Adoptarea Strategiei Militare 2025–2035 a Republicii Moldova marchează o etapă importantă în procesul de redefinire a politicii de apărare și a modului în care Chișinăul abordează noile realități de securitate din regiune. Documentul, aprobat de Guvernul Republicii Moldova, stabilește principalele direcții de dezvoltare a sistemului național de apărare și reflectă o tentativă de adaptare la transformările rapide din mediul regional, generate de războiul din Ucraina și de intensificarea amenințărilor hibride la adresa statelor din vecinătatea estică a Uniunii Europene. Strategia propune consolidarea capacităților de apărare ale statului prin modernizarea Forțelor Armate, dezvoltarea apărării aeriene și cibernetice, precum și prin perfecționarea procesului de instruire a personalului militar. În acest sens, potrivit ministrului Apărării, Anatolie Nosatîi, strategia reprezintă un document de politici publice pe termen lung, care reflectă viziunea instituțională privind transformarea și modernizarea Forțelor Armate. Aceasta completează setul de documente strategice din domeniul apărării — Strategia Securității Naționale (2023) și Strategia Națională de Apărare (2024) și trasează direcțiile de răspuns strategic pentru protejarea suveranității, independenței și integrității teritoriale a statului. Ministrul a subliniat că modernizarea armatei va fi realizată gradual, în paralel cu creșterea investițiilor și adaptarea la noile provocări de securitate. După cum a subliniat și premierul Dorin Recean, strategia plasează accentul pe investiția în oameni și în capacitatea de apărare a statului: „Avem un obiectiv foarte clar – să investim, în primul rând, în oameni, în Armata Națională a Republicii Moldova. Așa că noi vom continua să dezvoltăm armata, să ne apărăm patria și să contribuim la pacea și securitatea globală.” Declarațiile oficiale care au însoțit adoptarea strategiei transmit dorința autorităților de a rupe cu o perioadă îndelungată de subfinanțare și stagnare instituțională în domeniul apărării. În același timp, discursul politic a evidențiat și polarizarea internă a societății moldovenești față de politica de securitate, un aspect care rămâne relevant pentru implementarea oricărui document strategic. Premierul Recean a remarcat existența unor curente de opinie care se opun investițiilor în armată, punând această atitudine pe seama influenței mediatice a Federației Ruse: „Când venim cu investiții în apărarea Republicii Moldova, în Armata Națională, de fiecare dată avem voci care sunt împotrivă. […] Ei ridică în slăvi Kremlinul, dar uită să zică că Kremlinul cheltuie 7% din produsul intern brut pentru războaie și 32% din buget.” Astfel, Strategia Militară 2025–2035 nu este doar un plan tehnic despre cum trebuie modernizată armata, ci și un mesaj politic, prin care autoritățile de la Chișinău încearcă să arate hotărâre și să consolideze capacitatea statului de a face față riscurilor interne și externe. Strategia confirmă totodată că direcția de dezvoltare a apărării Moldovei este una europeană, bazată pe apropierea de standardele Uniunii Europene și ale NATO. Cu toate acestea, statul își păstrează neutralitatea constituțională, iar documentul propune o abordare echilibrată — adică o încercare de a combina nevoia de securitate cu realitățile politice și juridice interne.
Contextul geopolitic și de securitate
Conform Strategiei Militare 2025–2035, mediul de securitate actual în care Republica Moldova își definește politica de apărare este caracterizat prin dinamism, instabilitate și imprevizibilitate. Lumea se află într-o perioadă de reconfigurare a echilibrelor de putere, marcată de competiția tot mai accentuată între regimurile democratice și cele autoritare. Această rivalitate nu se limitează la planul ideologic, ci se traduce prin confruntări economice, tehnologice și militare, care amplifică tensiunile internaționale și slăbesc mecanismele tradiționale de cooperare și securitate. La nivel global, sursele de insecuritate au devenit tot mai diverse și interconectate. Statele și actorii nonstatali recurg frecvent la forță, coerciție și presiune hibridă pentru a-și promova interesele, ceea ce duce la escaladarea tensiunilor și la extinderea conflictelor. Pe lângă amenințările clasice, documentul identifică un set complex de riscuri asimetrice, precum terorismul, proliferarea armelor de distrugere în masă, traficul ilicit de arme, droguri și persoane, dar și fenomene globale care agravează vulnerabilitățile statelor: schimbările climatice, pandemiile și migrația necontrolată. Toate aceste elemente configurează un mediu de securitate în care granițele dintre amenințările militare, economice și sociale sunt tot mai greu de delimitat. La nivel regional, documentul subliniază că „agresiunea Federației Ruse asupra Ucrainei, începută în 2014 și escaladată în 2022 printr-o invazie pe scară largă, a generat o criză de securitate profundă în Europa”. În același pasaj, se arată că această situație a determinat Uniunea Europeană și Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) „să adopte măsuri suplimentare pentru protejarea statelor membre, precum și pentru sprijinirea Ucrainei și a altor state expuse agresivității ruse”. Tot în viziunea autorilor strategiei, „capacitatea OSCE de a gestiona conflictele regionale s-a redus considerabil, iar arhitectura europeană de securitate, bazată pe sistemul de tratate privind controlul armamentului și neproliferarea, s-a erodat semnificativ” Strategia subliniază că această transformare a dus la o recalibrare a politicilor de apărare în majoritatea statelor europene, care au început să-și majoreze cheltuielile militare și să-și modernizeze infrastructura de apărare. În ansamblu, Strategia Militară 2025–2035 descrie un mediu de securitate global și regional caracterizat prin interdependență, competiție și incertitudine. Republica Moldova trebuie să-și consolideze propriile instrumente de apărare și reziliență, într-un context în care marile puteri își redefinesc sferele de influență, iar instituțiile multilaterale tradiționale pierd din eficiență. Prin urmare, documentul fundamentează necesitatea unei adaptări strategice profunde, care să permită statului să facă față unui spectru larg de amenințări, de la agresiunea militară directă până la presiunile cibernetice, informaționale și economice.
Amenințări și riscuri militare în viziunea noii strategii
În viziunea Strategiei Militare 2025–2035, mediul de securitate al Republicii Moldova este definit de o combinație complexă de amenințări convenționale și neconvenționale, provenite atât din exterior, cât și din vulnerabilitățile interne. Documentul subliniază că poziția geografică a țării, „situată, alături de Ucraina, la confluența frontierelor estice ale UE și NATO cu sfera de influență percepută a Federației Ruse”, generează presiuni strategice semnificative și o expunere crescută la riscuri militare. Potrivit strategiei, continuarea războiului din Ucraina reprezintă principalul factor de insecuritate pentru Republica Moldova. Documentul notează că „invazia Federației Ruse în Ucraina și ocuparea militară a teritoriului suveran ucrainean reprezintă cea mai gravă criză de securitate din Europa din ultimele decenii”, iar conflictul „reprezintă o sursă de amenințări semnificative la adresa securității Republicii Moldova, ce s-a manifestat deja prin violarea suveranității aeriene naționale” Posibilitatea extinderii zonelor ocupate de Rusia spre granița moldoveană este considerată „o amenințare directă majoră asupra securității și a statalității Republicii Moldova”, întrucât „stabilirea unui coridor terestru până la hotarele țării ar putea provoca presiuni politice și teritoriale adiționale”. Un alt risc major îl constituie menținerea potențialului militar din regiunea transnistreană. Strategia denunță prezența Grupului Operativ de Trupe Ruse (GOTR) drept „o încălcare flagrantă a suveranității și a neutralității Republicii Moldova”, menționând și existența „unui arsenal militar necontabilizat, stocat în condiții necunoscute și fără posibilitatea de control” Această formulare arată că documentul tratează regiunea transnistreană nu doar ca o problemă politică, ci și ca o sursă concretă de risc militar și de insecuritate structurală. În același timp, proliferarea(ilicită) a armelor și tehnologiilor militare este prezentată în strategie ca fiind un alt risc semnificativ, mai ales în contextul existenței „unor importante stocuri de arme și muniții în raioanele de est ale țării, în afara controlului autorităților publice”. Textul avertizează că aceste stocuri „pot alimenta activitățile de contrabandă cu armament”, iar „existența arsenalelor necontabilizate în regiunea transnistreană expune Republica Moldova posibilității producerii unor incidente sau explozii necontrolate”.
Cum este văzută neutralitatea Republicii Moldova în noul context de securitate?
Neutralitatea Republicii Moldova, consfințită constituțional, continuă să fie unul dintre pilonii centrali ai politicii sale de securitate, însă Strategia Militară 2025–2035 o plasează într-un cadru de interpretare modernizat, în care neutralitatea nu echivalează cu pasivitatea strategică. Documentul subliniază că dezvoltarea apărării naționale se bazează pe „angajamentul național pentru o țară europeană, democratică și prosperă, în care cetățenii trăiesc în siguranță și pace” și că, „ținând cont de statutul de neutralitate al țării, prezenta Strategie vizează transformarea Forțelor Armate într-o instituție militară modernă, profesionistă, bine echipată și instruită”, capabilă să apere suveranitatea și integritatea statului, dar și „să participe activ la misiuni internaționale în sprijinul păcii și al securității” (Strategia Militară 2025–2035, p. 11). Prin urmare, neutralitatea este reinterpretată ca un cadru de acțiune responsabil, care nu exclude cooperarea internațională și participarea la eforturile de stabilitate globală, ci presupune construirea unei apărări credibile și a unei reziliențe interne capabile să protejeze neutralitatea însăși într-un mediu marcat de tensiuni și agresiuni hibride.
Direcțiile strategice și prioritățile apărării până în 2035
Noua strategie nu se limitează la o simplă enumerare a amenințărilor, ci propune o viziune nouă asupra transformării Forțelor Armate ale Republicii Moldova. Astfel, documentul dat setează 5 obiective generale și direcțiile prioritare de acțiune. Primul obiectiv, „modernizarea și standardizarea capabilităților militare”, are ca scop „consolidarea capacității de apărare și reacție a Forțelor Armate, asigurând un nivel înalt de interoperabilitate atât cu celelalte forțe destinate apărării naționale, cât și cu partenerii internaționali”. Acest obiectiv marchează o schimbare conceptuală semnificativă, prin introducerea modelului occidental DOTMLPFI, care vizează integrarea doctrinei, organizării, instruirii, echipamentului, formării liderilor, personalului, infrastructurii și interoperabilității într-un cadru unitar de reformă. Al doilea obiectiv general este „Asigurarea capacității de îndeplinire a misiunilor de apărare și dezvoltarea sistemului de mobilizare”. Documentul prevede modernizarea sistemului de mobilizare prin digitalizare, planificare integrată și dezvoltarea infrastructurii logistice. În același timp, se pune accent pe armonizarea proceselor decizionale pentru implicarea promptă a Forțelor Armate în situații de criză și pe sprijinul acordat altor instituții publice. Strategia include, de asemenea, măsuri de revizuire a cadrului legal privind mobilizarea și de instruire conform standardelor occidentale, precum și continuarea participării la misiunile de menținere a păcii din Zona de Securitate. Prin obiectivul de asigurare a integrării în arhitectura de securitate și apărare a Uniunii Europene, Strategia Militară propune o ancorare treptată a Republicii Moldova în mecanismele Politicii de Securitate și Apărare Comune, ca parte a efortului mai amplu de apropiere de standardele europene. Documentul prevede consolidarea cooperării instituționale cu structurile de profil ale UE, participarea la misiuni și operații internaționale, precum și utilizarea instrumentelor europene, inclusiv a Instrumentului European pentru Pace. n același timp, Strategia subliniază că aceste procese se vor desfășura „doar într-un format ce nu pune la îndoială statutul de neutralitate al Republicii Moldova”, reafirmând echilibrul pe care Chișinăul caută să-l mențină între neutralitate constituțională și integrarea graduală în sistemul european de apărare. Mai mult, noua strategie setează ca obiectiv eficientizarea interoperabilității și a mecanismelor de cooperare cu partenerii externi, dezvoltarea parteneriatelor strategice bilaterale, regionale și multilaterale. În această direcția, se va promova consolidarea cooperării cu partnerii externi, în special cu vecinii România și Ucraina dar și cooperarea cu organizațiile internaționale cum ar fi ONU, NATO sau OSCE. În acest sens, ultimul obiectiv prezentat în strategie este sporirea contribuției Forțelor Armate la misiuni și operații sub egida organizațiilor internaționale. Acest obiectiv se propune să fie realizat prin a) dezvoltarea colaborării interinstituționale și a parteneriatelor externe pentru participarea Forțelor Armate la misiuni și operații internaționale; b) sporirea contribuției la misiuni și operații ONU; c) participarea la misiunile/operațiile NATO, OSCE și alte organizații internaționale.
Apărare națională complexă
Apare în Strategie un nou concept de apărare națională complexă, care redefinește modul în care Republica Moldova își concepe apărarea în fața amenințărilor contemporane. Acest concept presupune o abordare multidimensională a apărării naționale, ce combină dimensiunea militară cu cea societală, instituțională și civică, prin dezvoltarea unui cadru coerent de rezistență națională. Potrivit Strategiei Militare 2025–2035, implementarea sa include acțiuni de conștientizare în rândul instituțiilor statului și de educare a populației privind importanța apărării. Totodată, documentul corelează acest concept cu statutul de neutralitate permanentă al Republicii Moldova, care obligă statul să fie pregătit să răspundă autonom oricărei forme de agresiune. În cazul unor amenințări directe la adresa suveranității sau integrității teritoriale, Forțele Armate și celelalte structuri de stat vor fi mobilizate prioritar pentru apărarea țării, în timp ce participarea activă a cetățenilor la efortul de rezistență este prezentată ca o datorie fundamentală și un act de devotament față de stat și națiune.
Noua arhitectură a sistemului militar național
Un element central al Strategiei Militare 2025–2035 îl reprezintă noul model de organizare a Forțelor Armate, care își propune să adapteze structura militară a Republicii Moldova la cerințele unui mediu de securitate tot mai complex. Strategia prevede o arhitectură operațională multistratificată, concepută pentru a permite acțiuni coordonate la nivel tactic, operațional și strategic, în domeniile terestru, aerian, informațional, cibernetic și electromagnetic. Structura Forțelor Armate va fi alcătuită din opt componente principale: 1.Structurile de forțe terestre, care vor rămâne elementul principal de manevră, lovire și protecție, valorificând în special capabilitățile brigăzilor de infanterie, ale regimentului de artilerie, batalionului de menținere a păcii și batalionului de geniu; 2.Structurile de forțe aeriene, responsabile de supravegherea și apărarea spațiului aerian, compuse din regimentul de apărare antiaeriană, regimentul de aviație și batalionul de radiolocație; 3.Forțele pentru operații speciale, destinate misiunilor de cercetare specială, acțiuni directe și asistență militară, constituite din batalionul pentru operații speciale; 4.Structurile pentru comunicații, informatică și apărare cibernetică, care vor asigura infrastructura necesară pentru comandă, control și securitate informațională, integrând regimentul de comunicații și informatică și centrul de apărare și securitate cibernetică; 5.Structurile de asigurare cu informații, responsabile de colectarea, analiza și diseminarea informațiilor strategice, operaționale și tactice, formate din batalionul de informații militare și centrul de informații geospațiale; 6.Structurile pentru asigurarea sustenabilității, menite să sprijine funcționarea Forțelor Armate pe timp de pace și în situații de criză, incluzând brigada logistică, centrul de gestionare a resurselor de mobilizare și efectivului, centrele militare teritoriale și instituțiile medicale departamentale; 7.Structurile de instruire militară, care vor asigura formarea profesională a personalului militar și civil, prin intermediul academiei militare, colegiului militar, școlii de sergenți, centrelor de excelență, batalionului de instrucție și centrului sportiv al Forțelor Armate; 8.Structurile de suport instituțional, destinate activităților de disciplină militară, protecție VIP și ceremonial militar, reprezentate de batalionul de poliție militară, Garda de Onoare și Orchestra Prezidențială. Totodată, Strategia menționează rolul dual al Inspectoratului General de Carabinieri, care va continua să îndeplinească atribuții în domeniul ordinii publice pe timp de pace și sarcini specifice apărării naționale în caz de asediu sau război. Deși această arhitectură instituțională reflectă o viziune modernizată asupra apărării, implementarea sa va depinde în mod direct de resursele financiare, capacitatea administrativă și nivelul de pregătire profesională. În lipsa unei corelări realiste între obiective și mijloace, riscul este ca reforma structurii militare să rămână la stadiul de intenție strategică.
Este suficient alocarea a 1% din PIB pentru apărare?
Un element care ridică semne de întrebare privind fezabilitatea Strategiei Militare 2025–2035 este dimensiunea bugetară a apărării. În timp ce Republica Moldova își propune modernizarea și apropierea de standardele occidentale, alocarea actuală de aproximativ 1% din PIB pentru apărare pare insuficientă în raport cu noile repere stabilite la nivel aliat. Până recent, statele membre NATO aveau ca obiectiv minim alocarea a 2% din PIB pentru cheltuielile de apărare, un prag care a fost considerat mult timp standardul de referință pentru credibilitatea militară a Alianței. Totuși, la Summitul NATO de la Haga din iunie 2025, liderii statelor membre au convenit majorarea progresivă a cheltuielilor la 5% din PIB până în 2035, dintre care 3,5% dedicate cheltuielilor militare directe și 1,5% domeniilor conexe, precum securitatea cibernetică, infrastructura critică și sprijinul tehnologic. Secretarul General Mark Rutte a descris această decizie drept un „salt transformator”, necesar pentru a răspunde unui context de securitate tot mai volatil. În acest cadru, devine legitimă întrebarea dacă Republica Moldova poate atinge obiectivele ambițioase ale strategiei sale naționale cu un nivel de finanțare care, raportat la standardele NATO, reflectă o posibilă subfinanțare structurală a sectorului apărării.
Reacția opoziției: între negarea amenințării și critica priorităților guvernului
Adoptarea noii strategii militare a fost întâmpinată cu critici dure din partea opoziției pro-ruse. Partidul Comuniștilor (PCRM) a calificat documentul drept „irațional” și bazat pe un „argument fals”, ideea că Federația Rusă ar reprezenta o amenințare reală pentru Republica Moldova. Într-un comunicat oficial, PCRM a acuzat guvernarea de „isterie militară” și de utilizarea temei „amenințării ruse” în scop electoral, susținând că lipsesc dovezile care să justifice o asemenea strategie. Liderul PSRM, Igor Dodon, a denunțat și el decizia guvernului PAS, afirmând că prioritățile ar trebui să fie sociale și economice, nu militare. Într-o postare publică, acesta a acuzat guvernarea că „militarizează” o țară neutră, în timp ce populația se confruntă cu probleme reale precum sărăcia, migrația și creșterea prețurilor. Dodon a susținut că strategia nu reflectă așteptările cetățenilor, ci agenda unei guvernări „subordonate intereselor externe”.
Kremlinul critică noua strategie militară
Noua strategie militară adoptată recent de Republica Moldova, care desemnează Rusia drept principala amenințare la adresa securității naționale, a generat reacții dure din partea Kremlinului. Purtătorul de cuvânt Dmitri Peskov a criticat Chișinăul pentru ceea ce a numit „o greșeală gravă” și „o linie neprietenoasă” față de Moscova, acuzând liderii moldoveni că urmează o cale conflictuală în numele integrării europene. Într-o retorică deja cunoscută, Peskov a tras o paralelă cu Ucraina, sugerând că apropierea de UE prin antagonizarea Rusiei nu ar aduce beneficii. Declarațiile oficialului rus vin pe fondul unor tensiuni tot mai evidente, alimentate și de acuzațiile autorităților moldovene potrivit cărora Rusia ar fi încercat să influențeze alegerile parlamentare din 2025. La rândul său, purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Externe, Maria Zaharova, a susținut că Republica Moldova nu are resursele necesare pentru a implementa strategia propusă, criticând în special creșterea cheltuielilor de apărare la 1% din PIB și alinierea instruirii militare la standardele NATO. Comentariile sale întăresc reacția ostilă a Moscovei față de direcția de securitate și politică externă aleasă de autoritățile proeuropene de la Chișinău.
La 2 octombrie 2025, la Copenhaga, a avut loc cel de-al șaptelea summit al Comunității Politice Europene (CPE), platformă lansată în 2022 pentru a reuni statele Uniunii Europene, țările candidate și alți parteneri europeni într-un cadru de dialog politic. Reuniunea a adunat peste 40 de lideri europeni și a oferit un spațiu de reflecție asupra principalelor provocări cu care se confruntă continentul. Potrivit organizatorilor, summitul s-a concentrat pe modurile de consolidare a sprijinului pentru Ucraina, pe evaluarea situației generale de securitate din Europa și pe identificarea unor căi de întărire a rezilienței europene în contextul geopolitic actual. După sesiunea plenară, discuțiile s-au desfășurat în mai multe mese rotunde tematice dedicate unor aspecte specifice ale securității europene — de la amenințările tradiționale și hibride, la securitatea economică și gestionarea migrației. Summitul de la Copenhaga a avut loc într-un context regional marcat de o creștere a tensiunilor de securitate în Europa. În ultimele săptămâni, mai multe state europene, printre care România, Polonia și Danemarca, au raportat incidente în care drone rusești au survolat sau au căzut pe teritoriul lor, alimentând preocupările legate de extinderea riscurilor hibride și de vulnerabilitatea frontierelor estice ale Europei. Aceste episoade au readus în prim-plan nevoia unei cooperări consolidate între statele europene în domeniul apărării și al monitorizării spațiului aerian comun. În același timp, summitul s-a desfășurat la doar câteva zile după alegerile parlamentare din Republica Moldova, organizate la 28 septembrie 2025, considerate de liderii europeni drept un moment decisiv pentru menținerea stabilității politice și a orientării pro-europene a Chișinăului. Summitul Comunității Politice Europene de la Copenhaga a fost precedat de o reuniune informală a liderilor Uniunii Europene, desfășurată în ziua de miercuri, 1 octombrie 2025. Prin urmare, o mare parte a concluziilor și pozițiilor exprimate în cadrul summitului CPE trebuie privite în ansamblu, ca parte a unui efort mai larg de coordonare europeană în fața provocărilor actuale de securitate și stabilitate regională.
Comunitatea Politică Europeană: între viziune și realitate
Comunitatea Politică Europeană (CPE) a fost lansată în anul 2022 la inițiativa președintelui francez Emmanuel Macron, ca răspuns la nevoia de a crea un spațiu de cooperare politică între statele europene, indiferent dacă fac sau nu parte din Uniunea Europeană. Ideea principală a fost ca, în contextul războiului din Ucraina și al tensiunilor internaționale tot mai mari, Europa să aibă o platformă de discuții unde liderii să poată aborda problemele comune de securitate, energie și stabilitate. Spre deosebire de instituțiile Uniunii Europene, CPE nu are un statut oficial și nu adoptă decizii obligatorii. Cu toate acestea, ea are o valoare politică importantă, deoarece oferă o oportunitate de dialog între țările UE și partenerii lor apropiați, precum Ucraina, Republica Moldova sau Marea Britanie. Prin întâlnirile regulate, CPE permite statelor să își coordoneze pozițiile și să transmită un mesaj comun de unitate europeană într-o perioadă dificilă. Primele summituri – de la Praga (2022), Chișinău (2023) și Granada (2023) – au arătat că această platformă poate funcționa ca un spațiu flexibil de cooperare politică, chiar dacă nu are o structură formală. Summitul de la Copenhaga a venit însă într-un moment în care Europa avea nevoie să-și demonstreze din nou solidaritatea, nu doar prin declarații, ci și prin acțiuni concrete. Din acest motiv, reuniunea a fost privită ca un test pentru viitorul CPE: dacă poate trece de la simbolismul politic la o formă reală de cooperare și coordonare între state.
Securitatea – în prim-plan
Atât reuniunea informală a liderilor Uniunii Europene, cât și summitul Comunității Politice Europene de la Copenhaga au avut securitatea în centrul agendei politice. Evenimentele au avut loc într-un moment de tensiune crescută în Europa. Prim-ministrul danez, Mette Frederiksen, a avertizat în declarația sa dinaintea summitului că Europa se confruntă deja cu „un război hibrid”, subliniind că „astăzi este Polonia, mâine Danemarca, iar săptămâna viitoare va fi probabil un alt stat european care va vedea drone sau sabotaje pe teritoriul său”. Această perspectivă a fixat tonul discuțiilor din cadrul ambelor reuniuni, în care liderii europeni au convenit asupra necesității unei reacții coordonate. Danemarca a instituit o interdicție temporară pentru zborurile civile cu drone între 29 septembrie și 3 octombrie, pentru a preveni confuziile între drone civile și cele potențial ostile și pentru a asigura securitatea summitului UE. Ministrul transporturilor, Thomas Danielsen a explicat că aceste măsuri sunt necesare într-o perioadă în care „ trebuie să avem un focus mai mare pe securitate.” De asemenea, Franța, Suedia și Germania au furnizat sprijin militar suplimentar echipamente anti-dronă și resursă de supraveghere pentru a securiza evenimentele ce implică mai mulți lideri europeni.
„Drone Wall”: o propunere europeană la noile amenințări de securitate
Unul dintre cele mai importante și concrete subiecte discutate atât în cadrul reuniunii informale a liderilor Uniunii Europene, cât și la summitul Comunității Politice Europene (CPE) de la Copenhaga, a fost securitatea spațiului aerian european, în special în contextul intensificării atacurilor cu drone asupra infrastructurii ucrainene și al incidentelor provocate de drone rusești în spațiile aeriene ale unor state europene precum România, Polonia sau Estonia. În acest cadru, liderii europeni au reafirmat necesitatea consolidării apărării colective și au adus în prim-plan ideea unui așa-numit „zid de drone” (Drone Wall), un proiect menit să asigure detectarea, monitorizarea și neutralizarea aparatelor aeriene neidentificate de-a lungul flancului estic al Europei. Președintele Ucrainei, Volodymyr Zelenski, prezent la summitul CPE, a subliniat că inițiativa „Drone Wall” trebuie privită ca un efort comun european, nu doar ca o măsură de protecție națională. Potrivit declarațiilor sale: „Atunci când vorbim despre ‘zidul de drone’, vorbim despre întreaga Europă, nu doar despre o singură țară. Dacă rușii îndrăznesc să lanseze drone împotriva Poloniei sau să violeze spațiul aerian al statelor din nordul Europei, înseamnă că acest lucru se poate întâmpla oriunde – în Europa de Vest, în sud. Avem nevoie de forțe de apărare rapide și eficiente, care să știe cum să acționeze împotriva dronelor.” El a adăugat că Ucraina este deja pregătită să coopereze cu partenerii europeni pentru punerea în aplicare a acestui proiect: „Specialiștii noștri se află deja în Danemarca. Sunt oameni cu experiență, care știu cum să detecteze și să doboare drone de atac. Și suntem gata să împărtășim această experiență cu partenerii noștri. Acesta este doar începutul – primul pas către un ‘zid de drone’ eficient care să protejeze întreaga Europă.” Importanța acestei inițiative a fost susținută și de liderii Uniunii Europene. În discursul său despre Starea Uniunii, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a afirmat că: „Trebuie să dăm curs apelului prietenilor noștri baltici și să construim un zid de drone. Nu este o ambiție abstractă. Este temelia unei apărări credibile.” În același timp, ideea nu este unanim acceptată. Președintele francez, Emmanuel Macron, a exprimat scepticism față de fezabilitatea unui astfel de proiect, subliniind că nu există „un zid perfect” pentru Europa și că nu este „total fezabil” să se creeze un sistem complet de apărare împotriva dronelor. El a subliniat necesitatea unor măsuri de descurajare și avertizare timpurie, mai degrabă decât o apărare completă și costisitoare. Cancelarul german Friedrich Merz a exprimat rezerve față de conceptul „zidului de drone”. Potrivit unui articol Reuters, Merz a declarat că are nevoie de mai multe detalii despre configurația generală a acestui sistem de apărare propus înainte de a-și exprima un sprijin clar Există și divergențe privind aria de aplicare a „zidului de drone”. Von der Leyen a declarat că flancul estic va fi prioritar, însă proiectul ar trebui să servească protecției întregului continent. Alte state, precum Italia, au atras atenția că nu trebuie neglijat Sudul Europei și că protecția ar trebui să fie adaptată în funcție de riscurile specifice fiecărei regiuni. Astfel, în ciuda susținerii largi la nivel politic, inițiativa rămâne în faza de dezbatere și nu a fost definitivată, iar divergentele dintre statele membre subliniază provocările unei strategii comune de apărare anti‑dronă în UE. Discuțiile despre „zidul de drone” trebuie înțelese în contextul mai larg al inițiativei Eastern Flank Watch, anunțată anterior de președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, în cadrul discursului său despre Starea Uniunii. Eastern Flank Watch este conceput ca un mecanism de consolidare a protecției flancului estic al Uniunii, de la Marea Baltică până la Marea Neagră, și presupune investiții strategice în supraveghere spațială în timp real și tehnologii avansate de apărare anti‑dronă. Scopul este „să nu treacă neobservată nicio mișcare de forțe” și să se creeze „baza unei apărări credibile” pentru întreg spațiul european. În acest sens, „zidul de drone” reprezintă un prim pas concret în implementarea acestei viziuni, vizând detectarea, monitorizarea și neutralizarea amenințărilor aeriene de-a lungul flancului estic.
Abordare Comună pentru Migrație
Migrația ilegală continuă să reprezinte o provocare majoră pentru Europa, cu implicații atât umanitare, cât și de securitate. Summitul Comunității Politice Europene de la Copenhaga, desfășurat pe 2 octombrie 2025, a oferit liderilor europeni oportunitatea de a stabili un răspuns comun și coordonat la această problemă complexă. În cadrul reuniunii, liderii europeni au adoptat o declarație comună în care au subliniat necesitatea unei „abordări integrate pe întreg traseul migrației” („whole-of-route approach”) și au definit pașii concreți de acțiune (Joint Migration Statement, Cabinet Office, UK Government, 2 octombrie 2025). Liderii europeni s-au angajat să adopte o abordare comună și cuprinzătoare pentru gestionarea migrației ilegale, bazată pe măsuri ferme împotriva traficanților și pe securizarea frontierelor externe, asigurând în același timp că autoritățile de aplicare a legii dispun de puterea, datele și capacitățile necesare pentru a acționa eficient împotriva acestei amenințări și a rețelelor care o susțin, inclusiv prin dezvoltarea unor metode noi, precum regimuri de sancțiuni. Ei au subliniat importanța asigurării unui cadru legislativ și a unor sisteme de azil solide, capabile să protejeze împotriva exploatării și să prevină tentativele de subminare a acestora, respectând în același timp convențiile internaționale relevante. Un alt angajament esențial constă în elaborarea unor principii comune pentru returnări eficiente, utilizând toate instrumentele disponibile, inclusiv diplomația și controlul vizelor, și dezvoltând parteneriate inovatoare cu țări terțe pentru accelerarea proceselor și reducerea presiunilor interne. De asemenea, se vizează consolidarea gestionării migrației încă din fazele incipiente, prin cooperarea cu țările de origine și de tranzit și sprijinirea activității agențiilor internaționale precum IOM și UNHCR, cu inițiative legate de dezvoltare, crearea de locuri de muncă, educație și returnări voluntare. În centrul acestei reforme stă inovația, recunoscând că fără o schimbare sistemică a modului în care este abordată migrația nu se poate asigura eficient securitatea frontierelor, astfel încât noile cadre, parteneriate, capacități și proiecte pilot trebuie să fie echitabile, reglementate și adaptate viitorului, pentru a submina modelul rețelelor de trafic și a limita migrația ilegală.
O Europă unită împotriva drogurilor
Unul dintre cele mai notabile rezultate ale summitului Comunității Politice Europene (CPE) de la Copenhaga a fost lansarea Coaliției Europene împotriva Drogurilor (European Coalition against Drugs), o inițiativă comună franco-italiană promovată de președinta Consiliului de Miniștri al Italiei, Giorgia Meloni, și președintele Republicii Franceze, Emmanuel Macron. Potrivit unui comunicat al Palatului Chigi, această inițiativă are ca scop consolidarea cooperării europene în lupta împotriva traficului de droguri, inclusiv a drogurilor sintetice, și îmbunătățirea capacităților de prevenție și recuperare în cazurile de dependență. Coaliția reprezintă o extindere practică a activității European Drug Protection Agency (EPC) și a fost semnată de statele participante, Comisia Europeană și Consiliul Europei, care au adoptat un document de angajament comun. Acesta stabilește priorități operaționale clare, printre care implementarea principiului „follow the money” – urmărirea fluxurilor financiare pentru destructurarea rețelelor de criminalitate organizată. Italia și Franța au decis să lanseze această inițiativă în baza experienței lor consolidate în combaterea traficului de droguri și a colaborării strânse dintre autoritățile naționale competente. În declarația comună a liderilor europeni, adoptată la finalul summitului, se reafirmă „angajamentul ferm al Europei de a combate traficul de droguri și amenințările asociate”, fiind subliniat faptul că „traficul de droguri constituie una dintre principalele amenințări sistemice la adresa siguranței și sănătății cetățenilor europeni”. Documentul evidențiază și dimensiunea socială a fenomenului, insistând asupra necesității unei abordări echilibrate și bazate pe dovezi, care să combine prevenția, reducerea cererii și combaterea rețelelor criminale. Astfel, lansarea Coaliției Europene împotriva Drogurilor marchează o extindere a agendei CPE dincolo de sfera strict geopolitică, transformând-o într-un spațiu de cooperare operațională pentru securitatea societală europeană.
Ecoul votului de la Chișinău
Președinta Maia Sandu a subliniat, în cadrul summitului Comunității Politice Europene, că participă cu un mandat puternic din partea cetățenilor de a avansa aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană. Șefa statului a reiterat sprijinul clar exprimat de alegători în scrutinul parlamentar recent și a evidențiat experiența autorităților moldovenești în combaterea ingerințelor externe care vizează procesele democratice. În marja evenimentului, Maia Sandu a avut o serie de întrevederi bilaterale cu lideri europeni și internaționali, inclusiv cu Președintele Franței, Emmanuel Macron, Președintele României, Nicușor Dan, și cu alți demnitari de rang înalt. Discuțiile s-au concentrat pe parcursul european al Republicii Moldova, dezvoltarea economică, consolidarea securității și păcii regionale, precum și pe măsurile necesare pentru creșterea rezilienței țării în fața provocărilor externe. Un moment semnificativ a fost întâlnirea cu Președintele Ucrainei, Volodîmîr Zelenski, unde cei doi lideri au discutat despre consolidarea securității regionale și restabilirea păcii durabile în Ucraina, subliniind parcursul comun european al celor două state. Totodată, dialogurile cu alți oficiali europeni au pus accent pe întărirea cooperării bilaterale și pe sprijinul ferm al partenerilor pentru integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană. Președintele Consiliului European, António Costa, a felicitat Moldova pentru rezultatul alegerilor parlamentare, apreciind victoria drept „o victorie a democrației” și a „libertății moldovenilor de a-și alege singuri destinul”. Într-o interpretare mai largă, Costa a subliniat că alegerea cetățenilor moldoveni reprezintă, de asemenea, o victorie pentru Europa, exprimându-se în favoarea orientării țării spre modul de viață european. La doar câteva zile după summitul de la Copenhaga, eurodeputatul Victor Negrescu a anunțat inițierea, cu sprijinul a 55 de eurodeputați din 19 țări europene, a unei scrisori comune adresate președintelui Consiliului European, António Costa, prin care se solicită deschiderea imediată a negocierilor de aderare pe capitole cu Republica Moldova. „Este un semnal politic puternic: Parlamentul European susţine fără rezerve viitorul european al Republicii Moldova, recunoaşte reformele realizate şi cere ca opţiunea cetăţenilor moldoveni, exprimată prin rezultatul alegerilor parlamentare, să fie valorificată şi respectată”, a declarat Negrescu. Demersul, sprijinit de lideri importanți ai principalelor familii politice democratice europene, demonstrează unitatea și solidaritatea Europei cu Republica Moldova. Scrisoarea subliniază că victoria clară a forțelor proeuropene la recentele alegeri parlamentare reprezintă „o afirmare puternică a angajamentului țării față de valorile noastre europene comune: democrație, stat de drept, transparență și solidaritate”. Europarlamentarii reiterează, astfel, că Republica Moldova „este mai mult decât un partener și aparține Uniunii Europene”.
Comunitatea Politică Europeană: perspective de viitor
La mai bine de doi ani de la lansarea sa, Comunitatea Politică Europeană (CPE) s-a consolidat treptat ca un spațiu unic de dialog strategic între statele europene, indiferent dacă fac sau nu parte din Uniunea Europeană. Summiturile succesive au demonstrat că această platformă depășește tot mai mult granițele unui simplu for de discuții geopolitice, incluzând teme variate care țin de cooperarea în domeniul securității, al energiei, al migrației sau al combaterii traficului de droguri. Astfel, CPE contribuie nu doar la conturarea unei viziuni comune asupra provocărilor externe, ci și la articularea unui răspuns coordonat la amenințările interne și transnaționale care afectează societățile europene. Totodată, valoarea adăugată a CPE derivă din faptul că reunește, la același nivel, state membre ale Uniunii Europene și state non-UE, precum Republica Moldova, Ucraina, Regatul Unit sau Elveția. Această componență hibridă favorizează apropierea pozițiilor între diferite părți ale continentului european, contribuind la o mai bună coordonare politică și strategică între actori cu statut juridic diferit, dar cu interese convergente în domenii-cheie precum securitatea energetică, infrastructura, sau reziliența societală. În același timp, CPE nu se limitează la dialogul multilateral. Summiturile sale oferă un cadru informal pentru întâlniri bilaterale între lideri europeni care, uneori, au viziuni diferite asupra viitorului regional. Astfel, comunitatea devine un spațiu de reconciliere diplomatică și de relansare a canalelor de comunicare, contribuind indirect la consolidarea unității europene și la prevenirea escaladării unor tensiuni politice. Cu toate acestea, în rândul experților și analiștilor politici persistă întrebări legate de capacitatea CPE de a trece de la declarații la acțiuni concrete. Lipsa unui cadru instituțional formal și a unei puteri decizionale cu efecte juridice determină mulți observatori să considere CPE mai degrabă un forum consultativ decât un mecanism capabil să producă politici comune cu impact real. În consecință, viitorul acestei platforme depinde de voința politică a statelor participante de a transforma dialogul într-o cooperare concretă și sustenabilă.
Republica Moldova a finalizat procesul de screening bilateral, o etapă tehnică esențială în cadrul negocierilor de aderare la Uniunea Europeană. Screeningul presupune analizarea legislației naționale și compararea acesteia cu acquis-ul comunitar, pentru a identifica domeniile în care sunt necesare reforme și armonizări. Procesul a implicat 15 luni de analiză a legislației naționale în raport cu cea europeană, iar experții instituțiilor publice din țară au studiat peste 100.000 de pagini de legislație. Sesiunile de screening bilateral s-au desfășurat între iulie 2024 și septembrie 2025 la Chișinău, Luxemburg și Bruxelles. Cu ocazia finalizării procesului, comisara europeană pentru extindere, Marta Kos, a transmis un mesaj de felicitare către cetățenii moldoveni. „Republica Moldova a realizat încă un pas important în parcursul său către Uniunea Europeană. Ați finalizat etapa numită «procesul de screening» – o parte importantă a negocierilor de aderare la UE. În puțin peste un an, experții din Republica Moldova au prezentat gradul de aliniere a legislației Moldovei cu cea a Uniunii Europene și au stabilit planuri concrete de conformare la aceste norme”, a declarat aceasta. Și viceprim-ministra pentru Integrare Europeană, Cristina Gherasimov, a subliniat caracterul rapid al procesului și importanța continuării eforturilor. „Am reușit, într-un timp record, în doar 15 luni, și cu o mobilizare fără precedent, să finalizăm procesul de screening bilateral. Dar toate aceste eforturi nu vor valora nimic dacă țara nu-și continuă direcția europeană. Avem două opțiuni: ori mergem înainte pe drumul european, ori pierdem tot ce am construit până acum, inclusiv ultima oportunitate istorică și reală de aderare la UE”, a declarat aceasta. De asemenea, Președinta Republicii Moldova, Maia Sandu, i-a primit la Președinție pe funcționarii publici care au contribuit la buna desfășurare a acestui pas decisiv pe calea integrării europene. Șefa statului și-a exprimat recunoștința pentru munca intensă și dedicarea echipelor din toate instituțiile implicate, care, pe parcursul ultimelor 15 luni, au demonstrat profesionalism, responsabilitate și perseverență. „Felicitări tuturor colegilor care au contribuit la finalizarea procesului de screening, în timp record, de două ori mai repede decât alte state candidate. Să continuăm la fel de hotărâți”, a transmis Maia Sandu. Etapa următoare va fi elaborarea rapoartelor de screening de către Comisia Europeană, pe baza cărora Consiliul UE va decide deschiderea negocierilor pe capitole. Aceste negocieri vor presupune atât armonizarea legislației naționale cu normele europene, cât și implementarea unor reforme de substanță în domenii cheie precum justiția, economia sau mediul. Finalizarea procesului de screening bilateral în cadrul negocierilor de aderare la Uniunea Europeană vine după un context politic favorabil și un semnal clar de susținere din partea instituțiilor europene. Pe 10 septembrie 2025, Parlamentul European a transmis un mesaj politic puternic în sprijinul Republicii Moldova, adoptând cu o largă majoritate o rezoluție prin care solicită Consiliului Uniunii Europene începerea negocierilor de aderare pe capitole. Rezoluția, co-inițiată de eurodeputatul român Siegfried Mureșan, președintele Delegației Parlamentului European pentru relațiile cu Republica Moldova, a fost votată cu 490 de voturi pentru, 65 împotrivă și 86 de abțineri — o susținere de peste 75%, care reflectă consensul politic larg în Europa privind integrarea Moldovei, într-un context geopolitic extrem de fragil. Eurodeputații au cerut creșterea sprijinului financiar și tehnic pentru Chișinău, astfel încât țara să poată rezista mai bine presiunilor externe și atacurilor hibride tot mai frecvente. Rezoluția reafirmă sprijinul deplin pentru independența, suveranitatea și integritatea teritorială a Republicii Moldova, condamnă tentativele repetate de destabilizare prin atacuri hibride, finanțări ilegale, dezinformare și presiuni asupra societății civile și presei independente și salută angajamentul și progresul Moldovei pe agenda europeană. Totodată, eurodeputații solicită sprijin politic, financiar și tehnic suplimentar din partea Uniunii Europene pentru consolidarea democrației, securității cibernetice, susținerea presei independente și a societății civile și încurajează accelerarea integrării Moldovei în piața unică europeană, inclusiv prin implementarea Planului de Creștere de 1,9 miliarde de euro pentru dezvoltarea economică.
Pe măsură ce se apropie alegerile parlamentare din 28 septembrie, tot mai multe sondaje încearcă să surprindă opțiunile de vot ale cetățenilor. Unul dintre cele mai recente a fost realizat de compania iData, pe un eșantion de 1.059 de respondenți din 87 de localități, în perioada 20 august – 3 septembrie. Marja de eroare este de ±2,9%. Rezultatele indică faptul că doar patru formațiuni politice ar depăși pragul electoral și ar intra în Legislativ: Blocul Electoral Patriotic, Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS), Partidul Nostru și blocul Alternativa. Întrebați pentru ce partid ar vota, 21,6% dintre respondenți s-au declarat indeciși, peste 4% au spus că nu ar participa la vot, iar 4,1% nu au oferit niciun răspuns. În rândul alegătorilor deciși, Blocul „Patriotic” se află pe primul loc, cu 36% din intențiile de vot, urmat îndeaproape de PAS, cu 34,7%. Mult mai în spate se află Partidul Nostru (8,4%) și Blocul Alternativa (7,9%). Dacă rezultatele sondajului s-ar confirma la urne, repartizarea mandatelor ar arăta astfel: Blocul Electoral Patriotic – 42 de mandate, PAS – 40, Partidul Nostru – 10 și Blocul Alternativa – 9. Restul formațiunilor nu ar reuși să depășească pragul electoral. Sondajul nu ia în calcul voturile cetățenilor din diaspora și din stânga Nistrului, care, tradițional, pot influența rezultatul final. Un alt sondaj privind alegerile parlamentare din 28 septembrie a fost realizat de Comunitatea WatchDog.MD și Centrul de cercetări sociologice CBS Research. Cercetarea, desfășurată între 6 și 13 septembrie pe un eșantion de 1.127 de respondenți, este reprezentativă pentru populația adultă a Republicii Moldova și are o marjă de eroare de ±2,9%. Potrivit rezultatelor, dintre cei care și-au declarat opțiunea de vot și intenționează să meargă la urne, PAS ar obține 38,8%, BEP 26,9%, iar Partidul Nostru 14,1%. Blocul Alternativa se situează la 6,9%, sub pragul de 7% necesar pentru blocuri. Alte două partide, „Democrația Acasă” și „Moldova Mare”, se apropie de pragul de 5%, fiecare cu aproximativ 4%. Sondajul relevă și un număr mare de indeciși, 26,8%, și nu include alegătorii din diaspora și din stânga Nistrului, care ar putea influența rezultatele finale. În timp ce cercetarea iData plasa Blocul „Patriotic” ușor în fața PAS, sondajul WatchDog arată un avans al formațiunii de guvernământ. Cele două sondaje evidențiază o luptă strânsă pentru primul loc, cu PAS și BEP ca principali competitori, iar Partidul Nostru își menține poziția de a treia forță politică. Trebuie menționat că o mare parte dintre sondajele realizate înainte de alegerile parlamentare sunt de ordin intern și nu sunt accesibile publicului larg. Totuși, rezultatele unor cercetări se scurg în spațiul public. Un exemplu este un sondaj intern al Institutului Republican Internațional (IRI), realizat la comanda autorităților de la Washington. Potrivit datelor ajunse în presă, un partid și două blocuri electorale ar accede în Parlament: PAS ar obține 39% dintre voturile respondenților deciși, Blocul Electoral Patriotic – 22%, iar Blocul „Alternativa” – 10%. Celelalte formațiuni nu ar depăși pragul electoral. 17% dintre intervievați nu au răspuns sau nu și-au decis opțiunea, iar aproximativ 1% au declarat că nu vor votat. Sondajul a fost realizat între 12 și 27 august, pe un eșantion de 1.217 persoane, și nu include voturile cetățenilor din diaspora și din stânga Nistrului. Rezultatele interne IRI confirmă tendința observată în sondajele publice: PAS rămâne principalul competitor pentru primul loc, urmat de Blocul Elecotoral Patriotic, în timp ce Partidul Nostru și Blocul „Alternativa” își dispută poziția a treia. Diferențele între sondaje evidențiază încă un nivel ridicat de incertitudine, iar procentul mare de indeciși sugerează că rezultatele finale pot fi influențate de mobilizarea alegătorilor în ultimele zile de campanie
Discursul privind Starea Uniunii Europene din 2025, rostit de președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a venit într-un moment critic pentru Europa: războiul din Ucraina se prelungește, Orientul Mijlociu rămâne o zonă de tensiuni majore, iar în interiorul Uniunii persistă fragilitatea economică și ascensiunea partidelor populiste. Tonul liderului executivului european a fost unul combativ și direct: „Europa se află într-o luptă” – un mesaj care a rezumat atât provocările externe, cât și pe cele interne. În fața unui Parlament European atent și a unei audiențe internaționale care urmărea cu interes, von der Leyen a încercat să traseze nu doar un bilanț al ultimului an, ci mai ales o viziune pentru viitorul Uniunii, de la securitate și extindere până la economie, tranziția verde și democrația europeană. Prin acest discurs, von der Leyen a încercat să prezinte Uniunea ca un actor care trebuie să-și asume independența în materie de apărare, să-și protejeze economia și să-și consolideze unitatea politică. În același timp, ea a admis indirect că fragilitățile UE sunt reale și că fără compromisuri și solidaritate, proiectul european riscă să fie slăbit de presiunile interne și externe. În această analiză îmi propun să prezint principalele direcții abordate de președinta Comisiei Europene în cadrul discursului său din 2025 privind Starea Uniunii. De la sprijinul militar și politic pentru Ucraina și dezbaterea despre extinderea Uniunii, până la noile planuri economice, tranziția verde, consolidarea democrației europene și gestionarea migrației, discursul a schițat o agendă complexă care reflectă atât ambițiile, cât și vulnerabilitățile actuale ale Uniunii Europene.
Securitate și apărare: „Europa trebuie să fie pregătită”
Unul dintre cele mai consistente capitole ale discursului a fost dedicat securității și apărării, unde președinta Comisiei Europene a subliniat că „Economia de război a lui Putin va continua să funcționeze chiar dacă războiul va înceta. Aceasta înseamnă că Europa trebuie să fie pregătită să își asume responsabilitatea pentru propria sa securitate” . În acest context, von der Leyen a reafirmat rolul indispensabil al NATO, dar a atras atenția că doar „o postură europeană puternică și credibilă în materie de apărare ne poate garanta securitatea”. Pentru a întări capacitatea Europei, ea a evocat lansarea planului „Pregătirea pentru apărare a Europei 2030” (Readiness 2030), cu un potențial de 800 de miliarde de euro investiții în domeniu, completat de programul SAFE, care oferă deja 150 de miliarde pentru achiziții comun. În același timp, sprijinul pentru Ucraina a fost reafirmat ca prioritate absolută: „Vom propune un nou program, denumit Qualitative Military Edge (Supremație militară calitativă), care va sprijini investițiile în capabilitățile forțelor armate ucrainene”. Von der Leyen a amintit că Ucraina, înainte de război, „nu avea nicio dronă. Astăzi, folosirea dronelor de către Ucraina generează peste două treimi din pierderile de echipamente rusești”, dar a avertizat că Rusia recuperează rapid decalajul prin producția industrială de masă. Sprijinul pentru Ucraina și investițiile în tehnologia dronelor au fost prezentate ca un pas esențial nu doar pentru rezistența Kievului, ci și pentru securitatea Europei în ansamblu. În acest context, ea a anunțat lansarea inițiativei Eastern Flank Watch, un mecanism menit să întărească protecția flancului estic al Uniunii, „de la Marea Baltică la Marea Neagră”, și să creeze „baza unei apărări credibile” pentru întregul spațiu european. Prin această inițiativă, Bruxellesul își propune să investească în supraveghere spațială în timp real, astfel încât „nicio mișcare de forțe să nu treacă neobservată”, dar și să răspundă apelului statelor baltice pentru construirea unui „zid al dronelor”. Eastern Flank Watch este conceput nu ca o ambiție teoretică, ci ca o capacitate concretă, „dezvoltată, desfășurată și întreținută în comun, capabilă să reacționeze în timp real”. Mesajul final al Ursulei von der Leyen a fost lipsit de echivoc: „Europa își va apăra fiecare centimetru pătrat de teritoriu”. În completarea acestei viziuni, șefa Comisiei a subliniat că apărarea Europei presupune și o strategie fermă de sancțiuni împotriva Rusiei: „Trebuie să punem mai multă presiune asupra Rusiei, astfel încât să o aducem la masa negocierilor. Trebuie impuse mai multe sancțiuni. Lucrăm acum la cel de al 19-lea pachet, în coordonare cu partenerii. Ne concentrăm în special pe eliminarea mai rapidă a combustibililor fosili ruși, pe flota fantomă și pe țările terțe.”
Copiii războiului: Europa și datoria de a-i aduce acasă
Un moment aparte al discursului Ursulei von der Leyen a fost dedicat poveștii lui Sasha, un băiat ucrainean de 11 ani din Mariupol, care a supraviețuit bombardamentelor și a fost separat de mama lui de către armata rusă. „Un pașaport rusesc. Un nume rusesc. A fost trimis în regiunea ocupată Donețk. Dar Sasha nu s-a dat bătut”, a povestit președinta Comisiei, evocând modul în care copilul a reușit să își contacteze bunica și să găsească drumul spre libertate. Von der Leyen a prezentat această poveste nu doar ca o mărturie cutremurătoare, ci ca simbol al suferinței întregii Ucraine. „Din păcate, povestea lui Sasha este departe de a fi unică. Există zeci de mii de copii ucraineni a căror soartă ne este necunoscută. Captivi. Amenințați. Forțați să își renege identitatea.” În fața acestei realități dramatice, șefa Comisiei a anunțat o inițiativă concretă: organizarea unui summit al Coaliției internaționale pentru întoarcerea copiilor ucraineni, menit să mobilizeze sprijinul european și global pentru readucerea minorilor răpiți la familiile lor. „Fiecare copil răpit trebuie să se întoarcă acasă!”, a spus von der Leyen, stârnind ropote de aplauze în plenul Parlamentului European.
Extinderea și viitorul Uniunii
În discursul său, Ursula von der Leyen a prezentat extinderea Uniunii nu doar ca un proiect politic, ci ca o alegere istorică de independență și libertate. „Când vorbim despre independență, vorbim despre alegerea destinului nostru. Pentru asta luptă Ucraina. Și asta este ceea ce merită toți europenii. Pentru că Europa este o idee – ideea de libertate și forță comună”, a spus ea, amintind de momentul 1989, când estul și vestul s-au reunificat. Von der Leyen a subliniat că această idee este la fel de puternică astăzi și că extinderea trebuie să fie susținută prin măsuri concrete: „Acesta este motivul pentru care aducem viitoarele state membre mai aproape de Uniunea noastră. Prin investiții. Prin sprijinirea reformelor. Prin integrarea în piața unică. Trebuie să menținem ritmul în acest proces bazat pe merit”. În opinia sa, doar o „Europă unită – și reunită – poate fi o Europă independentă”, iar acest lucru face ca o Uniune „mai mare și mai puternică” să fie o garanție de securitate pentru toți. Mesajul final pe acest subiect a fost fără echivoc: „Pentru că viitorul Ucrainei, al Moldovei, al țărilor din Balcanii de Vest este în Uniunea noastră. Haideți să înfăptuim următoarea reunificare a Europei!”. Discursul despre starea Uniunii din 2025 a fost susținut, în ceea ce privește Republica Moldova, de o rezoluție a Parlamentului European adoptată la scurt timp după. Eurodeputații au votat cu o largă majoritate – 490 pentru, 65 împotrivă și 86 de abțineri – un document care cere accelerarea negocierilor de aderare și sprijin financiar și tehnic suplimentar pentru Chișinău. Potrivit co-inițiatorului rezoluției, eurodeputatul Siegfried Mureșan, „siguranța Uniunii Europene depinde de siguranța Republicii Moldova… Moldova a demonstrat că este pregătită să facă următorul pas”. Mesajul de la Strasbourg a fost unul de sprijin politic ferm pentru integrarea Moldovei în Uniunea Europeană, care completează direcțiile trasate în discursul Ursulei von der Leyen.
Politica externă și crizele globale
Un alt pilon central al discursului președintei Comisiei Europene a fost politica externă, cu accent pe modul în care Uniunea trebuie să răspundă crizelor globale și să își consolideze rolul pe scena internațională. Un punct sensibil din discursul Ursulei von der Leyen a fost criza umanitară din Fâșia Gaza, descrisă în termeni duri și emoționați: „Ceea ce se întâmplă în Gaza a zdruncinat conștiința lumii. Oameni uciși în timp ce așteptau să primească mâncare. Mame care își țin copiii fără viață în brațe. Aceste imagini sunt pur și simplu îngrozitoare.” Președinta Comisiei Europene a condamnat ferm folosirea foametei ca armă de război, afirmând că „de dragul copiilor și în numele umanității, acest lucru trebuie să înceteze”. Von der Leyen a subliniat că Uniunea Europeană nu poate rămâne paralizată și a anunțat o serie de măsuri menite să traseze „calea de urmat”. Printre acestea se numără suspendarea sprijinului bilateral pentru Israel, propunerea de sancțiuni, precum și o suspendare parțială a Acordului de asociere în domeniul comercial. Totodată, Comisia va iniția un Grup al donatorilor pentru Palestina, cu un instrument dedicat reconstrucției Fâșiei Gaza. Mesajul final a fost unul clar: securitatea reală a Israelului și viitorul sigur al palestinienilor nu pot fi asigurate decât printr-o soluție bazată pe două state, cu Hamas eliminat din ecuație și cu ambele popoare trăind în pace și securitate. Un alt capitol al discursului a vizat relația cu Statele Unite, definită de Ursula von der Leyen drept „cea mai importantă relație comercială a noastră”, de care depind milioane de locuri de muncă în Europa. Președinta Comisiei a subliniat că valoarea exporturilor europene către SUA depășește 500 de miliarde de euro anual și că în calitate de lider al executivului european „nu voi pune niciodată în pericol locurile de muncă sau mijloacele de subzistență ale oamenilor”. Von der Leyen a apărat acordul încheiat cu Washingtonul în vara lui 2025, explicând că acesta oferă „stabilitate crucială în relațiile noastre cu SUA, într-o perioadă de gravă insecuritate la nivel mondial”. Ea a insistat că Europa a obținut „cel mai bun acord posibil”, care garantează accesul industriilor europene pe piața americană și un avantaj competitiv față de alți actori supuși unor tarife mai ridicate. În același timp, mesajul politic a fost ferm: „fie că e vorba despre reglementarea în materie de mediu, fie despre cea în domeniul digital, noi ne stabilim propriile standarde, noi ne definim propriile reglementări. Europa va decide întotdeauna în ceea ce o privește.” După ce a prezentat acordul cu Statele Unite drept un instrument de stabilitate, Ursula von der Leyen a avertizat asupra schimbării echilibrului global, ilustrat de apropierea tot mai vizibilă dintre China, Rusia și Coreea de Nord. Ea a subliniat că „se profilează două imperative legate de dorința de independență a Europei și de locul său în lume”. Primul dintre acestea este diversificarea parteneriatelor comerciale, în condițiile în care 80% din comerțul european se desfășoară deja cu țări din afara SUA. În acest sens, Uniunea mizează pe acorduri bilaterale cu Mexicul și Mercosur, precum și pe finalizarea negocierilor pentru „un acord istoric cu India până la sfârșitul acestui an”. Von der Leyen a vorbit și despre crearea unei „coaliții de țări care împărtășesc aceeași viziune pentru a reforma sistemul comercial mondial”, după modelul Acordului transpacific cuprinzător și progresiv. Cel de-al doilea imperativ ține de rolul Europei în domeniile cunoașterii și sănătății globale. „Știința nu are pașaport, gen, etnie sau culoare politică. Este una dintre cele mai valoroase mărfuri la nivel mondial”, a spus președinta Comisiei, anunțând pachetul „Alegeți Europa”, în valoare de 500 de milioane EUR, pentru atragerea și păstrarea celor mai buni cercetători. În același spirit, ea a lansat și o nouă inițiativă globală pentru reziliența în domeniul sănătății, în contextul riscului unei noi crize sanitare mondiale. „Lumea așteaptă exemplul Europei – iar Europa este pregătită să ocupe rolul de lider”, a conchis von der Leyen.
