Azerbaidjan cucereste economic Balcanii

, , , , , , , ,
 

Presedintele azer Ilham Aliyev, jucator strategic important pe harta energetica a Europei

Presedintele azer Ilham Aliyev, jucator strategic important pe harta energetica a Europei

Autoritatile de la Atena au propus oficial Companiei petroliere de stat a Azerbaidjanului (GNKAR) sa participe la licitatia pentru privatizarea companiei de distributie a gazului DEPA, relateaza mass-media regionala, citata de agentia de presa KARADENIZ PRESS. Anuntul vine la cateva saptamani dupa ce oficiali din cadrul companiei petroliere de stat SOCAR, din Azerbaidjan, au demarat negocierile pentru preluarea activelor rafinariei Neftochim, singura rafinarie petroliera din Bulgaria, controlata in acest moment de compania rusa Lukoil. Anterior, oficialii SOCAR si-au manifestat interesul si pentru pietele din Republica Moldova si Ucraina.
Aflat recent, la Baku, ministrul grec al mediului, energiei si schimbarilor climatice al Greciei, George Papaconstantinou, a declarat ca „Grecia este interesata in participarea GNKAR nu doar in procesul de privatizare a DEPA, ci si a altor structuri in domeniu din tara”. Potrivit oficialului elen, GNKAR ar putea, de asemenea, investi in proiectul de gazoduct care leaga Grecia si Italia. „GNKAR ar putea nu doar sa investeasca bani in acest proiect, ci sa si participe la privatizarea acestui gazoduct, sa obtina o cota proprie”, a subliniat George Papaconstantinou. Ministrul a precizat ca DEPA este singura companie din Grecia care nu are datorii si inregistreaza profit.

Gazoduct strategic

Astfel, Republicii Azerbaidjan i se propune sa privatizeze compania DEPA, sa ia parte la constructia tronsonului final al gazoductului ITGI (Interconnector Turcia-Grecia-Italia) si sa devina actionar al acestui gazoduct. In opinia expertilor, Atena ii face Azerbaidjanului propuneri atat de tentante nu doar din cauza situatiei economice dificile in care se afla Grecia, ci si in speranta de a rezolva doua probleme. In primul rand, sa cumpere gaz de la Azerbaidjan si sa-si asigure practic securitatea energetica. In al doilea rand, sa obtina venituri garantate din tranzitul de gaz azer spre Italia, in cadrul proiectului ITGI.
Prin gazoductul ITGI, care va avea o lungime de 800 de km, este planificat sa se transporte gaz din regiunea caspica. Capacitatea gazoductului este estimata la nivelul de 8-10 miliarde de metri cubi. Actionari ai gazoductului sunt compania greaca DEPA si cea italiana Edisson. Grecii sunt convinsi ca ITGI este una dintre cele mai bune variante pentru transportarea gazului azer in Europa. Pentru finantarea proiectului este nevoie de circa 1,5-2 miliarde de dolari. Uniunea Europeana (UE) este dispusa sa aloce 1 miliard de dolari, iar restul de 0,5 miliarde ar putea fi oferiti de Banca Europeana pentru Reconstructie de Dezvoltare (BERD) si de alte surse.

Ofensiva GNKAR

Conform expertilor din domeniu, citati de mass-media regionala, propunerile tentante ale Atenei, in conditiile in care Baku si Ankara au ajuns la un acord final in ceea ce priveste tarifele pentru tranzitul de gaz azer pe teritoriul Turciei, ar putea interesa Azerbaidjanul, care doreste sa iasa pe piata europeana a gazului. Probabilitatea ca situatia sa evolueze in aceasta directie este una mare si datorita faptului ca respectivele propuneri se incadreaza foarte bine in strategia economica a Azerbaidjanului, care presupune investitii in sectoarele energetice ale acelor tari in care se exporta petrol si gaz.
Prima afacere reusita a GNKAR poate fi considerata achizitionarea, in urma cu cativa ani, a terminalului petrolier din Kulevi (Georgia de Vest). Dupa aceasta, Baku a devenit practic proprietarul retelelor de distributie a gazului din Georgia si nu isi ascunde intentia de a privatiza de asemenea sectorul georgian al gazoductului ‘Nord-Sud’, prin care gazul rus ajunge in Armenia. Un at proiect de succes al GNKAR a devenit achizitionarea, pentru suma de 2,04 miliarde de dolari, a pachetului majoritar de actiuni al complexului petrochimic turc Petkim Petrokimya Holding, aminteste cotidianul rus.
La ora actuala, GNKAR desfasoara o serioasa activitate de pregatire pentru participarea la licitatia de privatizare a uneia dintre cele mai mari retele de distributie a gazului din Turcia, ‘Ikdash’, care realizeaza pe piata interna a Turciei 6,5 miliarde de metri cubi de gaz pe an.

SOCAR tinteste Peninsula Balcanica

Compania petrolieră de stat SOCAR, din Azerbaidjan, negociază preluarea activelor rafinariei Neftochim, singura rafinarie petroliera din Bulgaria, controlata in acest moment de compania rusa Lukoil, relatau anterior surse oficiale din cadrul companiei SOCAR, citate de agentia de presa KARADENIZ PRESS. Totodata, oficialii SOCAR si-au manifestat interesul si pentru pietele din Republica Moldova si Ucraina. Dezvaluirile vin pe fondul intensificarii conflictului dintre autoritatile statului bulgar si Neftochim Lukoil, care a inceput de miercuri sa-si reduca procesarea de titei pentru ca in final sa-si opreasca efectiv productia, dupa ce agentia vamala i-a retras licentele. Concomitent premierul bulgar Boiko Borisov, citat de mass-media regionala, a anuntat ca o celula de criza monitorizeaza situatia de pe piata bulgara a combustibilului, dupa ce rafinaria locala a companiei ruse Lukoil a fost nevoita sa-si opreasca operatiunile pentru cel putin o luna si jumatate. Celula de criza este condusa de ministrul energiei si economiei, Traicio Traikov, din ea mai facand parte seful agentiei vamale, Vanio Tanov, un secretar de stat din Ministerul de Interne, un secretar de stat de la Finante si seful Rezervei de Stat.

Razboiul declaratiilor

Oficialii bulgari mentionati monitorizeaza fluctuatiile pietei de combustibil, dupa ce rafinaria Lukoil nu a mai obtinut licenta pentru vanzarea de produse petroliere. “Sper ca rafinaria, fiind cea mai mare companie de acest gen din Bulgaria, nu va indrazni sa se puna cu statul. I-as sfatui foarte tare pe cei de acolo sa nu faca asta. Ii sfatuiesc ca prieten”, a spus premierul Boiko Borisov. El a afirmat ca va fi de acord sa aiba o intalnire cu sindicatele de la Lukoil Neftochim, daca mai intai ele vor face un miting impotriva conducerii companiei, care nu s-a achitat de obligatiile pe care le avea de mai bine de un an si jumatate. “Asta e legea si ne tinem de aplicarea ei”, a subliniat Borisov.
Neftochim, singura rafinarie petroliera din Bulgaria, controlata de compania rusa Lukoil, a inceput miercuri sa-si reduca procesarea de titei pentru ca in final sa-si opreasca efectiv productia, dupa ce agentia vamala i-a retras licentele. In prezent, agentia vamala intreprinde un inventar cuprinzator al companiei, care este cel mai mare importator de combustibil din Bulgaria, verificand stocurile pe care le are, pentru a evalua valoarea accizelor datorate de Lukoil.

Datorii istorice

Intr-o miscare, considerata mai mult electorala de analistii politici de la Sofia, autoritatile bulgare au declarat ca in momentul in care compania se va achita de toate datoriile, va putea sa vanda din nou combustibil, dar pana atunci va putea sa vanda numai cantitatile care au iesit deja din rafinarie. Vanio Tanov, seful agentiei vamale, a explicat ca rafinaria nu poate opera fara instrumentele electronice de masurare pe care Lukoil trebuia sa si le instaleze in facilitatile de stocare, dar n-a facut-o, prin urmare nu poate opera decat cu combustibilii care deja au iesit din fabrica. O alta posibilitate pentru companie este sa conteste deciza in justitie, dar aceasta va duce la un proces indelungat.
Reamintim ca Valentin Zlatev, directorul general al Lukoil Bulgaria, a fost descris adesea drept “omul care trage sforile in tara”, “magnatul petrolului” si este suspectat ca ar fi “omul din spatele” premierului Boiko Borisov.

Statele balcanice, obiectiv strategic

Anterior ministrul bulgar al energiei si economiei, Traicio Traikov, anunta ca Azerbaidjanul este gata sa furnizeze gaz si alte resurse energetice Bulgariei incepand cu 2014. La randul lor, oficiali ai companiei bulgare Bulgartransgaz au anuntat ca au inceput negocierile cu SOCAR pentru identificarea unor solutii comune, care sa duca la semnarea unor acorduri bilaterale. Sursele citate au mai declarat ca SOCAR şi-a manifestat interesul de a investi in infrastructura energetica a Bulgariei, inclusiv in sectorul petro-chimic.
Reamintim ca recent, preşedintele companiei SOCAR, Rovnag Abudllayev, citat de agenţia azera de ştiri Trend Capital, declara ca SOCAR intenţionează să deschidă circa 300 de benzinării în România în următorii trei ani. Compania azeră a cumpărat la începutul acestui an Romtranspetrol Botoşani. Retailerul de carburanţi din nordul Moldovei deţinea o reţea de 15 benzinării. Presa regionala a anunţat că s-a început rebranduirea acetei reţele sub sigla SOCAR Petroleum.
SOCAR, compania petrolieră de stat a republicii Azerbaidjan, este un colos a cărui valoare de 20 de miliarde de dolari îl plasează pe poziţia 68 între cele mai mari companii ale lumii. Azerbaidjanul este pe locul 27 în lume la rezervele de gaze naturale, cu 849,5 miliarde de metri cubi şi pe locul 19 la rezervele de petrol, cu 7 miliarde de barili.

