Mișcarea unionistă din România și Republica Moldova crește în ciuda obstacolelor

, , , , , , ,
 

Mișcarea unionistă din Republica Moldova și România, un nou avânt în 2018

Deși majoritatea politicienilor rămân precauți, iar Bruxelles-ul se opune, activiștii unioniști din Moldova și România insistă că istoria este de partea lor, scrie portalul de limbă engleză Balkan Insight, citat de EVZ Moldova, într-un amplu reportaj despre mișcarea unionistă din România și Republica Moldova.

George Simion a plecat din capitala română, București, către capitala Moldovei, Chișinău, vinerea trecută urmând să se alăture a doua zi unui miting în sprijinul reunificării Republicii Moldova cu România. Dar nu a reușit niciodată să treacă de punctul de control de la frontiera moldovenească, unde poliția locală i-a dat un document prin care este informat că îi este interzisă intrarea în Republica Moldova.

Liderul Actiunii 2012, o mișcare civică care sprijină reunificarea româno-moldovenească, este o persoană extrem de incomodă în ochii guvernului de la Chișinău.

Vinerea trecuta a fost a treia oara cand i-a fost interzisă intrarea în Moldova. El a mai fost declarat persona non grata prima dată în mai 2015, dar și în februarie 2016.

Simion a declarat pentru BIRN că liderii Republicii Moldova „preferă să își păstreze cetățenii în zona cenușie a Europei, unde pot fi stăpâniți de un dictator ori altul”.

Pentru a marca centenarul unirii României cu Basarabia și Transilvania de după Primul Război Mondial, Simion și colegii săi au organizat un marș de 1.300 de kilometri pe teritoriul României și al Moldovei.

A început în „capitala uniunii”, Alba Iulia, în România, în luna iulie și era programată să se încheie în data de 1 septembrie la Chișinău.

Dar, odată ce participanții la marș au ajuns la frontiera moldovenească, pe 26 august, doar deținătorii de pașapoarte moldovenești au avut voie să treacă, cetățenii românii fiind blocați timp de două zile pe partea românească a frontierei.

Reunificarea a fost un capitol închis timp de zeci de ani, perioadă când Republica Moldova a fost parte a Uniunii Sovietice, din anii 1940 până la independență din 1991.

Totuși, subiectul a reapărut, pe fondul slăbirii dependeței Moldovei de Rusia, dar și a aderării României la Uniunea Europeană.

Cele două popoare împărtășesc o limbă și o credință ortodoxă comună.

Dar, în timp ce o serie de politicieni români și moldoveni din diverse partide susțin acum mișcarea unionistă, perspectiva ca Moldova să își piardă independența și statalitatea provoacă în mod evident anxietate la Chișinău – și în alte părți.

Atât oficialii români, cât și cei moldoveni, sunt reticenți în a discuta serios problema, temându-se că va deranja Bruxelles-ul și va provoca Rusia, care are un contingent militar desfășurat în regiunea separatistă a Transnistriei.

Ambele țări trebuie, de asemenea, să rezolve probleme mai mari, cum ar fi corupția.

„Ideea re-unificării există mai mult la nivelul mișcărilor civice”, a declarat analistul politic de la Chișinău, Ion Tabarta, pentru BIRN.

Visul a renascut după Independență

Confruntată cu un val de refugiați fugind de războiul civil din Rusia și temându-se de repercusiunile mai largi ale conflictului dintre forțele roșii (n.r.-bolșevice) și albii (n.r.-forțele antibolșevice) din restul Imperiului Țarist, autoritățile momentului de la Chișinău (n.r.- Sfatul Țării) a votat pentru unirea cu România în data de 27 martie 1918.

Cu toate acestea, Basarabia, care făcuse parte din Imperiul Rus din 1812, nu a rămas mult timp în România. Uniunea Sovietică a anexat-o în 1940.

Dar după ce Moldova și-a declarat independență în 1991, după căderea Uniunii Sovietice, la Chișinău a apărut un puternic curent unionist, care solicita reunificarea cu România.

Aceasta a dus la declanșarea unui conflict armat între forțele moldovenești și cele separatiste pro-ruse din regiunea transnistreană.

Acolo, potrivit unui recensământ din 1989 (n.r.- de pe timpul URSS), 58% din populație s-a declarat de etnie rusă sau ucraineană.

Conflictul rămâne nerezolvat, în ciuda anilor de negocieri, iar separatiștii se tem că România se va uni cu Moldova într-o bună zi.

Mișcarea unionistă a început, de fapt, în Moldova, înainte de desființarea Uniunii Sovietice, în 1988, cu formarea Mișcării Democrate pentru Susținerea Restructurării.

Mai multe alte partide s-au alăturat mai târziu cauzei, cum ar fi Frontul Popular al Republicii Moldova, Frontul Popular Creștin Democrat, Partidul Popular Creștin Democrat și Partidul Național Liberal din Moldova, în prezent principala formațiune politică unionistă de la Chișinău.

Cu toate acestea, în timp ce primele două mișcări au câștigat sprijinul unor figuri intelectuale importante din Moldova și România, ultimele două au fost mai degrabă o dezamăgire pentru alegătorii unioniști – estimat la 10-15% din electorat.

Când Partidul Popular Creștin Democrat a votat, în aprilie 2005, realegerea lui Vladimir Voronin în funcția de președinte al Republicii Moldova, a provocat o mare nemulțumire a electoratului unionist.

Majoritatea și-au transferat sprijinul către Partidul Național Liberal din Moldova. Dar analiștii spun că liberalii au dezamăgit, la rândul lor, alegătorii cu scandalurile de corupție în care au fost implicați.

Tabârță a declarat pentru BIRN că eșecul partidelor unioniste a discreditat ideea, împingând-o într-o zonă gri.

„Este evident că în Moldova în acest moment nu există un proiect politic unionist care să poată unii electoratul care susține reunificarea”, a spus el.

Cu toate acestea, a spus el, există în continuare unioniști proeminenți care nu au aderat la nicio platformă politică și nu au susținut, prin implicare politică, ideea de unire, dar „ar putea face acest lucru în viitor”.

Manifestatiile unioniste, o constanta a ultimilor ani la Chisinau

Manifestatiile unioniste, o constanta a ultimilor ani la Chisinau

Mișcarea crește după protestele din 2009

În ciuda lipsei de credibilitate politică în rândul diferitelor fracțiuni politice unioniste, în jurul anului 2010, zidurile din București și Chișinău au început să fie acoperite cu graffiti unionist.

Mesajul inițial a fost: „Basarabia, pamant romanesc”. Ulterior a devenit „Basarabia este România”.

Vicepreședintele Acțiunii 2012 Iulia Modiga spune că acesta a fost rebrandingul mișcării. „Am realizat că nu era vorba doar de pământ”, a explicat ea.

Modiga declară că mișcarea a început să se formeze după protestele de la Chișinău din 2009 care au dus la demiterea guvernării comuniste a lui Voronin.

Pro-unioniștii au format inițial un grup civic sub sloganul inițial „Basarabia, pământul românesc”.

În 2011, au înființat Actiunea 2012 și au început să strângă fonduri și voluntari pentru proiecte care au apropiat Moldova și România.

Au dus oameni din Moldova, inclusiv vorbitori de limba rusă, în călătorii pentru a vedea România, țara despre care nu au putut afla prea multe de la programele de televiziune în limba rusă care dominau Moldova.

Ei au făcut lobby pe lângă politicieni pentru a susține cauza, au reunit oficiali locali din ambele state pentru a începe proiecte comune, au donat cărți și au refăcut unele școli în limba română din Republica Moldova.

Modiga spune că toți activiștii din acțiunea „Actiunea 2012” sunt voluntari și toți plătesc cotizații de membru.

„Uneori chiar ne uităm înapoi și ne întrebăm cum am reușit să strângem toate aceste fonduri și donații”, spune ea.

„Oamenii ne ajută pur și simplu când cerem ajutor. Am primit o mulțime de sprijin de la oameni în timpul marșului de la Alba Iulia la Chișinău, de exemplu. Am fost impresionați să vedem cum ne salutau și aclamau oamenii de pe stradă”.

