INTERVIU// Igor Munteanu: Ministrul Apărării trebuie să urmeze liniile directoare în cadrul cooperării cu NATO, indiferent de convingerile sale intime

, , , ,
 

Deputatul R. Moldova și politologul Igor Munteanu a acordat un interviu pentru „Evenimentul Zilei” în care a vorbit despre o serie de aspecte ce țin de sfera securității R. Moldova, de dosarul transnistrean și despre unele aspecte bilaterale care ar putea decurge din activitatea recentă a noii clase politice conducătoare de la Chișinău.

Redăm interviul integral:

Rep: Dorim să vă întrebăm dacă cumva ați sesizat în acest an vreo schimbare în ceea ce privește eforturile paradiplomației de la Tiraspol de a căuta recunoașterea internațională. Mai continuă aceste eforturi?

Nu cred că aceste eforturi au încetat, ei (cei de la Tiraspol -n.r.) au un număr mare de paradiplomați la ministerul lor de la Tiraspol. Problemele lor sunt mai grave din punct de vedere economic în acest moment, deoarece supraviețuiesc datorită infuziilor de capital și a unor scheme obscure tolerate de statul R. Moldova.

În primul rând, este vorba despre infuziile de capital prin furnizarea de electricitate pe malul drept al Nistrului. Ei folosesc gazul natural al Moldovagaz ca să achite și astfel profitabilitatea lor este foarte mare, iar Federația Rusă tolerează o politică de acumulare artificială a datoriilor, comisă de către administrația de la Tiraspol.

În privința recunoașterii, există mai multe tentantive de a promova acest narativ al realităților existente, dar ele continuă mai departe inclusiv prin studii sau documentări a diplomaților străini acreditați în R. Moldova. Totodată, prin acest format care menține un anumit statut al părților în negociere.

Odată cu instalarea noului guvern Chișinău, ați observat cumva o încetinere a retoricii Tiraspolului?

Au existat totuși o serie de subiecte aruncate în presa locală, inclusiv faptul că Plahotniuc, deși avea patru avioane charter pe aeroportul Chișinău, a preferat să plece prin Transnistria la Odesa. La fel a făcut și Ilan Șor, care a plecat în Israel, iar Plahotniuc de aici spre Londra.

Plahotniuc a avut coridor liber prin Transnistria și i-a fost garantat acest tranzit, în condițiile în care pierdea puterea și asta vorbește despre liniile lui prietenești și de solidaritate cu regimul de la Tiraspol.

Vedeți vreo corelație între eforturile făcute în ultimii ani de diplomația R. Moldova la ONU pentru retragerea trupelor ruse de peste Nistru și eforturile para-diplomației de la Tiraspol pentru lobby pe activ pe dimensiunea recunoașterii internaționale?

În primul rând, eu nu aș privi acea declarație de la New York în calitate de spărgător de gheață. Nu a fost altceva decât o declarație de intenție. Nu a primit sprijinul masiv al membrilor Adunării Generale. Nu a avut nicio șansă să intre pe agenda Consiliului de Securitate, din cauza blocajului pe care îl efectuează Rusia și din cauza relevanței limitate a inițiativei diplomației moldovenești.

Asemenea declarații s-au repetat și după cum ați văzut cu două săptămâni în urmă a fost același lucru repetat în cadrul unei declarații a Adunării Parlamentare a OSCE. O altă organizație internațională, chiar cu misiune în R. Moldova, care nu reușește să împingă acest dosar important al evacuării necondiționate a trupelor rusești, în primul rând din cauza blocajului Rusiei și în al doilea rând din cauza importanei relativ mici a problemei pentru principalii actori internaționali.

Problemele pe teren nu sunt rezolvate complet. Nu există probabil o abordare pozitivă din partea misiunii OSCE pentru temele de securitate și apărare.

Nu există alocarea unei importanțe cruciale din partea misiunii OSCE pe subiectul deja învechit al distrugerii munițiilor (depozitate în regiunea transnistreană -n.r.). Ori, atâta timp cât aceste muniții vor fi folosite în calitate de argumente pentru a nu evacua trupele, situația nu se va schimba. Deoarece ei spun așa: noi stăm pe malul stâng pentru că ne temem ca cineva să nu folosească în scopuri teroriste muniția de la Cobasna.

De asemenea, lipsește o abordare generică a soluțiilor care ar putea să fie atribuite militarilor din armata transnistreană. Se pune întrebarea ce faci cu ei? Îi decomisionezi după modelul armatei irlandeze IRA sau îi integrezi în armata națională? Sau îi recunoști în calitate de apendice la statalitatea transnistreană în proces de a fi recunoscută, așa cum își doresc para-diplomații transnistreni?

