de Razvan Iorga | oct. 24, 2010 | Știri, Turcia, UE, Uncategorized @ro
Intr-o Europa din ce in ce mai divizata in privinta unei viitoare aderari a Turciei la structurile Uniunii Europene, Ankara mai intampina inca un obstacol in drumul spre alinierea in randul capitalelor europene. Cel mai recent episod de acest gen are in prim plan extrema dreapta europeana care doreste mai nou organizarea unui referendum care sa decida ca aderarea Turciei la Uniunea Europeana. Declaratia a fost facuta sambata de catre Heinz-Christian Strache, liderul partidului de extrema dreapta austriac FPOe. Punerea in discutie a aderarii acestei tari la UE a fost facuta de acesta in cadrul intalnirii reprezentantii partidelor populiste si de extrema dreapta din Europa, informeaza AFP, citat de presa de la Bucuresti. La reuniunea de doua zile ce s-a desfasurat la Viena, Streche a spus ca Turcia nu isi are locul in Europa si ca cetatenii UE trebuie consultati pe acest subiect. Acesta a mai opinat ca UE va intra pe un drum “complet gresit” daca va admite “tari noneuropene” in cadrul sau. “Va fi sfârsitul Uniunii Europene. Va fi inceputul Uniunii Euro-Asiatico-Africane, care va merge total impotriva proiectului de pace in Europa. In consecinta, acest lucru nu trebuie permis”, a afirmat el. Potrivit Tratatului de la Lisabona, intrat in vigoare in decembrie 2009, un referendum poate fi organizat la nivelul intregii UE daca un milion de persoane dintr-un “numar considerabil de state membre” fac o astfel de cerere. Dar tratatul nu precizeaza acest numar, s-a contrazis singur liderul de extrema dreapta. La evenimentul organizat la Viena au participat Bruno Valkeniers si Filip de Winter din cadrul Vlaams Belang (Belgia), Fiorello Provera, deputat european al Ligii Nordului (Italia), liderul Partidului National Slovac (Slovacia) Jan Slota, precum si Kent Ekeroth, de la Democratii din Suedia si Morten Messerschmidt de la Partidul Poporului Danez (PPD).
de Vitalie Goncearov | apr. 25, 2010 | Alte regiuni, Razboi energetic, Știri, Uncategorized @ro
South Stream cucereste Uniunea Europeana
Federatia Rusa si Austria au semnat un acord pentru construirea gazoductului ruso-italian South Stream, destinat aprovizionarii Europei cu gaze naturale, relateaza mass-media austriaca, citata de agentia de presa KARADENIZ PRESS. Acordul a fost semnat in capitala austriaca Viena de catre ministrul austriac al Economiei, Reinhold Mitterlehner, si de ministrul rus al Energiei, Serghei Smatko, in prezenţa premierului rus, Vladimir Putin, si a cancelarului austriac, Werner Faymann. Separat, presedintele Gazprom, Alexei Miller, si presedintele OMV, Wolfgang Ruttensdorfer, au semnat un acord cadru pentru colaborarea celor grupuri energetice, relateaza sursele citate.
Premierul rus, Vladimir Putin a subliniat ca South Stream este un „proiect concurent” pentru Nabucco, unde un partener important este OMV. Putin a pus din nou sub semnul indoielii realizarea proiectului Nabucco, afirmand ca „inainte de a construi ceva, trebuie asigurata semnarea contractelor de livrare de gaze naturale”, facand aluzie la incertitudinile legate de sursele de gaze pentru Nabucco.
La randul sau, cancelarul austriac, Werner Faymann, a amintit ca circa 70% din necesarul de gaze al Austriei este importat din Rusia si a adaugat ca livrarile efectuate prin intermediul South Stream sunt complementare energiei din resurse regenerabile. Studiul de fezabilitate al tronsonului austriac al gazoductului va fi terminat la finele acestui an, se arata intr-un comunicat al OMV. Decizia finala asupra investiţiilor pe care grupul le va face in proiect va fi luata in urmatoarele 18 luni.
Diplomatie energetica
Inaintea semnarii inţelegerii cu Austria, Federatia Rusa avea incheiate acorduri bilaterale cu alte state de tranzit, respectiv Bulgaria, Grecia, Serbia, Slovenia si Ungaria. Pe langa Eni, grupul francez EDF a anuntat ca se va alatura consorţiului care va construi South Stream. Gazoductul, cu o lungime de circa 900 de kilometri, va trece pe sub Marea Neagra, din Novorosisk pana la Varna, in Bulgaria. Proiectul este dezvoltat de Gazprom, cel mai mare producator si exportator de gaze naturale din lume, si de grupul italian Eni. Gazoductul va avea o capacitate de 31 de miliarde de metri cubi pe an, cu posibilitatea extinderii la 63 de miliarde de metru cubi pe an, urmand sa transporte 35% din volumul total de gaze destinate Europei. Primele livrari sunt estimate pentru sfarsitul anului 2015, oficialii avand unele rezerve fata de stabilirea unui termen limita. “Este o perioada foarte dificila. Suntem in 2010, avem mai putin de sase ani pana la lansarea livrarilor, programul este strans”, au declarat surse Gazprom, citate de agentia de presa KARADENIZ PRESS.
Unificare energetica
Consorţiul care dezvolta conducta europeana ar fi de acord cu o fuziune cu South Stream, cu condiţia ca gazoductul rusesc sa fie construit pe ruta Nabucco, relateaza mass-media de la Bucuresti, citand surse din cadrul consortiului Nabucco, preluate de agentia de presa KARADENIZ PRESS. Propunerea şefului Eni (compania italiana care deţine 50% din South Stream), Paolo Scaroni, ca proiectele Nabucco şi South Stream sa fuzioneze pentru o parte a traseului pentru diminuarea costurilor, care a surprins pe toata lumea in urma cu cateva saptamani, se contureaza insa ca fiind o opţiune demna de luat in calcul pentru companiile implicate, au mai declarat sursele citate.
Aceasta in condiţiile in care South Stream are serioase probleme legate de asigurarea finanţarii, iar banii care ar putea veni din partea Uniunii Europene ar fi un catalizator pentru concretizarea proiectului. De cealalta parte, Nabucco inca se confrunta cu lipsa unor contracte cu furnizorii de gaze, iar resursele ruseşti ar rezolva aceasta problema. „Ne concentram pe realizarea proiectului in conformitate cu studiul de fezabilitate şi nu exista niciun motiv pentru care sa schimbam conceptul.Orice modificare a actualului concept va trebui evaluata şi decisa de catre acţionari”, a declarat, pentru cotidianul roman „Adevarul”, Christian Dolezal, purtatorul de cuvant al consorţiului Nabucco, din care face parte şi Transgaz, alaturi de companiile de profil din Turcia, Bulgaria, Ungaria şi Austria.
„Noi nu am exclus niciodata vreo sursa de gaze sau vreo conexiune (o alta conducta care sa se conecteze la Nabucco – n.r.). Cu cat volumul de gaze transportat prin sistemul de conducte este mai mare, cu atat mai mult creşte competitivitatea. Acest lucru va reduce costurile de transport via Nabucco”, a punctat reprezentantul consorţiului.
Nabucco, sub semnul intrebarii
Proiectul Nabucco, evaluat la 7,9 miliarde de euro, prevede construirea unui gazoduct cu o capacitate anuala de 31 de miliarde de metri cubi. Obiectivul gazoductului este facilitarea importului direct de gaze naturale din regiunea Caspica si Asia Centrala, pe ruta Turcia – Bulgaria – Romania – Ungaria – Austria. Romania participa la proiect prin intermediul Transgaz, alaturi de grupul austriac OMV, acţionarul majoritar al Petrom, de MOL Ungaria, Bulgargaz Bulgaria, BOTAS Turcia si RWE Germania. Primele livrari ar urma sa fie efectuate in 2014.
Inaugurarea, in luna decembrie 2009, a gazoductului chinez din Asia Centrala, pune sub semnul intrebarii strategia Nabucco a statele europene. Conform unor surse diplomatice, citate de agentia de presa KARADENIZ PRESS, consortiul Nabucco si Turkemnistanul ar putea semna, in mai 2010, un contract privind livrarea, anuala, a zece miliarde de metri cubi de gaze naturale de catre statul din Asia Centrala pentru aprovizionarea conductei. Acesta ar fi primul contract de aprovizionare a Nabucco, proiect international la care participa si Romania.
Dezvaluirile oficialului Nabucco vin la scurt timp dupa ce un al doilea gazoduct dintre Iran si Turkmenistan a fost inaugurat recent de catre presedintele iranian, Mahmoud Ahmadinejad, si omologul sau turkmen, Gurbanguly Berdimuhamedov, dubland exporturile de gaze turkmene catre Iran, aproximativ 20 de miliarde de metri cubi pe an. Conform surselor oficiale locale, acest acord va afecta posibilele livrari de gaz turkmen catre gazoductul Nabucco, sustinut de UE si SUA, menit sa reduca dependenta Europei de livrarile de gaz rusesc.
Potrivit surselor citate, livrarile din Turkmenistan catre Nabucco ar trebui sa traverseze Marea Caspica, situatie care ar putea intampina piedici politice, intrucat tarile riverane, Rusia, Kazahstan, Turkmenistan, Iran si Azerbaidjan nu au convenit, inca, asupra delimitarii zonelor maritime. “Este un pas semnificativ. Exista, insa, dificultati destul de importante”, a spus analistul Centrului pentru Studii Energetice Globale Julian Lee, cu privire la necesitatea de a transporta gazele din Turkmenistan in Azerbaidjan inainte de livrarea acestora catre Europa.
Mitul „Nabucco” contestat
Viabilitatea proiectului este pusa la indoiala de noi calcule care arata ca dependenta de gazul rusesc scade constant in Europa, de la 75% (in 1990) pana la 41% (in prezent), in timp ce livrarile din Norvegia si din regiunea Africii de Nord – in special din Algeria – au sporit considerabil, relateaza mass-media de la Bucuresti. Mitul eliberarii Europei de sub dependenta energetica de Rusia, care s-ar infaptui prin realizarea proiectului Nabucco, este contestat de noi calcule efectuate de un profesor de la Universitatea Libera din Berlin. In opinia profesorului Roland Götz, citat de cotidianul austriac Wirtschaftsblatt, preluat de mass-media de la Bucuresti, la capacitate maxima de exploatare, gazoductul nu va aduce in UE decat 6% din necesarul de gaz natural.
Desi cele cinci tari au semnat un acord preliminar pentru demararea proiectului (n.r.- la Ankara, in iulie 2009), expertul se indoieste de viabilitatea economica a proiectului, ridicand intrebarea daca in aceste conditii, merita ca statele participante la proiect, Austria, Bulgaria, Ungaria, Romania si Turcia, sa investeasca un total de 7,9 miliarde euro in proiect. In opinia lui, necesarul de gaze al statelor UE ar fi de 500 milioane metri cubi (mc) pe an, dar nu se stie daca aceasta cantitate nu va scadea, odata ce statele membre trebuie sa-si indeplineasca “obiectivele climatice” asumate, de a reduce consumul de combustibili fosili. Momentan, europenii importa 135 miliarde mc din Rusia, dar Nabucco nu ar putea aduce decat 23% din aceasta cantitate. Din cele 31 de miliarde, Turcia ar urma sa primeasca o cota importanta, iar referitor la aceasta Roland Götz, sustine ca este greu de crezut ca Turcia se va multumi doar cu statutul de tara de tranzit si considera ca este foarte probabil ca Ankara sa doreasca sa devina un centru energetic.
In plus, dependenta de gazul rusesc a Europei a scazut constant, de la 75% (in 1990) pana la 41% (in prezent), arata politologul Gerhard Mangott. El este de parere ca actuala recesiune a redus mult consumul de gaz din UE. Contractele cu Rusia includ clauza “take or pay” (cand cumparatorul tot plateste o parte din pret, chiar si cand refuza marfa), astfel ca europenii au preferat sa primeasca gazul si sa-l depoziteze.
Divizia South Stream
Reamintim ca Nord Stream si South Stream sunt promovate de monopolul rus Gazprom. La aceste proiecte s-au asociat si mai mari companii europene in domeniu, precum EDF (Franta), GDF-Suez, E.ON din Germania sau ENI din Italia, pe fondul intensificarii presiunilor politice pentru includerea unui numar de state europene in proiectele de anvergura ale Gazprom.
Gigantul energetic rus Gazprom a infiintat anul trecut un departament pentru coordonarea activitatilor de realizare a proiectului ruso-italian South Stream, potrivit unui comunicat al companiei, citat de agentia de presa KARADENIZ PRESS. “In responsabilitatea departamentului intra coordonarea activitatilor de proiectare si construire a gazoductului South Stream (…), realizarea sectorului maritim al proiectului, modernizarea infrastructurii de transportare a gazului, precum si infiintarea de infrastructuri in statele participante la proiectul South Stream”, precizeaza comunicatul.
Bucurestiul, exclus din South Stream
La sfarsitul saptamanii trecute, serviciul de presa al Ministerului Economiei de la Bucuresti a reiterat ca Romania ar putea fi una dintre ţarile care vor fi tranzitate de gazoductul South Stream, avand in vedere poziţia sa geografica, dar traseul definitiv al conductei nu a fost inca stabilit.
Anuntul autoritatilor de la Bucuresti vine la scurt timp dupa ce Alexei Miller, director general al grupului rus Gazprom, a declarat, citat de agentia de presa KARADENIZ PRESS, ca Romania nu mai poate lua locul Bulgariei in proiectul South Stream, dar ar putea fi construit un tronson catre aceasta, fie pe sub Marea Neagra fie pe teritoriul bulgaresc. “Poate fi construit un tronson maritim sau pe teritorul Bulgariei (care sa lege South Stream de Romania, n.r.). Deocamdata este vorba doar despre idei”, a declara Miller, citat de mass-media rusa. El a subliniat ca Romania si-a aratat interesul fata de acest proiect si ca discutiile cu Bulgaria au avut succes, iar proiectul evolueaza conform programului.
Reamintim ca in decembrie 2009, directorul general adjunct al grupului rus de stat, Alexandr Medvedev, a declarat ca Gazprom are si alte optiuni, printre care Romania, pentru construirea gazoductului South Stream, in cazul in care Bulgaria renunta sa participe la dezvoltarea proiectului.
La randul sau, ministrul roman al Economiei, Adriean Videanu, declara, la inceputul lunii martie 2010, ca Transgaz a primit o invitatie oficiala pentru a adera la South Stream, stire neconfirmata de serviciul de presa al Gazprom.
Lituania a decis rechemarea „pentru consultări” a ambasadorului său la Viena, după ce autorităţile austriece au eliberat un fost ofiţer KGB dat în urmărire de Vilnius pentru implicarea într-un masacru comis de trupe sovietice în 1991 în capitala lituaniană. „Ambasadorul va fi rechemat pentru consultări”, a declarat luni presei ministrul adjunct de externe Asta Skaisgiryte, după o discuţie cu preşedintele Dalia Grybauskaite, scrie Moldpres, citând agenţiile de presă internaţionale. Lituania a acuzat sîmbătă Austria că a „ignorat solidaritatea europeană” atunci cînd l-a pus în libertate pe Mihail Golovatov, reţinut cu 24 de ore mai devreme în baza unui mandat de arestare european emis de Vilnius, pentru „crime împotriva umanităţii şi crime de război”. Conform autorităţilor austriece, acest mandat era prea vag. Golovatov, în vârstă de 62 de ani, este căutat pentru rolul avut în atacul asupra turnului televiziunii din Vilnius, la 13 ianuarie 1991, în timpul unei tentative sovietice de a pune capăt mersului Lituaniei spre independenţă. Atacul, purtat de unitatea specială Alpha condusă de Golovatov, s-a soldat cu cel puţin 14 morţi şi 700 de răniţi.