Spre independența energetică a Uniunii Europene
Ursula von der Leyen subliniază că atunci când cresc costurile la energie, „nu e vorba de simple cifre pe factura de plată”, ci este afectată „fiecare părticică a vieții oamenilor”. În momentul de apogeu al crizei energetice, Europa a reacționat rapid și coordonat, astfel încât să „stabilizăm prețurile și să asigurăm siguranța aprovizionării”. Această mobilizare a marcat începutul unei strategii orientate spre independența energetică, chiar dacă facturile rămân „o sursă reală de anxietate pentru milioane de europeni”, iar costurile structurale continuă să fie ridicate pentru industrie. Președinta Comisiei Europene a evidențiat că dependența de combustibilii fosili din Rusia este ceea ce a dus la creșterea prețurilor și că a venit momentul să se renunțe la aceștia. Soluția constă în creșterea producției de energie curată autohtonă, sprijinită de energia nucleară ca bază stabilă a sistemului energetic: „Știm ce duce la scăderea prețurilor: energia curată autohtonă”. Astfel, Uniunea își propune să investească în mai multe surse regenerabile și să dezvolte infrastructura necesară pentru a sprijini această tranziție. Von der Leyen a subliniat că este nevoie să „ne modernizăm urgent infrastructura și conductele de interconexiune și să investim în acestea”. Pentru a face acest lucru, Comisia propune un nou pachet privind rețelele, menit să consolideze infrastructura și să accelereze procedurile de autorizare. În plus, inițiativa „Autostrăzi energetice” vizează eliminarea a „opt blocaje critice care afectează infrastructura noastră energetică”, de la strâmtoarea Øresund până la Canalul Sicilian. Prin cooperarea între guverne și serviciile de utilități publice, aceste blocaje vor fi abordate unul câte unul, astfel încât europenii să aibă acces la energie sigură și la prețuri accesibile.
Democrația și statul de drept
Ursula von der Leyen subliniază că independența Europei nu înseamnă doar securitate energetică, ci protejarea libertăților fundamentale ale cetățenilor: „libertatea de a decide, de a te exprima, de a te deplasa, libertatea de vot, de a iubi, de a te ruga” și de a trăi într-o „Uniune a egalității”. Pentru a garanta aceste libertăți, democrația și statul de drept trebuie să fie solide, iar Comisia a creat un ciclu integrat privind statul de drept pentru a detecta și soluționa problemele prin dialog, legând respectarea normelor democratice de accesul la fondurile UE. Von der Leyen avertizează că intensificarea manipulării informațiilor și a dezinformării divizează societățile și erodează încrederea în democrație, motiv pentru care va fi înființat un „Centru european pentru reziliența democratică”, care va reuni expertiza și capacitățile statelor membre. În același timp, Comisia se angajează să sprijine mass-media independentă și locală, lansând programe de reziliență și investiții atât publice, cât și private, pentru a combate deșerturile de informare și a proteja jurnalismul, recunoscând că „o presă liberă reprezintă coloana vertebrală a oricărei democrații”.
Pactul verde european și tranziția climatică
În partea dedicată tranziției verzi, Ursula von der Leyen a prezentat o imagine optimistă a progresului european în domeniul energiei curate. Ea a subliniat că „în prezent, sursele de energie cu emisii scăzute de dioxid de carbon reprezintă deja peste 70 % din energia noastră electrică”, ceea ce plasează Uniunea în poziția de lider global în tehnologii verzi, „pe o poziție mai bună decât SUA și în concurență strânsă cu China”. Optimismul privind capacitatea Uniunii de a-și respecta angajamentele climatice a fost clar exprimat: „Putem afirma fără umbră de îndoială că ne vom putea atinge obiectivul pentru 2030 de reducere a emisiilor cu cel puțin 55 %. Aceasta este forța Pactului verde european”. Totuși, von der Leyen a atras atenția că tranziția trebuie să fie gestionată într-un mod echilibrat: „tranziția trebuie să vină în sprijinul populației și să consolideze industria”. În această direcție, Comisia propune măsuri concrete pentru sprijinirea economiei circulare și pentru protejarea industriilor europene în fața concurenței neloiale. „Trebuie să stimulăm masiv investițiile noastre publice și private. Să creăm piețe-lider pentru produsele circulare și curate pentru a genera locuri de muncă și investiții în Europa”, a spus von der Leyen. Ea a subliniat că Europa nu poate permite ca industriile sale cheie să fie sufocate de importuri ieftine, avertizând: „altfel riscăm să ne bazăm pe importurile de oțel de care au nevoie producătorii noștri de mașini sau de îngrășăminte de care au nevoie agricultorii noștri”. Pentru a răspunde acestei provocări, Comisia va propune „un nou instrument comercial pe termen lung ca succesor al măsurilor de salvgardare privind oțelul care expiră”. Mesajul Ursulei von der Leyen a fost clar: „Europa va rămâne întotdeauna deschisă. Ne place concurența. Dar ne vom proteja întotdeauna industria împotriva concurenței neloiale”.
Soluții pentru migrație
Protejarea democrației europene, a explicat von der Leyen, presupune răspunsuri concrete la preocupările cetățenilor — iar migrația este domeniul în care această legătură devine cel mai vizibil. „Protejarea democrației noastre este cea mai importantă sarcină pe care o avem. Dar pentru asta trebuie să arătăm și că democrația oferă soluții la preocupările legitime ale oamenilor. În niciun domeniu nu este acest lucru mai vizibil decât în cazul migrației”, a spus președinta Comisiei, punctând nevoia unui sistem care să fie „plin de umanitate, dar în același timp lipsit de naivitate”. Ca răspuns operațional, Comisia propune creșterea substanțială a resurselor: „am propus ca în următorul buget să se tripleze finanțarea pentru gestionarea migrației și a frontierelor, pentru a controla cu eficacitate migrația și a ne proteja frontierele externe”. Accentul este pus pe control eficient, dar și pe solidaritate — statele membre din nord, sud, est și vest trebuie să-şi joace rolul, iar Pactul privind migrația și azilul trebuie aplicat deplin: „Avem nevoie de un acord rapid cu privire la sistemul comun al UE pentru returnări. Nu mai este timp de pierdut. De asemenea, trebuie să ne asigurăm că Pactul privind migrația și azilul va fi pus în aplicare pe deplin de îndată ce acesta va intra în vigoare.” Combaterea rețelelor de trafic este văzută ca prioritate practică: sirul de măsuri anunțate de von der Leyen vizează degradarea modelului financiar al traficanților şi limitarea instrumentelor lor operaţionale. În acest scop, Comisia propune o colaborare mai strânsă cu platformele online şi cu companiile aeriene, dar şi o abordare centrată pe urmărirea banilor: „Trebuie să colaborăm cu platformele de comunicare socială pentru a pune capăt publicității online pentru operațiunile traficanților … Trebuie să cooperăm mai strâns cu companiile aeriene, în special pe rute problematice … Însă numai dacă luăm urma banilor vom putea să ajungem la rețelele infracționale și să le închidem robinetul surselor de finanțare.” Ca instrument dur, von der Leyen a propus „un nou regim de sancțiuni care să vizeze călăuzele și traficanții de persoane și să înghețe activele acestora, să le limiteze capacitatea de a se deplasa și să le limiteze câștigurile” — o declaraţie care marchează tranziţia de la discursul moral la instrumente practice.