Canalul Istanbul afectează Nabucco

Conform surselor SOCAR, citate de agentia de presa KARADENIZ PRESS, intentia autoritatilor turce de a construi un canal navigabil imens, care sa duca la micsorarea traficului din stramtoarea Bosfor va afecta proiectul european Nabucco, lunga de 3900 de kilometri. La randul sau, profesorul turc Emre Iseri, cadru didactic asociat la Universitarea de Relaţii Internaţionale Kadir Has, citat de mass-media de specialitate, a afirmat ca „Turcia a argumentat întotdeauna că proiecte de tipul Nabucco au darul de a elibera măcar parţial traficul de pe Bosfor. Însă odată cu acest canal, argumentul ar putea deveni redundant”. „Îmbunătăţirea şi ieftinirea tehnologiei de transport a gazului natural lichefiat cu ajutorul navelor, ar putea fi o soluţie mai eficientă decât conducta de gaz” a mai adaugat acesta.
Spre deosebire de Bosfor, canalul Istanbul va putea primi în apele sale orice tip de vas, indiferent de capacitate. Acest detaliu nu a scăpat neobservat de Azerbaijan, unul din principalii furnizori de gaz pentru Nabucco. Reamintim ca România, Georgia şi Azerbaijan au semnat recent, la Bucureşti, un acord de transport al gazelor către UE prin proiectul Azerbaijan Georgia Romania Interconnection (AGRI), care presupune construcţia unor terminale de gaze naturale lichefiate, şi care ar putea fi pus la punct mai repede decât proiectul Nabucco. Potrivit eurasia.org, AGRI ar putea transporta între 6 şi 8 miliarde de metri cubi de gaze naturale lichefiate pe an. Dornici să se extindă pe pieţele europene, SOCAR, compania de stat azeră, s-a îndepărtat în ultima vreme de Nabucco.

2011, anul decisiv pentru Nabucco

Gazoductul proiectat de UE pentru a aduce gaz caspic în Europa pe o rută care să ocolească Rusia a stagnat până acum mai ales din lipsa resurselor. Acum o lună însă, Azerbaidjan şi Turkmenistan au declarat că sunt gata să construiască pe fundul Mării Caspice gazoductul care să lege cele două state, deşi marile state riverane, Rusia şi Iranul, se opun din cauza riscurilor ecologice. Dacă această conductă va deveni operaţională, cantitatea de gaz care ar putea alimenta Nabucco ar putea fi suficientă. Potrivit specialiştilor azeri, până în 2020 extracţiile de gaz din Azerbaidjan ar putea creşte de două ori, de la 27 de miliarde metri cubi la 50-55 de miliarde, în vreme ce majorarea extracţiilor din Turkmenistan se va apropia în 2030 de 250 de miliarde.
Nabucco are nevoie de 31 de miliarde metri cubi de gaze, pe care Azerbaidjanul singur nu putea să-I asigure, iar Iranul, care deţine cea mai mare rezervă de gaz din lume după Rusia, şi Turkmenistan, se află încă pe axa răului din care fac parte statele finanţatoare ale terorismului. De aceea aportul Turkmenistanului este esenţial şi deşi această ţară a semnat déjà o înţelegere pe 30 de ani cu China, rezervele sale de gaz ar fi suficiente să alimenteze ambele conducte, atât spre Orientul Îndepărtat, cât şi spre Occident.
Pe de altă parte, preţul gazoductului Nabucco, estimat în 2005 la 7,9 miliarde de euro, a crescut, conform unui studiu făcut recent de British Petrolium, la 14 miliarde de euro, sumă care ameninţă să facă afacerea neprofitabilă. Preţul minereului de fier folosit la conductele de fier a crescut cu 50 la sută faţă de anul trecut, ceea majorează neaşteptat costurile totale. Gazoductul ar urma să aibă 3.300 de kilometri şi are nevoie de două milioane de tone de oţel, 200.000 de segmente de ţeavă de oţel şi peste 30 de staţii de comprimare a gazului. Marlene Holzner, purtătoarea de cuvânt a comisarului European pentru energie declară că anul 2011 este pentru Nabucco fie anul succesului, fie anul eşecului.
Mulţi experţi atât de la Bruxelles, cât şi din zona caspică susţin că UE s-a apropiat mai mult ca oricând de realizarea gazoductului Nabucco şi că nu ar fi exclus ca până la sfârşitul anului Uniunea Europeană să poată semna, după cum era prevăzut, acorduri cu toţi furnizorii de gaz natural pentru Nabucco şi să înceapă lucrările. Nabucco este puternic susţinut de SUA, pentru care proiectul este la fel de important cum a fost în anii 90 oleoductul Baku-Ceyhan, care aduce petrol caspic din Azerbaidjan prin Georgia până la Marea Mediterană, ocolind Rusia.

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *