În premieră absolută, Ucraina a început producția în serie a unei noi rachete de croazieră denumite FP-5 „Flamingo”, care promite o rază de acțiune de până la 3 000 km și o capacitate foarte mare a încărcăturii utile de peste 1150 kg. Denumirea „Flamingo” provine dintr-o eroare „estetică”, primele prototipuri fiind vopsite în culoarea roz, creând asocierea cu această specie de păsări. Producătorul rachetei este compania ucraineană Fire Point, iar denumirea tehnică a sistemului este FP-5 este o abreviere derivată din numele firmei și numărul modelului. Compania Fire Point nu se limitează doar la producția de rachete. Cel mai de succes proiect al său rămâne dezvoltarea dronelor FP-1, care au demonstrat eficiență ridicată și potențial de utilizare pe scară largă în cadrul operațiunilor militare. Președintele Volodîmîr Zelenski a confirmat în cadrul unei întâlniri cu jurnaliștii că racheta de croazieră „Flamingo” a trecut cu succes testele inițiale, subliniind că aceasta este „cea mai de succes rachetă pe care o avem în prezent”, cu o rază de acțiune de până la 3.000 de kilometri. Liderul ucrainean a adăugat că numărul acestor rachete va crește până în decembrie, iar producția de serie ar urma să înceapă la sfârșitul acestui an sau la începutul lui 2026, în funcție de rezultatele testelor și de finanțarea programului. FP-5 „Flamingo” este o rachetă de croazieră de tip „sol–sol”, care are o rază de acțiune de 3.000 de kilometri și poate rămâne în aer mai mult de patru ore. Ea atinge o viteză maximă de 950 km/h. Racheta are o anvergură a aripilor de șase metri, o masă maximă la decolare de șase tone și este dotată cu o încărcătură explozivă de 1.150 de kilograme. Precizia este estimată la o abatere de până la 14 metri de la țintă, iar capacitatea de producție planificată variază între una și șapte unități pe zi. Astfel, prin caracteristicile sale FP-5 Flamingo poate aduce un plus de eficiență arsenalului ucrainean. Potrivit unui reprezentant al companiei Fire Point, care a oferit detalii pentru Ukrinform, racheta ucraineană „Flamingo” ar putea juca un rol decisiv în confruntarea cu forțele ruse, chiar și fără aportul rachetelor americane, precum Tomahawk. Specialistul a subliniat că Tomahawk-urile sunt depășite și mai scumpe, iar caracteristicile tehnice ale rachetei Flamingo le depășesc în fiecare aspect. Spre deosebire de armele americane, producția internă permite Ucrainei să dispună rapid de unități suficiente și să aleagă țintele independent, fără limitări externe. Potrivit expertului Fabian Hoffmann, cercetător la Oslo Nuclear Project și specialist în tehnologii de rachete, intrarea în producție în serie și utilizarea efectivă a rachetei ucrainene Flamingo ar putea elimina avantajul de adâncime strategică de care Rusia a încercat să profite prin mutarea activelor-cheie în zone mai sigure. Hoffmann subliniază că, prin capacitatea sa de a transporta o încărcătură explozivă de peste o tonă și cu raza de 3.000 km, racheta poate amenința aproape orice țintă situată vest de Ural, ceea ce limitează opțiunile Rusiei de a-și proteja infrastructura critică. În același timp, supraviețuirea rachetei Flamingo în fața sistemelor rusești de apărare aeriană și antirachetă rămâne incertă. Deși racheta poate lovi ținte aflate la mare distanță, profilul său radar relativ mare și lipsa caracteristicilor de stealth îi cresc vulnerabilitatea în fața sistemelor S-400 și S-500, cele mai avansate soluții de apărare ale Rusiei.
Acordul istoric semnat pe 8 august la Washington între Armenia și Azerbaidjan, sub medierea președintelui american Donald Trump, marchează o schimbare geopolitică majoră în Caucazul de Sud. Documentul prevede deschiderea unui nou coridor de transport prin regiunea Syunik din Armenia, care va fi numit oficial Trump Route for International Peace and Prosperity (TRIPP), cunoscut și ca Coridorul Zangezur. Proiectul, asupra căruia SUA va primi drepturi exclusive de exploatare pentru o perioadă de până la 99, promite să transforme harta rutelor comerciale și energetice din regiune – dar ridică și semne de întrebare privind viitorul rolului Georgiei ca hub strategic.
Reacția oficială a Georgiei
Ministerul Afacerilor Externe al Georgiei a salutat acordul, numindu-l „un pas esențial spre consolidarea păcii durabile în Caucazul de Sud” și „o oportunitate pentru dezvoltarea stabilă și pe termen lung a regiunii”. În comunicatul emis pe 9 august, MAE georgian a subliniat sprijinul pentru cooperarea regională și a apreciat „contribuția remarcabilă” a Statelor Unite și a președintelui Trump în încheierea conflictului prelungit dintre Armenia și Azerbaidjan. Oficialii de la Tbilisi și-au exprimat speranța că evenimentul va avea un „efect de reacție în lanț” pentru soluționarea pașnică a altor conflicte din regiunea Mării Negre și din lume.
Saakașvili avertizează asupra izolării geopolitice
Dacă poziția oficială a fost una de susținere, reacțiile politice interne au fost mult mai critice. Fostul președinte Mihail Saakașvili a afirmat că, prin noul acord, Georgia își pierde funcția de nod de tranzit și riscă să fie izolată geopolitic „alături de Iran și Rusia”. Într-o postare pe Facebook, Saakașvili a acuzat guvernul condus de partidul „Visul Georgian” că a rupt relațiile strategice cu SUA și UE, ceea ce a dus la excluderea țării din „înțelegerile istorice” dintre Washington, Erevan și Baku. El a subliniat că noul coridor ocolește complet Georgia și pune sub semnul întrebării proiecte majore precum portul adânc de la Anaklia și relevanța porturilor existente de la Marea Neagră. „Acest coridor înseamnă că un nou zid de fier coboară la Podul Roșu, iar Georgia cade în prăpastie alături de Moscova și Teheran”, a scris fostul lider georgian, avertizând că efectele vor fi „migrația accelerată și sărăcie generalizată”.
Perspectiva optimistă: coridorul poate stimula economia georgiană
Unii analiști politici resping scenariul pesimits, argumentând că principalele fluxuri comerciale din Asia Centrală către Europa vor continua să tranziteze porturile georgiene, deoarece ruta prin Baku-Tbilisi ar fi mai avantajoasă decât alternativa prin Armenia. Potrivit acestora, Zangezurul este, în primul rând, o conexiune internă între Azerbaidjan și exclava sa Nahicevan, dar deschiderea sa va facilita și accesul la piața armeană și iraniană, ceea ce ar putea genera volume suplimentare de marfă pentru infrastructura georgiană. În plus. Rețelele energetice și feroviare deja existente, inclusiv conductele de petrol și gaze, vor continua să facă din Georgia un nod important de tranzit. Chiar dacă unele rute spre Mediterana și sudul Europei ar putea folosi porturile turcești sau legăturile feroviare prin Turcia, transportul către Europa Centrală și de Nord rămâne mai eficient prin porturile georgiene, iar acest avantaj ar putea fi consolidat de eventuale investiții în extinderea capacităților logistice.
O ecuație deschisă
Semnarea acordului marchează o etapă majoră în normalizarea relațiilor armeano-azere, dar impactul său asupra Georgiei rămâne o chestiune de dezbatere. În timp ce guvernul și o parte din experți văd în Coridorul Zangezur un catalizator al integrării regionale, opoziția avertizează asupra unei posibile marginalizări strategice. Direcția pe care o va lua această ecuație depinde de modul în care Tbilisi își va calibra politica externă și economică în noul context geopolitic al Caucazului de Sud.
La data de 8 august 2025, la Cernăuți, a avut loc cea de-a patra reuniune a formatului trilateral al miniștrilor afacerilor externe din România, Ucraina și Republica Moldova. Pentru ministrul român Oana Țoiu și pentru omologul său ucrainean, Andrii Sybiha, aceasta a fost prima participare în acest format, în timp ce viceprim-ministrul și ministrul afacerilor externe al Republicii Moldova, Mihai Popșoi, a participat pentru a doua oară la o astfel de întâlnire. În format online s-au alăturat discuțiilor și șefii diplomațiilor din Polonia și Lituania – Radosław Sikorski și Kęstutis Budrys, extinzând astfel dialogul la nivelul celor cinci state direct interesate de consolidarea securității în regiunile Mării Negre și Mării Baltice. Discuțiile au vizat teme majore de interes regional, în special cooperarea în domeniul securității, sprijinul pentru Ucraina , integrarea europeană a Republicii Moldova și a Ucrainei, precum și combaterea dezinformării și a amenințărilor hibride. În declarația comună, miniștrii de externe ai Republicii Moldova și României și-au reafirmat solidaritatea față de Ucraina și au condamnat războiul Federației Ruse împotriva Ucrainei, considerându-l o gravă încălcare a dreptului internațional și o amenințare directă la adresa păcii în Europa. Totodată, cei trei oficiali au subliniat că securitatea Ucrainei este parte integrantă a securității întregului continent, iar stabilitatea Republicii Moldova este strâns legată de cea a statului vecin. În acest sens, a fost reafirmat sprijinul pentru consolidarea capacităților de apărare ale Ucrainei, inclusiv prin livrarea de sisteme moderne de apărare aeriană, necesare pentru protejarea populației civile și a infrastructurii critice. În același context, a fost exprimată aprecierea față de eforturile dinamice ale administrației președintelui Statelor Unite ale Americii, precum și ale statelor participante la „Coaliția doritorilor”, în identificarea unor soluții viabile pentru restabilirea păcii. Un alt punct central al reuniunii a fost sprijinul pentru integrarea europeană a Republicii Moldova și Ucrainei. Miniștrii au salutat progresele realizate de cele două state în implementarea reformelor-cheie și au subliniat importanța deschiderii rapide a negocierilor de aderare la Uniunea Europeană. România și-a reafirmat angajamentul de a sprijini un parcurs clar, sustenabil și predictibil pentru ambele țări în drumul lor către statutul de membri cu drepturi depline. Mai mult, a fost evidențiată importanța proiectelor comune care vizează extinderea și modernizarea punctelor de trecere a frontierei, dezvoltarea infrastructurii rutiere și feroviare către granițele comune, precum și implementarea unui proiect-pilot de control vamal coordonat. Printre regiunile-cheie menționate pentru cooperare trilaterală se numără zona Dunării, care rămâne un spațiu strategic de interconectare economică și logistică. De asemenea, a fost reiterat angajamentul comun de optimizare a rutelor logistice din cadrul „Solidarity Lanes” – inițiativă menită să faciliteze exporturile ucrainene și să sprijine fermierii, procesatorii și producătorii agricoli. Pe agenda reuniunii s-a regăsit și subiectul consolidării securității energetice în regiune. Oficialii au subliniat necesitatea extinderii interconexiunilor, diversificării surselor de energie și asigurării stabilității în aprovizionare, cu accent pe integrarea Republicii Moldova și a Ucrainei în piața energetică comună a Uniunii Europene până în 2027. România și-a reafirmat sprijinul în acest proces, inclusiv prin dezvoltarea coridorului transbalcanic de gaze naturale, care ar putea permite transportul de gaz natural lichefiat (GNL) către Ucraina, contribuind astfel la independența energetică a celor trei state. În încheiere, miniștrii au reafirmat importanța continuării dialogului trilateral, considerat un instrument esențial pentru consolidarea cooperării regionale. Potrivit ministrului român al afacerilor externe, Oana Țoiu, acest format a evoluat rapid, devenind un pilon de stabilitate și coordonare în regiune. „Acest cadru a căpătat, în ultimii trei ani, atât o dinamică sporită, cât și o substanță foarte consistentă, pe baza angajamentului nostru comun de a aprofunda proiectele comune de cooperare, în special în domeniul conectivității energetice, în beneficiul reciproc al țărilor noastre”, a subliniat ministrul român.
Alegerile parlamentare din 28 septembrie din Republica Moldova se remarcă printr-un interes ridicat din partea candidaților independenți. Cu 16 candidați independenți care au depus deja cereri de înregistrare la Comisia Electorală Centrală până la data de 7 august 2025, acest interes manifestat ridică întrebări fundamentale despre probabilitatea reală a acestora de accede în viitorul legislativ dar și care ar fi principalele provocări cu care se confruntă un candidat independent în cadrul campaniei electorale. Dintre cei 15 candidați care și-au exprimat intenția de a participa la scrutinul parlamentar din 2025, se regăsesc atât persoane cu o prezență moderată în spațiul public, cât și potențiali candidați cu vizibilitate publică ridicată. Exemple notabile în această ultimă categorie includ pe Olesea Stamate, deputat și fostă ministră a Justiției, Andrei Năstase, fost lider al Platformei DA și fost Ministru al Afacerilor Interne, precum și Victoria Sanduța, fostă judecătoare.
Ce ne spune legislația electorală?
Sistemul electoral din Republica Moldova funcționează pe baza reprezentării proporționale într-o singură circumscripție națională, unde cei 101 deputați sunt aleși prin distribuirea mandatelor în funcție de procentul de voturi obținut de fiecare competitor electoral. Pentru candidații independenți, acest sistem proporțional prezintă provocări specifice în comparație cu partidele politice organizate. Potrivit Codului electoral al Republicii Moldova, orice cetățean sau cetățeancă poate candida independent la funcția de deputat dacă are drept de vot și a împlinit 18 ani până la data scrutinului. Pentru a fi efectiv înscriși în competiția electorală, candidații independenți trebuie să colecteze între 2.000 și 2.500 de semnături ale susținătorilor cu drept de vot (sau minimum 1.000 în cazul candidatelor femei). Semnăturile se strâng fie de un grup de inițiativă, fie direct de către candidat. Consider că numărul de semnături necesare este rezonabil și nu constituie un obstacol major pentru potențialii candidați. După validare, candidații independenți intră în competiție pe același buletin cu partidele politice și blocurile electorale. La final, pentru a accede efectiv în Parlament, candidatul independent trebuie să atingă un prag electoral de 2% din totalul voturilor valabil exprimate – în timp ce partidele au un prag de 5%, iar blocurile de 7%.
Precedente istorice
După declararea independenței, în Republica Moldova au avut loc 10 scrutine electorale parlamentare: șapte ordinare și trei anticipate. Numărul candidaților independenți a variat semnificativ de la un scrutin la altul. Este foarte important de menționat faptul că din cele 9 scrutine electorale organizate după 1991, 8 dintre ele au avut loc în baza unui sistem de vot proporțional iar în cadrul alegerilor din 24 februarie 2019 a fost pentru prima și unică dată experimentat un sistem de vot mixt, care prevedea împărțirea deputaților aleși în 2 părți aproximativ egale: 50 de deputați urma să fie aleși pe liste de partid, conform sistemului proporțional național, iar ceilalți 51 deputați urmau să fie aleși în circumscripții uninominale, fiecare circumscripție având un singur reprezentant ales prin vot direct. În cadrul celor 9 scrutine de vot cu sistem de vot proporțional, cel mai ridicat nivel de participare s-a înregistrat în 1998, cu 67 candidați(7 dintre aceștia și-au retras candidatura până în ziua alegerilor) , în timp ce la restul alegerilor prezența candidaților independenți a fost mul mai redusă, între 0 și 20 la fiecare. Spre exemplu, la alegerile din 1994 și 2010 au fost câte 20 de candidați independenți, iar la alagerile anticipate din 2021 a existat un singur candidat. La alegerile parlamentarea anticipate din 29 iulie 2009 a fost înscris un singur candidat indenpendent, însă până în ziua alagerilor acesta și-a anunțat retragerea din cursă. Această dinamică reflectă atât interesul fluctuant față de candidatura independentă, cât și obstacolele constante cu care se confruntă cei care aleg să candideze fără sprijinul unui partid politic. Din 131 de cetățeni care au candidat independent la alegerile parlamentare cu sistem de vot proporțional de după 1991, niciunul nu a depășit pragul electoral, prag care a fost scăzut treptat de la 4% la 2% în ultimii 33 de ani de independență. Cel mai bun rezultat înregistrat vreodată de un candidat independent în acest sistem a fost obținut de Valeriu Ghilețchi la alegerile din 2001, când a acumulat 27511, reprezentând 1,73% din sufragiile exprimate. Performanța lui Valeriu Ghilețchi din 2001 este cu atât mai semnificativă cu cât aceasta a fost realizată într-un context politic dominat de Partidul Comuniștilor, care obținuse o majoritate absolută în Parlament. Ghilețchi, pastor baptist și personalitate publică recunoscută, a reușit să mobilizeze un electorat specific prin promovarea valorilor moral-creștine și prin poziționarea sa ca alternativă la partidele tradiționale. Experiența sa demonstrează că un candidat independent poate obține rezultate notabile în condițiile în care dispune de o platformă publică consolidată și de o bază electorală motivată ideologic. Un alt candidat independent care a reușit să depășească pragul de 1% a fost Anatol Plugaru în alegerile din 1998. Acesta a obținut peste 18.800 de voturi, ceea ce a reprezentat 1,09% din voturile valabil exprimate la nivel național. De menționat este și cazul lui Oleg Brega, care la alegerile parlamentare din 2014 a obținut 14.085 de voturi, echivalentul a 0,88% din voturile valabil exprimate.
Singura experiență de succes a candidaților independenți
Alegerile parlamentare din 24 februarie 2019 marchează un moment unic, fiind prima și singura dată când candidați independenți au reușit să obțină mandate parlamentare. Sistemul electoral mixt, introdus prin controversata reformă electorală din 2017, a creat 51 de circumscripții uninominale alături de circumscripția națională proporțională. Această schimbare a sistemului electoral a oferit candidaților independenți o oportunitate reală de reprezentare prin competiția directă în circumscripțiile uninominale, unde succesul depindea de obținerea celui mai mare număr de voturi, indiferent de procent. Trei candidați independenți au reușit să obțină mandate în 2019: Ion Groza în circumscripția uninominală nr. 43 (Cahul), Alexandru Oleinic în circumscripția nr. 47 (regiunea transnistreană – nord) și Viorel Melnic în circumscripția nr. 48 (regiunea transnistreană – sud). Experiența deputaților aleși ca independenți din legislatura 2019-2021 oferă indicii importante despre comportamentul politic al reprezentanților neafiliați în Parlament. Putem observa că cariera de deputat a acestora a evoluat în direcții diferite. Ion Groza a decis ulterior să adere la fracțiunea parlamentarea a Partidului Acțiune și Solidaritate. Alexandru Oleinic și-a păstrat statutul de deputat neafiliat până la alegerile anticipate din 2021. Viorel Melnic și-a depus mandatul de deputat în iulie 2019 declarând că „parlamentul ales prin sistemul electoral mixt deputatul independent este limitat in posibilități și nu poate răspunde exigențelor alegătorilor, mai cu seama a celor care l-au ales” Alegerile parlamentare anticipate din 11 iulie 2021 au marcat revenirea la sistemul electoral proporțional într-o singură circumscripție națională, eliminând circumscripțiile uninominale care permiseseră succesul candidaților independenți în 2019. Această schimbare a fost promovată de președinta Maia Sandu și Partidul Acțiune și Solidaritate ca parte a demersului de eliminare a sistemului electoral mixt, pe care îl considerau favorabil oligarhilor și interferențelor străine. În acest context, un singur candidat independent a participat la alegerile din 2021: Veaceslav Valico, care a obținut doar 2.514 voturi, reprezentând 0,17% din sufragiile exprimate.
Poate un candidat independent câștiga un mandat de deputat în 2025?
Interesul manifestat de candidații independenți pentru alegerile din 28 septembrie poate fi explicat prin mai mulți factori contextuali. În primul rând, polarizarea politică crescândă între partidele pro-europene și cele pro-ruse creează un mic spațiu electoral pentru candidații care se poziționează ca alternative la aceste opțiuni tradiționale. În al doilea rând, pragul electoral de 2% rămâne teoretic accesibil pentru candidații cu profil public ridicat sau cu baze electorale concentrate geografic. Experiența lui Valeriu Ghilețchi din 2001, care a obținut aproape 1,8% fără structuri organizaționale complexe, demonstrează că este posibil să se apropie cineva de pragul necesar. În contextul unei prezențe la vot estimate la aproximativ 50%, pragul de 33.000 de voturi necesare poate fi atins de candidați cu recunoaștere națională susținut și de o mobilizare electorală eficientă. Totuși, în ciuda factorilor favorizanți, candidații independenți se confruntă cu provocări majore în sistemul electoral proporțional. Absența unei organizații de partid înseamnă lipsa unei rețele de mobilizare electorală la nivel național, factor extrem de important atunci când vine vorba de colectarea unui număr semnificativ de voturi dispersate teritorial. Resursele financiare limitate reprezintă o altă barieră majoră pentru candidații independenți. Campaniile electorale moderne necesită investiții substanțiale, costuri care sunt dificil de suportat de candidați individuali fără susținerea unei organizații politice. Astfel, analizând precedentele istorice și contextul actual, probabilitatea ca unul sau mai mulți candidați independenți să acceadă în viitorul legislativ rămâne destul de redusă, însă nu și imposibilă. Desigur că portretul unui candidat independent ideal care ar avea șanse reale să treacă de pragul electoral s-ar încadra cel mai bine în categoria unor foști demnitari care se bucură de o imagine relativ bună în rândul populației sau o personalitate marcantă în domeniul său de activitate. Un al doilea scenariu favorabil ar fi candidatura unei personalități cu bază electorală concentrată geografic, care să poată mobiliza intensiv voturile dintr-o anumită regiune sau comunitate. În absența unor sondaje de opinie relevante la acest moment, evaluarea șanselor candidaților independenți se bazează în principal pe vizibilitatea și activitatea acestora în spațiul public. Pe listele actuale de potențiali candidați se remarcă doar câteva nume cu o prezență susținută în dezbaterea publică, fie ca urmare a capitalizării trecutului lor politic sau profesional, fie profitând de atenția generată de recentele evoluții de pe scena publică de la Chișinău. Olesea Stamate, fostă vicepreședintă a Partidului Acțiune și Solidaritate (PAS) și ministră a Justiției în guvernul Maia Sandu, a fost recent exclusă din partid în urma unui scandal legat de adoptarea unor modificări la legea amnistiei. Ea a calificat procedura de adoptare drept ilegală și a solicitat înființarea unei comisii parlamentare de anchetă, propunere care a fost respinsă de majoritatea deputaților PAS. În prezent, Olesea Stamate este candidatul independent care pare să aibă cele mai bune șanse de a se apropia de pragul electoral de 2%. Datorită poziției pe care a adoptat-o după excluderea din PAS aceasta a putut crea simpatie în rândul alegătorilor pro-europeni, dezamăgiți sau parțial dezamăgiți de actuala guvernare, chiar dacă până de curând a fost una dintre cele mai vizibile figuri din cadrul PAS. Andrei Năstase este unul dintre candidații care se bucură de o vizibilitate înaltă în rândul cetățenilor, în special datorită trecutul său politic. La data de 6 august, acesta a fost înregistrat oficial în cursa electorală pentru alegerile parlamentare din 28 septembrie. Andrei Năstase și-a început activitatea publică drept fondator și lider al Platformei Civice „Demnitate și Adevăr”, emergând ca una dintre principalele voci ale protestelor anti-oligarhice din 2015-2016. Ulterior acesta a câștigat alegerile pentru funcția de prima general al municipiului Chișinău. Rezultatul, însă, a fost invalidat de instanțele de judecată sub pretextul agitației electorale în ziua scrutinului. Parcursul său politic a continuat cu câștigarea unui mandat de deputat în urma alegerilor parlamentare din 2019 și numirea ulterioară în funcția de Ministru al Afacerilor Interne. În ultimii ani, ratingul politic al lui Andrei Năstase a înregistrat o scădere semnificativă, lucru evidențiat atât la alegerile parlamentare din 2021, cât și la cele prezidențiale din 2024. Atunci, Platforma Demnitate și Adevăr, partidul pe care l-a condus, nu a reușit să treacă pragul electoral, obținând doar 2,33% din voturile exprimate. În plus, la alegerile prezidențiale, candidând independent, Năstase a realizat un scor modest, de doar 0,64%. În această ordine de idei, la momentul actual, până la începere campaniei electorale nu există premise clare ca Andrei Năstase să revină în prim-planul politicii de la Chișinău prin obținerea unui mandat de deputat în viitorul legislativ, perspectivele sale electorale fiind vizibil diminuate față de anii precedenți. Victoria Sanduța ar fi încă unul dintre candidații independenți care la prima analiză a peisajului politic de la Chișinău ar avea totuși unele șanse de a obține un scor relativ bun. Aceasta este fostă judecătoare, eliberată din funcție în septembrie 2024 printr-un decret prezidențial. Cariera sa politică a început prin aderarea la Coaliția pentru Unitate și Bunăstare, partid politic condus de Igor Munteanu. Ulterior aceasta a părăsit CUB și a început să se promoveze independent printr-o retorică critică la adresa actualei guvernări de la Chișinău. Pe lângă cei trei candidați independenți cu vizibilitate și experiență publică notabilă, nu putem exclude în totalitate posibilitatea unei surprize venite din partea unora dintre ceilalți 13 candidați care și-au exprimat intenția de a participa până în prezent. Deși probabilitatea ca vreunul dintre aceștia să reușească să depășească pragul electoral și să obțină un mandat este extrem de redusă, dinamica imprevizibilă a competiției electorale și factorii locali pot genera rezultate neașteptate.
Concluzii
Alegerile parlamentare din 28 septembrie 2025 din Republica Moldova reflectă un interes crescut al candidaților independenți de a-și încerca șansele în fața electoratului, însă, în ciuda prezenței unui număr neașteptat de mare de candidați, accesul în Parlament rămâne o provocare majoră. Sistemul electoral proporțional, cu o circumscripție națională unică, și pragul electoral de 2% constituie bariere semnificative pentru candidații independenți, care, în absența unei structuri organizaționale și a resurselor financiare adecvate, au dificultăți majore în a mobiliza un număr substanțial de alegători, iar analiza precedentelor istorice arată clar că, de la independență și până în prezent, niciun candidat independent care a concurat în cadrul sistemului proporțional nu a reușit să treacă pragul electoral. Totuși, probabilitatea ca un candidat independent să reușească să obțină un mandat în Parlamentul Republicii Moldova, în urma alegerilor din 2025, este scăzută, dar nu și imposibilă.
