de Anatol Terzi | iul. 28, 2011 | R. Moldova, România, Știri, Ucraina, Uncategorized @ro
Mitropolia Basarabiei a decis să răspundă atacurilor lansate într-o publicaţie de protoiereul Andrei Novikov, secretarul de presă al eparhiei de Odesa a Bisericii Ortodoxe Ruse. “Biserica românească din satul Kamâşovca (n.red. – Hagi-Curda, sudul Basarabiei, deocamdată Ucraina) aparţine aşa-numitei Mitropolia Basarabiei. Aceasta este situată pe teritoriul canonic al Bisericii Ortodoxe Ruse şi noi nu putem recunoaşte nici existenţa acestui lăcaş, nici slujbele care se efectuează acolo”, susţinea, pentru Regnum, Andrei Novikov. “Chiar dacă, în biserică, se oficiază slujbe de către preoţii hirotoniţi legal, acestea nu au o putere harică”, a afirmat Novikov, care considera că, „din punct de vedere politic, la mijloc sunt interesele României, care are pretenţii teritoriale în regiune”. Într-un comunicat intitulat “Grija pentru Ortodoxie trebuie să primeze în faţa intereselor secular-politice”, Mitropolia Basarabiei răspunde acestor atacuri. Citiţi mai departe care este poziţia Mitropoliei Basarabiei, care aparţine canonic de Patriarhia Română:
În legătură cu declaraţiile protoiereului Andrei Novikov, secretarul de presă al eparhiei de Odesa a Bisericii Ortodoxe Ruse, făcute, în data de 23 iulie 2011, pentru agenţia de ştiri REGNUM, potrivit căruia slujbele oficiate de către preoţii Mitropoliei Basarabiei, în biserica nou-sfinţită din Kamâşovka (Hagi Curda), raionul Ismail, „n-ar avea putere divină”, reluând, totodată, acuzaţiile nefondate şi pline de ostilitate la adresa Mitropoliei Basarabiei, numind-o „schismatică şi necanonică”, biroul de presă al Mitropoliei Basarabiei precizează:
1. Mitropolia Basarabiei respinge hotărât orice acuzaţii şi atacuri privind canonicitatea sau validitatea slujbelor oficiate de clericii săi canonici.
2. Aceste atacuri asupra Mitropoliei Basarabiei sunt motivate secular-politic şi nu au nimic în comun cu adevăratul duh al Ortodoxiei, care este unul al păcii, al bunei înţelegeri, al împreună-lucrării şi al dragostei. Respectivele atacuri, evident românofobe, se produc în situaţia în care Eparhia Odesei (Patriarhia Moscovei) desfăşoară de mai mulţi ani de zile activităţi de legitimare morală, încurajare şi susţinere făţişă a regimului politic ilegal şi banditesc instalat la Tiraspol. Astfel, prin faptele şi implicaţiile sale de natură politică, Eparhia Odesei (Patriarhia Moscovei) subminează interesul firesc de bună-vecinătate şi de cooperare între Republica Moldova şi Ucraina. Mai mult, aceste fapte şi implicaţii politice sunt îndreptate împotriva suveranităţii, independenţei şi integrităţii teritoriale a Republicii Moldova.
3. Mitropolia Basarabiei aminteşte tuturor că este o structură ortodoxă canonică, parte componentă a Patriarhiei Române, iar ierarhul ei este mitropolit canonic, membru cu drepturi depline al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Jurisdicţia canonică a Mitropoliei Basarabiei este Republica Moldova, având ca drept să primească sub oblăduirea sa părintească, la cerere liber exprimată, orice comunitate de etnici români ordodocşi din spaţiul ex-sovietic.
4. Unul dintre principiile de organizare a Bisericilor Ortodoxe este cel etnic (canonul 34 Apostolic). Acest principiu oferă oricărei comunităţi dreptul să aparţină de Biserica lor naţională autocefală. Aşa, etnicii ruşi de confesiune ortodoxă din Europa (inclusiv din Republica Moldova şi din Ucraina), precum şi cei din cele două Americi sau din Australia aparţin de Biserica Ortodoxă Rusă. Acelaşi situaţie este şi în cazul etnicilor sârbi, bulgari şi greci. În fiecare ţară europeană există comunităţi ortodoxe care aparţin de Bisericile lor naţionale. În această situaţie, este legitim să ne punem întrebarea: De ce consângenii noştri ortodocşi din Kamâşovka (Hagi Curda) n-ar avea aceleaşi drepturi ca şi ceilalţi ortodocşi? Ce ne facem cu drepturile omului de a se ruga în limba maternă şi de a se afla în comuniune spirituală cu fraţii de un neam şi de o credinţă? De altfel, comunitatea din Kamâşovca (Hagi Curda) nu a încălcat nici o lege a statului ucrainean sau internaţională. Dimpotrivă, această comunitate, înzestrată cu personalitate juridică ucraineană, a fost înregistrată oficial de către Secţia pentru Problemele Religiilor din cadrul Administraţiei de Stat a regiunii Odesa, având denumirea: Parohia Ortodoxă Autonomă „Sfinţii Petru şi Pavel” din satul Komâşivka, raionul Ismail, regiunea Odesa, Ucraina. Potrivit Statutului său de organizare şi funcţionare înregistrat de autorităţile competente ale Ucrainei, parohia îşi alege în mod liber şi independent jurisdicţia canonică. Astfel, parohia a optat pentru jurisdicţia canonică a Mitropoliei Basarabiei (Patriarhia Română).
5. Mitropolia Basarabiei aminteşte, de asemenea, în acest context că ameninţările împotriva credincioşilor săi de la Kamâşovka (Hagi Curda) au existat şi înainte de sfinţirea bisericii (16 iulie 2011), iar după sfinţire presiunile şi intimidările s-au intensificat. Asupra epitropului Vasile Iordăchescu se exercită diverse şi puternice presiuni, dumnealui fiind nevoit să facă faţă diferitor inspecţii. Mesajele venite de la Eparhia de Odesa (Patriarhia Moscovei), structură eclesiastică care desfăşoară, de ani buni, o campanie de deznaţionalizare a etnicilor români, urmăresc să-i descurajeze pe creştinii din Kamâşovka (Hagi Curda) să fregventeze sfântul locaş al Mitropoliei Basarabiei. Cazul este ieşit din comun: ortodocşii sunt ameninţaţi de către ortodocşi. Este regretabil că asemenea lucruri se întâmplă în secolul XXI.
6. Mitropolia Basarabiei îi îndeamnă pe creştinii din Kamâşovka (Hagi Curda) să nu se lase influenţaţi de neadevărurile formulate de către susnumitul cleric, făcute în numele Eparhiei de Odesa (Patriarhia Moscovei), şi nici de zvonurile otrăvitoare răspândite în localitate, ci să rămână în credinţa noastră strămoşească, să frecventeze biserica şi să fie alături de preotul lor, aducând împreună slavă lui Dumnezeu pentru binecuvântările primite.
7. Parohia „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din Kamâşovca (Hagi Curda) este parte componentă a Episcopiei Basarabiei de Sud (Mitropolia Basarabiei), la care poate adera benevol orice parohie din sudul istoric al Basarabiei, cuprins în Euroregiunea moldo-română-ucraineană „Dunărea de Jos”. În acest context, Mitropolia Basarabie face apel la conducerea Euroregiunii „Dunărea de Jos” să monitorizeze respectarea drepturilor şi libertăţile religioase a credincioşilor din localitatea Kamâşovka (Hagi Curda).
8. Mitropolia Basarabiei rămâne deschisă spre dialog şi colaborare cu structura locală a Bisericii Ruse de la Odesa, pentru a depăşi orice neînţelegere, spre binele Ortodoxiei şi al Bisericii lui Hristos. Pericolul cel mare pentru comunitatea românească din Ucraina, ortodoxă de două mii de ani, ca şi pentru cea din Republica Moldova, îl constituie nu Mitropolia Basarabiei, ci prozelitismul sectar făcut în limba română de către misionari străini. Grija pentru Ortodoxie trebuie să primeze în faţa intereselor secular-politice.
de Isac Mihai | ian. 12, 2011 | Federatia Rusa, R. Moldova, România, Știri, Uncategorized @ro
„Mitropolia Basarabiei constată cu amărăciune că bucuria clerului şi a creştinilor noştri de Sărbătoarea Naşterii Domnului, a fost umbrită de unele declaraţii deplasate şi jignitoare ale Mitropolitului Vladimir îndreptate împotriva Înaltpreasfinţitul Mitropolit şi Exarh Petru Păduraru, în emisiunea „Pietrele vorbesc”, din 09 ianuarie 2011, de la postul Jurnal TV”, se arata intr-un comunicat al Biroului de presă al Mitropoliei Basarabiei, citat de agentia de presa KARADENIZ PRESS.
În legătură cu aşa-numita „oprire” a Episcopului Petru, Mitropolia Basarabiei precizează punctual următoarele:
1. În anul 1992, Preasfinţitul episcop Petru de Bălţi, a fost silit să părăsească Patriarhia Rusă, după ce a fost umilit fără temei şi alungat în stradă de către arhiepiscopul Vladimir de atunci şi anturajul său politizat, amoral, românofob şi corupt, având conexiuni în fostele servicii secrete sovietice.
2. Izgonirea Preasfinţitului episcop Petru din reşedinţa sa din Bălţi s-a făcut într-un mod violent, ca urmare a unor atacuri succesive din august-septembrie 1992, de către un comandou de preoţi agresivi în frunte cu arhiepiscopul Vladimir, comandou care a primit „întărituri” din partea poluţiei, a armatei naţionale, precum şi a trupelor căzăceşti din regiunea secesionistă Transnistria, fapt nu doar documentat minuţios, dar şi adus în timp util la cunoştinţa Patriarhiei Moscovei şi a Preafericitului Patriarh Alexei al II-lea.
3. Preasfinţitul episcop Petru a cerut oficial şi repetat implicarea personală şi apărarea din partea Patriarhului Alexei al II-lea şi a Sinodului rus împotriva valului nesăbuit de prigoană dezlănţuit de arhiepiscopul Vladimir şi acoliţii săi din cler, din structurile statului şi din trupele paramilitare ale separatiştilor. Numai după ce Patriarhia Moscovei a lăsat fără nici un răspuns cererile oficiale ale Preasfinţitului episcop Petru, după ce a fost scos cu forţa din reşedinţa sa, după ce i-au fost distruse demonstrativ actele de identitate, fiind lăsat pe drumuri şi alungat în Patriarhia Română, Preasfinţitul Petru s-a văzut nevoit nevoit să ceară ajutorul şi protecţia Patriarhiei Române.
Axa separatista
4. Dată fiind „cooperarea” arhiepiscopului Vladimir cu trupele de poliţie, ale armatei şi ale forţelor separatiste în luarea cu asalt a reşedinţei episcopale din Bălţi, Preasfinţitul episcop Petru a sesizat, prin scrisori oficiale, autorităţile statului, în speţă pe Preşedintele Republicii Mircea Snegur, pe primul ministru Andrei Sangheli şi pe ministrul Culturii şi Cultelor Ion Ungureanu, scrisori care au rămas fără examinare şi fără răspuns. Acest fapt a confirmat ulterior complicitatea dintre autorităţile statului şi arhiepiscopul Vladimir în persecutarea nedreaptă a Preasfinţitului episcop Petru.
5. Preasfinţitul episcop Petru a sesizat şi Patriarhia Română asupra persecuţiilor nedrepte la care era supus de către arhiepiscopul Vladimir şi anturajul său. Patriarhia Română l-a informat de fiecare dată pe Patriarhul Moscovei asupra situaţiei, cerându-i să se implice şi să-l determine pe arhiepiscopul Vladimir să înceteze atacurile violente şi prigoana împotriva Preasfinţitului Petru. Patriarhia Moscovei nu a dat curs demersurilor Române şi au încurajat persecutarea nedreaptă a Preasfinţitului episcop Petru de către arhiepiscopul Vladimir şi anturajul său politizat, violent şi corupt.
6. Prin scrisoarea din 20 decembrie 1992, a Prea Fericitului Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române adresată Patriarhului Alexei al II-lea, Patriarhia Română aducea la cunoştinţa Patriarhiei Ruse că vechea Mitropolia Basarabiei a fost reactivată la 14 septembrie 1992, fiind primită sub oblăduirea canonică a Bisericii mame – Biserica Ortodoxă Română, iar Preasfinţitul Episcop Petru de Bălţi a devenit membru al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi Locţiitor de Mitropolit al Mitropoliei Basarabiei (La 14 septembrie 1992 a avut loc Adunarea Eparhială de reactivare a Mitropoliei Basarabiei la care PS Petru de Bălţi a fost ales Locţiitor de Mitropolit).
Fara temei canonic
7. Patriarhia Moscovei nu a avut niciodată vreun temei canonic real şi demn de luat în seamă pentru o aşa-numită „oprire” a Preasfinţitului episcop Petru de Bălţi. Totodată, Patriarhia Moscovei nu a adus niciodată la cunoştinţa Înaltpreasfinţitului Petru vreun document valabil, adoptat cu respectarea prescripţiilor canonice, privind aşa-numita „oprire”. Chiar dacă acum, la distanţă de aproape două decenii, un asemenea document ar putea fi alcătuit post-factum, el ar fi nul şi neavenit din punct al canoanelor ortodoxe şi al bunului-simţ.
8. De asemenea, „oprirea” nu este pomenită în corespondenţa din 06 octombrie 1992 şi 24 decembrie 1992 expediate de Patriarhul Alexei al II-lea Preafericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.
9. După reactivarea canonică şi binecuvântarea sinodală a Mitropoliei istorice a Basarabiei, Înaltpreasfinţitul Petru a cerut, în corespondenţa sa cu Patriarhul Alexei al II-lea, din anii 1992, 1993 şi 1994, în numele său propriu şi în numele clerului şi a credincioşilor de sub omoforul Mitropoliei Basarabiei să fie eliberaţi cu pace şi să nu mai fie consideraţi, împotriva voinţei lor, membri ai Patriarhiei Moscovei.
Scrisori fara raspuns
10. După acceptarea de către Patriarhia Moscovei, în anul 1997, a dialogului cerut de Patriarhia Română încă din 1992, Înaltpreasfinţitul Mitropolit şi Exarh Petru a reînnoit cererile sale oficiale şi frăţeşti de a nu mai fi considerat, împotriva voinţei sale şi împotriva evidenţelor, membru al Sinodului rus. Astfel, prin scrisoarea sa din 10 septembrie 1997 Înaltpreasfinţitul Petru i-a cerut Patriarhului Alexei al II să i se „confirme eliberarea cu pace din Sfântul Sinod al Patriarhiei Ruse”.
11. Aceeaşi rugăminte a fost reiterată de către Înaltpreasfinţitul Petru în scrisoarea din 25 februarie 1999 adresată fostului Patriarh Alexei al II-lea, scrisoare în care a cerut ca „Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse să aprobe trecerea mea canonică şi oficială în Sinodul Bisericii Ortodoxe Române”. Ambele scrisori au rămas fără răspuns.
12. Cu ocazia rundei de dialog dintre Patriarhia Română şi Patriarhia Moscovei din 15 ianuarie 1999, de la Chişinău, Înaltpreasfinţitul Petru, găsind deschidere şi înţelegere, a discutat personal, tête-à-tête, cu actualul Patriarh al Moscovei, Preafericitul Kirill, căruia i-a adus la cunoştinţă situaţia reală din 1992 şi responsabilitatea exclusivă a fostului arhiepiscop Vladimir pentru cele întâmplate, precum şi rolul său determinant în luarea deciziei de reactivare a Mitropoliei Basarabiei.
Comportament abuziv
13. În această situaţie, exprimăm modesta părere că ar fi binevenită, fie şi cu o foarte mare întârziere, cel puţin o reacţie de regret din partea Mitropolitului Vladimir pentru comportamentul abuziv, politizat, agresiv, violent, românofob şi plin de ură al său şi al anturajului său corupt, manifestat la Sediul Episcopiei din Bălţi din vara şi toamna anului 1992 şi pentru tratamentul umilitor şi nedrept la care a fost supus vlădica Petru. Dacă o asemenea eventuală reacţie de regret va fi urmată şi de scuze frăţeşti, acestea vor fi acceptate cu bucurie şi iertare frăţească de către Înaltpreasfinţitul Petru.
14. Mitropolia Basarabiei consideră că Mitropolitul Vladimir va putea trece de la ură şi confruntare la înţelegere şi conlucrare cu Mitropolia Basarabiei şi cu întâistătătorul ei numai prin renunţarea la învinuiri gratuite, astfel încât pacea să se poată sălăşlui între fraţii ortodocşi ruşi şi români.
Comunistii de la Chisinau vroiau “sa mantuiasca” ortodoxia romaneasca din Basarabia
Autoritatile comuniste din fosta republica sovietica, sustinute de Patriarhia Ortodoxa Rusa, au implementat o strategie nationala pentru anihilarea Mitropoliei Autonome a Basarabiei, din cadrul Bisericii Ortodoxe Romane, singura structura ortodoxa canonica de peste Prut. Conform Raportului Ministerului Justitiei al Republicii Moldova, numarul 53 “s”, din data de 26.02.2008, semnat de fostul ministru comunist, Vitalie Pirlog, si adresat premierului de atunci, Vasile Tarlev “activitatea cultelor religioase si a partilor lor componente poate fi suspendata exclusiv pe cale judiciara”. Documentul a fost intocmit “potrivit solicitarii Consilierului principal de stat in probleme speciale”, si trateaza “cadrul normativ ce reglementeaza activitatea cultelor religioase” in Republica Moldova. In continuare publicam in intregime continutul documentului secret emis de catre autoritatile comuniste de la Chisinau.
RAPORTURILE DINTRE STAT si CULTELE RELIGIOASE
Studiu analitic
1. Cele trei episcopii ale Mitropoliei Basarabiei
2. Finantarea cultelor religioase si a partilor lor componente
3. Deserventii si salariatii cultelor religioase si a partilor lor componente
a) Salarizarea
b) Cetatenia
4. Desfasurarea activitatii economice de catre cultele religioase si partile lor componente
5. Proprietatea cultelor religioase si a partilor lor componente
6. Infiintarea, intretinerea si desfiintarea cimitirelor
1) Cele trei episcopii ale Mitropoliei Basarabiei
Cele trei episcopii – Episcopia de Balti, Episcopia Basarabiei de Sud, Episcopia Ortodoxa a Dubasarilor si a Toata Transnistria, au fost inregistrate de Serviciul de Stat pentru Problemele Cultelor la 17 decembrie 2004 si, respectiv, 14 si 15 noiembrie 2006, termenul de “reactivare” in acest context fiind utilizat pur declarativ, cu o conotatie exclusiv simbolica si fara a produce careva efecte juridice. Odata inregistrate, activitatea cultelor religioase si a partilor lor componente poate fi suspendata exclusiv pe cale judiciara, doar in cazul existentei temeiurilor prevazute expres la alineatul (2) al articolului 24 din Legea nr. 125-XVI din 11 mai 2007 privind cultele religioase si partile lor componente, si anume desfasurarea unor actiuni prin care se incalca prevederile constitutionale, legislative sau ale altor acte normative, unor actiuni ce aduc atingere securitatii statului, ordinii publice, vietii si securitatii oamenilor, derogarea de la scopurile statutare, atatarea urii si discordiei religioase.
Incetarea activitatii cultelor religioase si a partilor lor componente poate avea loc in mod benevol – prin hotararea corespunzatoare a fondatorilor, sau pe cale judiciara – prin hotararea instantei de judecata, in cazul in care cultele religioase sau partile lor componente desfasoara actiuni grave sau desfasoara in mod repetat actiuni prevazute la alineatul (2) al articolului 24 din Legea privind cultele religioase si partile lor componente ori nu respecta hotararea judecatoreasca anterioara de suspendare a activitatii cultelor religioase sau a partilor lor componente. In acest context, suspendarea sau incetarea activitatii unui cult religios poate surveni doar ulterior inregistrarii, in ipoteza desfasurarii actiunilor specificate in Lege, care urmeaza a fi dovedite de autoritati, si nu pe simple supozitii precum ca activitatile urmarite in realitate de cult se vor indeparta de scopurile declarate (hotararea CEDO Mitropolia Basarabiei si altii c. Moldovei din 13 decembrie 2001, § 125). Incalcarea legislatiei de catre deserventii sau salariatii cultelor nu atrage in mod implicit raspunderea intregului cult, inclusiv daca o asemenea incalcare consta in dorinta de a utiliza pozitia sa din cadrul cultului in vederea promovarii altor scopuri decat cele pentru realizarea carora s-a instituit biserica (mutatis mutandis, hotararile CEDO Zana c. Turciei, din 25 noiembrie 1997, § 58; Refah Partisi (Partidul prosperitatii si altii c. Turciei, din 31 iulie 2001, § 74). Pentru actiunile izolate de incalcare a legislatiei, deserventii cultului poarta raspundere individuala, potrivit normelor canonice si legislatiei in vigoare. In acelasi timp, orice restrictie a libertatii de religie trebuie sa fie proportionala scopului legitim urmarit si sa corespunda unei ,,necesitati sociale stringente” (hotararea Mitropolia Basarabiei precitata, § 119; mutatis mutandis, hotararea CEDO Partidul Popular Crestin Democrat c. Moldovei, din 14 februarie 2006). In acest context, pentru a fi conform cerintelor Conventiei, orice amestec al autoritatilor trebuie sa se bazeze pe ,,motive intemeiate” (hotararea CEDO Gorzelik si altii c. Poloniei, din 20 decembrie 2001, § 58). Aceasta inseamna ca nu orice iregularitate in materie civila, comerciala, administrativa sau sociala ar autoriza o restrictie la libertatea religioasa, ci doar imprejurari deosebit de grave. O alta remarca se refera la conditiile procedurale ce vizeaza protejarea cultelor impotriva arbitrariului. Suspendarea sau incetare activitatii cultelor religioase si a partilor lor componente trebuie sa se fundamenteze pe probe concludente privind vina lor (articolul 25 din Lege), adica pe probe pertinente si incontestabile, apreciate in ansamblu, care dovedesc savarsirea sau tolerarea unor actiuni contrare unor norme imperative privind ordinea publica sau bunele moravuri si consecintele grave pentru societate, care decurg din acestea. In lipsa unor astfel de probe, actiunile autoritatilor publice indreptate spre suspendarea sau incetarea neantemeiata sau insuficient justificata a activitatii cultelor religioase sau a partilor lor componente vor fi calificate ca fiind abuzive (a se vedea, mutatis mutandis, hotararea CEDO Emek Partisi si Senol c. Turciei din 31 mai 2005). In lumina celor expuse, Ministerul Justitiei isi reitereaza pozitia exprimata anterior si atrage atentia ca suspendarea sau incetarea activitatii celor trei episcopii, fara a respecta exigentele legale, ar putea genera consecinte grave pentru Republica Moldova, deoarece imixtiunea nejustificata a statului in afacerile bisericesti va fi calificata ca o incalcare a libertatii de constiinta si religie, garantata de instrumentele internationale la care Republica Moldova este parte. Aceste circumstante vor putea servi drept temei pentru sesizarea CEDO de catre cultele religioase, inclusiv Mitropolia Basarabiei, pentru incalcarea Conventiei, in special in contextul procesului de monitorizare de catre Comitetul de Ministri al Consiliului Europei a executarii de catre Republica Moldova a hotararii Mitropolia Basarabiei. In acelasi timp, prin aderarea la Consiliul Europei, Republica Moldova si-a asumat obligatia de a asigura respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului garantate intr-un stat de drept (articolul 3 din Statutul Consiliului Europei si articolul 1 din Conventie), inter alia prin executarea neconditionata a hotararilor. CEDO (inclusiv in partea ce tine de hotararea Mitropolia Basarabiei). Potrivit articolului 8 din Statutul Consiliului Europei, eventuala incalcare grava a acestei obligatii poate determina suspendarea drepturilor de prezentare a statului respectiv. Mai mult ca atat, in conformitate cu articolul 7 din Statut, Comitetul de Ministri ii poate cere acestuia sa se retraga din Organizatie, iar in cazul in care statul in cauza continua sa incalce cerinta respectiva, acesta poate sa decida incetarea calitatii de Stat Membru al Consiliului Europei. In dezideratul de a evita eventuale abuzuri din partea cultelor religioase si a partilor lor componente si in vederea prevenirii unor noi adresari la CEDO, in acest domeniu extrem de sensibil este imperios necesar sa se actioneze cu o deosebita prudenta si vigilenta, tinand cont de eventualele repercusiuni grave pentru Republica Moldova in ipoteza neonorarii angajamentelor asumate si de riscul de a compromite iremediabil eforturile si progresele realizate de Republica Moldova in cadrul procesului de integrare europeana. In contextul celor mentionate, avand in vedere faptul ca suspendarea sau incetarea activitatii cultelor religioase si a partilor lor componente, inclusiv a celor trei episcopii ale Mitropoliei Basarabiei, nu ar putea surveni decat in cazul respectarii conditiilor enuntate, propunem ca institutiile abilitate (Serviciul de Securitate si Informatii, Procuratura Generala, Ministerul Afacerilor Interne) sa monitorizeze cu o deosebita diligenta activitatea acestora si sa informeze, dupa caz, Ministerul Justitiei despre depistarea unor eventuale incalcari, documentate in modul prevazut de lege, ce ar putea servi drept temei suficient pentru sesizarea instantei judecatoresti.
2) Finantarea cultelor religioase si a partilor lor componente
Cheltuielile pentru activitatea cultelor religioase si a partilor lor componente sunt acoperite, in primul rand, din veniturile proprii ale cultelor, create si administrate in conformitate cu statutele lor. Cultele pot, de asemenea, stabili contributii din partea credinciosilor lor pentru sustinerea activitatilor pe care le desfasoara. Statele laice, adepte ale regimului separatiei dintre Biserica si stat, nu intervin in activitatea religioasa a cultelor. Totusi, intre cele doua domenii nu exista o izolare absoluta. Avand in vedere ca activitatea religioasa este in esenta o activitate sociala, ,,separatia” inseamna in realitate o neutralitate in materie confesionala, ce nu exclude orice forma de sustinere financiara din partea statului a activitatilor sau a institutiilor organizate de culte, atunci cand acestea sunt in interesul general al societatii. O asemenea asistenta urmeaza a fi atribuita cultelor religioase in limitele teritoriului unde statul isi exercita jurisdictia, cu respectarea principiului nediscriminarii intre cultele inregistrate, indiferent de orientarea confesionala a acestora fie crestina (ortodoxism, catolicism sau protestantism), islamica, iudaica, mozaica, etc. In functie de evolutiile istorice in plan religios, practica diferitelor state denota numeroase disparitati, materializate prin optiunea pentru unul din urmatoarele sisteme:
1) Interzicerea expresa a finantarii cultelor religioase de catre stat (Franta);
2) Finantarea directa a cultelor religioase de catre stat, sub forma de:
a) impozit ecleziastic si subventii directe (in Germania: 9-8% din impozitul pe venit, in Danemarca: 0,39-1,5% din venitul impozabil, ceea ce contribuie la formarea a cca 80% din bugetul Bisericilor);
b) afectarea unei fractiuni din impozitul pe venit (in Spania: 0,05239% din impozitul pe venit poate fi afectat, potrivit optiunii contribuabilului, fie Bisericii catolice, fie organizatiilor neguvernamentale; in Italia: 0,8% din impozitul de venit poate fi afectat, potrivit optiunii contribuabilului, fie integral Bisericii catolice sau uneia din cele sase comunitati religioase care au semnat un acord cu statul, fie repartizat proportional intre acesti beneficiari; in Portugalia: 0,5% din impozitul pe venit poate fi afectat, potrivit optiunii contribuabilului, fie celor mai importante comunitati religioase, fie actiunilor de caritate; Romania).
c) remunerare a deserventilor cultelor, inclusiv alocarea de pensii si indemnizatii pentru cazare (Belgia, Romania). Indiferent daca statul interzice sau nu finantarea directa a cultelor religioase, subventionarea indirecta este posibila, materializata in principal printr-un regim fiscal favorabil sau subventionarea unor actiuni de interes general. In Romania nu exista religie de stat. Potrivit Legii Romaniei nr.489 din 28 decembrie 2006, statul coopereaza cu cultele recunoscute in Romania in domeniile de interes comun si sprijina activitatea acestora, in tara si in strainatate, prin intermediul deducerilor din impozitul pe venit. Acest sprijin se manifesta prin facilitati fiscale si, la cererea cultelor religioase, prin finantarea cheltuielilor privind functionarea unitatilor de cult, pentru reparatii si constructii noi, precum si prin salarizarea personalului clerical si neclerical al unitatilor de cult cu venituri reduse apartinand cultelor recunoscute (a se vedea pct. 3 din prezentul Studiu). In acelasi timp, autoritatile publice centrale pot incheia cu cultele recunoscute parteneriate in domeniile de interes comun (ex., Protocolul de cooperare in domeniul incluziunii sociale dintre Guvernul Romaniei si Patriarhia Romana, semnat la 02 octombrie 2007) si acorduri pentru reglementarea unor aspecte specifice traditiei cultelor. In Republica Moldova, in mod similar practicii altor state, potrivit articolului 41 din Legea privind cultele religioase si partile lor componente, mijloacele financiare ale cultelor religioase si ale partilor lor componente se formeaza din contributiile benevole financiare si de alta natura ale credinciosilor si organizatiilor, din veniturile provenite in urma activitatii religioase, din comercializarea obiectelor de cult, din activitatea de intreprinzator, din mosteniri, din donatiile persoanelor fizice si juridice din Republica Moldova si din strainatate, precum si din alte surse neinterzise de lege. Legislatia Republicii Moldova nu fixeaza careva limite pentru cuantumul acestora. Finantarea din strainatate a organizatiilor necomerciale, inclusiv a cultelor religioase si a partilor lor componente, ar putea fi limitata doar in cazul in care activitatile acestora aduc atingere sigurantei publice, protectiei ordinii, a sanatatii sau a moralei publice ori pentru protejarea drepturilor si libertatilor altora. In acest context, CEDO a statuat ca finantarea partidelor politice prin fonduri alocate de state sau partide straine poate fi limitata, fiind justificata de necesitatea de a asigura securitatea nationala (hotararea Partidul nationalist basc – Organizatia regionala din Iparralde c. Frantei din 7 iunie 2007). In privinta cultelor religioase, activitatile carora nu comporta totusi un caracter politic, Curtea nu s-a pronuntat. In contextul celor expuse, propunem:
1. modificarea, cu o deosebita prudenta si dupa expertizarea prealabila a Consiliului Europei, a Legii privind cultele religioase si partile lor componente, precum si a actelor normative corelative, in scopul limitarii sau interzicerii finantarii cultelor religioase de catre statele straine, tinand cont de riscul ca aceste modificari sa provoace reactiile virulente ale cultelor religioase si ale partilor lor componente, precum si de cerinta de a justifica, potrivit exigentelor sistemului CEDO, necesitatea si proportionalitatea acestei masuri care ar putea avea ca efect restrangerea exercitiului
libertatii de religie si de asociere;
2. elaborarea de catre Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a unui mecanism eficient de evidenta a mijloacelor financiare afectate cultelor religioase si partile lor componente, inclusiv a donatiilor straine, precum si a modului de utilizare a acestora potrivit destinatiei;
3.efectuarea unui control stringent asupra fluctuatiilor financiare dintre cultele religioase si/sau partile lor componente;
4.studierea oportunitatii si fezabilitatii incheierii unor parteneriate in domeniile de interes comun intre stat si cultele
recunoscute.
3) Deserventii si salariatii cultelor religioase si ai partilor lor componente
a) Salarizarea
In Republica Moldova nu este prevazuta o procedura speciala de salarizare a deserventilor si salariatilor cultelor religioase si a partilor lor componente. Angajarea acestora se efectueaza in conformitate cu legislatia muncii, salarizarea fiind realizata din contul mijloacelor financiare acumulate de cultele religioase si partile lor componente (articolul 34 din Legea privind cultele religioase si partile lor componente). Deserventii si salariatii cultelor religioase si a partilor lor componente beneficiaza de pensii stabilite de culte. In plus, persoanele care achita contributii in bugetul asigurarilor sociale de stat, in conformitate cu Legea nr.156-XV din 14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurari sociale de stat, beneficiaza de dreptul la pensie proportional contributiilor achitate. Potrivit legii, in stagiul de cotizare se includ, de asemenea, perioadele de activitate in calitatea de slujitor si lucrator al cultelor in perioada 01 aprilie 1992 – 01 ianuarie 1999. In Romania, potrivit Legii privind libertatea religioasa si regimul general al cultelor, statul sprijina, la cerere, prin contributii, in raport cu numarul credinciosilor cetateni romani si cu necesitatile reale de subzistenta si activitate, salarizarea personalului clerical si neclerical apartinand cultelor religioase. Cuantumul acestuia este reglementat prin Legea nr.142 din 27 iulie 1999 privind sprijinul statului pentru salarizarea clerului si Ordonanta nr.72 din 24 august 2000 privind stabilirea unor forme de sprijin financiar pentru unitatile de cult cu venituri mici sau fara venituri apartinand cultelor religioase din Romania. Potrivit articolului 5 din Legea Romaniei privind sprijinul statului pentru salarizarea clerului, pentru personalul clerical de cetatenie romana din cadrul asezamintelor Bisericii Ortodoxe Romane din afara granitelor (Mitropolia Autonoma a Basarabiei, Mitropolia ortodoxa romana pentru Germania si Europa Centrala, Mitropolia ortodoxa romana a Europei Occidentale si Meridionale), precum si pentru personalul neclerical trimis sa deserveasca asezamintele Bisericii Ortodoxe din strainatate se aloca de la bugetul de stat o suma reprezentand 100% si, respectiv, 50% din echivalentul in lei al drepturilor in valuta, prin asimilare cu functiile personalului roman trimis in misiune permanenta in strainatate la misiunile diplomatice, oficiile consulare si alte reprezentante ale Romaniei in strainatate. Fondul de la bugetul de stat pentru aceste contributii, inclusiv pentru plata contributiei la Fondul asigurarilor sociale de stat, la Fondul pentru plata ajutorului de somaj si la Fondul de asigurari de sanatate, aferente, sunt asigurate prin bugetul Secretariatului de Stat pentru Culte din cadrul Ministerului Culturii si Cultelor al Romaniei. In contextul celor enuntate, propunem:
1. elaborarea, de catre Ministerul Protectiei Sociale, Familiei si Copilului, Ministerul Economiei si Comertului si Ministerul Finantelor, a unui cadru normativ special ce ar reglementa salarizarea clerului cultelor religioase si a partilor lor componente inregistrate in Republica Moldova, precum si cotizarea acestora in fondul asigurarilor sociale de stat;
2. asigurarea transparentei privind procedura de salarizare a deserventilor cultelor religioase si de cotizare in fondul
asigurarilor sociale de stat;
3. examinarea oportunitatii si fezabilitatii instituirii unor eventuale forme de sprijin din partea statului pentru salarizarea deserventilor cultelor religioase in vederea evitarii fluctuatiei personalului clerical in diversele culte religioase.
b) Cetatenia
Conditia detinerii cetateniei Republicii Moldova pentru exercitarea activitatilor cu caracter religios este prevazuta expres in articolul 33 din Legea privind cultele religioase si partile lor componente in privinta conducatorilor cultelor de rang national. In practica altor state nu exista restrictii la acest capitol, dar unele recomanda cultelor religioase ca majoritatea deserventilor sa detina cetatenia statului in care isi desfasoara activitatea (Franta). Altele prevad expres in acordurile incheiate cu cultele ca numirea
deserventilor nu este limitata de conditia cetateniei (Luxemburg). Referitor la situatia personalului din serviciul cultelor, Curtea europeana nu s-a pronuntat niciodata despre dreptul comunitatilor la alegerea libera. Totusi in cauzele Sérif c. Greciei (hotararea CEDO din 14 decembrie 1999, § 52) si Hassan si Tchaouch c. Bulgariei (hotararea CEDO din 26 octombrie 2000, § 78), CEDO a statuat ca dreptul unei comunitati religioase de a alege liber conducatorii sai este garantat de articolul 9 combinat cu articolul 11 din Conventie. In acelasi timp, controlul angajarii strainilor la activitatile religioase nu pune a priori niciun fel de dificultati si corespunde principiului de drept international potrivit caruia orice stat este liber de a controla conditiile de aflare a strainilor pe teritoriul sau, cu rezerva, totusi, a respectarii drepturilor garantate de Conventie (hotararea CEDO Abdulaziz, Cabales si Balkandali c. Marii Britanii din 28 mai 1985, §§67-68). In contextual celor expuse, propunem:
1. modificarea Legii privind cultele religioase si partile lor componente, in sensul includerii conditiei detinerii cetateniei Republicii Moldova pentru deserventii cultelor religioase inregistrate in Republica Moldova, dupa expertizarea de catre Consiliul Europei a proiectului de modificare a Legii;
2. organele abilitate sa monitorizeze respectarea legislatiei Republicii Moldova de catre deserventii cultelor religioase de cetatenie straina si sa aplice, dupa caz, mecanismul expulzarii.
4) Desfasurarea activitatii economice de catre cultele religioase si partile lor componente
Cultele religioase si partile lor componente pot desfasura activitati de intreprinnzator potrivit prevederilor generale referitoare la activitatea organizatiilor necomerciale (articolele 180-191 din Codul civil) si prevederilor privind cultele religioase si partile lor componente. Potrivit articolului 188 din Codul civil, orice organizatie necomerciala este in drept sa desfasoare activitatea economica ce rezulta nemijlocit din scopul prevazut in statut. Pentru practicarea altor activitati economice, organizatiile necomerciale trebuie sa fondeze societati comerciale. In conformitate cu articolul 29 din Legea privind cultele religioase si partile lor componente, in domeniul literaturii religioase si a obiectelor de cult, cultele religioase au dreptul exclusiv de a desfasura urmatoarele activitati economice:
a) de a fonda organe de presa pentru credinciosi, sa editeze, sa procure, sa importe, sa exporte si sa raspandeasca literatura religioasa;
b) de a produce si comercializa obiecte de cult specifice cultului respectiv;
c) de a stabili plati pentru pelerinaj in locurile sfinte;
d) de a organiza in tara si strainatate expozitii, inclusiv cu vanzare, ale obiectelor de cult. In principiu, statul nu controleaza activitatile comunitatilor religioase, ceea ce este una din consecintele esentiale ale principiului privind autodeterminarea confesiunilor religioase, combinat cu principiul separatiei dintre Biserica si stat. Potrivit articolului 15 din Lege, activitatea economico-financiara a cultelor religioase se afla sub controlul statului. In acest context, legislatia fiscala este aplicabila partilor componente ale cultelor religioase, precum si institutiilor si intreprinderilor infiintate de ele, dar fata de cultele religioase statul promoveaza o politica fiscala preferentiala (articolul 43 din Lege):
– potrivit articolului 52 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, organizatiile religioase fac parte din categoria organizatiilor necomerciale care sunt scutite de impozitul pe venit, in baza deciziei organului fiscal, in cazul in care corespund cerintelor prevazute de articolul 52 alin. (2) din Codul fiscal;
– partile componente ale cultelor religioase carora le apartin lacasurile de cult, precum si terenurile pe care acestea sunt construite, sunt scutite de impozitele pe bunurile imobiliare si funciare (articolul 277 din Codul fiscal);
– serviciile de inhumare si incinerare si serviciile conexe care nu constituie rezultatul activitatii de intreprinzator sunt scutite de TVA, in conformitate cu articolul 103 din Codul fiscal.
Activitatea ce tine de comercializarea obiectelor de cult religios si a literaturii religioase, ritualurile si ceremoniile efectuate de organizatiile religioase in lacasurile de cult nu este clasificata drept activitate de antreprenoriat, iar veniturile astfel obtinute nu constituie venituri impozabile daca sunt intrunite conditiile prevazute la articolul 52 din Codul fiscal. Acestea se efectueaza fara aplicarea masinii de casa si control (a se vedea Regulamentul cu privire la aplicarea masinilor de casa si control pentru efectuarea decontarilor in numerar, aprobat prin Hotararea Guvernului nr. 474 din 28 aprilie 1998). Activitatea filantropica si de sponsorizare a cultelor religioase si a partilor lor componente este reglementata de Legea nr. 1420-XV din 31 octombrie 2002 cu privire la filantropie si sponsorizare si de legislatia fiscala. Evidenta contabila este efectuata in conformitate cu prevederile Legii contabilitatii nr.426-XIII din 4 aprilie 1995. Un standard national de contabilitate specific organizatiilor religioase nu exista.
In lumina celor expuse, propunem:
1. in conditiile unei situatii lacunare cu privire la evidenta fiscala a incasarilor, a cheltuielilor effectuate de cultele religioase si partile lor componente si a modului de raportare, consideram necesar ca Ministerul Finantelor si Inspectoratul Fiscal Principal de Stat sa intensifice controlul asupra aspectelor respective, precum si sa efectueze analiza amlpa a legislatiei si practicii nationale si internationale in materie si sa inainteze, dupa caz, propuneri de modificare a legislatiei in vigoare, inclusiv privind instituirea obligatiei de utilizare a aparatelor de casa si control de catre cultele religioase si partile lor componente;
2. luand in consideratie regimul fiscal facilitar de care beneficiaza cultele religioase si in conditiile unei situatii economice a cetatenilor in care factorul economic joaca un rol determinant in alegerea prestatorului de servicii, consideram recomandabila practicarea unor taxe minime de catre cultele religioase pentru serviciile religioase.
5) Proprietatea cultelor religioase si a partilor lor componente
In perioada sovietica, in conformitate cu articolul 10 din Constitutia Republicii Sovietice Socialiste Moldovenesti (RSSM) din 15 aprilie 1978, statul recunostea existenta proprietatii socialiste si a celei personale, proprietatea socialista fiind constituita din proprietatea de stat (a intregului popor) si proprietatea cooperatist-colhoznilca, inclusiv proprietatea organizatiilor sindicale si a altor organizatii obstesti. In acelasi timp, potrivit articolului 11 din Constitutia RSSM, pamantul constituia proprietatea exclusiva a statului. Reglementari similare se contineau in articolul 90 din Codul civil din 26 decembrie 1964 (abrogat prin Legea nr. 1107-XV din 06 iunie 2003). Potrivit punctului 28 din Regulamentul asociatiilor religioase din RSSM, aprobat prin Ordinul Prezidiumului Sovietului Suprem al RSSM din 19 mai 1977, toate casele de rugaciuni, precum si bunurile necesare exercitarii cultului, transmise pe baza de contract credinciosilor care au format asociatia religioasa, cumparate de ei sau donate lor, constituiau proprietate a statului. Acestea erau transmise in folosinta gratuita credinciosilor care formau societatea religioasa, in modul si in conditiile prevazute de contract. Dupa declararea independentei Republicii Moldova, prin Legea nr. 459-XII din 22 ianuarie 1991 cu privire la proprietate (abrogata prin Legea nr.54-XVI din 02 martie 2007), au fost pastrate cele trei tipuri de proprietate – privata, colectiva, inclusiv colhoznica, si de stat, in diferite forme organizatorice, inclusiv a organizatiilor religioase (articolele 2 si 3 din Lege). Astfel, pana la adoptarea Constitutiei Republicii Moldova din 29 iulie 1994 si a legislatiei subsecvente cu privire la proprietate si cu privire la raporturile patrimoniale dintre Guvern si unitatile administrativ-teritoriale, exista numai proprietatea publica asupra bunurilor de cult, titularul careia era statul. Totusi, odata cu adoptarea Legii cu privire la proprietate, unitatile administrativ-teritoriale au obtinut posibilitatea de a dobandi dreptul de proprietate publica asupra terenurilor. De asemenea, a devenit posibila transmiterea proprietatii publice a statului in proprietatea publica a unitatilor administrativ-teritoriale sau instrainarea acestora catre personae fizice si juridice, in modul prevazut de legislatia in vigoare la momentul respectiv. Constitutia Republicii Moldova din 1994, in articolul 9, recunoaste existenta a doua tipuri de proprietate – publica si privata, proprietatea publica fiind divizata in proprietatea statului si proprietatea unitatilor administrativ-teritoriale. Prin articolul 1 alin. (6) din Legea nr. 523-XIV din 16 iulie 1999 cu privire la proprietateapublica a unitatilor administrativ-teritoriale, au fost declarate proprietate publica a unitatilor administrativ-teritoriale ,,toate bunurile mobile si imobile, aflate pe teritoriul lor pana la intrarea in vigoare a Legii privind organizarea administrativ-teritoriala a Republicii Moldova, cu exceptia bunurilor ce se aflau in proprietatea statului si in proprietatea privata”. Astfel, indiferent de perioada de timp ce atesta nasterea raporturilor juridice respective, edificiile de cult, impreuna cu terenurile pe care erau amplasate, au ramas fie in proprietatea statului, fie in cea a unitatilor administrativ-teritoriale, in conformitate cu actele de delimitare a terenurilor proprietate publica a statului si a unitatilor administrativ-teritoriale, desenele grafice, semnate de partile interesate, deciziile consiliilor locale si actele de inregistrare a acestora ca proprietate la oficiile cadastrale teritoriale. In acelasi timp, notam ca marea majoritate a edificiilor de cult construite pana la declararea independentei Republicii Moldova, avand o valoare istorica si culturala, au fost declarate monumente ocrotite de stat. Lista edificiilor de cult care au statut de monumente ocrotite de stat a fost aprobata prin Hotararea Guvernului nr.740 din 11 iunie 2002 cu privire la edificiile si lacasurile de cult, acestea fiind inscrise in Registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat, tinut de Ministerul Culturii si Turismului. Dreptul de a dispune de monumentele de stat sub forma de bunuri imobile este exercitat de Parlament, de consiliile raionale, municipale, orasenesti si comunale. Potrivit articolului 13 din Legea nr. 1530-XII din 22 iunie 1993 privind ocrotirea monumentelor, obiectivele care fac parte din patrimoniul cultural national, inscrise in Registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat, nu sunt pasibile de privatizare, ci pot fi atribuite doar in folosinta.
Competenta de a atribui monumentele ocrotite de stat in folosinta gratuita partilor componente ale cultelor religioase este exercitata de Ministerul Culturii si Turismului, in comun cu organele ierarhice superioare ale cultelor respective (ex., Biserica ,,Sf. Teodora de la Sihla” din Chisinau, in care activeaza protopopul Ioan Ciuntu). Prin Hotararea Guvernului cu privire la edificiile si lacasurile de cult, primariile municipiilor, oraselor si satelor (comunelor) au fost obligate sa creeze din persoane domeniu din autoritatile centrale de stat, comisii pentru determinarea apartenentei edificiilor si lacasurilor de cult si evaluarea suprafetei terenurilor aferente ale acestora. In egala masura, prin aceeasi Hotarare a Guvernului Agentia Relatii Funciare si Cadastru a fost obligata sa asigure inregistratrea dreptului de proprietate a cultelor respective asupra edificiilor si lacasurilor de cult in care functionau partile componente ale acestora, precum si, in comun cu organele corespunzatoare ale autoritatilor publice locale, sa perfecteze si sa elibereze parohiilor si comunitatilor religioase, la cererea acestora, titluri de autentificare a dreptului detinatorilor de teren. Curtea Constitutionala a fost sesizata in vederea verificarii compatibilitatii Hotararii Guvernului cu dispozitiile constitutionale referitoare la autonomia si separarea statului de cultele religioase, precum si cu cele ce stabilesc competenta reglementarii raporturile cu privire la proprietate. In legatura cu paritatea de voturi exprimate de judecatorii Curtii Constitutionale, procesul pentru controlul constitutionalitatii Hotararii Guvernului a fost sistat, prevederile acesteia fiind prezumate constitutionale (a se vedea decizia Curtii Constitutionale nr.1 din 16 ianuarie 2007). Potrivit articolului 31 din Constitutie, cultele religioase sunt autonome si separate de stat, fiind libere si organizate potrivit statutelor proprii, in conditiile legii. In conformitate cu Legea nr.979-XII din 24 martie 1992 despre culte (in vigoarepana la 11 mai 2007) si Legea privind cultele religioase si partile lor componente, din momentul inregistrarii, cultele religioase si partile lor componente (inclusiv parohiile, protopopiatele, manastirile si alte comunitati religioase) devin entitati juridice distincte si pot dobandi in proprietate privata sau in folosinta constructii si terenuri, regimul juridic al acestora fiind reglementat de legislatie civila. Cultele religioase si partile lor componente fiind organizatii necomerciale, in conformitate cu articolul 181 din Codul civil, patrimoniul transmis acestora de catre fondatori este proprietatea cultului religios sau, dupa caz, a partilor lor componente. Fondatorii si membrii comunitatii religioase nu-si pastreaza drepturile asupra patrimoniului transmis cultului religios sau partilor lui componente in proprietate, nici asupra eventualelor contributii din partea credinciosilor pentru sustinerea activitatilor pe care le desfasoara. Potrivit 1006-XV din 25 aprilie 2002, proprietarul bisericii si a altor constructii de pe langa ea este concomitent si proprietarul terenurilor aferente in hotarele existente. In acelasi timp, doar manastirilor li se atribuie cu titlu gratuit in proprietate privata terenuri agricole, cu o suprafata de pana la 5 hectare, din contul terenurilor proprietate publica a unitatilor administrativ-teritoriale. Acestea pot dobandi terenuri prin vanzare-cumparare, donatie, etc., dar a caror suprafata totala nu poate depasi 100 de hectare. Modul de folosinta sau dispunere de bunurile imobile depinde de
statutul acestora, in functie de faptul daca sunt in proprietatea privata sau atribuite in folosinta cultelor religioase si a partilor lor componente, precum si daca sunt sau nu clasificate monumente ocrotite de stat, in conformitatecu Legea nr.1530-XII din 22 iunie 1993 privind ocrotirea monumentelor. Proprietatea bisericeasca a cultelor religioase si a partilor lor componente este gestionata de organul de administrare, care decide dobandirea, instrainarea, grevarea si administrarea acesteia, in conformitate cu statutele lor. In cazul bisericii ortodoxe, unitatea locala de baza este parohia. Preotul paroh, conducator spiritual al acesteia si reprezentant al episcopiei, exercita functii duhovnicesti si administrative. Totusi, cumpararea, vanzarea si grevarea imobilelor parohiei sunt decise de organul deliberativ al cultului religios sau al partii sale componente (ex., adunarea parohiala, adunarea eparhiala, sinodul). Potrivit statutului Mitropoliei Basarabiei, bunurile bisericesti, inclusiv cele parohiale, epitropesti, fundationale si manastiresti constituie proprietate exclusiva a comunitatilor religioase locale care le-au creat. Spre deosebire de Mitropolia Basarabiei, Mitropolia Moldovei a inserat in statutul sau, precum si in statutele partilor sale componente, o clauza protectoare a proprietatii. Astfel, in cazul dizolvarii unei parohii, precum si in caz de erezie, schisma ori separare, drepturile asupra tuturor bunurilor mobile si imobile, opere de arta si alte bunuri ale parohiei, trec in patrimoniul Bisericii Ortodoxe din Moldova (Mitropolia Moldovei).
In lumina celor expuse, apartenenta edificiilor de cult este stabilita expres la momentul inregistrarii in conditiile prevazute de lege, iar schimbarea apartenentei obiectului de cult poate avea loc numai la initiativa acestuia, prin reanregistrarea in modul prevazut de actele normative. In acest context, recunoasterea publica a dreptului de proprietate si a altor drepturi patrimoniale asupra bunurilor imobile situate in limitele tarii, indiferent de tipul de proprietate si de destinatia lor, se asigura prin inregistrarea in cadastrul bunurilor imobile in a carui raza de activitate se afla bunul imobil, in conformitate cu Legea cadastrului bunurilor imobile nr. 1543-XIII din 25 februarie 1998. In eventualitatea aparitiei unor litigii, originea si apartenenta bunurilor mobiliare si imobiliare urmeaza a fi stabilita de instanta de judecata, prin aplicarea normelor legislatiei civile si tinand cont de circumstantele particulare ale fiecarei cauze. In aceste circumstante si tinand cont de faptul ca CEDO examineaza minutios si cu deosebita atentie daca statele nu priveaza cultele si partile lor componente de resursele vitale fara de care acestea ar fi lipsite de posibilitatea de a asigura serviciul religios sau supraviesuirea bisericii (decizia Comisiei EDO Institutul preotilor francezi si altii c. Turciei din 14 decembrie 2000), propunem:
1. cultele religioase si partile lor componente sa-si legalizeze dreptul de proprietate sau, dupa caz, dreptul de folosinta asupra constructiilor sau edificiilor in care sunt oficiate serviciile religioase, in virtutea probelor privind modul de dobandire a dreptului de proprietate sau folosinta asupra unor obiective concrete, precum si sa asigure inregistrarea acestora la oficiile cadastrale teritoriale;
2. cultele religioase si partile lor componente sa apeleze la asistenta juridica specializata (avocati, juristi), in vederea
eficientizarii procesului de inregistrare a constructiilor si edificiilor in care se oficiaza serviciile religioase;
3. Agentia Relatii Funciare si Cadastru sa generalizeze de la toate oficiile cadastrale teritoriale informatia privind edificiile de cult, titlul cu care acestea sunt utilizate – proprietate sau folosinta, beneficiarul – proprietar sau posesor;
4. Ministerul Culturii si Turismului sa verifice respectarea legislatiei la atribuirea in folosinta gratuita a edificiilor de cult care au statut de monumente ocrotite de stat, in conformitate cu Hotararea Guvernului nr.740 din 11 iunie 2002 cu privire la edificiile si lacasurile de cult;
5. in vederea asigurarii ordinii si continuitatii principiilor canonice intr-un anumit teritoriu, se recomanda inregistrarea dreptului de proprietate sau, dupa caz, posesie si folosinta asupra constructiilor sau edificiilor neinregistrate pana in prezent in beneficiul cultului religios, cu transmiterea acestora in folosinta partilor sale componente;
6. sa se asigure reglementarea expresa in statutele partilor componente ale cultelor religioase a procedurii si sortii patrimoniului in cazul disocierii partii componente de la cult, cu antrenarea majoritatii membrilor comunitatii religioase din teritoriul de activitate al partii componente in procesul decizional si asigurarea unei proceduri echitabile si transparente pentru fidelii cultului religios;
7. organele abilitate (Serviciul de Informatii si Securitate, Ministerul Afacerilor Interne, Procuratura Generala, Ministerul Justitiei) sa monitorizeze, potrivit competentei respectarea scopurilor statutare si a legislatiei de catre cultele religioase si partile lor componente;
8. Ministerul Culturii si Turismului si autoritatile publice locale sa verifice respectarea de cater cultele religioase si partile lor componente a angajamentelor de ocrotire a monumentelor, asumate prin contractele de atribuire in folosinta si, in cazul incalcarii prevederilor contractuale, sa rezilieze contractele respective.
de Razvan Iorga | dec. 14, 2009 | Federatia Rusa, R. Moldova, România, Uncategorized @ro
Deranjate de apartenenta la atitudinea pro-romaneasca si pro-europeana a speakerului Parlamentului si totodata seful interimar al statului de peste Prut, Mihai Ghimpu, cercurile conducatoare de la Moscova au inceput sa isi manifeste tot mai intens nemultumirile vizavi de aceasta politica a autoritatilor de la Chisinau. De asemenea, diplomatia rusa a trimis tot mai multe sageti inspre presedintele roman Traian Basescu, calificand drept inacceptabila folosirea vizitei secrete la Moscova intreprinsa de candidatul PSD, Mircea Geoana, drept arma de campanie electorala. Directia politica a Chisinaului a deranjat inca de la inceputurile Aliantei pentru Intergrare Europeana formata din cele patru formatiuni de centru-dreapta care au trecut pragul electoral la ultimele alegeri parlamentare din vara acestui an. Apogeul tensiunilor pe relatia Moscova-Chisinau a atins insa apogeul pe 1 decembrie (Ziua Nationala a Romaniei), cand autoritatile de la Chisinau au decis serbarea acestei zile pe intreg teritoriul Republicii Moldova, fapt ce, impreuna cu declaratiile lui Mihai Ghimpu, au pus pe jar Moscova care isi vede amenintata pozitia de forta pe care o are in viata politica de la Chisinau. „Astazi este ziua romanilor, iar eu sunt roman”, a declarat presei, Mihai Ghimpu. El a anuntat ca a expediat o felicitare presedintelui Romaniei, Traian Basescu, in care i-a urat sanatate, relatii bune, si „sa nu uitam ca sangele apa nu se face”, a adaugat el. Acesta a fost practic detonatorul retoricii moscovite. La aceasta manifestare organizata de 1 decembrie la Chisinau au participat si simpli cetateni, in special tineri, cu drapele ale Romaniei si panglici tricolore, precum si un grup de copii de 8-10 ani, imbracati in costume nationale. Un sobor de preoti de la Mitropolia Basarabiei a cantat „Multi Ani Traiasca!” Romaniei, dupa care au organizat si un Te Deum. „Ma mandresc ca sunt roman si ma mandresc ca sunt mai multi ca mine”, a declara atunci Petru, un tanar de 20 de ani. „Astazi este ziua tuturor romanilor, o zi care dainuie in sufletele noastre ca un exemplu de unitate si forta”, considera Eugenia. De asemenea, sarbatoarea a fost marcata de organizarea unei „Hori a Unirii” in Piata Unirii Principatelor si un mars cu genericul „Fratii vor fi in veci frati”. Organizatia de tineret al Partidului Liberal condus de Mihai Ghimpu s-a ocupat de acsemenea de organizarea concertului „Hai sa dam mana cu mana”, pentru ca seara sa fie realizata o harta a Romaniei in lumanari in scuarul Operei Nationale. Aceste evenimente au fost primite cu bucurie de majoritatea cetatenilor Chisinaului, dar cu raceala de liderii de la Moscova. Mihai Ghimpu a declarat atunci ca in cei 18 ani de independenta, Republica Moldova a beneficiat de sprijinul constant si absolut dezinteresat al Romaniei, chiar daca fosta conducere de la Chisinau a evitat sa recunoasca acest lucru. „A fost alaturi de noi o Romanie care ne-a fost intotdeauna un prieten adevarat, indiferent de tensiunile existente si momentele de cotitura pe care le-am parcurs, un partener de incredere, interesat de dezvoltarea democratica a Republicii Moldova pe calea integrarii europene. O Romanie care ne-a intins prieteneste mana atunci cand aveam nevoie. Scuze, draga Romanie, ca n-au stiut ce fac. Iti multumim”, a spus presedintele interimar al Republicii Moldova.
Opinie impartasita
Temerile Kremlinul au fost dezbatute recent si de analistii de relatii internationale de la Moscova care opineaza ca unirea Republicii Moldova cu Romania devine tot mai reala, dupa schimbarea de putere produsa la Chisinau, desi la nivel oficial este respinsa o asemenea perspectiva, este de parere politolog rus Stanislav Belkovski, presedintele Institutului moscovit pentru Strategie Nationala. „In prezent, in Moldova sunt oameni care nu ascund ca unirea cu Romania este o problema a viitorului apropiat. Seful parlamentului si presedintele interimar al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu, vorbeste deschis despre acest lucru. Si cu toate ca, la nivel oficial, se neaga acest lucru, eu cred ca, dupa evenimentele din aprilie (de la alegerile parlamentare de la Chisinau), dupa schimbarea de putere, dupa ce Partidul Comunistilor a trecut in opozitie, unirea Republicii Modova cu Romania devine tot mai reala”, a declarat politologul rus intr-un interviu pentru agentia Lenta PMR. El declara in continuare ca nu se poate vorbi de „nicio integrare europeana a Republici Moldova, nici in viitorul apropiat, nici in perspectiva indepartata”. „Si aceasta nu depinde de relatiile cu Romania, care este deja membru al UE, ci pentru ca UE nu se va extinde in urmatorul deceniu. Vechii membri, fondatorii UE, nu sunt interesati in extinderea Uniunii in perspectiva istorica apropiata”, a afirmat analistul rus. De asemenea, acesta a mai opinat ca in cazul unei uniri a Romaniei cu Republica Moldova, Moscova va recunoaste imediat independenta Transnistria, dar si Romania deoarece Bucurestiul nu are nevoie de un apendice precum Transnistria, care ar risca sa devina un fel de Cecenia in interiorul noului stat format.
Presa la atac
Odata cu organizarea turului doi al alegerilor prezidentiale din Romania pe data de 6 decembrie, cotidianul rus Nezavisimaia Gazeta scria ironic ca moldovenii aleg intre doi presedinti deodata: cel al Romaniei si cel al Republicii Moldova. In republica au fost deschise 13 sectii de votare, iar la una dintre ele s-a prezentat si presedintele interimar al republicii, Mihai Ghimpu, care este cetatean al ambelor tari. De asemenea, jurnalistii rusi incearcau sa acrediteze ideea ca, potrivit Consititutiei, inaltii functionari si deputatii sunt obligati sa renunte la al doilea pasaport, desi exista multe controverse in jurul acestei legi introduse in 2007 de comunistii lui Vladimir Voronin. Se stie ca „romanii moldoveni” au votat in alegerile din Romania pentru Traian Basescu, insa, indiferent cine ar veni la putere la Bucuresti, acest lucru nu se va rasfrange asupra relatiilor dintre cele doua tari. „Alegatorii romani din Republica Moldova voteaza pentru puterea romana si astfel se explica voturile favorabile acordate lui Basescu”, explica analistul si academicianul Arcadie Barbarosie, in opinia caruia, „daca presedinte al Romaniei va deveni Mircea Geoana, acest lucru nu va schimba nimic nici in ceea ce priveste atitudinea Bucurestiului fata de Chisinau, nici in ceea ce priveste atitudinea Chisinaului fata de Bucuresti”. „Noua putere din Republica Moldova a luat cursul spre UE, iar Bucurestiul va promova in continuare integrarea europeana a Chisinaului”, conchide analistul citat de Nezavisimaia Gazeta. In toata aceasta teorie a consipiratiei, jurnalistii rusi atrag si Ucraina, citandu-l pe unul dintre candidatii la presedintia Ucrainei care incearca sa isi faca campaniei il ultima vreme promovand fatis o atitudine anti-romaneasca. „Azi-maine Ghimpu va conduce oficial Republica Moldova si deja este foarte clar ca el va duce tara spre lichidarea suveranitatii sale si spre alipirea la Romania. Acest lucru lezeaza direct interesele de baza ale Ucrainei„, a declarat Tighipko, citat publicatia amintita. Ziarul rus subliniaza ca unirea Republicii Moldova cu Romania este principala lozinca a Partidului Liberal, pe care Ghimpu il conduce impreuna cu nepotul sau, primarul Chisinaului, Dorin Chirtoaca. Principalul sprijin al acestui partid il constituie studentii, in timp ce, potrivit Nezavisimaia Gazeta, intelectualii si cealalta parte a tineretului national sunt electoratul altui partid politic: cel Liberal-Democrat, condus de premierul Vlad Filat.
Biserica scoasa in fata
Acelasi ziar, scria luni ca cetatenii Republicii Moldova au o noua zi libera: de 25 decembrie, ziua Craciunului potrivit calendarului gregorian, cum se serbeaza el in Romania si in toate celelalte tari ale Uniunii Europene (UE). Noua zi marcata cu rosu in calendar este, potrivit cotidianului rus Nezavisimaia Gazeta, „un trend al vremurilor noi, intruchipate de noua putere de la Chisinau”. La ora actuala, republica este condusa de pro-occidentali, de pro-europeni, de pro-atlantisti, ceea ce in linii mari nu este nici bine, nici rau, afirma publicatia rusa. Orientarea politica a partidelor liberale venite la putere in Republica Moldova este problema lor personala, dupa cum o problema personala este si alegerea Bisericii si a Religiei. Insa, in pofida obligatiilor pe care le-a delegat lor societatea, ele sunt obligate sa tina cont de alegerile corespunzatoare ale diverselor grupuri ale societatii, care intruchipeaza de fapt electoratul. Deocamdata, insa, noua putere de la Chisinau proclama noi sarbatori, care ar putea dezbina societatea mai puternic decat orice lozinca politica, considera cotidianul moscovit, notand ca Republica Moldova este o tara ortodoxa, legata istoric si canonic de Biserica Ortodoxa Rusa. Reprezentantii noii puteri sunt si ei ortodocsi, dar se considera facand parte din Biserica Ortodoxa Romana, scrie sursa citata. De asemenea, Mitropolia Moldovei, subordonata Patriarhiei ruse, solicita autoritatilor de la Chisinau sa revada decizia „samavolnica” – luata in premiera anul acesta – de a declara data de 25 decembrie, cand este serbat Craciunul pe stil nou, drept zi libera, informeaza portalul Interlic. Potrivit unui comunicat al Mitropoliei Moldovei, decizia autoritatilor de a declara ziua de 25 decembrie drept zi libera cu recuperare ulterioara „a starnit zarva si nedumerire”, cu atat mai mult ca atat Mitropolia Moldovei, cat si Mitropolia Basarabiei (care se subordoneaza Bisericii Ortodoxe Romane – n.r.), conform statutului, se conduc dupa calendarul iulian, ceea ce presupune sarbatorirea Craciunului la 7 ianuarie. Cele doua biserici din Republica Moldova, Mitropolia Moldovei si Mitropolia Basarabiei, situate adesea pe pozitii antagonice, s-au implicat divergent si in campania electorala de anul acesta din R. Moldova, desi potrivit canoanelor si a legislatiei, in Republica Moldova, Biserica este separata de structurile statului si nu se implica in activitatea politica. Astfel, preotii din Mitropolia Moldovei, care se supune canonic Rusiei, au sustinut Partidul Comunistilor, iar cei din Mitropolia Basarabiei, subordonata Bucurestiului, au preferat partidele de opozitie. Cele doua biserici – romana si rusa – au avut la sfarsitul anului 2007 o disputa legata de Mitropolia Basarabiei, dupa ce Sfantul Sinod al BOR a decis reactivarea a trei eparhii pe teritoriul Republicii Moldova. in decembrie, fostul patriarh rus, Aleksei al II-lea, afirma ca decizia Sinodului Bisericii Ortodoxe Romane privind reactivarea celor trei eparhii ale Mitropoliei Basarabiei pe teritoriul Republicii Moldova este un „amestec brutal si o incalcare a normelor canonice ale Bisericii Ortodoxe Ruse”.
Basescu, un ghimpe in coasta
Nici presedintele roman Traian Basescu nu a fost ocolit de criticile Moscovei. Rusia vrea ca presedintele Traian Basescu sa arate respect fata de Rusia si fata de politica externa a Kremlinului, a spus purtatorul de cuvant al institutiei, Andrei Nesterenko, la o conferinta de presa. Ministerul rus de Externe a publicat in urma cu o zi un comentariu in care califica drept „neprietenesti” declaratiile presedintelui Traian Basescu la adresa Rusiei facute in perioada campaniei electorale pentru alegerile prezidentiale. „La Moscova s-a atras atentia asupra faptului ca in timpul campaniei electorale presedintele Romaniei, Traian Basescu, a facut in repetate randuri declaratii neprietenesti la adresa Rusiei. in confruntarea cu rivalul sau politic, el a incercat sa joace pe „cartea ruseasca”, sa acuze tara noastra de tentative de implicare in afacerile interne” ale Romaniei, se arata in comunicatul Ministerului rus de Externe. Replica presedintelui Basescu care a deranjat Moscova o fost rostita pe 4 decembrie. Atunci Traian Basescu a replicat la o declaratie a ambasadorului rus la Bucuresti, ca „vremea Razboiului Rece a trecut” si ca Rusia „nu-si mai poate face centre de influenta” in politica romaneasca, avertizand ca, daca le va face, ele vor fi „retezate”. „Am vazut astazi (vineri, 4 decembrie – n.r.) o declaratie nefericita a ambasadorului Federatiei Ruse la Bucuresti, Alexandr Ciurilin, ca a trecut vremea Razboiului Rece. si eu ma vad nevoit, desi o voi face si oficial, sa-l atentionez ca a trecut vremea Razboiului Rece si ca nu-si mai pot face centre de influenta in politica romaneasca sau, daca si le vor face, le vom reteza. si presa rusa nu-i nevoie sa transfere campania din Romania si sa o redea pe larg la Moscova in favoarea candidatului Geoana”, a declarat Traian Basescu la B1TV, citat de Adevarul.
Fiinţarea Mitropoliei Basarabiei marcată de diferitele interferenţe mai mult sau mai puţin pozitive, atât când se vorbeşte de recunoaşterea ei, câ, şi în ceea ce priveşte recuperarea bunurilor pierdute în confiscateîn perioada sovietică. Multe din probleme sunt actuale şi în 2010 când Înalt Presfinţitul Petru, Arhiepiscop al Chişinăului, Mitropolit al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor a acordat un interviu presei româneşti. Cu această ocazie, înaltul ierarh a punctat elemente ale trecutului deloc liniştit al Mitropoliei din stânga Prutului.