Bratislava face cu ochiul Moscovei

Bratislava face cu ochiul Moscovei

Guvernul condus de prim-ministrul Robert Fico a devenit, prin pozițiile sale, un actor problemă pentru măsurile luate de către statele europene pentru a submina poziția de forță a Moscovei în eventualitatea în care se va ajunge la masa negocierilor pentru a finaliza conflictul de pe teritoriul ucrainean. De asemenea, se observă o apropiere puternică de maniera de politică externă practicată și de vecinul de la sud al Slovaciei, respectiv Ungaria lui Viktor Orban.

Într-un gest care reflectă dinamica complexă a relațiilor energetice și geopolitice europene, premierul slovac Robert Fico s-a deplasat recent la Moscova pentru a se întâlni cu președintele rus Vladimir Putin. Această vizită a avut ca obiectiv principal discutarea posibilității de a menține tranzitul gazului rusesc prin Ucraina, în contextul în care actualul acord dintre Gazprom și Kiev urmează să expire la 31 decembrie 2024. Decizia Ucrainei de a nu prelungi contractul a declanșat îngrijorări majore în statele europene dependente de gazul rusesc, printre care Slovacia ocupă un loc central.

Slovacia, una dintre țările europene cele mai dependente de gazul rusesc, se confruntă cu riscul pierderii unei surse importante de aprovizionare. Tranzitul gazului prin Ucraina a fost o coloană vertebrală pentru livrările energetice din Europa Centrală și de Est. Fico și-a justificat vizita prin necesitatea de a aborda această problemă crucială pentru economia securitatea energetică a statului slovac, mai ales în condițiile în care diversificarea surselor de energie rămâne un proces lent și costisitor.

De asemenea, premierul slovac a descris întâlnirea cu Putin drept un răspuns la refuzul Ucrainei de a renegocia contractul de tranzit. Liderul de la Kremlin, deși aparent deschis la continuarea livrărilor, a subliniat că decizia Ucrainei face acest lucru imposibil. Într-un discurs ulterior, Fico a afirmat că Moscova este pregătită să colaboreze, dar a criticat dur Kievul pentru poziția sa.

Decizia Ucrainei de a nu prelungi contractul de tranzit reflectă atât calculele economice, cât și strategia geopolitică. Kievul încearcă să reducă influența Rusiei asupra economiei sale și să promoveze diversificarea energetică, în contextul războiului declanșat de Moscova. Recent, Ucraina a primit primele livrări de gaz natural lichefiat (GNL) din SUA, marcând un pas important spre independența energetică. În plus, Kievul consideră că decizia de a închide tranzitul gazului rusesc reprezintă o lovitură strategică împotriva Rusiei, care depinde de exporturile energetice pentru a-și finanța operațiunile militare.

Vizita lui Fico la Moscova a stârnit controverse, atât la nivel intern, cât și internațional. Liderii Uniunii Europene au fost informați despre această călătorie, dar au privit cu scepticism decizia premierului slovac. Comisia Europeană și statele membre au subliniat importanța reducerii dependenței de hidrocarburile rusești și au privit eforturile lui Fico ca pe o abatere de la obiectivele comune ale UE.

De asemenea, relațiile apropiate ale lui Fico cu Kremlinul au atras critici. Slovacia, alături de Ungaria, este condusă de un guvern perceput drept suveranist, care s-a opus frecvent inițiativelor comune ale blocului comunitar privind Ucraina. Fico și premierul ungar Viktor Orbán sunt singurii lideri din UE care au vizitat Moscova de la începutul războiului, iar aceste gesturi au fost interpretate ca semne de apropiere față de Rusia.

Pe de altă parte, președintele ucrainean Volodimir Zelenski a criticat vehement inițiativele lui Fico. Zelenski l-a acuzat pe premierul slovac că încearcă să obțină beneficii economice pe seama intereselor naționale ale Ucrainei și că se aliniază, în mod periculos, pozițiilor Kremlinului.

În ciuda eforturilor lui Fico, șansele de succes par limitate. Ucraina rămâne fermă în decizia de a pune capăt tranzitului gazului rusesc, iar statele membre ale UE continuă să-și diversifice sursele energetice. Pe termen lung, Slovacia riscă să fie izolată în eforturile sale de a păstra relațiile comerciale cu Gazprom, mai ales dacă alte state europene reușesc să se desprindă complet de dependența de hidrocarburile rusești.

În plus, amenințările lui Fico de a opri livrările de electricitate către Ucraina, dacă tranzitul gazului este suspendat, ar putea afecta relațiile bilaterale și ar genera tensiuni suplimentare în cadrul Uniunii Europene. Experții energetici consideră că o astfel de măsură ar avea un impact limitat asupra Ucrainei, care dispune de alternative pentru a compensa aceste pierderi. În schimb, Slovacia ar putea pierde venituri importante și ar risca sancțiuni sau măsuri punitive din partea partenerilor europeni.

Pentru Moscova, vizita lui Fico reprezintă o oportunitate de a submina unitatea europeană și de a exploata diviziunile din cadrul UE. Putin s-a declarat deschis ideii ca Slovacia să găzduiască eventuale negocieri de pace între Rusia și Ucraina, prezentând Bratislava drept un mediator „neutru”. Totuși, această propunere a fost primită cu scepticism de liderii europeni și de Kiev, care consideră că astfel de inițiative nu sunt decât încercări de a slăbi sprijinul occidental pentru Ucraina.

O nouă provocare în sectorul energetic pentru Republica Moldova

O nouă provocare în sectorul energetic pentru Republica Moldova

În 2025 urmează să fie organizate alegeri legislative în Republica Moldova, iar Moscova pare dispusă de a folosi orice instrument din domeniul războiului hibrid pentru a destabiliza situația internă de la Chișinău, care eventual să poată genera și câștiguri de capital electoral pentru partidele moldovenești rusofile.

Republica Moldova se confruntă cu una dintre cele mai dificile provocări energetice din istoria sa recentă, generată de tensiunile geopolitice și de refuzul Rusiei de a continua livrările de gaze naturale prin Ucraina. Într-un efort de a evita o criză umanitară și economică, autoritățile de la Chișinău au anunțat o serie de măsuri drastice, menite să reducă consumul de energie, să diversifice sursele de aprovizionare și să gestioneze riscurile cauzate de întreruperea livrărilor de gaze.

Pentru a gestiona criza energetică, Parlamentul Republicii Moldova a aprobat instituirea stării de urgență pentru 60 de zile, începând cu 16 decembrie. Aceasta oferă guvernului posibilitatea de a lua măsuri rapide, cum ar fi achiziționarea energiei din surse externe, chiar și la prețuri mai mari, și raționalizarea consumului de electricitate. De asemenea, autoritățile pot simplifica procedurile administrative pentru a asigura aprovizionarea cu resurse energetice în timp util.

Un aspect major al crizei energetice din Moldova îl reprezintă dependența sa de energia electrică generată în regiunea separatistă Transnistria. Acolo, gazele naturale rusești sunt utilizate pentru a produce energie electrică la costuri reduse, care este apoi furnizată regiunilor controlate de guvernul de la Chișinău. Liderul transnistrean Vadim Krasnoselski a apelat la toate părțile implicate pentru a preveni o criză majoră, însă tensiunile persistă.

Pe fondul anunțului că Gazprom va înceta furnizarea de gaze naturale prin Ucraina la 31 decembrie, guvernul Republicii Moldova a aprobat o serie de măsuri menite să reducă consumul de energie cu cel puțin 30%. Acestea includ limitarea iluminatului stradal, oprirea scărilor rulante în clădiri publice și comerciale și ajustarea programului de lucru pentru întreprinderile mari consumatoare de energie. Premierul Dorin Recean a subliniat importanța solidarității populației în aceste momente dificile, îndemnând la responsabilitate în utilizarea resurselor energetice.

Totodată, exporturile de electricitate vor fi limitate în intervalul 06:00-23:00 pentru a asigura un consum echilibrat pe plan intern. Aceste măsuri vin în sprijinul unui efort mai amplu de a utiliza eficient toate capacitățile interne de producție energetică, precum și de a promova energia regenerabilă.

Premierul Dorin Recean a acuzat Rusia de utilizarea energiei ca armă politică, subliniind că populația din regiunea transnistreană este transformată în „ostatică” de către Gazprom. În același timp, Chișinăul a respins orice pretinse datorii față de compania rusească, dovedite invalide printr-un audit internațional. Autoritățile moldovene au anunțat că vor analiza toate opțiunile legale, inclusiv arbitrajul internațional, pentru a-și proteja interesele naționale și pentru a cere despăgubiri pentru pierderile economice cauzate de deciziile Kremlinului.

Pe termen scurt, Moldova își va asigura o parte semnificativă a necesarului energetic prin importuri din România. Energocom, compania de stat responsabilă de achizițiile energetice, a semnat un nou contract cu Nuclearelectrica pentru a cumpăra în primul trimestru din 2025 100 MW de energie electrică produsă la centrala nucleară de la Cernavodă. Acesta reprezintă un volum de trei ori mai mare decât cel contractat în decembrie 2024, fiind furnizat la un preț plafonat de guvernul român.

În paralel, Moldova continuă să promoveze investițiile în energia regenerabilă, sprijinind întreprinderile care dezvoltă proiecte în domeniul fotovoltaic și eolian. Premierul Recean a declarat că aceste investiții reprezintă o oportunitate de a reduce dependența de resursele energetice convenționale, transformând criza actuală într-un punct de plecare pentru o tranziție energetică sustenabilă.

Criza energetică are implicații majore asupra economiei și societății moldovene. În lipsa gazului rusesc, autoritățile estimează cheltuieli suplimentare de aproximativ 400 de milioane de euro anual pentru acoperirea necesarului de energie. În același timp, întreprinderile sunt încurajate să-și ajusteze procesele de producție pentru a reduce consumul în orele de vârf, iar guvernul lucrează la un program de compensații destinat mediului de afaceri, similar celui deja implementat pentru populație.

Pe termen lung, Moldova își propune să dezvolte o infrastructură energetică independentă, care să reducă vulnerabilitățile actuale. Premierul Recean a anunțat că, până la sfârșitul anului 2025, țara ar trebui să dispună de capacități de aprovizionare cu energie care să nu depindă de Rusia sau de regiunea transnistreană.

Criza energetică din Moldova reflectă deficiențele sistemice neglijate de decenii în regiune și dependența statelor mici de cele mari care au acces la resurse semnificative. Cu toate acestea, autoritățile de la Chișinău demonstrează o abordare proactivă și responsabilă, luând măsuri imediate pentru a proteja populația și economia, în timp ce construiesc un sistem energetic mai rezilient.

Cerințe dure de la Washington – noi dileme pentru continentul european

Cerințe dure de la Washington – noi dileme pentru continentul european

Pe măsură ce situația politică din Europa se deteriorează de la o zi la alta, partidele extremiste și pro-ruse câștigând tot mai multă influență în spațiul mediatic, Uniunea Europeană se confruntă cu noi provocări majore. În acest context fragil, viitorul președinte al Statelor Unite, Donald Trump, anunță măsuri drastice care ar putea afecta relațiile transatlantice. Consilierii săi au transmis oficialilor europeni că acesta intenționează să ceară statelor membre NATO să își mărească bugetele pentru apărare până la 5% din PIB, o creștere semnificativă față de ținta actuală de 2%, pe care doar o parte dintre statele membre reușesc să o atingă.

Această cerință vine în contextul escaladării tensiunilor generate de războiul din Ucraina și al îngrijorărilor privind pregătirile Rusiei pentru confruntări pe termen lung. Secretarul general al NATO, Mark Rutte, a îndemnat recent țările membre să adopte o „mentalitate de război” și să își majoreze bugetele apărării la 3% din PIB, justificând acest lucru prin creșterea amenințărilor venite din partea Rusiei. Potrivit unor surse citate de presa internațională, Trump ar putea fi dispus să reducă solicitarea la 3,5% din PIB, dar doar dacă SUA obțin termeni comerciali mai favorabili din partea Europei.

Totuși, propunerile lui Trump nu sunt lipsite de controverse. În timpul campaniei electorale, acesta a sugerat că ar putea reduce sprijinul militar pentru Ucraina și ar pleda pentru negocieri rapide între Kiev și Moscova. Acum, însă, surse apropiate discuțiilor cu oficialii europeni indică faptul că Trump ar intenționa să mențină ajutorul militar pentru Ucraina, conștient de importanța stabilității în regiune pentru securitatea globală. Această aparentă schimbare de poziție reflectă complexitatea relațiilor internaționale și a priorităților strategice ale viitorului lider american.

În prezent, doar 23 dintre cele 32 de state membre NATO ating ținta de alocare a 2% din PIB pentru apărare, iar o creștere semnificativă a acestei cote ar putea întâmpina rezistență din partea statelor europene, care se confruntă cu dificultăți bugetare. Creșterea bugetelor pentru apărare ar putea reprezenta o povară suplimentară pentru economiile europene deja afectate de inflație și de consecințele războiului din Ucraina.

Pe lângă presiunile legate de apărare, politica tarifară propusă de Trump ridică alte semne de întrebare. Liderul american a amenințat că va impune tarife de până la 25% asupra importurilor din Mexic, Canada și China, o măsură care ar putea avea consecințe grave asupra economiei mondiale. Trump a declarat că noile tarife impuse ar putea aduce beneficii economiei SUA, dar experții avertizează că aceste politici ar putea genera creșteri semnificative ale costurilor pentru consumatori.

Donald Trump a amenințat Uniunea Europeană cu impunerea unor taxe vamale generale dacă blocul comunitar nu își reduce excedentul comercial față de Statele Unite prin achiziții mai mari de petrol și gaze americane. Într-o postare pe platforma sa, Truth Social, Trump a afirmat că „Uniunea Europeană trebuie să își diminueze deficitul comercial uriaș față de SUA prin achiziții masive de petrol și gaze de la noi. Altfel, vor fi impuse noi tarife peste tot”. Aceste declarații vin în contextul în care UE încearcă deja să își reducă dependența de gazele naturale rusești, adoptând măsuri precum creșterea importurilor de gaze naturale lichefiate (GNL) din SUA. Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a subliniat că blocul comunitar analizează posibilitatea unor achiziții suplimentare de gaze americane, în încercarea de a compensa deficitul energetic generat de războiul din Ucraina.

UE și SUA au deja un istoric de negocieri tensionate în ceea ce privește sectorul energetic. În timpul primului mandat al lui Trump, fostul președinte al Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a propus achiziții suplimentare de gaze naturale lichefiate din SUA pentru a preveni escaladarea unui război comercial. Acum, în contextul sancțiunilor împotriva Rusiei și al necesității de a înlocui importurile energetice din această țară, Uniunea Europeană se confruntă din nou cu presiuni externe pentru a-și diversifica sursele de aprovizionare.

Pe măsură ce noul mandat al lui Donald Trump se apropie, pozițiile sale ferme față de Europa și de politica globală creează incertitudini și tensiuni suplimentare. Dacă politicile propuse de acesta vor fi implementate, ele ar putea redefini relațiile transatlantice și ar putea avea un impact semnificativ asupra economiei globale. În același timp, viitorul Uniunii Europene depinde de capacitatea sa de a răspunde acestor provocări și de a rămâne unită în fața unor presiuni externe tot mai mari.

Calcule dificile la Kiev

Calcule dificile la Kiev

Situația din Ucraina continuă să fie extrem de complicată pe fondul războiului cu Rusia și al provocărilor politice și militare care se agravează. Președintele Volodimir Zelenski a admis că, în prezent, Ucraina nu dispune de suficiente resurse pentru a recuceri toate teritoriile ocupate de Rusia începând cu 2014. Totuși, el a subliniat ferm că Ucraina nu va recunoaște aceste teritorii ca aparținând Rusiei, considerând că o astfel de concesie ar însemna o legitimare a agresiunii Kremlinului.

Problemele interne ale Ucrainei sunt profund legate de dificultățile întâmpinate în mobilizarea forțelor armate. Dacă în primele luni ale invaziei la scară largă, declanșată în februarie 2022, entuziasmul publicului pentru apărarea țării era ridicat, situația s-a schimbat semnificativ. Mobilizarea a devenit tot mai dificilă, pe măsură ce recrutările recente includ adesea persoane în vârstă, nepregătite sau cu probleme de sănătate. Acest fapt afectează negativ capacitatea operațională a armatei. De asemenea, transferul personalului din unitățile de apărare aeriană către linia frontului a slăbit apărarea antiaeriană a Ucrainei, punând în pericol operațiunile din spatele liniei de contact. Specialiștii care au fost instruiți să opereze echipamente sofisticate și să contracareze atacurile cu drone și rachete sunt acum trimiși pe front, unde lipsa de antrenament specific îi dezavantajează.

Această situație complicată a generat tensiuni între Ucraina și aliații săi occidentali, în special Statele Unite. În timp ce Kievul continuă să solicite arme și sprijin financiar suplimentar, Washingtonul a insistat asupra necesității ca Ucraina să-și intensifice eforturile de mobilizare și să extindă vârsta de mobilizare de la 25 la 18. Administrația americană a subliniat că resursa umană este cea mai mare nevoie a Ucrainei în acest moment și s-a arătat dispusă să sprijine pregătirea militară, cu condiția ca autoritățile ucrainene să își mobilizeze mai eficient populația. Cu toate acestea, politica de recrutare a devenit nepopulară în rândul ucrainenilor, iar rezistența la mobilizare este tot mai puternică. Un sondaj recent arată că aproape jumătate dintre respondenți consideră acceptabilă evitarea serviciului militar, ceea ce reflectă o schimbare semnificativă în atitudinea publicului față de război.