Niciuna dintre aceste soluții nu e complet fezabilă sau recunoscută în drept cale de a fi urmată.

Doamna premier Sandu a spus că a discutat cu vicepremierul rus Dmitri Kozak această chestiune săptămâna trecută, atunci când oficialul rus a fost la Chișinău. Știți cumva mai multe detalii despre astfel de discuții?

Nu vă pot spune foarte multe, eu nu am participat la alte runde de discuții între premierul Maia Sandu și reprezentantul administrației de la Moscova.

Ceea ce știu cu siguranță este că guvernul R. Moldova nu a discutat despre niciun fel de planuri de federalizare și nu a discutat nimic care ar fi alterat suportul logic al pozițiilor Chișinăului: 1) Transnistria nu este stat recunoscut internațional și nu există niciun fel de plan B, în cazul în Federația Rusă ar putea să recunoască unilateral; 2) Nu există niciun fel de sprijin politic pentru un plan de federalizare, ceea ce înseamnă că pozițiilor celor care susțin sprijinul Federației Ruse pentru actuala majoritate parlamentară s-a pus ca și contrabalanță la federalizare sunt nule și doar niște speculații în presă fără să aibă un sprijin real.

Aș vrea să schimbă un pic registrului și să vă întrebăm care credeți că este interesul PSRM-ului de a primi aceste instituții de forță: Ministerul Apărării, directorul adjunct al SIS și Serviciul de Pază și Protecție?

Nu este adevărat, directorul de la SIS este din sistem, a lucrat pentru contrainformațiile militare.

Dar adjunctul său, domnul Artur Gumeniuc, este un fost consilier al domnului președinte Dodon?

Directorul SIS are mai mulți consilieri și mai mulți vice-directori. Cu siguranță nu este un singur vice-director. Evident, este o alertă, dar în condițiile în care această instituție trebuie să fie nepolitică și nepartizană eu cred că riscurile sesizate de mulți experți în domeniul securității pot fi echilibrate, mediate.

Același lucru poate fi spus și despre Ministerul Apărării în care persoana ca conduce acest minister va trebuie să urmeze politicile cunoscute și mă refer aici la statutul de neutralitate și consolidarea parteneriatului prin Planul Individual de Acțiuni al Parteneriatului (IPAP), cel de cooperare cu NATO, indiferent de convingerile intime ale domniei sale.

În plus, toate afacerile militare sunt gestionate de către un șef al Statului Major, și nu ministrul Apărării. În acest fel, există suficiente garanții pentru ca politice pe aceste dimensiuni sensibile să fie echilibrate și să nu devină obiectul „prădătorilor” din domeniul politic.

Vă întreb acest lucru în contextul în care există voci și din România sau Ucraina, mai ales după votul de la APCE al domnului Năstase, care au ridicat o serie de întrebări în acest sens?

Sunt lucruri incomparabile. Sunt lucruri care nu ar trebui puse în același coș. Andrei Năstase a explicat motivele alegerii sale, sunt aproape 120 de reprezentați ai diferitor țări care au votat exact în aceeași manieră, inclusiv din România.

Votul nu este solidaritate de breaslă, sau solidaritate politică a PPEM, așa cum s-a votat de fapt, ci mai degrabă argumentele legaliste ale Consiliului Europei care susține că o Rusie integrată în standardele Consiliului Europei este mai ușor de convins să urmeze anumite comportamente democratice decât în afara grupului de țări, iar Consiliul Europei este cea mai democratică structură de reprezentare politică a statelor din Europa.

De asemenea, există temeri dacă acest vot va îngreuna și relația cu Ucraina pe viitor.

Personal, cred că Ucraina s-a pripit cu această decizie de a ieși brusc din Consiliul Europei. Nu este în favoarea și în interesul Ucrainei să rămână pe dinafară, ori să creeze un fel de percepție a unui șantaj . Sunt multe alte formate la care nu vor avea acces cetățenii ucraineni, așa cum nu vor ar fi avut acces cetățenii Rusiei în condițiile în care acest stat ar fi fost pe dinafară.

Vream să vă spun și poate acesta este cel mai important lucru, votul din APCE nu înseamnă că reprezentanții politici ai bloculului ACUM nu conștientizează riscurile, sau că diminuează gravitatea raptului teritorial, a anexării Crimeii și a zonei Donbass de către Federația Rusă și acest lucru rămâne fără îndoială a învinuire directă adresată Moscovei de a-și revizui pozițiile și a se conforma dreptului internațional.

O poziție principială pe care noi nu am abandonat-o, ci din contră am dorit să o facem efectivă pentru obligațiile acestui stat în raport cu Consiliul Europei.

Vă mulțumim!

A consemnat Mădălin Necșuțu

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *