De ce are nevoie Rusia de Turcia?

, , , , , ,
 

Putin si Erdogan

Premierul rus, Vladimir Putin si omologul sau turc, Recep Erdogan

Pentru a-si pune in practica ambitiosul plan de a readuce Rusia la masa marilor puteri, daca nu este deja acolo, premierul Vladimir Putin, va avea nevoie de sprijinul unor foste republici sovietice, inca loiale Kremlinului, dar si de sprijinul unor puteri europene precum, Germania, Franta sau Polonia. Cu toate acestea dintr-o asemenea ecuatie nu trebuie exclusa Turcia, un factor geopolitic extrem de important din prisma puntii pe care o reprezinta intre Europa si Asia, dar si spre Orientul Mijlociu, zona unde Moscova are de asemenea interese deosebite, mai ales din prisma consolidarii relatiilor economice cu aceasta parte de lume. Daca in urma cu cativa zeci de ani, Rusia isi stabilea sfera de influenta cu ajutorul tancurilor, Rusia lui Putin a ales o cale mult bine pusa la punct prin atragerea de capital de imagine si simpatie pe calea cooperarii economice. Revenind la Ankara, se poate afirma ca Turcia este una dintre puterile regionale in ascensiune vizibila, tara care incearca sa isi extinda influenta pe fostele coordonate ale Imperiului Otoman. In prezent, autoritatile de la Ankara nu si-au focusat atentia asupra unei anumite regiuni, ci pare mai degraba doreste sa conspecteze intreaga harta de actiune. In contextul dat, eforturile Kremlinul de a stabili o relatie privilegiata cu Ankara s-au axat prin principal pe doua compenente: cea politica si cea economica:

Un efort deosebit facut de Rusia in privinta Turcia a fost sa ii influenteze pe turci sa isi rezolve prolemele cu Armenia, Moscova erijandu-se in mediator in cadrul acestei probleme. In realitate, Armenia este aliat traditional al Rusiei in regiune, cu multe legaturi vechi, inclusiv de ordin religios. La 11 octombrie 2009, Turcia si Armenia semnau, la Zurich, dupa aproape doua secole de incordare, un acord de redeschidere a frontierelor si reluarea relatiilor diplomatice. Semnele reconcilierii se puteau citi vizibil. Dar nu a fost sa fie asa, deoarece SUA nu are niciun interes ca Turcia sa vina pe aceeasi linie cu Armenia si implicit Rusia in aceasta zona. In urma cu circa a saptamana, Congresul american a dat o rezolutie privind “genocidul” armean care a condamnat Turcia pentru masacrarea in 1915-1917 a circa 1,5 milioane de armeni. Aceasta decizie a infuriat la maxim Guvernul de la Ankara care este foarte aproape de ruperea relatiilor diplomatice cu Washigntonul. De un astfel de “avantaj”, nu se poate bucura decat Rusia, Turcia fiind practic avanpostul si cheia NATO la Marea Neagra si totodata o poarta a intereselor europene si americane spre bogatiile energetice ale Caucazului si Asiei Centrale. Astfel, Rusia are doua motive principale pentru care doreste o apropiere cat mai mare de Ankara: 1) sa isi asigure dominatia in regiunea Caucazului si sa se asigure ca Turcia este disponibila sa ii transporte resursele energetice spre Europa si 2) pentru a se asigura ca Turcia nu isi va folosi de control asupra stramtorii Bosfor (castigat in urma semnarii Convetiei de la Montreaux in 1936 – nota mea) dreptul de blocare a comertul rusesc in Marea Neagra, in special exporturile de petrol cu plecare din portul si baza militara a Marinei Ruse de la Novorossisk.

Incepand din “era Putin”, Rusia a inteles perfect ca principala parghie in relatia cu Turcia este energia. Turcii sunt dependenti de gazul natural rusesc in proportie de 65% si de petrolul siberian in proportie de 40%. Mai mult, anul trecut premierul Putin si omologul sau turc Erdogan au semnat mai multe acorduri energetice cu privire la contruirea pe teritoriul turc a doua centrale nucleare, ambele cu asistenta din partea Rusiei. In schimb,i Turcia a permis Rusiei, la 6 august 2009, sa  intreprinda lucrari de explorare in apele teritoriale turcesti din Marea Neagra pentru a realiza gazoductul South Stream.

Pe langa cele doua “butoane de actiune” – politic si economic – Moscova detine si ale parghii in relatia cu Turcia. Un alt element de presiune este cifra ridicata a exporturilor din Turcia catre Rusia care s-a ridicat, in 2008, la 5%. In august 2008, atunci cand Turcia a efectuat in cadrul NATO manevre militare in Marea Neagra, Moscova a recurs la obstructionarea schimburilor comerciale. Pe de alta parte, Turcia a cumparat de la industria de aparare rusa mai multe sisteme aeriene defensive de tip S-400, echipament militar pe care de altfel Rusia intentioneaza sa il vanda si Iranului. Se poate concluziona astfel ca influenta Rusiei asupra Turciei se manifesta in toate segemente importante: politic, economic si militar. In contextul, deteriorarii relatiilor dintre Ankara si Washington si totodata din cauza impasului politic in care s-a intrat vizavi de aderarea Turciei la UE, Ankara va cauta apropierea de un jucator de prim rang din regiune, iar Rusia are tot interesul de a oferi acest sprijin si de a-si consolida relatiile cu acest stat. De asemenea, problemele interne generate de instaurarea unui regim tot mai autoritar de sorginte conversator-ismalist, precum si buna relatie personala dintre Putin si Erdogan, ar putea arunca Turcia mai la Est, decat mai spre Vest, asa cum doreste actuala opozitie de la Ankara. Ramane de vazut, cum isi va calcula Turcia pasii mai departe, toate acestea depanzand in mare parte si de cum isi doreste si Occidentul sa se raporteze la aceasta tara, respectiv regiune. Ca stat membru UE si NATO, Romania are interesul de a pastra o relatie buna cu Turcia, indiferent de optiunile politico-economice ale acestui stat si de continua dezvoltarea relatiilor privilegiate pe care pe avem cu Turcia.

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *