Transnistria, “cetatea asediată” în febra alegerilor
Cuplul prezidential Sevciuk-Stanski este puternic contestat de opozitie
La sfârşitul acestei săptămâni, pe data de 29 noiembrie, în Transnistria va avea loc un nou scrutin electoral. Alegerile de duminică sunt un joc cu miză mică (pentru populaţie), într-o pseudo-ţară cu regim prezidenţial, în care puterea este concentrată în mâna structurilor de forţă, iar sforile sunt trase exclusiv de la Moscova.
Chiar dacă alegerile sunt ilegale şi departe de a fi corecte, ele nu trebuie ignorate, deoarece rezultatele scrutinului vor arăta tendinţele în politica din regiune, gradul de încredere faţă de regimul lui Şevciuk şi dacă acesta are şanse să-şi păstreze fotoliul în cadrul „prezidenţialelor” din 2016. Analiştii din regiune califică alegerile drept un “test/referendum asupra încrederii” în Şevciuk.
Inovaţii cu bătaie lungă
Numit “ziua alegerilor unice”, acest scrutin va fi primul în cadrul căruia vor fi votaţi atât aleşii locali, cât şi membrii „Sovietul Suprem al RMN”. Această modificare a survenit în urma unui decret al liderului transnistrean de anul trecut. Motivul acestei schimbări este dictat în primul rând de factorul economic precar în care se află regiunea, care este răvăşită de o criza economică prelungită, dictată de situaţia din Ucraina şi Moldova, dar şi de încăpăţânarea liderilor locali de a se împotrivi apropierii economice cu Uniunea Europeană.
Dar există şi un alt factor important, care ţine mai mult de tehnicile electorale, şi anume pregătirea pentru electorala din 2016. Chiar dacă autorităţile locale au o putere de decizie foarte mică, totuşi, un scor bun al echipei lui Şevciuk ar permite consolidarea partidului puterii, accesul la resursele administrative la nivel local, la pârghii de influenţă suplimentare care vor permite o vizibilitate mai bună în vederea alegerilor prezidenţiale de anul viitor.
O altă inovaţie a acestor alegeri este şi supravegherea video şi înregistrarea întregului proces electoral. Prin această mişcare, autorităţile transnistrene încearcă să se apropie de standardele internaţionale în domeniul electoral, pentru a avea un argument în plus în favoarea legalităţii şi legitimităţii alegerilor în regiune. Orice argument privind ilegalitatea alegerilor în Transnistria, Tiraspolul îl va combate cu faptul că a avut loc supravegherea video, nu au avut loc încălcări, iar procesul electoral este mai transparent şi mai democratic decât în Republica Moldova. O astfel de abordare este una eficientă şi cu siguranţă va fi utilizată în procesul de negocieri. Acest argument va fi pe larg utilizat atât pentru consumatorul intern, cât şi în dialogul cu reprezentanţii statelor şi a organizaţiilor internaţionale.
Câştigătorul ia totul
Duminică vor fi aleşi “deputaţii sovietelor orăşeneşti” şi “deputaţii săteşti”, preşedinţii săteşti, şefii administraţiilor săteşti şi “deputaţii Sovietului Suprem”. Alegerile vor avea loc în toate cele 7 unităţi teritorial-administrative din Transnistria, 5 raioane şi 2 municipii. La urne sunt aşteptaţi în jur de 400 mii de alegători.
Sistemul cu vot în Transnistria este unul uninominal majoritar relativ, în care alegerile au loc într-un singur tur, câştigătorul fiind declarat cel care obţine mai multe voturi decât oricare dintre contra-concurenți.
Sursele media au vociferat anumite temeri privind o posibilă rată foarte joasă de participare a alegătorilor, aceasta pe fondul unei decepţii generale în elita politică, a modului în care este condusă şi a situaţiei socio-economice grave în care se află la moment regiunea. În Transnistria, pentru validarea alegerilor este necesar ca la acestea să participe minim 25% din alegătorii înscrişi în listă. Chiar daca acest prag va fi depăşit, totuşi o rată mică de participare (de sub 30%) ar scădea din “legitimitatea” noului Soviet Suprem şi ar naşte discuţii privind capacitatea Transnistriei de a se auto-guverna. Să nu uităm că pentru a demonstra existenţa “statului transnistrean” şi a “poporului transnistrean”, liderii din regiune au utilizat rata de participare pe post de argument: 78-79% în “referendumuri”, 55-70% la “prezidenţiale” şi 45-50% în alegerile pentru “Sovietul Suprem”.
Trei pe un loc
Pentru cele 43 locuri în “Sovietul Suprem” au fost depuse 157 candidaturi, dintre care 139 au fost înregistrate, la 18 persoane li s-a refuzat înregistrarea, s-au retras sau nu au depus actele necesare. Iar, 30 de deputaţi din actuala legislatură vor concura pentru un nou mandat.
Principalii concurenţi cu şanse reale de a accede în “Sovietul Suprem” sunt cei promovaţi de partidul “Renaşterea(Vozrojdenie)” al lui Şevciuk şi partidul “Înoirea(Obnovlenie)”controlat de holdingul “Şeriff”. Celelalte partide şi grupuri politice din regiune nu se bucură de susţinerea maselor, iar şanse de a accede în forul legislativ îl au doar câteva persoane, printre acestea este Oleg Horjan, liderul Partidului Comunist Transnistrean, care candidează într-o circumscripţia electorală din orasul Tiraspol.
Deşi în spatele majorităţii candidaţilor stau partidele din regiune, totuşi, pentru a câştiga mai multe voturi, aceştia refuză să se identifice cu cercurile de influenţă din regiune şi se distanţează la maxim de partidele politice, care au reuşit să se compromită în ochii locuitorilor. Aceasta este în special problema partidului “Renaşterii(Vozrojdenie)” al lui Şevciuk, care la moment este în gravă pană de imagine în urma scandalurilor din ultimii ani care au implicat “Prezidentul” şi “Sovietul Suprem”.
Aceste particularităţi au dictat şi lista candidaţilor, astfel: 150 persoane s-au “auto-desemnat”, 3 persoane au fost înaintate de “colectivele muncitoreşti”, iar 4 de către “grupurile de alegători din comunitate”.
Lupta cu duşmanii externi
O particularitate a campaniei electorale în regiune este lipsa totală a unei forţe care ar milita pentru reunificarea cu Republica Moldova şi apropierea de Uniunea Europeană. Aceste subiecte sunt tabu şi nimeni nu îşi permite, fără să îi fie frică de consecinţe foarte grave, să vorbească deschis despre aşa ceva în Transnistria.
Toţi concurenţii electorali notabili au o poziţie strict pro-rusă şi pro-independenţă şi promovează vectorul de integrare în Uniunea Vamală Euroasiatică. Discursul la adresa “vecinilor” este unul dur şi nu lasă loc de concesii, Chişinăul şi Kievul fiind acuzaţi de “blocadă economică” şi făcuţi vinovaţi că provoacă o criză umanitară în regiune, dar şi de faptul că s-au vândut americanilor. Din această categorie fac parte şi declaraţiile belicoase ale lui Şevciuk la adresa “extremiştilor de la Chişinău şi Kiev” precum că armata transnistreană este gata de apărare.
Scopul unor astfel de declaraţii este de a mobiliza electoratul, dar şi de a păstra iluzia că nu există altă alternativă decât “reunirea cu Mama Rusie” şi integrarea în Uniunea EuroAsiatică. În acelaşi timp, denunţarea duşmanului extern şi alimentarea subconştientă a mitului “cetăţii asediate” permite, într-o oarecare măsură, devierea opiniei publice de la realităţile socio-economice.
Câştigătorul ia totul
Campania electorală este marcată de confruntarea dintre Şevciuk, prin partidul său “Renaşterea(Vozrojdenie)”, şi partidul “Înoirea(Obnovlenie)”, în spatele căruia stau interesele grupului de companii “Şheriff”.
De-a lungul ultimilor 4 ani, Sovietul Suprem a fost controlat de către “Obnovlenie”, care prin cei 25 de deputaţi loiali a reuşit să faulteze majoritatea propunerilor şi iniţiativelor venite din partea lui “prezidentului”. Iată de ce pentru Şevciuk este important preia cu orice preţ controlul în Soviet şi să-şi asigure liniştea în ultimul an înainte de prezidenţiale. Pentru “Şeriff” este vital să îşi menţină majoritatea în legislativ pentru a continua erodarea autorităţii executivului în vederea alegerile de anul viitor, când vor încerca instalarea în fotoliul “prezidenţial” a unei persoane docile intereselor gigantului transnistrean.
Scopul scuză mijloacele
Campania electorală din acest an este considerată a fi cea mai murdară în istoria Transnistriei. Pliantele defăimătoare, atacurile la persoană şi distribuirea în presă şi pe reţelele de socializare a unor informaţii scandaloase la adresa concurenţilor electorali sunt armele principale utilizate de cele două părţi beligerante.
Astfel, sursele media din regiune, în funcţie de interesele din spatele acestora tirajează materiale de tip “senzaţional” şi “şocant” contra “Şeriff”-ului sau care critică acerb politica lui Şevciuk. La începutul campaniei au fost distribuite pliante care acuzau “marele business” că nu plăteşte suficiente impozite şi din această cauză autorităţile sunt nevoite să taie din salarii şi pensii. La rândul său, “Şeriful” a distribuit pliante care acuza “Guvernul” şi “preşedintele” de incompetenţă, iar unii analişti “independenţi” pictau scene apocaliptice în care Şevciuk trădează Rusia şi închină “ţara” Chişinăului şi Europei, dacă “Renaşterea(Vozrojdenie)” va câştiga majoritatea în “Sovietul Suprem”.
Pe ultima sută de metri, această luptă devine şi mai virulentă, titlurile ziarelor şi forumurilor prognozează falsificarea alegerilor, utilizarea resurselor administrative şi celor judecătoreşti pentru a asigura victoria partidului pro-Şevciuk, sau evidenţiază cazurile de intimidare a concurenţilor electorali şi cumpărarea alegătorilor de către “Şerif”.
Învinsul nu va fi cruţat
În repetate rânduri, liderul transnistrean s-a arătat extrem de deranjat de atacurile unor candidaţi în “Sovietul Suprem”, care “manipulează opinia alegătorilor, denaturează informaţiile şi aduc critici”. În cadrul unei şedinţe extraordinare a “Consiliului de Securitate”, Şevciuk a cerut structurilor de securitate din regiune (“KGB”) să participe la adunările cu alegătorii pentru a documenta acţiunile criminale şi atacurile la adresa autorităţilor, avându-se, desigur, în vedere pe sine. Aceste indicaţii date serviciilor speciale nu sunt nimic altceva decât o ameninţare directă dată taberei adverse, pe care o aşteaptă o seamă de dosare după alegeri.
Mai mult, în presă au apărut o serie de insinuări precum că echipa lui Şevciuk este gata să îşi asigure victoria candidaţilor săi prin intermediul instanţelor de judecată şi fraudarea alegerilor. Aceleaşi surse vehiculează că din cauza ratingului în scădere, Şevciuk va forţa instaurarea unei majorităţi constituţionale pentru a impune alegerea “prezidentului” de către “Sovietul Suprem”, asigurându-şi astfel un nou mandat prezidenţial.
Înverşunarea dintre aceste două grupări a ajuns la cote critice, ceea ce ne permite să afirmăm că răzbunarea învingătorului va fi crudă şi perdantul nu va fi cruţat. Astfel, miza alegerilor (atât pentru Şevciuk, cât şi pentru “Şeriff”) nu este doar o simplă majoritate în “Sovietul Suprem”, ci o majoritate constituţională, iar de rezultatul de duminică poate depinde chiar şi supravieţuirea pe arena politică a unuia din adversari.
Animozităţile dintre cele două taberi au ajuns la cote grave, iar atmosfera la Tiraspol înainte de alegeri este explozivă, astfel, avem ingredientele unei perioade post-electorale instabile de care poate profita una din cele două grupări pentru a încerca schimbarea rezultatelor în propria favoare. Următoarele zile după alegeri vor fi extrem de tensionate şi nu sunt excluse anumite mişcări de protest care ar contesta corectitudinea scrutinului în anumite circumscripţii, fie chiar la nivelul întregii regiuni.
