Uniunea Sovietica si Germania nazista, in primii ani ai celui de-al doilea razboi mondial. Cele doua superputeri au impartit Polonia intre ele, iar in urma invaziei sovietice din estul Poloniei, in 1939, zeci de mii de prizonieri ai Armatei Rosii, atat militari cat si civili, au fost trimisi in lagarele de prizonieri sovietici. in 1940, Biroul Politic sovietic a decis sa execute peste 20.000 din acesti prizonieri. Executiile secrete au fost realizate in locatii diferite, dar cea din padurea Katyn, langa Smolensk, in vestul Rusiei, a devenit cea mai cunoscuta. O groapa comuna cu peste 4.000 de ofiteri polonezi si alti membri ai elitei poloneze a fost excavata in 1942, iar 2,730 de victime au fost identificate.
Crime sovietice
Dupa caderea Uniunii Sovietice, Mihail Gorbaciov a recunoscut ca crimele din 1940 au fost opera politiei secrete a lui Stalin, si nu a nazistilor (asa cum a sustinut propaganda sovietica). Cu toate acestea, spre consternarea Poloniei, Rusia post-sovietica nu a folosit cuvantul „masacru”, vorbind doar despre „tragedia de la Katyn.” Mai mult decat atat, autorii executiilor nu au fost niciodata numiti sau adusi in fata justitiei. Kremlinul a inceput sa investigheze crimele in 1990, si si-a incheiat ancheta in 2004. in timpul procesului, Rusia a predat un numar substantial de documente catre guvernul polonez, dar soarta exacta a mai multor victime a ramas neclara. Unele rude au vrut sa se continue investigatiile si au intentat proces la Curtea Europeana a Drepturilor Omului. in timpul procesului, Rusia le-a refuzat accesul la textul efectiv al deciziei din 2004, invocand motive de securitate nationala, si, de asemenea, a refuzat reabilitarea rudelor lor, sustinand ca circumstantele din jurul mortii lor, ba chiar faptul ca au murit la Katyn, nu au fost dovedite. in afara de numirii Rusiei drept o tara ce nu a dorit sa coopereze, CEDO nu poate face altceva. Instanta este o institutie a Consiliului Europei (nici o legatura cu Uniunea Europeana). Deoarece ancheta de la Kremlin a inceput in 1990, cu opt ani inainte ca Rusia sa fi aderat la Consiliul Europei, si pentru ca Rusia a negat accesul CEDO la decizia din 2004 de a intrerupe investigatiile, instanta nu se putea pronunta asupra anchetei Rusiei. „Curtea a concluzionat ca nu au existat elemente capabile sa asigure o punte intre trecutul indepartat si perioada recenta de post-ratificare”, a scris instanta despre hotarare intr-un comunicat de presa. Instanta a fost „uimita de aparenta reticenta a autoritatilor ruse de a recunoaste realitatea masacrului de la Katyn.” Aceasta a declarat ca actiunile instantelor din Rusia in acest caz au demonstrat „o atitudine lipsita de umanitate.” De asemenea, Curtea a subliniat ca Rusia are obligatia sa furnizeze instantei materialele necesare pentru investigatiile sale, si ca nu a putut gasi nici un motiv pentru care actiunile din trecut ale unui regim diferit ar putea fi considerate sensibile in ceea ce priveste securitatea nationala. Rusia a fost obligata sa plateasca reclamantilor 8,528 de dolari, sub forma de costuri si cheltuieli. seful biroului plenipotentiarului rus la CEDO, Andrei Fiodorov, a aparat clasificarea textului deciziei de catre Rusia. intr-o declaratie de dupa hotarare pentru agentia de stiri Interfax, Fiodorov a afirmat ca clasificarea se bazeaza pe legislatia nationala a Rusiei. El a mai spus ca Rusia nu va face apel la hotarare, a raportat Rusia Today.
Fondul Proprietatii de Stat din Ucraina nu are in vedere privatizarea combinatului de la Krivoi Rog deoarece trebuie mai intai ca guvernul de la Kiev sa ajunga la intelegeri cu celelalte tari participante, in special cu Romania, care vrea un miliard de dolari pe actiunile sale, potrivit institutiei. „Pana la un consens in relatiile cu celelalte tari este imposibil sa avansam catre privatizare”, a declarat intr-o conferinta de presa seful Fondului, Aleksander Riabcenko, citat de presa de la Kiev. Potrivit acestuia, asteptarile partii romane sunt foate ridicate si este putin probabil ca Romania sa dea inapoi. Oficialul a adaugat ca „aceste asteptari s-au concretizat” intr-o suma de un miliard de dolari. „Au renumarat toti acei peleti in dolari si a aparut acest numar frumos si rotund. S-au obisnuit deja cu ideea ca vor primi acesta suma de la Ucraina. Acum este foarte problematica o intelegere”, a afirmat Riabcenko. Constructia combinatului minier si de prelucrare Krivoi Rog a inceput in 1983 in Uniunea Sovietica, partile implicate fiind Ucraina, Republica Democrata Germana (Germania de Est), Cehoslovacia, Ungaria si Romania, transmite Mediafax. Dupa dezmembrarea Uniunii Sovietice, Ucraina a primit 56,4% din actiuni, Romania 28% si Slovacia 15,6%, iar constructia complexului a fost inghetata in 1990, lucrarile fiind finalizate in proportie de 70%. Romania a investit in combinatul Krivoi Rog, inainte de anul 1989, circa 800 milioane dolari. In ultimii ani, autoritatile de la Bucuresti au anuntat in mai multe randuri ca vor sa renunte la participatia detinuta la combinatul din Ucraina. Investitiile in constructia combinatului s-au ridicat pana in 1990 la 1,65 miliarde de dolari, dintr-un total de 2,4 miliarde de dolari. Fostul ministru al Economiei, Adriean Videanu, a declarat in luna mai a anului trecut ca statul ar putea vinde participatia la Krivoi Rog grupului ArcelorMittal, cu care a inceput discutii tehnice pe aceasta tema. „Am abordat un lucru foarte important, care poate sa dea un element de siguranta, de garantie, a dezvoltarii ArcelorMittal la Galati, vanzarea participatiunilor pe care statul roman le are la Krivoi Rog catre ArcelorMittal si, de saptamana viitoare, vom incepe discutiile tehnice pe aceasta tema”, a declarat Videanu. Ministrul a reamintit ca statul roman a investit inainte de 1989 in combinatul de la Krivoi Rog, fiind vorba despre „o investitie substantiala”. Videanu a spus ca se va face o evaluare corecta a tot ceea ce exista in combinatul din Ucraina, dar nu a putut sa faca o estimare a investitiilor romanesti de acolo pentru ca este vorba despre investitii facute „in sistemul vechi”. „Trebuie sa luam o decizie, pentru ca de 20 de ani cheltuim in continuare cu Krivoi Rog incercand sa asiguram paza, de multe ori ineficienta”, a subliniat Videanu. La Krivoi Rog mai sunt 120 de romani, angajati la firmele Arcom si Uzinexport, care beneficiaza de un salariu brut de 500 lei si o diurna de 300 dolari, platiti de statul roman.