Comisia Electorală Centrală a Republicii Moldova a decis, în urma ședinței din 3 august, să excludă patru partide politice, 3 dintre care fac parte din blocul politic „Victorie”, din lista formațiunilor ce pot participa la alegerile parlamentare programate pentru 28 septembrie 2025. Decizia reprezentând un nou episod tensionat în bătălia electorală de la Chișinău.
CEC a modificat hotărârea din 14 iulie, privind lista partidelor eligibele la parlamentarele din toamnă, ca urmare a unui demers al Agenției Servicii Publice. Astfel, Partidul Politic Partidul Agrar din Moldova, Forța Alternativă și de Salvare a Moldovei, Partidul Politic „ȘANSĂ” și Partidul Politic „Victorie” au fost eliminate de pe listă. Potrivit CEC, aceste partide au excluse în baza deciziilor Agenției Servicii Publice în legătură cu adoptarea deciziilor Agenției Servicii Publice de neînregistrare a modificărilor în datele înscrise în Registrul de stat al persoanelor juridice. CEC nu a anunțat deocamdată o decizie privind participarea partidului „Renaștere”, o altă formațiune ce face parte din blocul „Victorie”.
Decizia vine după ce, pe 19 iulie, CEC a refuzat să înregistreze blocul electoral „Victorie-Pobeda” ca entitate politică pentru alegerile parlamentare din septembrie. Refuzul a fost motivat în special de presupusa succesiune față de Partidul Șor – dizolvat, lichidat și declarat neconstituțional în anul 2023 pe motiv că ar fi acționat prin influențe externe pentru destabilizarea țării. nt deja, în acest caz „Victorie”,
Atunci, vicepreședintele CEC, Pavel Postică menționa că partidele din blocul „Victorie-Pobeda” nu s-au disociat clar de Partidul Șor și au participat recent, la Moscova, la un congres comun cu fostul lider Ilan Șor, condamnat în Moldova la închisoare pentru așa numita „fraudă bancară”. Dincolo de apropierea de Șor și apariția în spațiul public alături de acesta, CEC invocă și neregularități privind modificările statutare și de organizare internă ale partidelor excluse, precum și suspiciuni de finanțare ilegală.
Un alt element contestat a fost chiar denumirea blocului — CEC susține că nu poate fi înregistrat un bloc cu denumirea identică a unui partid existent deja, în acest caz „Victorie”, ceea ce contravine normelor legale.
Ulterior deciziei Comisiei Electorale Centrale de a nu admite Blocul „Victorie” în cursa electorală pentru alegerile parlamentare din toamnă, reprezentanții blocului s-au adresat Curții de Apel Chișinău cu o acțiune împotriva CEC prin care au contestat această decizie. Cu toate acestea, Curtea de Apel Centru a respins recursul acestora, hotărârea fiind luată pe motiv că acesta a fost depus cu întârziere, încălcând termenul prevăzut de lege.
Demersurile juridice ale Blocului „Victorie” au continuat și la Curtea Supremă de Justiție, care însă, pe data de 1 august, a menținut decizia instanței anterioare și a respins contestația blocului împotriva hotărârii CEC. În aceste condiții, partidele care au format Blocul „Victorie” au anunțat că vor încerca să se înregistreze separat în cursa electorală pentru parlamentarele din 28 septembrie, în speranța că vor putea totuși să participe la alegeri. Totuși, după decizia de astăzi a CEC, această cale ar fi aproape una imposibilă.
Situația actuală nu este o premieră pentru blocul „Victorie”. Anul trecut, la alegerile prezidențiale și la referendumul privind aderarea la Uniunea Europeană, CEC a refuzat înscrierea aceluiași bloc. Decizia de atunci a fost menținută de instanța judecătorească, blocul nereușind să intre oficial în cursa electorală.