Pe plan internațional, discuțiile despre soluționarea conflictului au inclus propuneri precum inițiativa președintelui francez Emmanuel Macron de a desfășura trupe europene în Ucraina. Această inițiativă este văzută ca o posibilă garanție de securitate temporară până când Ucraina va deveni membră NATO. Totuși, autoritățile ucrainene au solicitat detalii suplimentare despre rolul și responsabilitățile acestor trupe, subliniind importanța unui mecanism concret care să prevină noi agresiuni din partea Rusiei.

Din punct de vedere teritorial, situația este extrem de nefavorabilă pentru ambițiile Kievului. Rusia controlează în prezent aproximativ 18% din teritoriul Ucrainei, incluzând Crimeea și regiuni din estul țării, precum Donbas. Kremlinul a anexat ilegal patru regiuni în 2022, deși nu le controlează integral, și a condiționat orice negociere de retragerea trupelor ucrainene din aceste teritorii. Zelenski a respins categoric această cerere, afirmând că astfel de concesii ar perpetua agresiunea rusă.

În același timp, schimbările politice de pe scena internațională complică și mai mult situația. Realegerea lui Donald Trump ca președinte al Statelor Unite ridică semne de întrebare privind viitorul sprijinului american pentru Ucraina. Pozițiile ambivalente ale lui Trump față de sprijinul militar și financiar pentru Kiev creează incertitudine, în special într-un moment în care Ucraina depinde în mare măsură de ajutorul occidental.

Pe măsură ce conflictul se prelungește, moralul populației și al forțelor armate scade, iar provocările devin din ce în ce mai acute. În plus, presiunea demografică, cauzată de pierderile de vieți omenești și emigrarea masivă, afectează capacitatea Ucrainei de a susține un război de lungă durată. Toate aceste probleme sunt agravate de lipsa unor progrese semnificative pe câmpul de luptă. În ciuda eliberării a peste 42.000 de kilometri pătrați de teritoriu ocupat din 2022, Ucraina nu a înregistrat succese majore din 2023, iar ofensiva de vară nu a reușit să aducă schimbări semnificative pe teren.

În fața acestor dificultăți, perspectivele de soluționare a conflictului sunt incerte. Ucraina speră într-o combinație de sprijin internațional, sancțiuni economice asupra Rusiei și eforturi diplomatice care să pună capăt războiului. Cu toate acestea, găsirea unei soluții durabile depinde de capacitatea Kievului de a gestiona eficient provocările interne și de a menține sprijinul extern. Situația din teren nu favorizează Ucraina în acest moment. Armata rusă a înaintat peste 725 de km pătraţi pe teritoriul Ucrainei în noiembrie, cel mai mare câştig teritorial obţinut într-o lună din martie 2022.

Probleme tot mai mari pentru interesele energetice rusești din Europa

Probleme tot mai mari pentru interesele energetice rusești din Europa

Federația Rusă a suferit constant în ultimii ani pierderi de natură politico-militară, cel mai recent exemplu fiind căderea regimului Assad în Siria, dar nici din punct de vedere economic perspectivele nu sunt optimiste la Moscova. Principalul atuu al Kremlinului în ultimele decenii, în relația cu celelalte state, a fost de departe influența generată prin prisma contractelor din sectorul energetic, capitol la care Rusia a ocupat un loc privilegiat la nivel internațional.

Sancțiunile impuse ca urmare a începerii ostilităților militare din Ucraina au dăunat semnificativ pentru relațiilor comerciale rusești, iar sectorul energetic a devenit practic din principala armă economică a Rusiei o mare dilemă politică. State precum Austria, Ungaria și Slovacia și-au format o dependență puternică față de resursele energetice de proveniență rusă, iar în moment întâmpină provocări majore care ar putea determina o îndepărtare de Moscova.

Pe 21 noiembrie, SUA au impus sancțiuni împotriva Gazprombank, complicând procesul de plată pentru cumpărătorii europeni de gaze rusești. În trecut, aceștia utilizau Gazprombank pentru tranzacții, inclusiv pentru conversia valutelor în ruble.

Ulterior, președintele rus Vladimir Putin a emis un decret care a eliminat posibilitatea cumpărătorilor de gaze rusești de a converti valutele prin intermediul Gazprombank. Totodată, banca rusă a precizat că rămâne singura autorizată să gestioneze plățile internaționale pentru gaze, dar doar în ruble. Acest mecanism a generat dificultăți pentru importatori precum Turcia, Slovacia și Ungaria, care au cerut clarificări privind modalitățile de plată.

Conform ministrului de Externe Szijjarto al Ungariei, stat care a primit până acum aproximativ șapte miliarde de metri cubi de gaze rusești prin conducta Turkstream ce traversează Turcia și Bulgaria, a fost găsită o soluție pentru a rezolva problema plăților în urma discuțiilor cu autoritățile din Sofia. Ministrul ungar a anunțat că Bulgaria va putea, de asemenea, să primească taxele de tranzit pentru gaze, anterior procesate prin Gazprombank. Cu toate acestea, detaliile despre noul mecanism de plată nu au fost dezvăluite.

De asemenea, Grupul energetic OMV din Austria a anunțat recent încheierea unui contract de lungă durată pentru livrări de gaze naturale cu Gazprom Export, o subsidiară a grupului rus Gazprom. Decizia a fost motivată de încălcări semnificative ale prevederilor contractuale. Acordul, semnat inițial în 2006, era programat să se deruleze până în 2040. Contractul semnat în 2006 a fost inițial bine primit a fost criticat pentru termenii săi, inclusiv clauza „Take-or-pay”, care obliga OMV să plătească pentru gazele livrate chiar dacă nu erau necesare.

La mijlocul lunii trecute, Gazprom a sistat livrările de gaze către OMV, pe fondul unui conflict juridic între cele două părți. Un tribunal din Germania a impus Gazprom să plătească OMV 230 de milioane de euro, pentru deficiențe în livrări. OMV a răspuns imediat, anunțând măsuri de aplicare a deciziei, inclusiv ajustări ale facturilor sale către Gazprom. În urma acestor evenimente, Gazprom a întrerupt complet livrările de gaze după trei zile.

OMV a declarat că această situație nu va afecta aprovizionarea clienților săi, datorită unui portofoliu variat de surse alternative. Grupul își asigură gazele naturale prin producția proprie din Norvegia și Austria, completată de importuri de la alți producători de gaze naturale și gaze lichefiate. De asemenea, depozitele de gaze ale OMV sunt umplute în proporție de 85%, ceea ce sprijină securitatea aprovizionării. OMV, cu venituri de 40 de miliarde de euro în 2023 și aproximativ 20.000 de angajați la nivel global, are ca principal acționar guvernul austriac.

Alt stat european cu o situație energetică complicată este Slovacia. Statul slovac intenționează să inițieze negocieri săptămâna viitoare pentru a asigura continuarea livrărilor de gaze rusești după expirarea actualului acord de tranzit prin Ucraina. Acordul, semnat acum cinci ani între Moscova și Kiev, va expira la finalul anului. Deși Rusia și-a exprimat disponibilitatea de a menține aprovizionarea prin Ucraina, Kievul a refuzat să discute cu Moscova pe tema exporturilor de gaze.

Slovacia, care beneficiază de un contract pe termen lung cu Gazprom, dorește să păstreze ruta de aprovizionare via Ucraina. Premierul slovac Robert Fico a anunțat că în perioada următoare vor avea loc negocieri intense la diferite niveluri și în diverse locații. Scopul principal este evitarea costurilor mai mari asociate cu taxele de tranzit pentru gazele provenite din alte surse.

Premierul a subliniat că Slovacia nu dorește să plătească suplimentar pentru gaze din considerente geopolitice și a menționat că, în cazul unui deficit temporar al livrărilor estice, țara dispune de stocuri suficiente. Totodată, el și-a exprimat speranța că se va găsi o soluție comună la nivelul statelor membre UE pentru a menține tranzitul de gaze atât prin Slovacia, cât și prin Ucraina.

Economia rusă suferă din ce în ce mai mult din cauza războiului, iar sectorul energetic este de departe cel mai afectat. Gazprom, gigantul energetic rus, a înregistrat pierderi de 309 miliarde de ruble (echivalentul a 3,2 miliarde de dolari) în primele nouă luni ale anului 2024. În 2023, compania a raportat pierderi de aproape 7 miliarde de dolari, primele din 1999. Rămâne de văzut dacă se va ajunge într-un punct în care situația economică va determina o schimbare majoră de perspectivă pentru efortul de război al Kremlinului.

Concurs eseuri