Băsescu a ratat șansa de a consolida forțele unioniste

Fostul președinte al României, Traian Băsescu, a dat un nou imbold cauzei unioniste prin politica sa de a acorda cetățenia statului român moldovenilor care pot dovedi că sunt descendenți ai cetățenilor românilor care trăiau în Basarabia și care și-au pierdut cetățenia în 1940.

Gestul l-a transformat în unul dintre cei mai populari politicieni români la Chișinău.

Potrivit statisticilor publicate în luna martie, aproximativ un milion din cei 3,5 milioane de persoane din Moldova au obținut cetățenia română în ultimul deceniu, mulți dintre ei fiind atrași de statutul de membru al României, care le permite să lucreze în UE.

Unii politicieni proeminenți din Moldova dețin cetățenia română, inclusiv premierul Pavel Filip și președintele Parlamentului, Andrian Candu, absolvent al Universității Babeș Bolyai din Cluj Napoca, România.

Universitățile din România raportează o creștere constantă a numărului de studenți din Moldova în fiecare an.

În luna mai, Ministerul Educației din România a anunțat că universitățile din România vor acorda peste 6.000 de locuri pentru studenți din Moldova pentru anul universitar 2018-2019.

În plus, moldovenii care au deja cetățenie română nu sunt incluși în aceste statistici.

După terminarea celui de-al doilea mandat de președinte al României, Băsescu a solicitat cetățenia moldovenească.

Totuși, după ce a obținut-o, a fost revocată de către președintele pro-rus al Republicii Moldova, Igor Dodon, care a fost ales în noiembrie 2016. Băsescu a dat în judecată Administrația Prezidențială de la Chișinău, dar a pierdut procesul.

Tabarca a declarat pentru BIRN că, în ciuda problemelor legate de corupție, Băsescu era singurul politician care ar fi putut aduna forțele unioniste din Moldova sub un singur steag.

„Băsescu ar fi putut avea o șansă să unească acest electorat, dacă el ar fi rămas mai presus de toate proiectele politice și inițiativele civice, dar nu a făcut-o”, a spus Tabarta.

Băsescu sprijină acum Partidul Unității Naționale, care are puține șanse să acceadă în Parlamentul Republicii Moldova după alegerile din 2019.

Progresivii și reformiștii sunt rezervați

În același timp, România, pe 27 martie, a marcat centenarul de unire în 1918 cu o sesiune plenară specială Parlamentului.

Aceasta a avut loc la două zile după ce mii de persoane au participat la o manifestație în sprijinul reunificării în capitala Republicii Moldova, la care au participat și deputați liberali din România.

Parlamentul României a adoptat, de asemenea, o rezoluție care sprijină, în principiu, reunificarea României cu Moldova.

Modiga spune că colegii din acțiunea din 2012 au scris două paragrafe ale rezoluției, deoarece „primul proiect nu a spus nimic despre viitor și vorbea doar despre trecut”.

Cu toate acestea, politicienii moldoveni și români sunt departe de a conveni exact ceea ce doresc – o uniune fizică sau doar o cooperare mai strânsă.

Președintele Parlamentului, Candu, a declarat jurnaliștilor că, alături de reunificare, la un moment dat în viitor, cele două părți „doresc punți de piatră și o autostradă care să unească Chișinăul și Bucureștiul.

„Nu putem schimba istoria, dar putem construi împreună drumuri și afaceri”, a adăugat el.

Mai mult, președintele României, Klaus Iohannis, a refuzat să participe la sesiunea plenară ceremonială, declarând că calea cea bună pentru Republica Moldova nu este reunificarea, ci urmărirea propriilor sale obiective europene.

Premierul român, Viorica Dancila, a declarat că România și Moldova ar trebui să se unească – însă în „sânul familiei europene”.

Cu toate acestea, numărul politicienilor români care susțin reunificarea pare să crească în 2018, în special în marja sărbătorilor care au marcat unificarea din 1918.

Modiga declară că numărul deputaților români care susțin reunificarea este, de asemenea, mai mare decât pare.

Voluntarii au înființat un grup, „Prietenii reunificării”, în Parlamentul României, iar activista spune că, în timp ce în legislatura 2012-2016 au fost membrii circa 130 de deputați români, în actualul parlament sunt 150 – din totalul de 465.

Cu toate acestea, o problemă pentru unioniști este faptul că partidele progresiste din România și Moldova nu sunt atât de entuziaste.

Ei spun că prioritatea este combaterea corupției, chiar dacă acestea nu exclud în totalitate ideea unirii.

Maia Sandu, liderul Platformei de Acțiune și Solidaritate a Moldovei, a declarat pentru BIRN că „din păcate, ideea unionistă a fost instrumentalizată excesiv de factori politici care nu promovează bunăstarea cetățenilor Republicii Moldova”.

Ea spune că mulți unioniști fac și greșeala de a gândi că reunificarea cu România va rezolva toate problemele Moldovei.

În România, între timp, deputatul Uniunii Salvați România, Matei Dobrovie, care se concentrează pe relațiile româno-moldovenești, este de acord.

Confruntată cu propria corupție, România nu poate absorbi un stat cu un nivel de corupție și mai mare, avertizează el.

„Marșurile nu sunt suficiente”, a spus el BIRN. „Moldova este în prezent o oază de crimă organizată – a existat furtul a miliarde [de dolari din bănci] și alte probleme; aveți trupe rusești în Transnistria și conflictul nu poate fi ignorat.

„Imaginați-vă ce ar însemna, să ai trupe ruse într-o țară NATO!”, a mai subliniat el.

Sprijinul popular crește în mod constant în 2018

În ciuda provocărilor, sondajele spun că sprijinul pentru mișcarea unionistă a crescut în mod constant în ambele țări în 2018.

La Chișinău, în timp ce un sondaj din ianuarie al Institutului de Politici Publice arată că numai 21% dintre moldoveni vor vota pentru reuniune, în aprilie, un alt sondaj realizat de Institutul de Cercetări Sociologice din Chișinău arată că 44% ar sprijini reunificarea.

În România, creșterea a fost similară. Un sondaj publicat în ianuarie de către instituția de cercetare CURS a arătat că numai 27% dintre respondenți ar vota pentru reunificare.

Dar un sondaj realizat în perioada aprilie-mai a arătat că procentul a urcat în numai trei luni până la 44%.

Deși este o mișcare civică, Actiunea 2012 a fost implicată în susținerea fostului activist Constantin Codreanu, în prezent deputat în România, în campania pentru funcția de primar al capitalei Moldovei din mai 2018.

Din acest motiv, Simion a fost criticat de forțele pro-europene din Moldova, care l-au acuzat că a împărțit electoratul și a ajutat Partidul Democrat să câștige.

Cu toate acestea, Simion susține că Partidul Democrat s-a temut de potențialul unionist, după ce aproximativ 20.000 de persoane s-au alăturat unui miting unionist pe 25 martie la Chișinău – și după ce parlamentul României a susținut rezoluția în favoarea reunificării cu Moldova pe 27 martie.

Modiga crede că lucrul cu oamenii și transformarea granițelor în obstacole irelevante va duce în cele din urmă la reunificare, pe care o consideră o oportunitate, și nu un risc, așa cum se tem mulți politicieni din București, Chișinău și Bruxelles.

„Credem că, în ciuda costurilor inițiale, reunificarea ar duce în cele din urmă la o țară mai puternică și la o UE mai puternică”, a susținut ea.

Cu toate acestea, dincolo de atragerea politicienilor din Moldova și România către cauza unionistă, activiștii pentru reunificare se confruntă cu o provocare mai mare la Bruxelles, unde politicienii rămân profund nemulțumiți de orice schimbări de frontieră.

„UE continuă să recunoască integritatea teritorială și suveranitatea Republicii Moldova în frontierele sale recunoscute pe plan internațional”, a declarat purtătorul de cuvânt al Comisiei Europene vineri pentru agenția BIRN, preluată de KARADENIZ PRESS.

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *