Editorial: De ce nu este pregătită România pentru un conflict militar

, , , , ,
 
Armata română nu este pregătită pentru un conflict militar

Armata română nu este pregătită pentru un conflict militar

În ultimul an, media abundă în aberații de genul tabelelor comparative între forțele armate ale diferitelor state. S-a ajuns la situații ilare, în care se compară forțele armate ale Siriei cu cele ale României. Sau, și mai aberant, am văzut o comparație între puterea militară a Federației Ruse și cea a României.

Evident, toate aceste comparații sunt produsul unor diletanți cu zero cunoștințe în cam toate domeniile, mai ales în cel militar. Din păcate, în momentul de față, este la modă să faci tabele în Excel și să generezi grafice. Cu cât sunt mai pline de cifre și mai colorate, cu atât pare mai inteligent autorul. Poate și din cauza asta mulți dintre managerii din România au pretenția că sunt și foarte eficienți, în timp ce structurile manageriate se îndreaptă vertiginos spre eșec. Nu contează că planificările lor sunt lipsite de substanță și conținut ancorat în realitate, dacă graficul arată bine.

Din păcate, dacă renunțăm la toate tabelele astea minunate și ștergem praful de pe mințile unora cu graficele alea colorate, o să vedem că România nu este pregătită deloc în eventualitatea unui conflict militar. Situația îngrijorătoare nu rezidă neapărat din dotarea Forțelor Armate și, în niciun caz, din lipa de pregătire a personalului militar. Din fericire, la acest capitol, România a început să se miște destul de bine, față de anii precedenți.

În schimb, vulnerabilitatea României are legătură cu mai multe deficiențe esențiale ale societății românești:

Clasă politică coruptă, preocupată doar de căpătuire

O clasă politică coruptă și preocupată doar de căpătuire a reprezentat și reprezintă în continuare una dintre principalele vulnerabilități ale unui stat. Cu cât sunt mai corupte pârghiile de decizie din fruntea statului sau cele de la nivel local, cu atât mai ușor va putea fi scos scos din luptă statul reespectiv.

Despre corupția din România s-ar putea publica, în ediții de lux, tomuri întregi, care ar intra chiar în bilbiotecile politicienielor corupți, doar pentru a le completa spațiile goale, destinate teancurilor de bani.

Parlamentul României, considerat printre cele mai corupte instituții din România

Parlamentul României, considerat printre cele mai corupte instituții din România

Lipsa infrastucturii minimi-necesare și protejarea deficientă a infrastructurilor critice

Lipsa infrastructurii minim-necesare de transport, sănătate și comunicații, coroborată cu deficiențele majore din procesul de protejare a componentelor care alcătuiesc infrastructurile critice reprezintă, în momentul de față, una dintre cele mai mari vulnerabilități ale României.

Complexitatea riscurilor şi ameninţărilor, tot mai interconectate şi caracterizate prin determinări multiple, necesită o abordare inteligentă a obiectivelor de securitate, cu accent pe protejarea acelor componente vitale pentru siguranţa şi buna desfăşurare a vieţii comunității.

Activitatea de protecţie a infrastructurilor critice nu mai ţine cont de graniţele naţionale şi implică eforturi comune, în sensul identificării şi evaluării oricăror puncte vulnerabile ale acestora. Prin urmare, protecţia infrastructurilor critice necesită amplificarea preocupărilor actorilor decidenți pentru armonizarea unor strategii eficiente în domeniu.

Potrivit SRI, acestea trebuie să permită identificarea şi avertizarea timpurie a riscurilor, concomitent cu adoptarea şi iniţierea oportună a deciziilor de prevenire și contracarare.

Stat condamnat la dispariție

La toate acestea se mai pot adăuga un management defectuos al resurselor naționale și protejarea defectuoasă a mediului înconjurător, un sistem de sănătate la pământ și lipsa programelor sustenabile de prevenire în domeniul sănătății; mijloace de informare în masă subordonate politicului și deservite de oameni fără minimă pregătire sau vânduți pe doi bani; planuri decrepite și ineficiente în ceea ce privește pregătirea populației pentru situații de urgență; lipsa de educație a populației în privința a ceea ce înseamnă comportament în situații de conflict militar etc.

SUMA celor de mai sus reprezintă cea mai mare amenințare la adresa existenței statului: scăderea spre zero a dorinței poporului/populației de a lupta și de a se implica în salvgardarea statului. Ceea ce, implicit, nu poate duce decât spre dispariția statului, în cazuri excpționale.

Marius-Alin BÂTCĂ

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *